De la Marin Preda citirre (Din ”Cel mai iubit dintre pamânteni”):
” La cafea medicii povestiră
anecdote, tot despre medici, care se plasau cu un an în urmă, cînd
li se desfiinţaseră cabinetele particulare. Raţiunea cică ar fi fost
următoarea: în zilele noastre nu se mai poate pune un diagnostic
fără analize prealabile de laborator. Or cine avea laboratoare? Spitalele.
Deci bolnavul era dirijat tot acolo, şi le obţinea gratuit. Atunci
de ce să ia medicul particular bani bolnavului? Să-l îngrijească în
spital, unde salariatul avea asistenţă gratuită. Reacţia medicilor: de
furie, dar nu împotriva legiuitorului, ci a bolnavilor, ca şi cînd ei ar
fi venit cu decretul. În ce fel? expedierea lor rapidă de la consultaţii,
în următorul stil: urma anecdota… Medicul, grăbit şi nervos:
dumneata de ce suferi? Pacientul: domnule doctor, eu nu mai pot să
urinez… Medicul: cîţi ani ai? Pacientul: şaptezeci… Medicul: ai
urinat destul! Următorul! Vine o gravidă: dumneata ce ai? Gravida:
domnule doctor, copilul meu stă strîmb, ce fac eu cînd o să nasc?
Medicul: cum te cheamă? Gravida: Leibovici… Medicul (ridicînd
glasul): Leibovici? Se descurcă el! Cine e la rînd? Ei, dă-i drumul!
Pacientul: domnule doctor, eu sufăr de o boală foarte ciudată!
Medicul (extrem de grăbit): lasă consideraţiile, spune! Pacientul:
domnule doctor, eu ce mănînc aia fac… Medicul: adică, vorbeşte
clar… Pacientul: dacă mănînc fasole, fasole fac, dacă mănînc varză,
tot varză fac… Medicul (dumirit): aha! şi ce-ai vrea dumneata?
Pacientul (umil): să fac şi eu normal. Medicul (expeditiv): mănîncă
căcat! Altul la rînd… ”
La un medic vin
trei pensionari bolnav. Medicul era specializat în
pensionari. Pensionarii vroiau să li se prescrie
un regim… Intră primul. Da, zice medicul cercetîndu-i fişa, bine, să-
ţi prescriu un regim… Ce pensie ai dumneata? Cinci mii de lei, zice
pensionarul. Perfect, zice medicul: carne, fripturi înăbuşite, purcel
de lapte, vin fără restricţie, ouă umplute, vînat gătit cu sos picant,
urmaţi regimul ăsta pe răspunderea mea, fără grijă, o să vă simţiţi
absolutamente în cea mai bună formă.Vine al
doilea pensionar. Medicul: dumneata ce pensie ai? O mie cinci sute
de lei, îi răspunse pensionarul. Medicul: macaroane, griş cu lapte,
supe de zarzavat, peşte rasol, ceaiuri, multe ceaiuri… Pleacă ăsta,
vine al treilea. Dumneata ce pensie ai? Şapte sute cincizeci de lei.
Medicul: plimbări; aer! mult aer!…
Calin Kasper
11 februarie 2018 la 11:15 am - Raspunde
Se spune ca de mult, pe vremea lui Mao-Tze-Dun si Ciu-En-Lai, televiziunea chineza avea doua programe. Pe programul unu erau transmisii numai cu relizarile partidului, a oamenilor muncii, se vorbea doar de invataturile marelui Mao, marele vizionar al omenirii. Cand telespectatorii se plictiseau si treceau pe programul doi, acolo aparea o matahala de chinez care agita un ciomag in mana si striga: Treci imediat pe programul unu!
Domnule Ion Coja, nu stiu ce ati facut intre timp cu blogul, ca el se comporta exact ca in bancul de mai sus. Cand vreau sa comentez si eu, ca tot omul si imi pun cu toata raspunderea numele in casuta de la comentarii, cand sa trec si adresa de mail, care e obligatorie, programul sare asa, de capul lui, la „Aboneaza-te la Newsletter.” Degeaba ma abonez de fiecare data, ca programul face tot ce vrea el. Ca sa-mi trimit totusi comentariile, nu am alta solutie decat sa-l iau cu binisorul. Fac clic pe casuta mailului, usurel si blandicel, fredonand un cantec de leagan. Dupa ce ma trimite la Newsletter pana ce oboseste iar eu il trimit tot de atatea ori stiu eu unde, programul se inmoaie si ma lasa sa-mi scriu mailul in casuta. As vrea sa intreb si alti comentatori de pe blogul nostru daca patesc si ei la fel ca mine. Ca n-oi fi eu buricul pamantului, ca sa mi se intample asta numai mie!
Am impresia că au și alții necazuri, le-am reclamat la administrator – un prieten, a verificat și a găsit că trăim în cea mai bună lume posibilă! Cum să-l contrazic?
Acelasi lucru patesc si eu. In afara de asta, spatiu de comentariu este prea mic, iar daca ai scapat vreo litera aiurea nu mai poti corecta cum o faceam inainte.
Calin Kasper
11 februarie 2018 la 10:58 am - Raspunde
Si fiindca pe lumea asta exista si dreptate, cel care facea plimbari ca sa ia aer a supravietuit celorlalti doi dupa progresia aritmetica urmatoare. A trait cu douazeci de ani mai mult decat cel cu pensia de 5.000 si cu sase ani mai mult decat cel cu pensie de 1.500.
Se spune ca de mult, pe vremea lui Mao-Tze-Dun si Ciu-En-Lai, televiziunea chineza avea doua programe. Pe programul unu erau transmisii numai cu relizarile partidului, a oamenilor muncii, se vorbea doar de invataturile marelui Mao, marele vizionar al omenirii. Cand telespectatorii se plictiseau si treceau pe programul doi, acolo aparea o matahala de chinez care agita un ciomag in mana si striga: Treci imediat pe programul unu!
Domnule Ion Coja, nu stiu ce ati facut intre timp cu blogul, ca el se comporta exact ca in bancul de mai sus. Cand vreau sa comentez si eu, ca tot omul si imi pun cu toata raspunderea numele in casuta de la comentarii, cand sa trec si adresa de mail, care e obligatorie, programul sare asa, de capul lui, la „Aboneaza-te la Newsletter.” Degeaba ma abonez de fiecare data, ca programul face tot ce vrea el. Ca sa-mi trimit totusi comentariile, nu am alta solutie decat sa-l iau cu binisorul. Fac clic pe casuta mailului, usurel si blandicel, fredonand un cantec de leagan. Dupa ce ma trimite la Newsletter pana ce oboseste iar eu il trimit tot de atatea ori stiu eu unde, programul se inmoaie si ma lasa sa-mi scriu mailul in casuta. As vrea sa intreb si alti comentatori de pe blogul nostru daca patesc si ei la fel ca mine. Ca n-oi fi eu buricul pamantului, ca sa mi se intample asta numai mie!
Am impresia că au și alții necazuri, le-am reclamat la administrator – un prieten, a verificat și a găsit că trăim în cea mai bună lume posibilă! Cum să-l contrazic?
Acelasi lucru patesc si eu. In afara de asta, spatiu de comentariu este prea mic, iar daca ai scapat vreo litera aiurea nu mai poti corecta cum o faceam inainte.
Si fiindca pe lumea asta exista si dreptate, cel care facea plimbari ca sa ia aer a supravietuit celorlalti doi dupa progresia aritmetica urmatoare. A trait cu douazeci de ani mai mult decat cel cu pensia de 5.000 si cu sase ani mai mult decat cel cu pensie de 1.500.