CD
1.303 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
.
.
REVIZIONISMUL BIZANTIN DESCUIE ISTORIA LUMII

Dicutia despre romanizarea/latinizarea limbii romane trebuie, se pare, a fi amanata pentru mai tarziu, cand distorsiunile si fanteziile istorice create in evul mediu vor fi date la oparte si adevarul istoric va fi adus al cunostinta publica.
Asa cum am aratat in articole anterioare incepand din anul 2000 am intrat intr-o epoca a Revelatiei, tot mai multe mituri sunt desfiintate si noi adevaruri ies la iveala zi de zi intr-o cadenta din ce in ce mai accelerata an de an.

Nu vreau sa intru in amanunte istoric stiintifice dar vreau sa dau un exemplu al acestei situatii revelatoare care aduce spre beneficiul nostru al tuturor adevaruri ce ne au fost confiscate de marii trisori talmudici in cooperare cu Vaticanul.

Se pun probleme noi care trebuiesc rezolvate prin mijloace mai complexe, care azi datorita tehnologiei ne stau la dispozitie. Sa ajuns sa se creeze sintetic sunetul unor limbi disparute, doar dupa inscrisurile ramase, cat si alte progrese deosebite.

Acum putem cunoste limba si vocabularul regiunilor din Italia imperiului roman, partea de la Napoli la sud si Sicilia vorbea greaca obligate de Alexandru Macedon, si am putea in mare sti ce vocabular ar fi putut teoretic influenta formarea limbii romane.
Legionarii veniti in Dacia erau din diverse regiuni ale Italiei Umbria, Toscana etruscilor, latinii din Latium, Samnitii cat si din diverse regiuni ale Africii, din Peninsula Iberica sau din Insulele Britanice.
Cate cuvinte din aceste surse de romanizare/latinizare ar putea fi descoperite in vocabularul nostru?

Sau ramanem la indemana noii scoli lingvistice post lovilutionare, orice cuvant cu origine necunoscuta “academicienilor” a fost trecut din oficiu cu origine albaneza.
Ce fel de romanizare/latinizare cand limba oficiala a imperiului, latina vorbita la Roma(?) nu era impusa in imperiu si popoarele ocupate aveau translator in instante/curtile de judecata imperiale?

Grecia a fost sub imperiul roman de la caderea Peninsulei Grecesti în mâinile Republicii Romane în timpul bătăliei de la Corint 146 î.Hr. si a devenit provincie romană si pana cel putin la caderea imperiului roman de apus in 476AD. In aceste
peste 5 secole cum de greaca nu s-a schimbat? Mai ales ca influenta culturii grecsti in colonii a fost foarte mare si greaca era limba oficiala si in coloniile orasele italice? Da grecii au grecizat parte buna din Italia si Sicilia, dar nu avem dovezi ca s-a intamplat si invers. Da, grecii s-au romanizat in sensul ca au adoptat legislatia, administratia si cultura romana, dar si-au pastrat limba lor, mereu in schimbare, si scimbata-greaca asiatica koine, dar tot greaca.

In continuare il invit pe domnul doctor in medievalistica Laurent Guyénot sa –si expuna scenariul sau care este bazat pe demitificari si demistificari mai recente.

“Lipsa consemnării că romanii bizantini credeau că strămoșii lor provin din Occident trebuie să fie contrastată cu tradiția clară a romanilor italieni că strămoșii lor au venit din Orient.(!)
Bazându-se pe legendele anterioare, Vergiliu a povestit în Eneida sa cum Roma a fost fondată de Enea din Troia, în vecinătatea Bosforului. „Roma însăși era de origine elenă”, a scris istoricul Strabon din secolul I î.Hr. în Geographia. Chiar și numele lui Remus și Romulus din legenda alternativă de la Titus Livius indică o origine greacă: Romos, latinizat ca Romus, era un cuvânt grecesc care înseamnă „puternic”.

Istoricul roman de limbă greacă Herodian (aproximativ 170-240 d.Hr.) a scris că, atunci când romanii au trimis o ambasadă în Frigia cerând o statuie a zeiței Cybelle, „au obținut-o cu ușurință amintindu-le frigienii de rudenia lor și reamintindu-le. că Eneas Frigianul a fost strămoșul romanilor”.

Toată lumea știe că romanii Romei au împrumutat cea mai mare parte a culturii lor, inclusiv zeii lor, de la greci. Dar nimeni nu poate explica de ce romanii nu aveau zei și aproape nici un mit al lor. Romanii de cultură, precum Marcus Aurelius și Hadrian (poreclit Graeculus) au vorbit și au scris în greacă.

Dionisie de Halicarnas (secolul I î.Hr.) a declarat în Antichitățile sale romane că „Roma este un oraș grecesc”. El a mai susținut că „limba vorbită de romani” derivă din greaca eolică. Această teorie lingvistică, numită „eolism”, a fost preluată de Janus Lascaris, unul dintre cei mai importanți savanți greci ai Renașterii italiene, într-o prelegere susținută la Universitatea Florentină în 1493. Lascaris a susținut că „poporul latin” (genul Latinum ) era de origine greacă veche (de aceea i-au imitat pe greci în fiecare domeniu al vieții lor publice și private) și că „limba latină este greacă”.

Această teorie a fost înlocuită în secolul al XIX-lea de ipoteza proto-indo-europeană, urmărind latină și greacă la un strămoș comun. Dar trebuie spus că originea latinei rămâne un mare mister. Limba romanică care seamănă cel mai mult cu latină este limba româna, iar unii savanți români susțin destul de convingător că latină provine de fapt din partea lor de lume, cunoscută anterior ca Dacia.

Această teorie are cu siguranță mai mult sens decât afirmația din manualul școlar conform căreia locuitorii Daciei au adoptat latina vulgară din legiunile romane staționate în partea inferioară a teritoriului lor între 106 și 271 d.Hr. și au uitat complet limba lor originală, până în punctul în care nici urmă nu a lăsat, după care s-au atașat atât de mult de latina lor vulgară (română), încât niciun invadator ulterior (germani, huni sau slavi) nu și-a putut impune propria lor limbă.

Totul, cu excepția dogmei academice, sugerează că relația Romei cu lumea greacă sau proto-bizantină a fost inițial aceea a unei colonii, oarecum ca Cartagina în relație cu Fenicia. Roma a devenit hegemonică în Marea Mediterană într-o perioadă scurtă marcată de un vid de putere în estul Mediteranei, în secolul I î.Hr., și și-a pierdut poziția dominantă la începutul secolului al III-lea d.Hr. Până în acel moment, istoria sa timpurie a fost estompată cu succes, dar doar parțial, care a devenit și mai distorsionată atunci când francii au preluat controlul asupra papalității și au revendicat moștenirea Imperiului Roman pentru ei înșiși. Din acea perioadă datează un scenariu general al istoriei lumii care se rezumă la o translatio imperii în două sensuri în trei etape:
1.din Grecia la Roma: prin răspândirea elenismului în urma campaniei lui Alexandru, poporul Romei a devenit elenizat cultural;
2.de la Roma înapoi în Grecia: cu prima translatio imperii a lui Constantin în Bizanț, grecii s-au romanizat;
3.din Grecia înapoi la Roma și Aachen: francii și apoi saxonii au fost romanizați și au preluat imperiumul roman de la Bizanț.

In articolul meu “The First Millennium Revisionist” “Primul mileniu revisionist” expandat mai apoi in cartea Anno Domini – “Anul Domnului”, am explorat posibilitatea ca a doua etapă să fie în mare parte o fantezie, bazată pe poveștile false ale lui Eusebiu din Cezareea și întărită de fals și propagandă occidentală.
Nu a existat niciodată un transfer de civilizație de la Roma la Constantinopol. Chiar și Dreptul Roman, care se presupune că e cel mai mare dar al Romei pentru lume, a fost codificat la 7 april 529 AD sub Justinian la Constantinopol și importat în Italia din Bizanț la sfârșitul secolului al XI-lea.
Bizantinii nu și-au primit romanitatea din Italia. Romanitatea a fost creata prin fuziune in Balcani si a ramas mereu în Balcani cu ei. Bizantinii nu sunt nici urmașii, nici moștenitorii spirituali ai italienilor. Civilizația lor provine direct din civilizația elenistică din ultimele trei secole î.Hr.
Romanul prin excelență este Alexandru cel Mare, numit Rumi în tradițiile arabe, persane și afgane. Elenismul a fost întotdeauna, de la început, adevăratul romanism.

Privarea bizantinilor de romanitatea lor este o tradiție occidentală care poate fi urmărită în a doua jumătate a secolului al VIII-lea, când papii s-au îndepărtat de Constantinopol și au căutat patronajul francilor.

Ceea ce s-a întâmplat, sugerez, este că franco-italienii au protejat prin drepturi de autor numele „roman” ștergându-i originea răsăriteană, ca parte a unei înșelăciuni elaborate care a inclus si falsa “donație a lui Constantin”, povestea lui Petru ca prim episcop al Romei și multe alte fraude evlavioase. Scopul principal a fost uzurparea dreptului de naștere al Constantinopolului de către Roma și Aachen, iar rezultatul a fost fratricicidul care a distrus Orientul și a înnebunit Occidentul.”

In articolul sau Guyénot se refera la perioada mileniului intai, nu mai departe de anul 999. Pentru ca in al doilea mileniu s-a pus problema Renasterii care este demitificata acum complet si sper sa abordez din nou tema asta in viitorul apropiat.
Fragmentele de mai sus provin din articolul “Revizionismul Bizantin descuie Istoria Lumii” Byzantine Revisionism Unlocks World History de Laurent Guyénot

Sursa:https://www.unz.com/article/byzantine-revisionism-unlocks-world-history

Cartile lui Laurent Guyénot:
1. Anno Domini: O scurtă istorie a primului mileniu
2. „Dumnezeul nostru este și Dumnezeul tău, dar El ne-a ales”: eseuri despre puterea evreiască.
3. De la Yahweh la Sion: Dumnezeu gelos, popor ales, Țara Făgăduinței… Ciocnirea civilizațiilor.
4. JFK – 9/11: 50 de ani de Stat paralel.

Traducerea si comentarii: CD