Text re-publicat

De ce nu avem un partid naționalist în Parlament?

Pe două coloane

File din istoria Uniunii Vatra Românească (1)

 

Zilele trecute am găsit în așa zicându-i „arhiva mea”, aruncată cu lopata prin felurite unghere ale dulapurilor și rafturilor din casă, am găsit zic două texte care mă privesc în mod direct, dar nu numai pe mine, ci și pe mulți alții! Dacă întâmplarea mi le-a scos în cale, înseamnă că știe Dumneaei Doamna Întâmplare ce știe! Printre altele, știe că mă bătea gândul să lămuresc un capitol important din viața mea de după 22 decembrie 1989… Capitolul VATRA ROMÂNEASCĂ, organizația care o vreme a fost cel mai important ONG, mai „puternică” decât un partid parlamentar! Ce s-a ales de ea?

Ajuns cu bine la anii pe care-i am, cred că devine o obligație pentru mine să nu dau colțul înainte de a pune la punct niște lucruri pe care, sper, nepoții mei le vor găsi interesante. Sper ca peste anii care vor trece până ce nepoții mei vor fi curioși să afle „cum a fost?”, să se mai vorbească despre VATRA ROMÂNEASCĂ, aceasta să mai existe, ba chiar să însemne mult mai mult decât a însemnat vreodată. Adică să renască și să crescă la loc, cât mai aproape de ce au gândit despre ea întemeietorii ei. Mă prenumăr printre ei și mă mândresc cu asta!

Mulți români, care mă știu cât de legat am fost de Vatră, mă întreabă „dar cu Vatra ce mai e? N-am mai auzit nimic de ani de zile! Mai există?!”

Mai există, desigur, dar nu mai e ce a fost! Mă număr printre cei pe care această constatare îi doare și, ca atare, reacționează. Hic et nunc prin ceea ce urmează, un soi de Dare de seamă sau Raport de activitate. Îl voi împărți în mai multe capitole. Deocamdată, în primul, public cele două texte. Pe două coloane, dar nu pentru a se vedea asemănările, așa cum se obișnuește când spui că pui „pe două coloane”, ci pentru contrastul evident și dureros pentru mine dintre cele două documente oficiale, cu parafă și semnătură, emise din interiorul Vatrei. Le public în ordine cronologică.

 

Primul text poartă la antet adresa Expeditorului:

 

UNIUNEA VATRA ROMÂNEASCĂ CLUJ B-dul Eroilor nr. 2   3400 CLUJ-NAPOCA tel.: 197579; 196322   Nr. 9/31.10.2002

 

Iată textul propriu zis:

 

 

„Stimate Domnule Profesor Coja,

 

      Am primit invitația d-voastră cu privire la dezbaterea națională pe tema „ROMÂNISM ȘI ANTI-ROMÂNISM”, al cărei conținut a fost adus la cunoștința membrilor Comitetului nostru director, urmând a hotărî cât de curând asupra persoanelor care vor participa cu comunicări sau în alt fel la această deosebit de importantă manifestare cultural-științifică.

      Ne-am bucurat extrem de mult și de cartea Dvs. „Holocaust în România?” care a suscitat vii dezbateri în cadrul Comitetului director, fiind unanim apreciată și de membrii organizației noastre, care au aflat despre ea din prezentarea pe care am făcut-o în cel mai important ziar local „Adevărul de Cluj”. Vă felicităm pentru ideea și curajul de a scrie această carte și pentru reușita ei. Considerăm extrem de bine-venită intenția de a traduce cartea sau cea mai mare parte a ei în cele mai importante limbi de circulație internațională și vă asigurăm de tot sprijinul nostru, în măsura modestelor noastre posibilități.

      Comitetul Director al UVR Cluj ține să-și exprime admirația și recunoștința pentru tot ceea ce întreprindeți pentru cauza românismului, pentru faptul că în aceste vremuri tulburi și deloc prielnice ideii naționale aveți curajul să țineți ridicat stindardul românismului, într-un mod care face cinste Vetrei Românești, cu care n-ați pregetat niciodată să vă asociați numele. Printre puținii apărători ai cauzei naționale sunteți persoana care apelează întotdeauna la argumentul științific și la dovada documentară, fapt care v-a permis să vă impuneți atât în fața prietenilor, cât și a dușmanilor.

     În acest sens, credem că dezbaterea pe care ați programat-o la București este extrem de binevenită, dar că ea trebuie să fie urmată de măsuri concrete. Despre toate acestea și mai multe vom vorbi cu ocazia vizitei la București, din 26-28 noiembrie a.c.

 

                                                 Cu alese sentimente,

                                 COMITETUL DIRECTOR al UVR CLUJ

                                                 SS indescifrabil

 

Un text care mă onorează, era păcat să se piardă.

 

*** ***

 

Al doilea text este din 2007, și este expediat de la faxul dlui Aurel Perșu Tg Mureș, dar este expediat către, probabil, toate filialele din Țară ale Vatrei. A ajuns și la București. Iată textul, transcris întocmai, fără nicio modificare, deși punctuația este deficitară:

 

 

Comunicat

 

 

      Biroul Executiv al Uniunii Vatra Românească dorește să-și exprime opinia în legătură cu inițiativa înființării de către Dl Ion Coja a Partidului Vatra Românească.

      Am citit relativ superficial, primul material al domniei sale, în al cărui PS  se recomanda „oarece discreție” privind, difuzarea materialului printre colegii din Vatră. Noi am interpretat „discreția” ca un îndemn la reflecție chibzuită, detaliile formațiunii politice în gestație nefiind puse la punct.

      Vă mărturisesc că neanalizând cu acribia cuvenită, propunerile avansate, am căzut pentru moment în capcana unor vorbe aparent meșteșugite, care apelau la „sentimentul național”, grija față de români indiferent de naționalitate, lamentările privind soarta PUNR, PDAR, PNȚ etc. Dacă în primul material ni se solicita opinia, se așteptau propuneri, în „Comunicatul” datat 31 august 2007 Sibiu, suntem puși în fața faptului împlinit: grupul de inițiativă alcătuit din foști… a decis constituirea Partidului Vatra Românească.

      S-o luăm sistematic:

      1. Noi, niciodată nu am agreat ideea, transformării Uniunii Vatra Românească, în partid politic, indiferent cine a încercat acest lucru.

      2. Într-un context greu de precizat, dorind să fim ajutați material, am avut oarece relații cu PUNR și PSD, fără foloase pentru noi.

      3. Mai mult PUNR în repetate rânduri a lansat ideea – firav combătută de noi – că votând cu el, cu PUNR, votăm cu Vatra Românească. Confuzia deliberată a fost profitabilă pentru PUNR. Relațiile UVR cu PDAR au fost practic inexistente.

      4. PSD cu tot protocolul încheiat nu și-a respectat obligațiile ce-i reveneau, noi denunțând protocolul.

      5. Înființarea unui partid politic cu denumirea propusă, generează în mod deliberat o confuzie între partid și uniunea noastră, care ne aduce mari deservicii.

      6. Interesul colegului Ion Coja pentru teme precum Mareșalul României Ion Antonescu, Legionarii – Garda de fier, „Holocaustul” din România, teme care merită toată atenția și obiectivitatea, în acest context confuz, a fost interpretat din păcate partizan și împotriva dânsului. Calitatea de lider al Vetrei Românești, a fost cea care a expus și organizația noastră unui con nefavorabil de lumină.

      7. Dacă dorește să construiască un partid, din resturile altor partide, care n-au reușit prin forțe proprii și prin calitatea deosebită a oamenilor despre care se face vorbire, e liber să o facă, dar fără a profita de „bunul nume” al organizației noastre.

      8. Noi ne-am săturat să fim deschizători de pârtii și trambuline de lansare pentru interese partizane. Noi ci din vatră, veterani împătimiți ai ideii naționale, nu putem fi obligați, încă odată să șlefuim gheața, în acest „curling” politic. Capitalul nostru de simpatie și aprecierea de care sper că încă ne bucurăm, le păstrăm pentru uniune, ca segment al societății civile.

      9. Cred că Dl. Ion Coja s-a pripit, iar debutul partidului dânsului, începe cu prezentul Comunicat prin care noi ne delimităm ferm de acțiunea dânsului.

 

 

Târgu-Mureș 4 septembrie 2007

 

                                                                Cu stimă

                                                             Dr.Zeno Opriș

                                                 Președintele Uniunii Vatra Românească

 

*** ***

 

Era prima oară când, în mod oficial și public, dl ZENO OPRIȘ se delimitează de „interesul colegului Ion Coja pentru teme precum Mareșalul României Ion Antonescu, Legionarii – Garda de fier, „Holocaustul” din România”, considerând că imaginea Vatrei a fost astfel deteriorată.

Am simțit, destul de rar, o reținere a unor colegi pentru acest „interes” al meu, la fel cum, din partea altor colegi, am primit semnele unui acord total de idei și atitudine. Și asta nu numai în Vatra Românească, ci și la facultate sau chiar printre prieteni. Nimic mai firesc! Atitudinea dlui ZENO OPRIȘ vine însă în contradicție netă nu numai cu mine și alți colegi, care nutresc același interes, ci și cu președintele de onoare al Vatrei Românești, regretatul profesor CONSTANTIN IOSIF DRĂGAN. Ba chiar și cu ideile președintelui care l-a precedat, bietul RADU CIONTEA…

Nu știu dacă dl OPRIȘ s-a cunoscut cu IOSIF DRĂGAN! Am această bănuială, că nu! În 1990, când DRĂGAN a fost invitat să fie președintele de onoare al Uniunii, DL OPRIȘ nu făcea parte din structurile Uniunii. Cei ce l-au agreat pe DRĂGAN pentru această funcție cunoșteau bine interesul lui DRĂGAN pentru Mareșalul Ion Antonescu, iar zvonul că în tinerețe fusese sau ar fi fost legionar însoțea aproape orice mențiune a numelui de I.C.DRĂGAN. Mai apoi, când s-a lansat „basna” cu Holocaustul din România, DRĂGAN a fost printre cei mai constanți contestatari ai născocirii! Oare poziția președintelui de onoare al Vatrei, identică cu a subsemnatului, nu a aruncat și ea o o lumină de-aia nefavorabilă asupra Vatrei? Cum de a acceptat dl OPRIȘ această tovărășie în momentul când a fost instalat președinte?!

Am zis „instalat” iar nu „ales”, și iată de ce:

La prima Conferință Națională a Vatrei, din primăvara lui 1990, n-a existat niciun ZENO OPRIȘ! Este destul de ciudat felul în care ZENO OPRIȘ peste câțiva ani a devenit președintele celui mai mare ONG de la acea dată. Și anume, când s-a văzut clar că RADU CIONTEA nu mai poate conduce Vatra, reprezentanții tuturor filialelor din Țară ne-am întâlnit la Cluj-Napoca pentru a alege un nou președinte. Cel vizat să fie ales era profesorul universitar clujean JUSTINIAN PETRESCU, prim vice-președinte al organizației noastre. La acea întrunire nu a fost convocat și dl ZENO OPRIȘ pentru motivul simplu că nu făcea parte din structurile de conducere ale Vatrei.

În toiul discuțiilor noastre privind problemele grave pe care le avea Țara, s-a primit un telefon de la Târgu Mureș prin care eram anunțați că noul nostru președinte va fi dl ZENO OPRIȘ, ales în această funcție nu se știe de cine la o întrunire „dizidentă” de la Târgu Mureș… E posibil ca dl OPRIȘ să fi avut vreo funcție în Vatră, în cadrul filialei locale. În orice caz, mulți președinți de filiale dintre cei adunați la Cluj întrebau cine este acest ZENO OPRIȘ… Auzeau atunci prima oară de un ZENO OPRIȘ. Desemnarea sa ca președinte era total abuzivă și nestatutară, dar mai ales ne-serioasă. Gest pe care nu-l putea face „un domn”! Nici măcar un tovarăș…

Ne-am trezit astfel în situația jenantă și primejdioasă de a diviza organizația. Căci cel mai normal era să nu ținem seamă de aventura de la Tîrgu Mureș, a unor veleitari inconștii. Primul care n-a acceptat ideea a fost regretatul JUSTINIAN PETRESCU, om cu mult bun simț, care a spus că mai presus de orice este să rămânem uniți! Am fost toți de acord, am acceptat decizia de la Târgu Mureș, decizie ai cărei autori nici azi nu mi-e clar cine au fost, și am continuat întâlnirea noastră de la Casa Armatei din Cluj Napoca discutând celelalte teme. Atunci s-a dat un comunicat care a atras atenția publicului, pentru prima dată, în legătură cu primejdiile la care ne expunem prin procesul privatizării așa cum fusese acesta conceput și declanșat prin legile emise. Acel text pe mulți i-a trezit din „somnul rațiunii”… A fost primul semnal de alarmă care venea din partea unei entități cu mare prestigiu public.

Poate că nu este târziu să aflăm măcar acum de la dl OPRIȘ cum de a ajuns președinte al Uniunii VATRA ROMÂNEASCĂ în condițiile descrise mai sus! Cine au fost cei care l-au ales? L-au desemnat, de fapt! Acesta este termenul potrivit, căci nu a fost o alegere!

Pun această întrebare deoarece în continuare VATRA a mers tot în jos!…

 

Altminteri, în ciuda interesului meu pentru anumite teme, la Vatra Românească din București nu a încăput niciun partizanat politic de partid, ci ne-am considerat echidistanți politic. Așa se face că am oferit găzduire – conferințe, comemorări, întâlniri ori chiar parastase(sic!), la toate soiurile de români: Aurel Șeitan – PNȚ, fost partizan în munți, Ionel Zeană, legionar, Marin Lungu, general de securitate, Paul Niculescu Mizil, comunist, și mulți, mulți alții. Inclusiv unor minoritari, evrei, albanezi, ba chiar și maghiari ( e drept, maghiari din București…).

Dl ZENO OPRIȘ a avut o vorbă deșteaptă: noi, Vatra, suntem echidistanți față de partidele politice, dar partidele nu sunt ele echidistante față de noi…

A existat pentru Vatra Românească un interes mai mare din partea FSN (PDSR, PSD), au ținut să ne rupă de PUNR, în măsura în care au avut un interes și în desființarea PUNR! „Strategii” FSN-ului, pobabil cu Viorel Hrebenciuc în frunte, și-au făcut socoteala că prin desființarea PDAR, PSM, PUNR și, mai nou, PRM, electoratul acestor partide se va vărsa în „bazinul electoral” fesenist…

Simpatiile FSN-iste ale dlui ZENO OPRIȘ au fost evidente, dar nu facem un reproș din asta. Menirea organizației noastre a fost să adune la un loc naționaliști din toate partidele și să avem oameni din Vatră în toate partidele. Interesul meu pentru Antonescu și legionari a fost un interes impersonal, de recuperare a adevărului istoric. Interesul dlui OPRIȘ pentru FSN (actualul PSD) a fost însă de altă natură, deloc impersonală! Ci foarte personală. (A se vedea episodul următor.)

Până atunci să constatăm că filiala din Cluj Napoca, cea mai puternică din Țară, nu se dezicea de subsemnatul. Nici dl ZENO n-a făcut-o de mai multe ori, ci o singură dată, într-un moment anume însă, crucial, atunci când, împreună cu alți colegi din Vatră, am considerat că este nevoie de un partid politic care să preia mesajul Vatrei în modul cel mai explicit cu putință: împrumutându-i numele. Asta nu însemna că se desființa Vatra ca Uniune culturală și de atitudine civică, ci doar ne dezvoltam, încercam să pătrundem acolo unde se iau deciziile cele mai importante: în Parlament.

Electoratul naționalist este azi cel mai numeros, dar tocmai acest electorat nu are reprezentare politică. Situație care convine partidelor trădătoare de neam existente în Parlament! Dar nu convine interesului național, în slujba căruia s-a pus Vatra Românească! Era oare în interesul național ca dl ZENO OPRIȘ, președintele de atunci al Vatrei, să se opună atât de categoric apariției unui partid politic subordonat Vatrei și, deci, interesului național?

Drept care mă întreb și-i întreb și pe colegii din Vatră, ca și pe ceilalți cititori: nu ar fi fost mai bine pentru Țară să fi avut acum în Parlament câteva zeci de parlamentari care să reprezinte Vatra?

A mai avut VATRA reprezentanți în Parlament. Eu, unul, ca PDARist am fost cel puțin în egală măsură reprezentant al Vatrei, mai ales că PDAR dorea și susținea că reprezintă satul românesc, adică „vatra” Neamului, la propriu. Vatra și PDAR erau perfect compatibili. Din aceste considerente am inițiat un parteneriat politic și electoral între PDAR și PUNR, concretizat în BUN, Blocul Unității Naționale, la care urmau să participe și Partidul Renașterii, „al” lui Mircea Druc.

Alții au fost ai Vatrei pe listele PRM sau PSM ori chiar FSN!… Asta în primele legislaturi! Din 2008 segmentul naționalist, patriotic, nu mai are reprezentare parlamentară. Situația era previzibilă după cum evolua în jos PRM!  Se pare că această perspectivă nu-l deranja pe dl ZENO în 2007. Și nici în anii următori!

Oare tot așa gândește și acum, când nu mai contează pentru nimeni cum gândește dînsul?! Drept care acum poate gândi singur, ce vrea mușchii săi, iar nu ce vor alții… Avantajul de a nu mai fi președinte! La ce-i mai folosește?

 

13 octombrie 2013

Ion Coja

Post  scriptum 2015 Ideea revenirii Vatrei Românești în viața politică și publică a României trece prin mintea multor români. Mă număr printre aceștia. Adică stau și cuget la pașii care ar trebui făcuți! Dar mai ale mă întreb alături de cine să fac acești pași.