New man
newman@newmanpost.ro
185.13.106.100
Paralele mesopotamiene la psalmi:
https://www.oxfordhandbooks.com/view/10.1093/oxfordhb/9780199783335.001.0001/oxfordhb-9780199783335-e-002
Corpus of Akkadian Shuila Prayers Online :
http://www.shuilas.org/
Fundalul canaanit al psalmilor:
https://www.oxfordhandbooks.com/view/10.1093/oxfordhb/9780199783335.001.0001/oxfordhb-9780199783335-e-003
Psalm 29: Give Yahweh, O Gods, Give Yahweh Praise:
Fundalul egiptean al Psalmilor:
https://www.oxfordhandbooks.com/view/10.1093/oxfordhb/9780199783335.001.0001/oxfordhb-9780199783335-e-004
Influențe egiptene asupra textului biblic:
https://www.bibleodyssey.org/en/places/related-articles/egyptian-influences-on-the-biblical-text
http://www.touregypt.net/hymntoaten.htm
https://www.seanet.com/~realistic/psalm104.html
Traducator online:
https://www.deepl.com/
EVREII SI EGIPETUL
de CD
Lasand la o parte Exodul – Fuga din Egipet, dar si in restul Bibliei cand se fac referiri la Egipt niciodata nu se mentioneaza Piramidele, Sfinxul sau biblioteca din Alexanria. Sunt particularitati unice culturii antice egiptene, cunoscute tuturor popoarelor si cu vestigii ramase pana la noi.
Evreii care au fost in Egipt, oricum nu ca sclavi ci ca ca targoveti ratacitori sau in cautare de munca in genul “capsunarilor’ in Spania sau a “spararanghelilor” in Germania, nu erau interesati de asemenea amanunte neprofitabile.
Biblia care a furat/plagiat tot ce se putea la vremea respectiva sec. III-V iHRC, nu putea arata minuni ale gandirii si maiestriei omenesti la alte popoare, nu era Kosher. Cat despre biblioteca de la Alexandria dupa ce i-au dat foc au dorit-o si uitata, nicidecum mentionata in Biblie.
Cine citeste cu atentie Exodul poate remarca cu usurinta ca evreii nu erau sclavi in Egipt asa cum se scrie la Biblie, caci Dzeul lor il invata pe Moise sa ii puna pe evrei sa mearga la vecinii lor si sa ceara, bijuterii, haine scumpe pana si vase de gatit metalice cu care sa fuga din Egipet. Vorba lui Dinh Linh “asta nu’i Dzeul meu.”
Ce vecini aveau evreii sclavi, ca doar nu stateau la bloc, ca sclavi stateau in anexele stapanului si cine ar fi dat unor sclavi, lipsiti de libertate, bijuterii, haine scumpe si alte decoratiuni ca imprumut, asa cum scrie la Biblie. Cei care au scris biblia aveau un tupeu classic devenit chutzpah, ca sa-si inchipuie ca cineva le va crede minciunile lor grosiere.
Pe langa capsunari mai exista o categorie de evrei, o casta de preoti foarte apreciati si respectati dar nici ei nu erau sclvii pe care Moise trebuia sa-I scoata afara din Egipet.
Deci sa ne ocupam mai mult de evreii care au fost cu adevarat mai aproape de egipteni, de cultura si religia lor, evreii preoti, horiți.
Evreii horiți au fost o castă de preoți-domnitori care au fost adepți ai lui Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Tatăl se numea Ra sau Ani, iar fiul se numea Horus sau Enki. Horus provine din vechiul HR egiptean care se referă la Cel Preaînalt.
Cuvântul evreu – ebraic este derivat din vechiul cuvânt akkadian abru, care înseamnă preot. Formele variante ale cuvântului apar în textele antice, inclusiv „Apiru, Habiru și Hapiru. Cuvântul este redat in traducerile biblice ulterioare ca evreu – ebraic cuvant ce nu exista ca atare la nici una din limbile antice biblice.
Acești oameni sunt cea mai veche castă cunoscută de conducători-preoți.
În Akkadiana cuvântul pentru o castă de preoți a fost abrutu. În lumea antică, exista o larga diversitate de caste de preoți. Ei au fost identificați prin divinitatea pe care au slujit-o și se credea că divinitatea l-a numit pe conducătorul în al cărui tărâm slujeau preoții. Ebraicul horit l-a slujit pe Re, ceea ce înseamnă pur și simplu „tatăl…” în egipteana antică. Re a fost tatăl lui Horus care a fost conceput în mod miraculos de Hathor. Numele Horus este derivat din HR rădăcină, ceea ce înseamnă cel de pe mare. Cuvintele egiptene înrudite includ horiwo – cap, și hir – laudă.
Cele mai vechi referiri cunoscute la aceasta casta se găsesc în tăblițele cuneiforme sumeriene antice și în literatura egipteană antică. Habiru sunt menționate în Scrisorile Amarna, o colecție de 14-lea î.Hr.C. scrisori. Papirusul Harris vorbește și despre „Apriu de Ra la Heliopolis, un prestigios oraș antic On – Soare. Iosif s-a căsătorit cu Asenath, fiica Marelui Preot de On.
Plutarh a scris că „preoții Soarelui de la Heliopolis nu beau niciodată vin în templele lor, pentru că ei consideră că este indecent pentru cei care sunt devotați slujirii oricărui zeu să se complacă în băutul vinului în timp ce se află sub inspecția imediată a Domnului și Regelui lor. Preoții celorlalte zeități nu sunt atât de scrupuloși în această privință, pentru că il folosesc cu moderație”.
Preoții evrei erau unici prin strictetea si devotamentul lor în lumea antică și foarte respectați. Prin urmare, ei au fost căutați ca slujitori ai primilor înalți împărați care au construit palate și complexe de temple regale, ceea ce Biblia le numeste „locuri înalte”.
Casta Hapiru a slujit în templele și altarele soarelui antic. Acestea au fost construite la altitudini mari în apropierea surselor majore de apă. Un templu era conacul (hâît) sau casa (pirû) a zeului, așa că Ha’piru se referă la cei care au slujit la casa zeului. Dravidienii antici se refereau la templele lor orientate spre est ca Opiru, însemnând „Casa Soarelui”.
Preoții Habiru trebuiau să îndeplinească anumite cerințe în timp ce se aflau la datorie. Purtau doar lenjerie sau îmbrăcăminte din fibra de plante si nu laneturi. Îmbrăcămintea făcută din lana sau piele de animale nu era permisă. Aceasta este una dintre diferențele dintre preot și șaman. Își radeau zilnic capul și trupurile. Băile cu apă rece erau luate de mai multe ori pe zi. Ei practicau abstinența sexuală înainte și în timp ce slujeau la templu sau altar.
Pentru că „piru” adăpostea zeitatea, numai preotului i s-a permis să intre în cea mai sacră zonă a templului. Oamenii s-au rugat la poartă sau la curte. Ei și-au îndreptat rugăciunile către Soarele răsare, emblema Creatorului și a Fiului Său. Conducătorul lor-preot a acționat ca un mijlocitor între popor și Dumnezeu.
Casta evreiasca de preoți a fost raspandita pe scară largă în slujba oamenilor puternici din vechime. Printre ei s-au numărat intemeitorul regatului Kushite Nimrod, care este probabil Sargon.
Preoții lui Ani/Enki (mesopotamian) sau Ra/Horus (Nilotic) au fost identificați ca fiind evrei oriți. Ei și-au răspândit slujirea si devotamentul față de fiul lui Dumnezeu în întreaga lume antică si acest lucru se intampla cu mult înainte de apariția iudaismului ca religie.
Deci tot ce au acumulat acesti evrei ca preoti de la diverse religii, egiptene, mesopotamiene, indiene etc. au pus totul in Vechiul Testament.
În textele de pe piramidele egiptene antice și textele sicriului se găsesc detalii fascinante despre Horus. S-a spus că el este co-egal cu Tatăl și că moare și se înalță în a treia zi. Horus a fost conceput de umbrele Soarelui. Acest lucru este arătat în acest chip al mamei sale, Hathor. Ea pare să o prefigureze pe Fecioara Maria. Potrivit lui Luca 1, Maria a zămislit prin umbrire divină.
Urmașii Femeii din Geneza 3:15 se numesc „Sămânța”. Unii susțin că Isus nu a pretins niciodată că este Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, el s-a identificat ca Fiind Sămânța când le-a spus ucenicilor săi că merge la Ierusalim pentru a muri. „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie slăvit. Eu vă spun adevărul, cu excepția cazului în care o sămânța cade în pământ și moare, acesta rămâne doar o singură sămânță. Dar dacă moare/descompune/germineaza, produce multe semințe.” (Ioan 12:23)
Așteptarea mesianică din Geneza 3.15 a fost exprimată cu aproximativ 1000 de ani înainte de Psalmii din textele piramidelor antice. „Horus a spulberat/zdrobit gura șarpelui cu talpa piciorului .” Cuvântare 388
Gândiți-vă cum se descrie Horus în textele vechi egiptene ale sicriului (148):
“Eu sunt Horus, marele Șoim de pe meterezele casei lui cu numele ascuns. Zborul meu a ajuns la orizont. Am trecut pe lângă zeii Nut. Am mers mai departe decât zeii din vechime. Chiar și cea mai veche pasăre nu a putut egala primul meu zbor. Mi-am îndepărtat locul dincolo de puterile lui Set, dușmanul tatălui meu Osiris. Nici un alt Dumnezeu nu a putut face ceea ce am făcut. Am adus căile eternității în amurgul dimineții. Sunt unic în zborul meu. Mânia mea se va întoarce împotriva dușmanului tatălui meu Osiris și îl voi pune sub picioarele mele în numele meu de „Mantie Roșie”.”
Din aceleasi legende si mituri s-au inspirit si cei care au scris si Testamantele.
Aici găsim cuvintele psalmului 110:1, o referire mesianică clară: Domnul îi spune: „Stai la dreapta Mea până când voi face din vrăjmașii tăi un covor pentru picioarele tale”.”
Horus unește popoarele. Acesta este motivul pentru care se spune că poartă coroana dublă. „Atunci luați argint și aur și faceți coroane și puneți-le pe capul lui Iosua, fiul lui Ioseech, marele preot…” Zaharia 6:11
Domnitorul-preot Yeshua – Iosua/Isus poartă coroana dublă ca semn că el unește popoarele. Coroana dublă a fost purtată de conducătorii unei văi unite a Nilului. Coroana roșie (desher) reprezintă Nilul inferior (Egipt), iar coroana albă (nefer) reprezintă Nilul Superior (vechea Nubia). După unificarea regiunilor Nilului Superior și Inferior, cele două coroane au fost unite pentru a reprezenta un Egipt unificat.
Evreul horit credea că recunoașterea cerească a unui popor depindea de neprihănirea conducătorului-preot. Prin urmare, puritatea vieții a fost foarte apreciată. Dovada recunoașterii și acceptării cerești a fost învierea domnitorului-preot mort în a treia zi.
Noul Testament vorbește despre Isus ca despre conducătorul-preot. El este primul născut din mormânt și, prin învierea Sa, El dă Tatălui un „popor deosebit”. El ne conduce în ascensiunea către Tatăl, unde primim recunoaștere cerească pentru că Îi aparținem.
Recunoașterea cerească pentru ebraica horită nu a fost niciodată o perspectivă individuală. Recunoașterea cerească a venit la oameni prin neprihănirea conducătorilor lor-preoti. Conducătorii evrei horiți au luat acest lucru în serios, unii mai mult decât alții. Cei mai buni erau cei cu mintea cerească, iar cei mai răi erau atât de pământești, încât au vărsat mult sânge lărgindu-și teritoriile.
Toți insa nu au reușit să fie Domnitorul-Preot care a înviat din morți. De aceea, nimeni nu are puterea de a-i izbăvi pe captivi din mormânt și de a-i conduce la tronul cerului (Ps. 68:18; Ps. 7:7; Efes. 4:8). Dovada unei tradiții de lungă durată îl indică pe Fiul lui Dumnezeu, Isus, care singur se potrivește modelului așteptării mesianice.