De ce țin cu ursul?

Scrisoare către un prieten teolog

Dragă A,

A apărut, aproape inevitabil, o tensiune între noi din pricina conflictului din Ucraina. Tu ai ales să ții cu narațiunea oficială occidentală, eu am ales să….țin cu ursul.

Nu am luat această decizie pentru că lucram într-un job anume.   Prietenii mei știu foarte bine, iar tu ești prietenul meu, că eu am plecat din joburi sigure, bine plătite, fără dureri de cap atunci când pur și simplu mi-am dat seama că nu e bine pentru sufletul meu să fiu acolo. Nu sunt atât de materialist încât să îmi schimb crezurile în funcție de banii primiți,  ci din contră…..

Am luat această decizie, de a ține cu rusul pentru că mi-a fost clar ca lumina zilei încă de la început că asistăm la începerea unui război cu mize mai mari decât cele enunțate de operațiunea specială în Ucraina.

Miza principală este de fapt schimbarea ordinii mondiale.

Actuala ordine mondială este una controlată de Occident. Numai că acest Occident a degenerat în ultimii zeci de ani cu o viteză uluitoare, într-un monstru hidos și antihristic. Și îmi asum argumentat ceea ce spun.

Nu m-am lăsat păcălit din primul moment de  retorica ”pacifistă” foarte ”la modă” la începutul acestui an. E atât de evident gustul de cocleală propagandistică în ea, încât am fost uimit că mulți oameni inteligenți au înghițit-o de parcă era Coca Cola…

Eu sunt pacifist. Dar sunt și realist. Știu că războaiele fac parte din viața lumii și că, din păcate, nu pot fi tot timpul evitate. Iar în Ucraina nici nu s-a dorit evitarea lui.

Occidentul a încurajat Ucraina timp de 8 ani de zile să poarte un război civil împotriva populației rusești din Donbas. Occidentul a înarmat trupe neonaziste ucrainene în acești 8 ani de zile. Occidentul a închis ochii când Ucraina a încălcat acorduri îndelung agreate. Iar Occidentul, acum, alimentează deloc pacifist mașina de război ucraineană.

Și nu o face pentru că ar crede că Ucraina poate să câștige acest război. E evident pentru oricine că nu. Chiar și pentru Zelenski. Însă Occidentul  nu a ratat o foarte cinică oportunitate de a își scoate la produs industria morții și a încerca să maximizeze pierderile rusești, cu ajutorul cadavrelor ucrainene.

Dar dacă, deloc paradoxal, înțeleg acest cinism al Occidentului, ba chiar îl accept, pentru că e un semn de rațiune, cinică, dar de rațiune, ce mă sperie la Occident și mă face să mă așez ferm contra lui, este amestecul de nebunie și demonism ce îl caracterizează.

A fi cu Occidentul înseamnă a fi cu Antihrist. E un lucru care trebuie spus cu toată claritatea și cu toată simplitatea.

Pur și simplu societatea occidentală este distrusă din punct de vedere intelectual, moral și spiritual. Tot ce spune Biblia că e rău, că e strigător la Cer, vezi în Occident.

Nu că vezi homosexuali (ei sunt peste tot) ci pentru că vezi Sodoma reînviată. Ce era Sodoma? Era un stat care transformase homosexualitatea și depravarea sexuală în identitate cetățenească. Propagandă gay, parade lgbtq+, inducerea prin învățământ a acestor deliruri sexuale, impunerea lor ca norme și categorii, ca repere și standarde, iată ce este civilizația Sodomei care este acum Occidentul.

Biblia vorbea și de Babilon, târfa cea mare care își ucide copiii ca să își alimenteze desfrâul. Iat-o în plină desfășurare în Occident, cu a sa cultură a morții, cu copiii uciși prin avort ca să nu ”complice” existența și să nu împiedice desfrâul, cu eutanasia medicală din ce în ce mai puțin diferită de eugenia nazistă. Avorturile trebuie să fie considerate drepturi ale omului.

Cei care se isterizează pentru că propaganda le-a livrat niște informații încă neverificate despre presupuse atrocități rusești prin Ucraina, țipă disperați că avortul e un drept al omului și trebuie garantat ca atare.  Nu sesizezi amestecul de ilogică și diabolic?

Apoi rescrierea realității și istoriei prin corectitudinea politică și ideologiile woke. Universitățile occidentale sunt nefrecventabile, cel puțin la fel de nefrecventabile pe cât e universitatea din Phenian. Pentru că emană toxicitate ideologică.

Și o emană cu ipocrizia ”tolerantă” a Romei, primul și paradigmaticul persecutor al creștinilor. De ce erau uciși creștinii? Că nu erau ”toleranți” și relativiști, că nu acceptau că pot exista 20 de adevăruri contradictorii pe același subiect, în aceeași realitate. Și pentru că nu se închinau acestui demonic zeu al ”toleranței”.

Asta o vedem și acum. Nicio toleranță pentru….dușmanii toleranței.

Eu, recunosc, am o senzație de vomă când intru în contact cu majoritatea produselor culturale occidentale de acum. Toate încearcă să livreze aceleași mizerii ideologice. Iar borhotul ăsta ideologic vândut sub formă de filme, literatură, pseudo-artă, noi filosofii, distruge creierele.

Ajutat, desigur, de triumful drogurilor.

Chiar, ai remarcat? De ceva ani toată lumea se droghează. Chiar și mulți prieteni de-ai noștri comuni.  Fie cu ”iarbă”, care e deja la ordinea zilei, fie cu droguri mai serioase. Fenomenul nu mai este de multișor unul izolat. Tot Occidentul și tot mai mult și România, duhnesc a droguri.

Iar produsul acestor droguri, niște hidoși ideologic, niște distruși moral, niște ruine intelectuale, ajung jurnaliști, formatori de opinie, profesori universitari, artiști și  devin, tot mai mulți, repere morale, autorități care ne spun ce e bine și ce e rău.

Asta în timp ce, paradoxal, Occidentul joacă și cartea puritanismului. Tutunul nu mai are loc pe piață, căci, spre deosebire de droguri, face doar cancer la plămâni, nu cancer la rațiune.

De fapt, cam aici e toată cartea puritanismului, când Occidentul încurajează schizofrenia. Inclusiv la copilași.  Ca un copil să își aleagă sexul (sau, pardon, „genul”- o imbecilitate doctă  devenită deja hardcore academic din inepție ideologică) nu e o problemă. E chiar un soi de ”drept”, în care părinții nu pot interveni peste autoritatea ideologică a psihologiei, psihologia fiind, știu că în sinea ta ești de acord cu mine, cea mai mare șarlatanie a modernității- un delir ideologic îmbrăcat epistemic).

Ei bine, tot ce spun mai sus nu sunt discuții de salon, nu sunt fenomene marginale ci sunt fenomenele dominante ale Occidentului.  Generații după generații sunt deformate începând din școală și de la televizor cu aceste ideologii.

Tu ai văzut ce promovează Occidentul la nivel de desene animate? Ai văzut povestea lui Huggy Wuggy, care face ravagii, la propriu, printre copii? Să o cauți- e exact ca ispita aceea a lui Lucifer din Pateric: să acuze pe Dumnezeu ca adevăratul monstru și să încerce să obțină mila pentru el.   Numai că acum Lucifer nu mai are dramul de demnitate de a încerca să provoace bărbați și femei ai credinței, pustnici și călugări, ci se duce direct la prichindei, cu acordul părinților și psihologilor, și îi deformează de la 2-3 ani.

Aici i-a reușit Satanei în Occident. A făcut ca omul occidental să vadă răul ca bine, urâtul ca frumos, monstrul ca ceva ok, să provoace lacrimi pentru diavol și mânie contra lui Dumnezeu.

Și tu vrei ca eu să țin cu Occidentul și nu….cu ursul?

Știu, ai să îmi replici cu papahagisme și alte deja triste argumente ale unor conservatori occidentali: că de fapt Occidentul autentic ar fi altceva, că asta e doar o sminteală de moment, că tu preferi Occidentul catedralelor, că….

Cât de miop să fii ca să  nu înțelegi că Occidentul e cel descris de mine? Că  toate catedralele alea sunt reprezentative pentru occidentalii de acum așa cum e Parthenonul din Athena reprezentativ pentru elinul de acum,  că Biserica a eșuat în Occident și că drama nu e de moment. Sunt peste 200 de ani de când putem vedea cum a apărut acest cancer satanic ce a cuprins occidentul.

Sunt aproape 60 de ani de când putem să îi identificăm metastaza.  Și sunt 20 de ani de când orice om cu bun simț știe că Occidentul nu mai poate fi salvat ca civilizație, ca realitate socială și politică, că e nevoie de un restart radical, dacă nu cumva trăim chiar mult așteptații în Biblie ani ai sfârșitului lumii….

Cât despre Creștinism, cum ar putea să mai fie convingător când a adoptat un discurs corect politic, limitat, relativist? E tot mai greu să găsești un preot, pastor, ceva, care să aibă curajul de a spune lucrurilor pe nume.
Ce poate face o Biserică care se teme să mai vorbească oamenilor despre Iad, despre pocăință, în care mizeria psihologică a pătruns chiar și în confesionale?

Nu poate face nimic. Și religii mai vii, precum Islamul, sunt mai convingătoare pentru puținii occidentali care conștientizează fundătura vieților lor, decât Creștinismul tot mai anemic și timid, atunci când nu e snob și retardat în forme fără fond.

Ai să vii și cu argumentul ”dar rușii tăi ce fac? Nu sunt și ei bețivi, curvari?”.  Sunt. Dar argumentul meu e mai sus: una este să fii gay, curvar, bețiv, drogat, păcătos, dar cu conștiința minimă a acestui păcat. Atunci sunt încă șanse de salvare. Și nu știu tu, dar eu sunt mare păcătos care conștientizez lucrul acesta și încerc să mă ridic, dar cer constant mila lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu a distrus Sodoma pentru că oamenii aceia erau păcătoși, ci pentru că oamenii aceia făcuseră din păcatele lor un soi de stindarde, de virtuți sociale, de virtuți capitale. Exact ceea ce face de 200 de ani, dar mai abitir de 20, Occidentul.

A fi alături de acest Occident este păcat.  Păcat pentru care aș răspunde în fața lui Dumnezeu. Și poate cel mai mare păcat al meu, fiind un păcat intelectual, iar eu avându-mi puținii talanți în lumea asta, a ideilor.

Nu spun să ții cu ursul. Îți spun însă că dacă te aliezi cu diavolul pentru că îți e frică de urs, prețul cerut de diavol este sufletul.