Mihăiță VOICU : Domnule profesor ION COJA, dați-mi voie să vă dau un sfat. Am avut de mai multe ori ocazia să stau de vorbă cu dumneavoastră, să vă citesc, să vă aud conferențiind. Am sentimentul că puteți și mai ales că este nevoie să faceți pe înțelesul tuturor o prezentare a ideilor dumneavoastră naționaliste, idei pe care le împărtășesc mulți români, inclusiv colegi de-ai mei de generație. Dar simt și simțim nevoia unor argumente mai clar sistematizate, a unei sinteze, care să orienteze lumea românească. Sunteți unul dintre puținii care ar putea să dea un soi de îndreptar, de cod al bunelor idei și principii politice din perspectiva unui naționalist.
Ion COJA : Dacă te-aș lua în serios, ar însemna să elaborez o doctrină naționalistă. Nu sunt în stare. Din păcate nici nu știu cine ar putea s-o facă din generația mea. Mai degrabă ți-aș putea da numele unui domn din generația dumitale pe care îl văd capabil să facă lucruri mari pentru Țară. Inclusiv o doctrină naționalistă adusă la zi, modernă, pe gustul și puterea de înțelegere a junelui care împlinește anul viitor 18 ani! Din fericire, camaradul dumitale de care vorbesc are nu numai cap de teoretician, ci și talentul de a se implica în acțiuni concrete, de folos imediat pentru Neam și Țară. Și nu este chiar singur. Pun speranțe mari în tinerii de vârsta dumitale, îi cunosc pe mulți…
Mă preocupă, desigur, gândul să mă fac util, mai mult ca până acum, dar numai în limitele capacităților mele. Poate îmi explici mai clar ce propui.
Mihăiță VOICU : Nu m-am gândit la un text teoretic, doctrinar, ci la ideile dumneavoastră deja exprimate, să le reluați și să le puneți în legătură între ele. Și mai ales în legătură cu grijile și întrebările noastre, ale generației mele. Cu îndoielile noastre. Îmi permit să vă fac o propunere. Cu ani în urmă ați afirmat că, în mod cu totul întâmplător, ultimul text pe care l-ați publicat în 1989 și primul text pe care l-ați publicat în 1990 s-a nimerit, deși erau texte diferite, să aibă, să le dați același titlu: Sunt naționalist!
Ion COJA : Te gândești să le republic? Cine mai știe pe unde sunt?!
Mihăiță VOICU : Mă gândesc să începeți cu un text pe această temă. Cum l-ați scrie acum, după 20 de ani de prigoană și marginalizare a ideilor naționaliste. Sunt convins că pofta vine mâncând și după ce veți scrie acest text, care nici pe departe nu epuizează ce aveți de spus, veți dezvolta singur suita de texte lămuritoare. Zic „lămuritoare” cu gândul la serialul de Convorbiri lămuritoare pe care l-ați avut cu ani în urmă în revista Săptămâna Românească.
Ion COJA : Încep să pricep ce vrei de la mine. N-ar fi rău să purtăm un dialog pe aceste teme. Sau, mă gândesc acum, să scriu aceste texte, iar dialogul să se poarte pe marginea fiecărui text. Și cum îl facem public?
Mihăiță VOICU: Pe Internet și ce-o mai da bunul Dumnezeu. Le publicați pe site-ul dumneavoastră, al meu, al unor prieteni, colegi…
Ion COJA : Hai să fim și noi interactivi… Publicăm textele pe cât mai multe site-uri. Iar pe site-ul meu, pe www.ioncoja.ro îi invit pe vizitatorii mei să-mi dea idei și sugestii de ameliorare a textului, în vederea unei variante finale, care să mulțumească un număr cât mai mare de juni naționaliști. Cum ți se pare sintagma juni naționaliști? Nu știu de ce, dar îmi place, mă atrage!…
Mihăiță VOICU : Nu-i rea. Merge!
Ion COJA : Atunci voi scrie vreo zece texte, le voi numi Decalog, ca să ne dăm mari, Decalogul junelui naționalist. Și cu gândul la Cărticică, îi zicem și noi tot libellus, Cărticică pentru îndreptare sau pentru lămurire și îndreptare. Ce zici?
Mihăiță VOICU : Parcă… parcă nu! Ziceți-i carte… Nici lămurire ăsta…
Ion COJA : Am găsit! Îi zic dumirire. Carte pentru dumirire și îndreptare… Ce zici?
Mihăiță Voicu : E mai bine. Dați-i drumul! Doamne, ajută!

● Cam acesta a fost punctul de plecare a ceea ce urmează ●