Scrisoare deschisă
Adresată prietenilor, colegilor şi cunoscuţilor mei evrei, dumnealor Lucia Wald, Alexandru Moscu, Hary Coman, Paul Cornea, Ştefan Cazimir, Valeriu Oişteanu, Boris Marian, Mircea Cornişteanu, Teşu Solomovici, Mihai Florescu, Nina Cassian, Alexandru Mirodan etc.
Zilele trecute a apărut un interviu dat de Radu Ioanid…. În cuprinsul interviului i-a fost pusă lui Radu Ioanid şi întrebarea, probabil cea mai importantă pentru contenciosul româno-evreiesc, care sună aşa: „Cum explicaţi faptul că până acum România a avut imaginea unei oaze de pace pentru comunitatea evreiască în timpul celui de al Doilea Război Mondial?” Sper că veţi fi de acord să recunoaşteţi că, într-adevăr, până mult după 1990, evreii şi românii au trăit în bună înţelegere pe acest subiect. Se ştia şi se vorbea despre ianuarie 1941 la Bucureşti – cu 120 de victime, iunie 1941 la Iaşi – cu circa (cel puţin) 500 de victime şi cam nimic despre Transnistria. Cu alte cuvinte, întrebarea este dintre cele mai justificate: de ce despre cei peste 250 000 de evrei contabilizaţi azi ca victime ale barbariei româneşti nu s-a spus nimic, practic nimic, până după 1990?
Iată ce răspuns dă la această întrebare Radu Ioanid, unul dintre directorii celebrului Muzeu al Holocaustului din Washington. Radu Ioanid: „există două(s.n.) tipuri de explicaţii aici. O explicaţie ţine de faptul că aproximativ jumătate din cei 760 de mii de evrei români, atâţia câţi au fost număraţi la recensămîntul din 1930, au supravieţuit războiului. Cifra este impresionantă şi aceasta este una din explicaţii. A doua ţine de geografia exterminării în masă şi a supravieţuirii sub jurisdicţie românească în Regat. Aşa cum am spus, numărul de suprevieţuitori a fost foarte mare, numărul de victime a fost foarte mic. În al treilea (s.n.)rând şi poate cel mai important, lucru care explică, care răspunde întrebării dumneavoastre, este faptul că după 1950, deci începând cu anii 1949-50 şi până la căderea regimului comunist, acest subiect a fost, practic, tabu. Se putea vorbi, se putea scrie despre exterminarea evreilor din Ardealul de Nord. Acest eveniment tragic a fost folosit de regimul comunist din România ca unealtă de propagandă anti-maghiară, dar despre exterminarea evreilor din România şi supravieţuirea lor practic nu se putea vorbi în timpul regimului comunist şi, bineînţeles, nu se putea scrie.”
Subiectul acestei scrisori deschise sunt rândurile de mai sus, în mod special declaraţia lui Radu Ioanid, fost cetăţean român până pe la începutul anilor ’80, când a emigrat în Israel şi Statele Unite, cum că „exterminarea evreilor din România a fost un subiect tabu până la căderea regimului comunist”. În felul acesta explică Radu Ioanid „faptul că până acum România a avut imaginea unei oaze de pace pentru comunitatea evreiască din timpul celui de al Doilea Război mondial”.
Eu nu contest afirmaţia lui Radu Ioanid despre acel tabu şi conchid chiar că dumneavoastră, ca şi ceilalţi evrei din România, aşa cum este şi normal, aţi ştiut întotdeauna despre sutele de mii de evrei ucişi de români, spre deosebire de mine, colegul şi prietenul dumneavoastră, care am aflat adevărul despre părinţii mei, cât au fost ei de criminali, abia mult după 1990. Mărturisesc, aproape că-mi vine să mă supăr pe dumneavoastră că nu mi-aţi spus şi mie adevărul şi m-aţi lăsat, ca pe un caraghios, să mă dau mare că poporul din care fac parte a fost exemplar de omenos într-un moment când alte popoare şi-au pierdut omenia şi onoarea! (Aprecierea aparţine lui Moshe Carmilly Weinberger)
Dar, probabil că tocmai asta înseamnă subiect tabu! Iar dumneavoastră aţi respectat acest tabu şi nu mi-aţi spus niciodată nimic, dintr-un soi de delicateţe uşor de înţeles. Sau, mai degrabă, de frica represaliilor comuniste, s-ar înţelege din textul lui Radu Ioanid. Dar pe mine nu răspunsul la această întrebare mă interesează. Ci eu vin cu rugămintera de a-mi răspunde la altă întrebare. O întrebare care se naşte logic din declaraţia lui Radu Ioanid. Iată întrebarea cu care vă somez – un termen mai potrivit nu există!, vă somez cerându-vă imperios un răspuns:
Dacă în România comunistă a fost interzisă orice discuţie privitoare la participarea românilor, a României, la Holocaust, la exterminarea evreilor, drept care şi evreii din România au tăcut până după 1990, de ce evreii care au plecat din România în Israel sau în Occident nu au dezvăluit ei lumii întregi vinovăţia românilor, participarea românilor la genocidul anti-evreiesc, la Holocaust?!
De ce Alexandru Mirodan sau Nina Cassian ori Valeriu Oişteanu, sau altul dintre cei peste 1.000.000 (un milion) de evrei plecaţi din România şi ajunşi în „lumea liberă”, nici unul nu şi-a făcut datoria faţă de adevăr şi faţă de evreime, demascând barbaria românească?!
Îl întreb chiar şi pe Radu Ioanid, care sunt textele sale publicate în Occident înainte de 1990 pe tema Holocaustului din România!
Funcţiona oare tabu-ul din România pe întreaga planetă? Care este aşadar explicaţia acestui comportament ciudat a sute de mii de evrei? Cu atât mai ciudat cu cât în Israel şi în Occident au apărut înainte de 1990 cărţi şi articole despre cum au dus-o evreii în România pe vremea lui Ion Antonescu, iar în aceste relatări nu apare nicicum imaginea unui genocid, a unui Holocaust. A se vedea textele semnate de un Moshe Carmilly Weinberger, Nicolae Minei Grunberg, Wilhelm Filderman, Mihail Bruhis, Siegfried Jaegendorf, Alexandru Şafran, Marius Mircu şi atâţi alţii! Texte din care răzbate mai degrabă recunoştinţa faţă de regimul Ion Antonescu, faţă de români!
În aceste condiţii ce valoare de adevăr mai are propaganda anti-românească susţinută de o mână de evrei insignifianţi, în frunte cu infractorul Radu Ioanid, dovedit sperjur?
În concluzie, vă alăturaţi, stimaţi colegi, prieteni şi cunoscuţi evrei, vă alăturaţi lui Radu Ioanid sau celor pomeniţi câteva rânduri mai sus, în frunte cu Wilhelm Filderman şi Alexandru Şafran?
Pentru că vă ştiu oameni de onoare, vă rog să faceţi publică opţiunea dumneavoastră, adică răspunsul la întrebarea cu care vă solicit bunăvoinţa: De ce aţi tăcut? De ce tăceţi? Cât timp veţi mai tăcea?
Al Dumneavoastră acelaşi dintotdeauna, cu nimic schimbat după 1990,
Ion Coja
9 iulie 2009
Citesc și mă îngrozesc!
Eu mă trag din supraviețuitori ai Holocaustului.
Bunica a fost deportată din București spre lagerul de concentrare Bergen-Belsen.
Bunicul meu a fost supus la muncă silnică în București.
Pe Străbunica mea și pe mama mea le-au ascuns niște vecini.
Am toate actele de atunci, dovezi cu numele, datele și localitățile respective.
Aberați cu toții și vă incitați unul pe altul din ce în ce mai înverșunat, în credibilitatea unei minciuni.
Holocaustul a existat in România. Ba mai mult, atunci ca și acum, 80% din populația României sunt antisemiți. Mulți nu știu nici măcar de ce, pentru că cu cunosc personal nici o persoană din nația iudică (cum ziceți voi, evrei). Sau de religie mozaică. Dar pleacă urechea cu ușurință la toate bârfele din s(t)at. Fără să-și pună propriul creier la contribuție.
Deportările din România sunt documentate.
Ultima intrebare pentru numitul ,,radu ioanid,,
-daca ION ANTONESCU a fost ,,fascist,,fiind obligat la o alinta cu Hitler,pentru a asigura integritatea la ceea ce mai ramasese din Romania ciuntita in 1940,
CUM SE NUMESTE IOSIF V.STALIN care a facut pact de alianta si neagresiune cu HITLER(Ribbentrop-Molotov),la 23 august 1939,ocupand estul Poloniei,tarile baltice si Romania de est?
….nu cumva NAZIST INFLACARAT?
Si daca STALIN a fost nazist inflacarat,cum se face ca el a ,,eliberat Basarabia,,de sub holocaustul fascist,in anul 1944 ?!?!?!
intrebare pentru RADU IOANID:
-care este numele tau real de botez?
-CINE a fost tatal dumitale si ce a lucrat la viata lui?
-care este versiunea dumitale si parere despre UNIUNEA SOVIETICA? a eliberat aceasta Basarabia in 1944,ori Antonescu a eliberat-o in 1941?
-cu cat te plateste Congresul american ca director al muzeului Holocaustului?
-ce parere are Obama,presedintele tau,despre Uniunea Sovietica? a eliberat URSS-ul Basarabia in 1944,ori maresalul Ion Antonescu a facut-o in 1941?
Daca ar fi fost asa cum sustine fostul membru PCR Ioanid Radu (nimic grav in asta!) ,pai tocmai EL si alti „patrioti comunisti” l-ar fi tocat , cu aceasta acuzatie , pe Maresalul Antonescu , ca pe ultimul criminal.
Dar la procesul ala sovietizat,doar cu acuzatii politice ,nu ar fi constituit oare un principal cap de acuzare?
Ca presa americana si cea semita de prin Franta si Italia era plina cu nenorocirile ce s-au gasit in lagarele naziste.Nici pomeneala de un embargo impus de fostul regim.Dimpotriva…
Iar sovieticii l-ar fi folosit ca argument pentru „umflarea” despagubirilor!
Raspunsul il regasim in intrebarea:
-daca inainte de 1990 CEAUSESCU A FOST UN DISIDENT ANTICOMUNIST sustinut de AMERICA contra Uniunii sovietice….
….CE ERAU DISIDENTII(azi holocaustologi) anti-ceausescu dinainte de 1989,daca nu cumva COMUNISTI KGB anti-Ceausescu?
http://tv-patriot.blogspot.ro/2013/09/ceausescu-anticomunist-disident.html
@Andrei,
O mie de oameni, o mie de păreri.
Chestia cu „disidenţa” este o găselniţă parşivă, medită să inducă dezordine socială.
Consider că ar trebui să vorbim despre OAMENI şi faptele lor doar în măsura în care putem aduce argumente sau mărturii personale.
Inducerea unor teme false ori aparent „originale”, ne va arunca în derizoriu şi va dilua esenţa subiectului.
Fără a nega existenţa HOLOCAUSTULUI, cu condiţia recunoaşterii reciproce de către cei care o susţin, vă rog să meditaţi la dictonul „calomniază, calomniază, calomniază, oricum va rămâne ceva!”
Cel puţin o parte dintre noi se află aici pentru scopuri antiromâneşti.
Şi este păcat!
Stimate dizident DEM
http://tv-patriot.blogspot.ro/
Poporul romanesc a fost manipulat prin Radio Europa libera de ziua pana seara,si dezinformat,in asa fel incat sa ajungem sa mancam oase de porc ca la caini de foame pe cartela,si noi romanii sa-l ucidem pe romanul Ceausescu,si sa-l linsam public pe el si copii lui(care fie vorba,n-au nici o vina ori implicare in regimul fost).
Insa azi,manipularea e mult mai grosolana si mai diabolica,iar romanii pun botul si mai tare decat atunci cu Ceausescu.Se si vede,de am ajuns o colonie aurifera,si sclavi in jug,ieri la otomani,la rusi,austro-ungari,la nazisti,la comunisti,azi la europenisti si masoni.
@ Andrei,
Cu respectul cuvenit, fac precizarea că mă gândesc la „Poporul român” nu ca la un conglomerat de cetăţeni ascultători ai radio „Europa liberă”.
Libertatea în formă absolută cultivată de democraţia occidentală este o himeră pe care doar imbecilii o iau în considerare.
Noi românii, suntem printre puţinii occidentali care percepem corect conceptele de libertate şi fericire. desigur, nu toţi, dar destui.
Nu sunt un disident, nu mă consider şi nu sunt împotriva cuiva anume, cu atât mai puţin a evreilor, ţiganilor sau politicienilor, …. tot un drac.
Nu fac altceva decât o voce sau o lumânare, care încearcă să trezească mintea amorţită a românilor de rând.
„Oaia care nu-şi păzeşte blana, o mănâncă lupul”
Inainte de 1989,deci pe timpul socialismului,evreimea traia foarte bine in Romania.Majoritatea evreilor se ocupau cu comertul,rar si din intamplare daca careva dintre ei se ocupa si cu alte indeletniciri.Am sa va povestesc despre o intamplare petrecuta prin anii 1950-52,fiind baiet,in jur de 8-10 ani,am mers cu mama la targul Darabani sa-mi cumpere de imbracat si ceva incaltari necesar pentru scoala.Mama pe langa banutii,stransi cu grija intr-o batista,a mai luat de acasa si doua gaini ca schimb in locul marfii cumparate.Marfurile,in totalitatea lor,se gaseau si vindeau numai de la evrei(jidani).Atat de mult se uitau la gaini incat le suflau sub pene sa le vada culoarea pielii,galbena,le cantareau din ochi balansand mainele,zicand:cat vrei pe puicuta asta? Acea puicuta cantarea 4 kg.si ne spunea ca atat face,in jur de 10 lei.Pur si simplu ne-a inselat.De nevoie,mama s-a invoit(tocmit).Alte cazuri,cand trimiteau pachete in Palestina-Israel,in capacele lazilor de lemn bateau cuie de aur unul langa altul si le ungeau cu smoala calda sa nu se cunoasca!Functiile cele mai competitive erau ocupate de jidani,cum ar fi,medici,contabili,secretari ai comitetelor de partid raionale si ale unor unitati militare,directori ai directiilor comerciale,etc.Faceti,domnule prof.Coja,un sondaj prin localitatile Moldovei,Darabani,Saveni,Dorohoi,Bucecea,Botosani etc.si veti vedea adevarata fata a evreimii(jidani)asa li se spuneau inainte,cat de persecutati au fost si cat de greu au dus-o cu romanii.Nici armata nu vroiau sa faca,se ascundeau,se schilodeau prefacuti.Stiind ca poporul roman este un popor blajin si cu frica de Dumnezeu,acum acesti evrei profita de aceste insusiri ale [poporului si a conducerii statutlui si solicita retrocedari de pamanturi,de casele (cocioabele)pe care le-a avut,chiar cu instantele de judecata.Noi cei mai mici ce putem face,nimic? Si in momentul de fata sunt evrei care conduc diferite sectoare in Administratia locala,a se vedea la Botosani!Multe,foarte multe sunt de spus,dar cine ne asculta din cei care trebuie sa ne asculte?!
Din zona pe care o pomeniti-unde jidanii au fost ca o pecingine pentru neamul romanesc,trebuie aduse marturii asemenea celor enumerate(descrise cu prea mult bun simt).
Realitatea a fost mult mai cruda.
Am dat si dam prea mult dovada de toleranta.Trebuiesc indentificat-chiar de poarta nume romanesti- si determinati sa plece in tara de dincolo de negura.
Traiasca Romania
Traiasca legiunea si capitanul
OK.
Nu v-a fi dat niciun raspuns la aceste intrebari, pentru simplul motiv ca ar trebui sa spuna adevarul!!
Citeam pe Jewish Telegraph ,cica o universitate din Germania l-ar fi dat afara pe un anume profesor Vladimir Iliescu ,care pe motivul ca ar fi contestat existenta holocaustului in Romania.Si noi care credeam in freedom of speech in occident ….Pai cum vor nemtii sa descopere adevarul ? Pe muteste ?
Inainte de razboi, Partidul Comunist din Romania, activa in ilegalitate in URSS, Din el nu facea parte niciun roman, majoritatea erau evrei, rusi, bulgari, ucraineni si altii. Dupa ocuparea Tarii de catre sovieticii, primul guvern din Romania era format in majoritate de evrei, cum era si firesc, si care si-au luat nume romanesc.Si atunci aveau toate posibilitatile sa vorbeasca. Nu au facut-o findca atunci in memoria soldatilor romani, a populatiei din Basarabia si Transnistria era proaspata amintirea faptelor evreilor asupra armatei romane, a guvernantilor si populatiei romane. Acestea insa au fost relatate amanuntit in presa vremii.
Despre faptul ca Statul roman si Romania, niciodata n-a practicat holocaustul asupra evreilor, depun marturie personalitati credibile evreiesti, respectate in lume, oneste,ei pentru bani, si pentru nimic in lume nu si-au patat cinstea si reputatia, sa spuna minciuni,si sa aduca acuzatii grave Statului Roman, in scopuri personale de-a obtine foloase.
Acest fapt este sustinut si intarit de insusi Simon Perez, Presedintele Israelului, de rabinii Alexandru Safran, Moshe Carmilly Weinberger,Raoul Sorban, contemporani cu evenimentele, mentionati mai sus si de distinsul si reputatul profesor care este Dl. Ion Coja
Dl.Raol Sorban,pentru activitatea sa de salvare a evreilor, din Transilvania de Nord ocupata de hortisti,în anul 1987, Institutul Comemorativ al Martirilor şi Eroilor Holocaustului, „Yad Vashem“, din Ierusalim, i-a atribuit titlul de „Drept între Popoare“, care a salvat evrei de la moarte. La 5 decembrie 1990, a primit o altă distincţie: „Cetăţean de Onoare al Statului Israel“.Pentru cei care ne aduc acele acuzatii, nu conteaza dovezile si marturiile acelor personalitati evreesti ?
Intrebari de bun simt.Credeti ca vor raspunde?
Eu nu cred,fiindca le place sa pozeze in victime,cu pretul mistificarii adevarului.Notiunea de onoare si bun simt,le este straina.Din pacate,lipsa de reactie a vremelnicilor conducatori de dupa 1990,impostori si tradatori,preocupati doar de furt,a permis batjocura si sluirea adevarului istoric la adresa romanilor si a tarii.
Ce spune Cahalul se executa nu se discuta…
ghici ciuperca ce-i?
au tacut pana in 1990 caci nu se putea fura.Ceausescu apara pe romani si Romania.Acum e tara nimanui.Toti politicienii si-au vandut sufletul diavolului, asa ca vor ajunge in focul iadului.
Domnule Profesor,
Asemenea întrebări pot fi adresate doar unor oameni decenţi şi coloană vertebrală.
Dacă nu au reacţionat la minciunile evreieşti din proprie iniţiativă, este greu de presupus că vreunul dintre aceştia să aibă o poziţie obiectivă, demnă sau de bun simţ.
Prin tot ceea ce fac unii în numele sau pentru cauza evreiască, cel puţin aici în România, vor apărea reacţiile fireşti precum cele care au precedat WW2, şi ferească dumnezeu, acţiunile punitive globale la adresa celor pe care „lumea nu-i mai încape”
Eminescu şi Codreanu au prezentat clar cine sunt şi la ce ne putem aştepta de la aceştia.
Un om care minte, va fura!
Un om care fură, va ucide!
Un om care ucide, va fi ucis!
Chiar credeţi că ei nu ştiu acestea şi nu îşi coordonează foarte bine acţiunile?
Fiecare pasăre pe limba ei piere, lăcomia şi parazitismul îi va condamna la pieire.
Noi doar trebuie să fim informaţi pentru a şti de cine să ne păzim, măcar de aici încolo.
Celor nominalizaţi în articol eu le spun simplu:
Să vă fie ruşine!
atitudinea negativa,ostila a lui radu ioanid este in contrast evident cu atitudinea onesta,recunoscatoare a celorlalti.iar ceeace vor sa obtina este clar ;despagubiri financiare impresionante.am petrecut 31 de ani in romania. nu-mi aduc aminte sa fi intalnit romani virulent antisemiti.romani care detestau leaderi comunisti de diferite origini etnice-unguri,evrei,greci,ucrainieni,bulgari,romani etc,da au existat.imi amintesc foarte clar ca romanii erau profund afectati de suferintele evreilor in acei ani de suferinta pentru toti de altfel.gm
Domnule profesor,
Ati omis sa adaugati raspunsurile la intreabarea pusa de dvs. celor ce ii definiti ca fiind „de onoare”.
Cine ete Radu Ioanid? Un parvenit făcuit de Socialismul românesc om, findcă l-a instruit gratis, un escroc ideologic, un sperjur pentru care am cerut autorităţilor iudaizate să-l declare persona non grata. Citiţi aici: http://ro.altermedia.info/general/radu-ioanid-sperjurul-persona-non-grata_23987.html.
Ăsta nu merită întrebat, ci spînzurat penru atentat la siguranţa naţională. De-aia trebuie reintrodusă pedeapsa cu moartea, să poată fi judecat şi condamnat la pedeapsa cu moartea prin spînzurătoare, că ăsta nu merită nici măcar să fie împuşcat. Ar fi prea mare onoare ce i sa-r face.