Originea rusofobiei la români.
De ce am ajuns să îi urâm pe ruşi?
1878 este anul în care „cauza Rusiei în România a fost pierdută pentru totdeauna”. Tensiunile au apărut când românii şi-au dat seama că „apărătorii ortodoxiei” voiau, de fapt, să-i transforme în gubernie
Momentul zero al sentimentului de ostilitate pe care românii îl încearcă faţă de ruşi a fost, după toate probabilităţile, războiul dintre aceştia şi turci din 1806-1812, „şase ani în care pământul Principatelor avea să slujească din nou de câmp de bătălie. Şi dacă, în saloanele din Bucureşti şi din Iaşi, doamnele vor învăţa valsul, iar bărbaţii vistul şi faraonul (n.r. – jocuri de cărţi), la ţară mizeria, jaful şi hoţiile vor atinge un nivel nemaicunoscut până atunci”, după cum scrie Neagu Djuvara.
Ironia e că, iniţial, românii i-au întâmpinat cu entuziasm pe „eliberatorii” ruşi. Neagu Djuvara relatează în cartea „Între Orient şi Occident”: „În timpul războiului din 1768-1774, boierii moldoveni, în marea lor majoritate, îmbrăţişaseră cu înflăcărare cauza Sfintei Rusii, care, punându-se în fruntea unei noi cruciade împotriva necredincioşilor, avea să scape popoarele creştine de sclavia în care erau ţinute de secole. O mulţime de călugări ruşi, sosiţi în Principate, în Transilvania şi în toată Peninsula Balcanică, pregătiseră de mult terenul, dovedindu-se propagandiştii cei mai eficace ai acestor mişcări populare şi de simpatie faţă de «Rusia pravoslavnică». Mii de volintiri (n.r. – voluntari) din Moldova şi Muntenia se angajaseră în armata rusă: la sfârşitul războiului, erau 12.000″, ceea ce înseamnă că peste 1% din populaţia bărbătească se înrolase la ruşi.
UN SAT ÎNTREG, ALUNGAT PE CÂMP ÎN TOIUL IERNII
Românii şi-au dat însă destul de repede seama că se înşelaseră, iar „eliberatorii” ruşi nu erau apărătorii creştinătăţii, ci doar soldaţii unui alt imperiu, mai vorace chiar decât îngrozitorii turci. „Pe măsură ce adevăratele planuri ale ţarilor se dădeau pe faţă, marii boieri începuseră să intre la bănuială. Pe de altă parte, comportamentul trupelor ruseşti de ocupaţie din timpul războiului din 1787-1791 întunecase mult imaginea Rusiei în ochii poporului”, povesteşte acelaşi Djuvara.
Din epocă ne-au rămas mărturii zguduitoare ale cruzimii la care se dedau ruşii pe teritoriul Moldovei şi al Munteniei.
Contele francez Louis Langeron, general în armata rusă la sfârşitul secolului al XVIII-lea, nota în „Memoriile” sale un episod petrecut în Moldova în timpul campaniei din iarna anului 1788: „Iată un exemplu, dintr-o mie, de ce era în stare cruzimea ruşilor”. Enervat pentru că o furtună îi afectase armata, generalul rus Kamenski a poruncit să fie decapitaţi prizonierii tătari, iar un evreu suspect să fie legat gol de un stâlp şi stropit cu apă la minus zece grade Celsius, lăsându-l să moară îngheţat. Apoi a dat foc unui sat întreg şi i-a alungat pe locuitori pe câmp, în ger şi zăpadă, lăsându-i să moară de frig şi de foame. În final, acest general Kamenski a dat ordin ca toate animalele care nu fuseseră ucise să fie strânse şi trimise în Rusia, pe moşiile sale.
Deşi lefegiu în armata ţarului, nobilul francez nu împărtăşea metodele pe care le foloseau colegii săi ruşi: „Am putut judeca grozăviile la care ofiţerii noştri se dedau prea adesea în Moldova şi, chiar dacă n-aş fi fost martor, aş fi putut judeca şi după teama cumplită de care este cuprins, dintr-o dată, un ţăran moldovean când vede că-i intră în casă o uniformă rusească. Rămâne împietrit şi nu mai este în stare nici să zică, nici să facă ceva. Degeaba îi ceri, îl rogi, îi dai bani ca să-ţi facă vreun serviciu oarecare, moldoveanul nu mai e bun de nimic şi rămâne ca o stană de piatră. (…)”.
Deja, în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, boierii din ţările române nu le mai erau favorabili ruşilor, pe care-i priveau cu teamă şi-i suspectau (justificat) că vor „uita” să mai plece. Iată ce scria un alt francez, prinţul Joseph de Ligne, în timpul războiului ruso-turc din 1787-1791: „Nu s-a mai pomenit o situaţie precum a oamenilor aceştia, bănuiţi de ruşi că i-ar prefera pe austrieci, în timp ce aceştia îi cred mai legaţi de turci; de fapt, ei doresc plecarea celor dintâi, la fel de mult cum se tem de întoarcerea celor din urmă”.
NAPOLEON NE-A SALVAT
Prima dată când Rusia a fost foarte aproape de a anexa ţările române s-a întâmplat în 1812. La capătul unui război de şase ani, tratativele dintre ruşi şi turci se împotmoliseră pentru că primii doreau anexarea Principatelor.
Precipitarea evenimentelor pe plan european, unde împăratul francez Napoleon Bonaparte a invadat Rusia, a fost întâmplarea providenţială de care aveau nevoie în acea clipă românii. Încolţiţi, ruşii s-au mulţumit cu puţin. Dar dedesubturile păcii de la Bucureşti, din 1812, în urma căreia România a pierdut Basarabia, sunt neclare şi astăzi, după 200 de ani.
Invazia franceză în Rusia era iminentă şi nu există explicaţii logice pentru care marele vizir Ahmet-paşa şi marele dragoman Moruzi (secretar de stat la ministerul de externe al turcilor) au acceptat o pace dezavantajoasă. Actele s-au semnat pe 28 mai 1812. Trei săptămâni mai târziu, Napoleon intra în Rusia. S-a vorbit îndelung de trădare. Opiniile istoricilor sunt împărţite. Dar turcii n-au avut dubii. După întoarcerea la Istanbul, vinovaţii au fost judecaţi, marele vizir – destituit şi exilat, marele dragoman Dimitrie Moruzi – decapitat împreună cu fratele său, Panait. Era însă tardiv.
Pe de altă parte, bănuielile românilor se dovediseră întemeiate. Comentariul contelui de Langeron arăta adevărata ţintă a ruşilor: „Împrejurările în care s-a aflat Rusia în 1812 ne-au silit să nu cerem decât Prutul, şi încă am fost foarte mulţumiţi că am căpătat această frontieră”.
MAI CORUPŢI DECÂT TURCII
În materie de administraţie, ruşii s-au dovedit mai hrăpăreţi decât turcii. Neagu Djuvara citează din nou din memoriile lui Langeron în cartea „Între Orient şi Occident”: „Generalul Zass, însărcinat la Craiova cu supravegherea comerţului între Vidin şi Ardeal, dublând taxa pe fiecare balot de marfă, a izbutit să-şi însuşească sume fabuloase şi a fost găsit, la întoarcere, la carantila de la Nicolaiev, cu 60.000 de ducaţi de aur, ascunşi în două butoaie. La Bucureşti, generalii Engelhart şi Isaiev vindeau autorizaţiile de tranzit ale mărfurilor, iar cazacii şi colonelul Melentiev luau bacşişuri pentru trecerea mărfurilor în contrabandă”.
După retragerea ruşilor, în 1812, ţările române au rămas în haos. Un ministru al Saxoniei la Constantinopol raporta, pe 10 septembrie 1812: „Toţi călătorii care sosesc din ţinuturile acelea spun că Principatele sunt cu totul pustiite de armatele care le ocupă de şase ani şi că va fi nevoie de multă muncă şi de grijă ca să arate iar aşa cum erau înainte”.
La 1830, românii se săturaseră de „fraţii creştini”. Djuvara descrie această cotitură: „Atâtea nenorociri adunate, din vina, directă sau indirectă, a ocupantului, aveau să exacerbeze în ţară sentimentul antirusesc şi, fapt nou, de acum înainte, avea să fie un sentiment generalizat în toate păturile populaţiei”.
Teama că ruşii nu vor mai pleca este ilustrată de Saint-Marc Girardin (scriitor şi politician francez) printr-o replică amuzantă dată de un ţăran boierului său: „Conaşule, îi văd ducându-se, venind înapoi şi întorcându-şi spatele unii altora, ca la joc. Ca să plece, ar trebui să se întoarne cu spatele către noi, toţi deodată!”.
„RĂZBOIUL” ALIAŢILOR RUSO-ROMÂNI DE LA 1878
Consolidarea „simpatiei” pe care poporul român avea s-o nutrească faţă de ruşi s-a produs după încheierea Războiului de Independenţă, în 1878. Gravele incidente dintre Principatele Unite şi Rusia, petrecute după înfrângerea Turciei, sunt prea puţin cunoscute.
După ce a fost salvată de la înfrângere de intervenţia armatelor române conduse de Principele Carol (devenit ulterior Regele Carol I al României), Rusia n-a mai recunoscut ţării noastre statutul de participant la negocierile de pace. Mai mult, a anexat trei judeţe din Basarabia de Sud care aparţineau Principatelor în acel moment, în ciuda opoziţiei disperate a domnitorului Carol şi a clasei conducătoare, în frunte cu I.C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu.
BUNI ÎN FAŢA PLEVNEI, „UITAŢI” LA TRATATIVE
A fost un duel dur pe teren diplomatic, iar evenimentele au degenerat, în primăvara lui 1878, până în pragul războiului între foştii aliaţi. Pacea dintre Turcia şi Rusia s-a încheiat la San Stefano (Turcia), în 19 februarie 1878, fără participarea României. Istoricul Sorin Liviu Damean descrie, în „Carol I al României”, modul în care au procedat „aliaţii” ruşi: „Guvernul de la Bucureşti a luat cunoştinţă de conţinutul respectivului document abia pe 9 martie, prin intermediul «Jurnalului de St. Petersburg» trimis de generalul Iancu Ghica. Acest act «de uimitoare nerecunoştinţă a Rusiei faţă de aliata sa» (n.r. – Dimitrie Onciu, „Din istoria României”) consacra, printre altele, independenţa României, însă cu dureroase sacrificii. Articolul 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea (Dobrogea), Delta Dunării şi Insula Şerpilor către Rusia, care, la rândul său, îşi rezerva dreptul de a le schimba cu sudul Basarabiei. Totodată, spre disperarea cercurilor conducătoare de la Bucureşti, se stipula dreptul de trecere pe teritoriul românesc, timp de doi ani, a trupelor ruseşti care staţionau în Bulgaria”.
RUŞII ASEDIAZĂ BUCUREŞTII
Aceste întâmplări au adus armatele celor două ţări pe picior de război. „Vădit nemulţumit de atitudinea protestatară a Guvernului de la Bucureşti, (n.r. – cancelarul rus) Gorceakov ţinea să-i precizeze generalului Iancu Ghica atitudinea intransigentă a cercurilor politice de la Petersburg în privinţa dreptului de trecere a trupelor ruseşti. Mai mult, cancelarul sublinia că, în eventualitatea în care autorităţile de la Bucureşti se opun unei asemenea acţiuni, ţarul «va ordona ocuparea României şi dezarmarea armatei române»”, scrie Damean în aceeaşi carte.
România n-a cedat şi s-a pregătit de război. „O asemenea stare de spirit era evocată şi de reprezentantul britanic la Bucureşti, colonelul Mansfield, care concluziona că «sentimentul antirus în aceste Principate a ajuns la apogeu»”, se consemnează în lucrarea numită mai sus.
„(…) trupele ruseşti au primit ordin să ocupe România. Bucureştii au fost asediaţi. În faţa acestei primejdii, Brătianu îl convinge pe Carol I să iasă din capitală şi să se pună în fruntea oştilor româneşti din Oltenia. Ne aflam atunci în pragul unui conflict militar cu Rusia dintr-o poziţie avantajoasă, pentru prima şi singura dată în istorie”, scrie şi istoricul Alex Mihai Stoenescu în „Eşecul democraţiei române – Istoria loviturilor de stat în România, volumul II” despre aceleaşi evenimente.
„PRIETENIA PENTRU RUSIA ERA SFÂRŞITĂ”
Intervenţia marilor puteri europene, iritate de expansiunea Rusiei către Bosfor şi Marea Mediterană, a pus capăt acestei situaţii dramatice prin Congresul de la Berlin. România a pierdut Basarabia, primind în schimb Delta Dunării şi Dobrogea.
În planul percepţiei populare, Rusia devenise însă, o dată pentru totdeauna, inamicul public numărul unu. Constantin Bacalbaşa (1856-1935, om politic şi ziarist) concluziona: „Din ceasul acesta, prietenia românilor pentru Rusia era sfârşită. În ţară naşte, deodată, simţirea antirusă. Ruşii sunt de acum priviţi cu răceală sau cu duşmănie. Conflicte zilnice se întâmplă în toată ţara cu militarii ruşi. Ingratitudinea rusească, cât şi călcarea fără pudoare a angajamentelor luate formal prin convenţiunea din 4 aprilie 1877 revoltă toate sufletele româneşti. Cauza Rusiei în România este pierdută pentru totdeauna”.
Evenimentele din 1877-1878 sunt identificate de Alex Mihai Stoenescu drept momentul în care poporul nostru a devenit definitiv ostil Rusiei: „Comportamentul politic necinstit al Rusiei, dar mai ales devastările, incendierile, furturile, violurile şi umilinţele aduse românilor de către armatele ţariste au produs o distrugere decisivă a imaginii vecinului de la Răsărit. (…) Anul 1878 este pragul de la care în mentalul colectiv românesc se instalează fenomenul rusofob, pe un puternic fond naţionalist. A doua trădare, cea din Primul Război Mondial, şi apoi infiltraţia comunistă în presa şi politica românească de până în Al Doilea Război Mondial vor duce la apariţia sentimentului solid de ură împotriva Rusiei, ură care a purtat trupele române dincolo de Nistru, care n-a slăbit nici sub regimul comunist, producând o incredibilă expulzare a trupelor sovietice din ţară în 1958, şi care funcţionează şi astăzi la aceleaşi dimensiuni aparent interminabile”.
ATENTATELE, TRĂDAREA, TEZAURUL, BASARABIA, BUCOVINA…
Incidentele ruso-române nu s-au oprit la conflictul din 1878. Prim-ministrul I.C. Brătianu şi fiul său, Ionel I.C. Brătianu, au fost ţinta a numeroase atentate organizate de ruşi. Sabina Cantacuzino, fiica lui I. C. Brătianu, nota într-o scrisoare: „Rusia era înverşunată împotriva tatei şi a fost iniţiatoarea acelor atentate contra lui”.
În baza documentelor studiate, Alex Stoenescu afirmă, în „Istoria loviturilor de stat”, că mişcările ţărăneşti din 1888 şi 1907 au fost iniţiate de instigatori ai ruşilor, care aveau în plus şi agenţi de influenţă în politică şi în presă.
Evenimentele din Primul Război Mondial, în care armata rusă a fugit de pe câmpul de luptă în 1917, iar tezaurul n-a mai fost returnat de Moscova, urmate de lungul conflict cu bolşevicii pentru Basarabia, ultimatumul din 1940, în care URSS a anexat din nou Basarabia şi Bucovina, au alimentat tensiunile. Au urmat Al Doilea Război Mondial, ocupaţia rusă din perioada 1944-1958, împreună cu jafurile, violurile, violenţele de tot felul şi impunerea cu forţa a comunismului.
După 1990, instalarea în fruntea statului a lui Ion Iliescu, comunist instruit la Moscova, precum şi ostilitatea Rusiei în (eterna) problemă a Basarabiei nu au fost de natură să atenueze sentimentele românilor faţă de vecinii din Răsărit.
Fricţiunile între România şi Rusia continuă şi acum. Imperiul din Est a reacţionat agresiv la intrarea ţării noastre în NATO şi UE, iar relaţiile dintre cele două părţi sunt caracterizate de specialişti ca fiind „tensionate”.
*
*
NR: Text anonim! Se pare că se tem și ruso-filii, și ruso-fobii! Unii se tem să nu fie huiduți, alții se tem de mâna cea lungă a Moscovei…
Inainte ca sa acuzati pe cineva de iubirea vrajmasilor/strainilor, cititi urmatorele texte si meditati.
„Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă; dintr-o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.”(Isaia 46:11)
„Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ţine de mână ca să doboare neamurile înaintea lui şi să dezlege brâul împăraţilor, să-i deschidă porţile, ca să nu se mai închidă:
„Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma uşile de aramă şi voi rupe zăvoarele de fier.
Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel.”
(Isaia 45:1-3)
motivele pentru care exista rusofobie in Romania la scara mare cu damf de rasism (rusii ie mongoli, ie porci, ie bolsevici, etc) sunt adevarate, dar aplicate in contextul istoriei europene suna fals. pe logica din articolul asta sau din altele asemanatoare, sa dau un singur exemplu: Franta si Germania ar avea mai multe motive sa se urasca intre ele, amintiti-va cate invazii si-au dat una alteia tot in 2 secole: invazia armatei revolutionare franceza, invazia napoleoniana, ocuparea Parisului de nemti dupa Waterloo, anexarea franceza a Alsaciei si Lorenei, invazia prusacilor lui Bismarck,invazia germana in Franta din WW1,invazia nazista din WW2, ocuparea Germaniei de catre trupe franceze astea 8 (in evul mediu au fost cu sutele) mi le amintesc pe fuga..invaziile astea nu au fost cu nimic mai prejos decat ale rusilor..iar acum nici vorba de istericale ‘francofobe’ sau ‘germanofobe’ in cele 2 tari. poate la nivel de bancuri dar nu de incrancenari..
daca credeti ca se pup-n bot nemtii cu francezii, mai stati de vorba cu cei de la nivelul mai de jos … intelectualii francezi au luat-o razna cu prietenia, de frica ca o sa ramina de caruta. Ca economic nu s-au priceput niciodata. Cind era cazul sa reuseasca in istorie, intra perfidul Albion pe fir, si ii baga la fund…
Cristi, tu crezi ca invaziile alea ,au fost facute de capul lor? Te-ai gindit cine a cistigat si cine cistiga si azi din toate conflictele care apar ca ciupercile dupa ploaie in toate colturile lumii?
UNIREA FACE PUTEREA! CHIAR SI SALARIUL MINIM PE ECONOMIE VA CRESTE OBLIGATORIU!
TRAIASCA ROMANIA MARE!
Afara cu codosii din tara care nu cred in acest maret ideal de tara!
„Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.”
Ati recunoscut parte din Doina lui Eminescu. Iata si blestmul care sta sa se implineasca:
„Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.”
Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Si să-i scoată ochii corbii
Să rămâie-n drum ca orbii
da. corect. blestemul marelui patriot nationalist martir Mihai Eminescu trebuie sa se implineasca pentrru tradatori, pentru strainii de neam. insa nu pentru ortodocsi : greci si rusi, bulgari, sarbi, georgieni, sirieni, evrei, irakieni, unguri, francezi, polonezi, englezi, americani, congolezi, angolezi, papuasi, chinezi, japonezi, arabi…..adica pentru crestinii ortodocsi de orice nationalitate, care sant fratii nostrii in credinta. ei nu sant straini de neamul nostru pentru simplu fapt ca sant ortodocsi ca si noi. ori credinta in Dumnezeu tine de suflet. sufletul inseamna totul, Dumnezeu inseamna totul, Dumnezeu pe primul plan, si dupa aceea etnia, natiunea, familia, cultura….sufletul tine neamul. Dumnezeu tine neamul.cine nu-l maiare pe Dumnezeu, cine nu mai are suflet, credinta stramoseasca : ortodoxia, nu mai are nici neam,natiune, tara. este fara de tara, este strain, venetic, parvenit, parazit, oportunist, profitor, javra…adica ceea ce promoveaza sistemul iudeomasonic occidental : multiculturalismul babilonic globalist si anticristic, adica poporul transformat in populatie, si controlat prin politica paine si circ, card si cip, political corect, democracy….dar aceasta pentru populatia fara suflet, care si-a pierdut statutul de popor, aparat de Dumnezeu prin sufletul credintei ortodoxe.
deci, noi nu avem acelasi suflet cu occidentalii sectanti, baptisti,penticostali, catolici, sionisti, masoni, islamisti, atei…pentru ca acestia sant cu adevarat strainii, care au venit peste noi intodeauna, cu gandul sa ne fure si aurul dar si sufletul. realitatea trista a zilelor noaste demontreaza din plin.
…de acord in mare masura!
Tema era despre rusi si de aceia NU am adaugat si strofa pe care ai adaugat-o dumneata! Nu-si avea obiectul acum; sigur voi veni cu ea altadata pentru ca a fost si este de actualitate, dar cu referinta mai ales la khazari / ashkenazi care isi spun „evrei” de aiurea / la pocneala; pentru a-i prosti pe cei care pot fi prostiti!…”si sunt muuuuuuuulti Maria Ta! Multi si „culti”….”
O strofa din perioada comunista:
„Cu prostul ne-educat,
Ii spui o vorba si-ai scapat!
Dar lupta este colosala
Cu prostu’ cu multa scoala!”
Mai stiu si altele, dar nu le scriu acum!
Ma gindesc ce versuri or sa mai apara cu scoala lui „Remus The Fox” si Abramburici, sora de „spirit” a impuscatei!
poporul rus pravoslavnic, fratii nostri in credinta ortodoxa, este victima iudeomasonilor din occident inca de la Petru zis cel Mare, inselat de „binevoitori” occidentali.Franz Lefort cu siguranta nu era un ortodox, un patriot care sa vrea binele Rusiei, sau alti „binevoitori” occidentali, spioni, din cartierul strainilor din Sankt Petersburg, primiti cu ospitalitate de poporul rus ortodox, asa cum am primit si noi din spirit ortodox cu ospitalitate, cu bunoavointa si dragoste pe toti strainii de-a lungul veacurilor(iar acum acesti straini nerecunoscatori : evreii, ungurii, tiganii, ne alunga din propria tara, ne extermina din prea multa bunovointa pe care am avut-o fata de ei) Acesti straini l-au educat pe tarul Petru, in spirit occidental, anticrestin, antinational. Astfel ca odata ce strainii au pus mana pe puere in Rusia, pentru ca a urmat Ecaterina I, apoi Ecaterina a II-a, la scurt timp, amandoua straine de neamul rus, au inceput sa sape adanc la temelia crestina, pregatind in numai un secol „revolutia” iudeomasonica bolsevica. primul guvern bolsevic din 1917,fiind format in proportie e 85% din straini (evrei) de neamul rusesc care a generat in anii urmatori razboi civil, persecutii, foamete…zeci de milioane de morti, din randul poporului ortodox rus, martir(iar acum in zilele noastre, au ajuns la performanta de a invrajbi, popoare inrudite prin credinta, limba: rusi-ucrainieni).
Acelasi scenariu a urmat si la noi incepind cu hohenzollernii, straini de neam, adusi de tradatorii vremii scoliti prin lupanarele occidentului.
ce s-a intamplat in 1877? pai rusii ne-au ajutat sa castigam independenta fata de otomani, asa cum au dorit si in trecut prin razboiele ruso-turce(1568 — 1570;1676 — 1681;1686 — 1700;1687 — 1689;1695 — 1696;1710 — 1711;1735 — 1739;1768 — 1774;1787 — 1792;1806 — 1812;1828 — 1829;1853 — 1856;1877 — 1878;1914 — 1918)toate acestea, incercari de recucerire a Constantinopolului, de eliberare a crestinilor ortodocsi de sub dominatia otomana, si aproape de fiecare data cu opozitie din partea occidentului iudeomason.
Asadar, occidentul ce a facut atunci? pai nu ne-a ajutat deloc. a conditionat recunoasterea independentei de favoruri pentru straini, pentru evrei(art.7 din constitutie), in afara de asta tot ei au devenit beneficiarii acestui act : au devenit noii stapini ai provinciilor romanesti in locul otomanilor.
chiar nu se cade de la un individ ca djuvara, propagandist al occidentului iudeomason, care ataca ortodoxia, sa luam lectii de istorie.
din pacate, sintem inselati, mintiti…orbiti de ura…pentru a nu sesiza Adevarul. pentru a nu constientiza ca raul cel mai mare, satanic, desavirsit ne este adus din occident. nu poporul rus ortodox e vinovat de distrugerea economiei, de jaful din tara resursele furate de straini, pamantul aparat cu sange de stramosi in mainile strainilor…nu rusii ortodocsi sant vinovati de promovarea homosexualilor, a femeilor cu barba, lacomia bancherilor, carduri si cip…nu rusii ortodocsi sant vinovati pentru razboaie, revolutii portocalii, „primaveri” arabe, euromaidane, democracy, political corect, stat de „drept”….sant vinovati iudeomasonii din occidentul lacom si parsiv.
Acesta este Adevarul. insa, nu vom vedea Adevarul daca nu sintem sinceri cu noi insine in primul rand, sa ne recunoaste slabiciunile, viciile, pacatele, intretinute de catre cine ? de catre occidentul iudeomason! pentru ca e mai confortabil pentru ei sa nu mai fim un popor, ci o populatie indobitocita, sa fim spalati pe creier zi de zi cu paine si circ, si controlati prin card si cip – colonie perfecta de sclavi, si sa nu sesizam cine ne sant adevaratii dusmani, si sa acuzam intodeauna pe rusi.
poporul rus este doar o amintire. jumatate s-a jidanit prin imperecheri mixte, iar cealalta parte ori are creierul spalat, ori a fost pierduta prin gulag. „Noroc” de musulmanii din sud ca le ajusteaza natalitatea, dar asta e doar o bomba cu ceas, care ii va matura definitiv din istorie. Conducatorii „rusi” de astazi folosesc doar firma fostului imperiu rus pentru a-si justifica furaciunile.
Mai grav e ca si noi am luat-o pe drumul asta… la vale. Dar din cauze care vin din afara pe fondul netrezirii noastre.
Si totusi, de data aceasta poate va fi altfel. Un inger ce sta cu un picior in mare si cu altul pe pamant va da celui ales o carte deschisa.
Eu cel putin ii iubesc pe rusi de cind am emigrat in America . Nu puteam niciodata sa i-mi imaginez cit de imorala si infecta este politica americana daca n-as fi trait in tara lor .Ipocrizia americana i-i depaseste pe rusi cu viteza luminii .Tratatul de la Varsovia si asociatia economica CAER erau niste gentlemani pe linga gasca de hoti si tilhari de drumul mare SUA/UE /NATO. Cu rusii faceam schimburi economice cu mult mai echitabile .Occidentul ne-a sclavizat si ne-a furat tara pentru niste baloti de hirtie ,care au fost impartiti intre agentii lor khazari din Romania.
Mai ai timp sa faci cerere de emigrare in Rusia, cu domiciuliu stabil undeva in Siberia. Nu pricepi ca LOCUL FIECARUIA este LOCUL UNDE S_A NASCUT! SINGELE APA NU SE FACE! Daca te-ai dus acolo doar ptr burta, si matele tale, e clar. Sau ai crezut ca te vor primi aia cu bratele deschise si covor rosu? Poate te vei trezi si tu , ca mine ,si ca altii ,dupa citiva ani de pribegie, ca locul nostru este ACASA! Bine sau rau , acolo avem speranta ca ne vom uni, si vom face ce trebuie ,nu ptr noi ci ptr copiii si nepotii nostri! Nu e nevoie nici de putin ,nici de nyland si obama, e nevoie de NOI! Daca nu te ajuti singur, ,daca nu incerci nimic singur , fii convins ca nimeni nu te va ajuta, ci te va incaleca si pina la urma te va sugruma.
Corect !
Este corectă enumerarea nenorocirilor aduse românilor, de către imperiul ruso-sovietic.
Este evident faptul că vina se află la conducătorii imperiului ruso-sovietic, de ieri şi de azi.
Mai trebuie menţionat rolul nefast al Internaţionalei Comuniste-Cominternistă de după anul 1918, condusă de iudeo-bolşevicii cominternişti ruşi, care au pus în programul lor, desfiinţarea Statului Român. Nu se poate spune azi că acţiunile nefaste ale acestor iudeo-bolşevici cominternişti, au încetat.
Cit se poate de corect domnule Ciobotaru si SA NU UITAM!!! ca doctrina internationalist-cominternista conform careia Romania Mare de la 1918 era un stat „imperialist” format prin cuceriri succesive e impartasita de majoritatea neo nationalistilor rusi din jurul noului tar Putin-care evident nu iubeste si nu va iubi vreodata poporul roman.
vorbele dulcegi ale lui Dughin NU trebuie sa ne amageasca.adica sa ne intinda o mina in timp ce cealalta o intinde peste capetele noastre dusmanilor iredentisti de la Budapesta.
asta da „Pace Ruseasca” in mareata Eurasie!!NU multumesc!!!
superb text mii de multumiri pt postare toate cele bune!!!
rusul a fost este si va ramine porc.
Foloseste si d-ta un limbaj mai diplomat, spune-le animale de companie, sau animale de casa.
Iar români-s țigani, unguroaicele-s curve, francezii lași, scoțienii zgîrciți, italienii fustangii…