G
184 aprobate
gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152
.
„Silwānos (m.) ‘god of forest’
Thracian > Greek (Homeric) Σίληνος, (Doric) Σίλᾱνος (m.) ‘a spirit of wild life in woods and hills’.”
https://bazhum.muzhp.pl/media/files/Collectanea_Philologica/Collectanea_Philologica-r1995-t2/Collectanea_Philologica-r1995-t2-s265-278/Collectanea_Philologica-r1995-t2-s265-278.pdf
Asta e dovada că în thracă se asimila *lw în *ll. Greaca antică nu nota ”hard ll” diferit de ‘l’, dar proto-româna ar fi ținut seama de o geminată ll nerotacizând-o. În albaneză și română apare ca ‘l’ azi, dar nu-i mereu asimilarea aceasta: mal, bală (corad. cu lat. belua, it.belva), tală (cf.vb. alb.tall ”ridiculiza, batjocori” PAlb.*taln-?) coradical cu adj.nostru tare ”sonor, zgomotos”. M-am întrebat recent dacă nu cumva Tarsas (NP Odryz) este coradical cu lat.taurus (IE *táwros: alb.ter „taur”, tarok ) și iranicului *tavah- “putere, tărie (power, strengh)”, ajungând până la rom.tare. În albaneză, și probabil în Dacă, are loc monoftongarea diftongilor și multiple asimilări consonantice. Deci *tarșas se putea reconstrui ca alb.tarr sau *terr. Au un terr ”dark” cu prefixul t-, të- intensificator al adj.err și vb. ter „a usca” reconstruit *tarsja (IE *ters- „uscat”).
https://en.wiktionary.org/wiki/err#Albanian
De asta spuneam mai sus că Dac.Malua sau *Malva nu poate fi reconstruit *malwa decât dacă avem lat.malua/malva „nalbă”. Alb. mal (munte) se regăsea deja în forma asta în antichitate (cu asimilare): Dimálē, Dimallum „doi munți” (Διμάλη, /Dimálē/, Διμάλλον). Latina nota ll. E o mare probabilitate ca „mal” să se reconstruiască *ml̥H-nós, nu *mol-nos, având numeroase exemple de asimilare a lui *l + *n în ll. Ar fi ușor de verificat dacă avem ln sau lr în toponimia și onomastica tracică. Îmi amintesc cu siguranță câțiva rr și ll.
În link-ul de mai jos sunt menționate câteva țigle ștanțate ΔΙΜΑΛΛΙΤΑΝ (DIMALLITAN). Oare au observat lingviștii lor că -itan este chiar sufixul posesiv -it (m.) cu var.-isë pentru genul feminin? Aceeași desinență este înregistrată în prima propoziție în limba albaneză „formula e pagëzimit” (formula de botez): Un’te paghesont’ pr’emenit t’Atit e t’Birit e t’Spertit Senit” sau ”Unë të pagëzoj në emër të Atit, të Birit, e të Shpirtit të Shenjtë” „Te botez în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sântului Spirit.” E foarte probabil același cu gr.antic -ῖτις (-îtis, “pertaining to”).
Mă întreb de vreo doi ani deja dacă această declinare nu se regăsește în Crisp-itia, Dinog-etia, r. Sarg-etia(s), Pieng-itai (Πιεγγῖται), Selletes și altele. Era un r.Pingus în Moesia și Lit.pienas (lapte). Râu lăptos? Nu cred că erau așezați tocmai în Bielorusia, ci mai de aproape, prin nordul Slovaciei – sudul Poloniei, de-a lungul unui râu care-i lega de teritoriul dacic. Poate Ondava, poate Hernad!
https://en.wikipedia.org/wiki/Dimale
https://ca.wikipedia.org/wiki/Piengites
https://en.wiktionary.org/wiki/-%CE%AF%CF%84%CE%B7%CF%82#Ancient_Greek
Mai avem câteva toponime și hidronime vechi Aciua (*Aciobis cf. Akidava?), Ilișua, arh.Moldua – var. Moldava, Moldova), La traci sunt probabil multe nume după care sunt numite și neamurile care le locuiesc. Mi-am notat câteva Scaii, Σκάιοι la Strabo XIII, pe rîul Scaios (gr.-oi ar putea fi locativul lor specific, pentru un thracic *-ai Scatrai), Trausii (*Trauși), numiţi după râul Traus, Travus, ce se varsă în lacul Bistonis (Titus Livius), Carpiani sau Carpi în legătură cu râul Carpis și așezarea Carpis undeva în nordul Ungariei (mai era o loc.Carpis în Moldova), Saldēnsēs (Σαλδήνσιοι) după o loc. Σάλδη (*Saldā?) și un râu *Saldā sau *Saldas (Zlatna Panega) cf. izvorului său Saldokela/Saldocaput/Saldobyssa. Nu avem atestarea asta, dar cred că *Saldā, *Saldas putea fi și un hidronim sau o întindere mlăștinoasă din sud-vestul Olteniei de azi. Mai e un top.Ζάλδαπα (Zaldapa) în „Getia crobyzică”.
Petriceicu Hașdeu (Limba Română vorbită între 1550-1600) a propus un *sald- „mlaștină” sau „mlăștinos”, cf. IE *sélos „mlaștină” (Arm. եղտիւր ełtiwr, Gr. ἕλος, Sanscr. sáras ”lac, mlaștină”, Sárasvatī < *séles-wn̥t-ih₂) și nota un Sălduș, toponim sau NP. Olteanu îl lega de alb.gjallë adj. „viu, sprinten, vioi” (PAlb. *ģalu̯a- < *salwa-). https://en.wiktionary.org/wiki/%D5%A5%D5%B2%D5%BF%D5%AB%D6%82%D6%80#Old_Armenian Aprobă
In cazul toponimelor din Transilvania se impune multa prudenta si o buna cunoastere a limbilor popoarelor care in trecut s-au asezat pe acolo. Ilisua ( Also-ilosva) are in mod sigur un etimon slavo-maghiar, dat fiind faptul ca satul a fost la origini o asezare de colonisti rusnaci( ruteni).
Vedeti ca evreii pun la cale fake-ul cu descoperirea Chivotului Legii.Vor fabula ca cei patru ingeri care pazesc Chivotul in locul acela ascuns vor face tot posibilul ca sa se aiba acces la Chivot ca dupa aceea tot ei sa vina cu un alt fake:ca e inceputul celor pt sfarsitul lumii.Si vor arata „chivotul” ca lumea sa ii creada ca sa le mearga smecheria cu manipularea planetei in favoarea doar a lor.Acum am primit telegrama de sus.Sa nu credeti nimic pt ca adevaratul Chivot nu va fi cu putinta sa fie descoperit in vremurile astea,adica in suta aceasta de ani.Mai e.Timpul iesirii adevaratului chivot la lumina nu va fi in suta aceasta de ani ci altcandva.