Corneliu Leu
…NIHIL NISI BENE!
Tocmai meditam la niște concluzii privind sechelele redegismului ca prioritar dezvoltator de teorie marxist-leninistă și cu practica unei integrări în CAER favorizatoare celor care ridicaseră zidul Berlinului, când o declarație a președintelui României a venit să distragă atenția dinspre mult discutata Doamnă Merkel. Pentru că, derutându-ne cu obiceiul său labil de a sări de la una la alta, președintele sare de la scutul său cam ruginit de astăzi la reala Doamnă de Fier, declarând în condoleanțe că a fost un model pentru el.
N-am înțeles!
Adică, n-am înțeles de ce, când se știe prea bine că: „de mortui nihil nisi bene”, tocmai Cotrocenii s-o vorbească de rău pe cea căreia în mod bine meritat i se pregătesc mari funeralii.
Adică: cum, cea care a redresat marea economie engleză, a fost un model pentru cel care a distrus ce-a mai rămas, după vânzarea flotei, din pârlita economie românească?!… Adică: cum, marea ei politică de extindere democratică europeană a fost un model pentru meschinele încercări de întărire la noi a puterii personale?!
Gluma asta nu e nici reușită, nici nu se poate compara cu cea când, în schimbul unei decorări somptuoase la Bukingam, lui Ceaușescu i s-a băgat pe gât avionul acela vechi, de vreme ce nu văd de gâtul președintelui nostru vreun colan portughez pe care, la o adică, să aibă grijă Barosso să i-l retragă.
Și, pentru că evocăm vremurile acelea când Doamna de Fier își transforma, vorba poetului: „porecla în renume”, să amintim și ce spunea fostul președinte comunist al R.D.G. după ce a fost detronat recunoscând că asta se întâmplase prin manevrele privind ceea ce Gorbaciov propunea a fi „Casa comună europeană”: „Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unei manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt altceva decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor schimbari extrem de importante, care nu au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala…” –spunea Honecker la 21 noiembrie 1990 în interviul acordat ziarului „Berliner Wochenpost”, considerând reunificarea Germaniei ca o contribuție la construirea: “...Casei europene si, data fiind situata actuala, lucrul acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG„…
Să nu uităm că acest interviu venea în urma tratativelor Kohl-Gorbaciov, de la Geneva, din septembrie 1990, care au stabilit, intre altele, noile sfere de influenta din Europa de Est si Balcanică, de aici decurgând, pesemne, alte năravuri păstrate în politicile europene după retragerea Doamnei de Fier din viața publică a continentului.
Așa că iarăși ajungem la întrebarea cu modelul confundat, pentru că una este sorgintea de fier a politiciii ferm democratice și alta era destinația acelei Case comune europene pentru care se considera sacrificat înaintașul RDGist al Doamnei Merkel.
Singura explicație pe care o putem găsi, este că, băiat sentimental fiind, președintelui nostru i-o fi jucat vreo festă memoria afectivă și și-a confundat sentimentele pentru britanica Tatcher, femeie de fier afirmată prin fermul spirit anticomunist al albionului, cu cele pentru redegista Merkel, un fel de „ersatz”, adică „surogat”, formată ca și el sub lamentările lucide în materie de politici globale, pe care le exprima abilul lider redegist Honneker. Merkel, da, îi poate fi model și merită din partea lui toate exercițiile de admirație putându-i-se considera superioară în evoluția carierei cu sechele totalitariste. Fiindcă, în vreme ce Băsescu e sechela unui Ceaușescu impulsiv și gargaragiu în limbaj de lemn, sfârșind prostește sub glonte, Merkel e sechela unui Honeker care a avut abilitatea să supraviețuiască dând și interviuri analitice la adresa conspirației mondiale care l-a detronat, făcând și aprecieri la adresa „Casei comune europene” pe care Doamna Merkel nu se sfiește să o substituie adevăratei democrații europene.
Ăsta model, da!
Fapt pentru care ajungem la concluzia că noi, care am constatat de mult că avem un președinte obișnuit în șmecheria lui să-ncurce borcanele, vedem acum că a ajuns la ramolismentul de a încurca urnele.
Comenteaza