Supermarket-urile
distrug economia Romaniei.
Supermarket-urile şi mall-urile reprezintă pentru mulți o dovadă de civilizație, prosperitate, bunăstare. În realitate, supermarket-urile chiar aduc prosperitate și bunăstare, ÎNSĂ DOAR PATRONILOR LOR. Populația în zona căreia se deschide un nou supermarket ARE DE SUFERIT, nicidecum nu are parte de civilizație, prosperitate și bunăstare. Supermarket-urile ne atrag cu posibilitatea de a cumpăra o varietate mare de produse din același loc, cu niște prețuri mai mici decât la magazinele locale, cu igiena mai bună decât în piețe și cu angajați politicoși. Din păcate, aceste „avantaje” atârnă mult prea puțin în comparație cu efectul negativ pe care dezvoltarea supermarket-urilor (și mallurilor) îl are asupra economiei României la nivel național, și asupra economiei locale (în orașele în care se deschid noi unități). O să încep cu sfârşitul (ce înseamnă supermarket-urile pe scurt – ce implicaţii au) și apoi o să vă invit să citiți mai multe informații pe acest subiect, în diferite materiale găsite pe net, ca să vă convingeți privind impactul negativ al hypermarket-urilor, al supermarket-urilor, corporațiilor și mall-urilor asupra economiei naționale și să înţelegeţi problemele pe care supermarket-urile le aduc pe plan local în România şi orice alte ţări de pe planetă. (bonus: link către un episod educativ din desenele South Park exact pe această problemă în America – Walmart)
Supermarket-urile înseamnă pe scurt:
– mai puțini bani în economia locală și în bugetul României (pentru că supermarket-urile sunt afacerile străinilor și banii dați în supermarket IES din țară);
– mai puține locuri de muncă în economia locală (nu mai multe așa cum avem impresia);
– dependență a furnizorilor locali de supermarket (+furnizorii/producătorii locali/autohtoni acceptați de supermarket sunt forțați să accepte prețuri de mizerie pentru produsele lor – profitul gros din vânzarea către consumatorul final îl iau supermarketurile – adică străinii, nu producătorii/furnizorii români);
– salarii mici pentru angajați; distrugerea spațiilor verzi și alte afaceri imobiliare pe bază de șpagă;
– creșterea poluării (oamenii merg cu mașina la supermarket să cumpere alimente în loc să se aprovizioneze din piața de cartier, care e mai aproape);
– distrugerea economiei locale – eliminarea de pe piață a micilor magazine / micilor furnizori / micilor producători locali autohtoni români;
– supermarket-urile distrug oamenii de afaceri locali;
– monopol, șpagă, tratament preferențial din partea autorităţilor, într-o piață NEconcurențială;
– „Corporația face legislația”;
– sabotarea produselor agricole românești (și a produselor românești în general) – ați observat că în Supermarket-urile din România marea majoritate a produselor sunt STRĂINE? Normal că sunt străine – există câteva corporaţii gigant la nivel planetar care controlează piaţa produselor ce sunt livrate consumatorilor prin supermarketuri – click pe imaginea de mai jos şi vezi câte mărci recunoşti din Supermarket – şi e vorba de produse pline de chimicale, E-uri şi otravă toxică permisă de lege…;
– statul se poate trezi cu mii de șomeri peste noapte dacă un lanț de hipermarket-uri se hotărăște să plece sau dă faliment;
– supermarket-urile LIMITEAZĂ posibilitatea de a alege ce să mănânci și ce să cumperi prin stabilirea ofertei de la raft;
– supermarket-urile ne oferă MÂNCARE OTRAVĂ toxică pentru sănătate, chiar dacă este comercializată legal.
etc.
Este bine să conştientizăm că TOATE LUCRURILE DE MAI SUS SUNT SUSȚINUTE DE NOI TOȚI ATUNCI CÂND CHELTUIM BANI ÎNTR-UN SUPERMARKET!
BOICOTAȚI SUPERMARKET-URILE atât cât puteți! ALEGEȚI PIAȚA AGRO-ALIMENTARĂ MĂCAR PENTRU FRUCTE ȘI LEGUME! (vezi asta: Parteneriatele ASAT: hrana sanatoasa de la mici producatori direct la consumatori locali)
Detalii în continuare:
(dacă există antreprenori, producători, furnizori români care au avut relații contractuale cu supermarket-uri și pot confirma informațiile din acest articol sunt rugați să lase un comentariu mai jos. mulțumesc.)
INFORMAȚII DESPRE SUPERMARKET-URI:
(culese de pe net; aștept de la cititori și alte informații/articole găsite pe net pe acest subiect ca să le adăugăm aici)
Principalii beneficiari ai marilor proiecte de infrastructură din România sunt corporațiile cu sediul în Europa de Vest și patronii lor. În România, beneficiarii sunt foarte puțini, în timp ce majoritatea oamenilor, care trebuie să plătească pentru noile servicii, vor fi tot mai săraci. (…) Profiturile din aceste afaceri se vor acumula în mâinile proprietarilor şi ale acţionarilor care, desigur, nu locuiesc în România. Dar chiar și în cazul în care acţionarii ar locui în România, efectele certe ale activității marilor supermarketuri şi hipermarketuri sunt întotdeauna negative în ceea ce priveşte valoarea, diversitatea şi reziliența economiei locale. (…) „În cei 10 ani de când Walmart (cel mai mare lanț de supermarket-uri din lume) s-a mutat în Iowa, statul american a pierdut mai mult de 555 de magazine alimentare, 298 de magazine de hardware, 293 furnizori de materiale de constructii, 161 de farmacii şi 111 magazine de îmbrăcăminte pentru copii. 7.326 de companii au dat faliment.” (…) „Reducerea locurilor de muncă este un aspect intrinsec al modelului lor de afaceri.” În urma unor calcule s-a dovedit că în America la fiecare loc de muncă creat de Walmart, 1,5 locuri de muncă se pierd în altă parte. Dacă adăugăm și faptul că majoritatea locurilor de muncă la supermarketuri sunt prost plătite, singura concluzie care se desprinde din aceste constatări este că atunci când un supermarket se deschide în zona dumneavoastră, rezultatul va fi mai puţine locuri de muncă; mai puține locuri de muncă bine plătite, precum şi o scădere a cantității de bani care circulă în economia locală. Pentru o țară afectată de sărăcie cum este România, aceasta este o veste realmente proastă. (…) Furnizorii locali sunt îngroziţi de supermarketuri așa cum ar putea fi de orice mafie: supermarketurile au putere, iar dacă pierd contractul cu ele, furnizorilor le va fi foarte dificil să încheie alt contract cu altcineva. (articolul integral aici: http://gandeste.org/puncte-de-vedere/cum-ne-fac-supermarketurile-mai-saraci/24096)
…………………………………………………………………….
&JMT
“INTR-O TARA LIBERA, VISUL OMULUI CAPABIL E SA FACA CITI MAI MULTI BANI, PUTUROSUL VISEAZA DOAR SA FACA REVOLUTII !!!”
&DACICUS
“Corporatiile conduc lumea”
David C. Korten
“Pentru cei dintre noi care considera ca viata inseamna mai mult decat goana dupa bani si achizitionarea din megamall-uri a unor produse despre care aflam ca ne trebuie abia dupa ce vedem reclama la televizor, acest discurs este un indemn dezumanizant la disperare si resemnare.”
De unde se vede ca acesta este obiectivul, cu care este de acord si JMT.
Se pare ca exista destui oameni care nu sunt de acord cu dezumanizarea!
Articolul despre supermarket-uri original si integral aici:
http://ceicunoi.wordpress.com/2014/03/13/supermarket-urile-distrug-economia-romaniei-efectele-magazinelor-hypermarket-asupra-economiei-locale-bani-scosi-din-tara-distrugerea-afacerilor-de-familie-saracirea-producatorilor-romani-sabotare/
În sfârşit se începe identificarea relelor pe care le-au adus aşazişii investitori străini în economia României.
De fapt distrugerea economică a României s-a produs de către corporaţiile multinaţionale în conivenţă cu politicienii români de după anul 1989, politicieni trădători ai intereselor naţionale. Corporaţiile multinaţionale din interes pentru pieţe de desfacere şi pentru un profit nemăsurat, iar politicienii români de după anul 1989, din neştiinţă(unii dintre ei corupţi), precum şi din lipsă de respect şi dragoste faţă de popor şi de ţară.
Problema supermarketurilor este una mult mai mică, comparativ cu efectele dezastruoase economice şi sociale produse de legile aberante de privatizare şi de restituire a proprietăţilor, legi care au permis lichidarea şi înstrăinarea bunurilor proprietate publică, inclusiv a rezervelor minerale, de petrol şi gaze ale ţării. Proprietatea publică a ajuns, în unele situaţii, pe mâna escrocilor, a jefuitorilor naţionali şi internaţionali. De fapt putem conchide că lichiarea proprietăţii publice, a fost scopul aşazisei revoluţii de după anul 1989.
Se pune întrebarea dece au fost privatizate şi înstrăinate activităţi aducătoare de profit pentru Statul Român, cum ar fi distribuţia de energie electrică, de gaze, de apă, de telecomunicaţii, alte activităţi de utilitate publică ?.
Se culminează azi cu înstrăinarea prin vânyare a terenurilor agricole, pentru ca producţia agricolă, producţia de alimente, să aparţină străinilor.
Cum este posibil să existe agenţii guvernamentale care să ducă politici antinaţionale, de distrugere economică a ROMÂNIEI ca de exemplu Agenţia Naţională de Restituire a Proprietăţilor cu al său „SC Fondul Proprietatea SA” sau Agenţia Naţională de Reglementare în Energie, sau Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, etc.
Toate intrebarile dvs. au un singur raspuns:
in 1989 functiile de conducere in stat au fost preluate, prin asasinat, de catre inamicul secular la neamului romanesc.
Acesta conduce statul prin persoane pe care le-a prin forta si inselaciune in functiile de conducere in stat.
Aceste persoane au juurat obedienta donand in fapt intreaga lor viata pentru servirea intereselor inamicului si primesc in schimb posibilitaeta de a obtine bunuri materiale prin exploatarea functiilor in care sunt instalati, folosind metode infractionale, precum si asigurarea imunitatii juridice pentru infractiunile faptuite.
Acesti obedienti ignora realitatea ca pentru inamic ei nu au absolut nici o valoarea, ca nu ii va proteja decat doar daca nu va avea incotro, ca se debaraseaza de ei cu cea mai mare lejeritate asa cum o fac cu toti catre sfarsitul vietii cand si-qaqr pute pierde controlul judecatii si deconspira pe inamic.
din pacate romanul nu are bani sa cumpere de la producatorul local… PUNCT
Cu alte cuvinte, ca să înţeleagă şi unul cu i.c. scăzut, românul, în loc să cumpere puţin da’ bun, el cumpără cu aceeaşi bani, mult da’ prost. PUNCT!
Rectificare: „aceiaşi bani”.
Rezon!
De acord cu autorul textului, insa ma irita persoanele care folosesc in vocabularul zilnic cuvinte din alta limba in loc de cele romanesti, cum ar fi: supermarket in loc de supermagazin, mall in loc fe centru comercial, printare in loc de tiparire, downloadare in loc de descarcare, updatare in loc de actualizare, si multe altele. Vai de noi
Emil, Ma bucur ca se mai gasesc si oameni cu bun simt care sar in apararea limbii romane. Cultura romana a devenit o colonie a culturii americane, citesc de aici de departe presa romaneasca ascult rodio sau TV romanesc, anglicanizarea limbii romane este ridicola, vulgara si lipsita de respect pentru cultura noastra, nu numai atit, programele de TV, muzica moda ( blue jeans, baseball caps, etc), tot peisajul cultural romanesc ( si chiara si cel european) este total ingenunchiat de importul indiscriminant american.
Romanii sau intors la „furculition” fara jena dar acum in limba engleza si nimeni din vulturasii nostrii culturali patriotarzi nu spun un cuvint, toti iau ” lanch-ul” la McDonald.
Alte infantilisme de tip Coja !!!!
Supermarket-urile a scapat Romania de foametea mentorului emotional al D-lui Coja, Ceausescu. Domnul Coja era foarte fericit cu pietele foamei de pe vremea preafericitului arhimandrit comunisrt al carui dascal a fost preacuviosul Coja, deoarece cel mai probabil dinsul cu pozitia sa sociala nu trebuia sa stea la cozi le vedea doar de departe ca pe un fenomen de care plebea (neuniversitara), merita cumva sa il indure in schimbul luminii, luminatilor rosii pe linga care se gudura.
Pe de alta parte in mare parte tot ce se spune despre supermarket-uri este probabil adevarat (o dezbatere pe aceasta tema poate atinge proportii pe care, eu personal nu sint dispus sa le escaladez), insa trebuie doar sa amintesc ignoranta si periferialismul intelectual cu care sint abordate aceste teme discutate aici, este cel putin patetic, daca nu penibil.
Insa revenind mai departe la subiect hai sa acceptam ca Supermarket-urile asa cum afirma autorul sint foarte nocive societatii romanesti, de ce oare trebuie sa adoptam metodele revolutionare, de care nu ne putem debarasa, de ce nu ne putem controla sa iesim cu bita in forum si sa ne batem in piept ca un King Kong si sa strigam : boicot !!!
Traim ontr-o lume civilizata si daca avem un strop de educatie ar tebuii sa stim ca pe piata libera cel mai formidabil instrument de edificare a valorilor este CONCURENTA.
Dac a supermarket-urilr sint asa de rele de ce nu ne punem noi ambitia sa la concuram, sa le aratam ca produsele noatre sint mai bune si sa le luam locul si sa ne hranim populatia cu produsele noatre perfecte ( dar care lipsesc cu desavirsire, asa cum ar fi spus ” ilustrul”)
P.S. Cit despre referinta la Walmart, cred ca ar trebuii sa aveti nitica decenta si sa va retineti de a comentati situatii unde lipsa totala de cunostinte contextule va descalifica sa o faceti.
Ca sa va informez totusi, as vrea sa va dau un exemplu foarte usor de inteles de ce supermarketur-riel sint bune cel puti pentru reglementarea preturilor la alimente: In Manhattan unde supermarketurile nu prea au loc de gura stingistilor ca autorul de mai sus (si alte motive specifice) majoritatea prodeselor se vind la magazine mici, propietate a unor comercianti locali, in aceste magazine preturile la mincare sint mult, mult mai mari, apropae arogante, igiena este indoielnica si diversitatea limitata comparata cu un supermarket din zonele suburbane, inacesibile celor din Manhattan deoarece nu poti ajunge acolo decit cu masina.
bai JMT, tu inca mai crezi ca se mai poate ascunde faptul ca proprietarii conspirati ai supermarketurilor si ai economiei in general sunt exact aceiasi straini care au impus foametea pe vremea lui Ceausescu si au instrumentat revolutia?
Bai Adrianeee, s-ar putea sa ai drepatate, dar ma mir cum nu intelegi ca eu ma adresez, mai sus, modului vostru primitiv de a gindi:
Terminati cu zmiorcaiala si lamentarile si datu’ vinei pe altii de neputinta voastra.
Acum tara e libera, puneti mina pe munca si produceti, puneti mina pe munca si dati de mincare tarii si daca vor fi destule prodese romanesti de buna calitate si din abundenta si la preturi mai mici decit supermarket-urile, atunci acestea vor disopare… BINEINTELES CA ESTE MAI USOR SA BOICOTEZI PE CINEVA DECIT SA PUI MINA PE MUNCA SI SA IL CONCUREZI !!!
Probabil ca acum se produc mai putine alimente in Romania decit se producea pe vremea lui Ceausescu, ce vreti acuma sa impuscati supermarket-urile …e vina strainilor care fac profit pe pielea voastra cu supermarket-urile sau e vina voastra ca nu sinteti in stare sa aveti o agricultura viabila in tara cu cel mai bun potential agricol in Europa…
INTR-O TARA LIBERA, VISUL OMULUI CAPABIL E SA FACA CITI MAI MULTI BANI, PUTUROSUL VISEAZA DOAR SA FACA REVOLUTII !!!
Pentru JMT
Chestia cu concurenta sa i-o spui lu mutu !
Marile corporatii sint de mult unite in carteluri supranationale.
In SUA s-a dat si o lege care sa interzica lucrul asta dar fara rezultate prea mari .
Concurenta e o gogoase aruncata micilor producatori si comercianti care sa-i faca sa se elimine unii pe altii.
Cei care-si inghit concurenta si patrund in liga mare sint cooptati in carteluri unde se merge pe colaborare nu pe concurenta.
Daca inca n-ai aflat lucrurile astea ori nu stii pe ce lume traiesti ori ai vre-un interes sa faci pe prostul(scuze trebuia sa zic ignorantul)
Într-o localitate din Munţii Pamir se vorbeşte limba română
de Acad. Nicolae Dabija
Întâmplarea de mai jos mi-a fost povestită de un scriitor tadjic, acum vreo zece ani. Mi s-a părut instructivă prin ingeniozitatea de care dă, câteodată, dovadă basarabeanul nostru când e pus în condiţii-limită.
În primii ani de după război, un compatriot de-al nostru, ca să scape de deportare, a fugit în… chiar locurile către care erau deportaţi unii dintre consângenii săi.
Adică nu chiar acolo, dar cam încolo. S-a ascuns în nişte munţi de la celălalt capăt al fostei URSS, undeva aproape de frontiera cu Afganistanul, într-un aul din Badahşanul-de-Munte al Tadjikistanului, într-o şcoală pierdută în Munţii Pamir, şi a predat toată viaţa sa, timp de aproape cinci decenii, limba franceză.
Aulul era mic, situat între două prăpăstii de munte, rar cine ajungea în acel sătuc, rar cine pleca din el.
Până aici nimic prea neobişnuit. Au mai fost cazuri din acestea.
Şi cu estonieni sau armeni care s-au ascuns în colhozurile basarabene şi cu basarabeni care s-au ascuns în închisorile din Siberia.
Dar inventivitatea acestora păleşte pe lângă cea a eroului nostru.
S-a întâmplat ca în toiul restructurării un tadjic sau o tadjică din acel cătun să coboare – cu „parașuta”?!, cu funiile unor salvamontişti?!, cu ajutorul alpiniştilor?! – ca să-şi încerce puterile ca să intre şi el (sau ea) la o instituţie de învățământ, unde urma să susţină şi examen la limba franceză.
Dar, spre stupefacția membrilor comisiei de examinare, deşi aceştia erau mari specialişti în studiul limbii franceze, nici unul dintre ei n-a priceput nici o iotă din ce le vorbea în franceză candidatul. Fostul elev, cel mai bun la obiectul respectiv din acea şcoală, a rămas şi el foarte surprins că aceştia nu-l înțelegeau.
Alertată, comisia a anunţat pe dată ministerul, iar Ministerul Învățământului din Tadjikistan a trimis o inspecţie să vadă ce fel de franceză se predă acolo în aulul cela din creierul munţilor, de n-o poate pricepe nici un specialist.
Ajunşi la faţa locului, membrii comisiei au constatat cu stupoare că mai bine de patruzeci de ani, în loc de limba franceză, basarabeanul nostru le predase mai multor generaţii de tadjici limba… română. Cu atât mai mult, le-a recunoscut membrilor înaltei comisii, de-acum bătrnul profesor, că o alta el nici nu cunoaşte.
Până la urmă comisia a fost de acord cu argumentele că şi limba română e o limbă străină, că şi ea e una de proveniență latină, că şi limba română e frumoasă (concetăţeanul nostru exemplificând, bănuim, cu strofe din „Mioriţa” sau „Luceafărul”), că şi ea poate fi vorbită în nişte ţări din lume ş.a.m.d.
Comisia a dat până la urmă a lehamite din mână şi – cum profesorul era prea bătrân şi-l iubea tot aulul, ca să-l pedepsească prea aspru – i-a permis s-o predea mai departe, până va sosi în localitate un specialist de adevărată franceză, cu o singură condiţie – să nu-i mai spună limbii predate de el „franceză”, ci română…
Astfel, în cataloagele acelei şcoli – unica în Tadjikistan, dar bănuim şi-n toată Asia Mijlocie – la capitolul „limba străină” e trecută „limba română”, iar mulţi dintre maturii care țin în mâini atestatele acelor fii şi fiice de tadjici se întreabă poate în gândul lor: la ce le-o fi trebuind acestora limba română şi unde o vor putea aplica aceştia vreodată în viaţa lor de tadjici?!
Mi s-a mai povestit că – aşa cum în acea fostă republică sovietică începuse imediat după aceea şi un război fratricid, care mai continuă – autorităţile au şi uitat în curând de „profesorul” basarabean, un alt profesor de „limbi străine” Ministerul de la Dușanbe şi aşa n-a mai expediat în sătucul din vârful Pamirului, acesta predând în continuare limba română acelor tadjico-persani. Cum domnul profesor a fost unul bun, dar şi exigent –neposedând suficient de bine nici tadjica, nici rusa, a comunicat cu mai multe generații de elevi deveniţi ulterior părinţi şi bunici doar în „franceza” lui –, tot aulul cela de lângă Afganistan vorbeşte două limbi: tadjica şi româna.
Iar când a aflat că ministerul intenționează să le trimită un alt profesor, mai tânăr, cu o altfel de „franceză” „adevărată”, satul a expediat pe dată o scrisoare de protest la Dușanbe, menționând că el nu doreşte o altă franceză, că el s-a obişnuit cu aceasta vorbită de „efendi învățător” şi pe care locuitorii lui – fiind elevi sârguincioși la vremea lor – o cunosc suficient ca să-și poată ajuta copiii sau nepoții să-şi facă temele pentru acasă, fiind şi prea bătrâni ca s-o ia de la capăt.
Undeva prin Pamir, munţii cei mai înalţi din Asia, cărora li se mai spune şi „acoperişul lumii”, se află un aul mic, pierdut între pietre, care vorbeşte româneşte.
Atunci când Basarabia – aşa cum visează azi Voroninii, Mişinii, Ostapciucii, Ţaranovii, Potlogariovii şi alţi jalnici trecători prin istoria noastră – nu va mai vorbi româneşte, Dumnezeu, sunt sigur de acest lucru, va putea reconstitui limba română cu ajutorul copiilor acelui sătuc din Munţii Pamir, de deasupra lumii, care o vorbesc cu mai mult drag şi cu mai mult respect decât cei care opt ani au condus Republica Moldova ca pe o ţară duşmană, precum cotropitorii nemiloşi, care îngenunchind o ţară aveau un singur scop: cum să o distrugă în aşa fel încât aceasta să nu-şi mai revină niciodată.
Accesări: 28838
Acad. Nicolae Dabija
1933! Cat de actual!!!
Ion Mota:
SUB POVARA REMANENTELOR?
Articolul nostru „Faza precorporativa” dintr-un numar recent al „Axei” a fost onorat cu un raspuns foarte binevoitor, amical am putea spune din partea revistei „Lumea Noua” a D-lui Manoilescu. El e datorat condeiului clar al D-lui Joldea Radulescu.
Raspunsul ne-a bucurat caci am vazut în el o noua verificare a victoriei continui a nationalismului românesc care-si unduieste cucerirea tot mai mult în straturi tot mai largi ale lumii noastre intelectuale, inerte pâna mai ieri în fata celor mai esentiale pulsatii ale vitalitatii românesti. Dar acest raspuns nu ne-a putut satisface pe deplin. Am ramas cu tristetea constatarii ca aceasta victorie a nationalismului nu poate sa înnoiasca pe deplin formatiunile sufletesti prea adânc strabatute de radacinile „lumii vechi”. Iar confratii de la „Lumea Noua” ne-au aparut în toata tragedia luptei de degajare dintr-o viata veche, lepadata în intentie, lepadata în silogismul conducator la o concluzie finala fara însa ca aceasta schimbare intelectuala sa aiba darul de a angaja totodata ansamblul personalitatii, integralitatea spiritului plasându-l, prunc nou nascut, în vigoarea deplina a vietii noi, cu fecunditatea actiunii pe care n-o pot avea decât fortele proaspete, în stare nativa.
Remanentele!…
Un cuvânt care, luat din manualele de Fizica, trebuie încetatenit în vocabularul literar de astazi, deoarece expresia unor realitati sufletesti atât de esentiale în procesul de trecere la o lume noua. Remanentele acestea care ne leaga pe toti – fara sa vrem – de o lume anterioara în care am trait, ne urmaresc cu povara lor de otrava în viata noua spre care ne îndreptam. Se pare ca de aceasta tragedie nu pot scapa decât cei care n-au cunoscut aproape de loc lumea veche si care au scapat astfel de îmbratisarea ei veninoasa, de infiltrarile ei dizolvante si persistente. Înnoirea distileaza desigur o buna parte a acestor otravuri, dar nu poate totusi reda valorile de creatie si libertatea de miscare a esentelor spirituale nealterate la originea lor, valori si libertate care daca nu sunt indispensabile unui simplu luptator, nu pot însa lipsi din personalitatea unui sef de miscare politica înnoitoare, fara a condamna întreaga actiune a acestuia la compromis si slabiciune.
La aceasta ne-am gândit citind raspunsul „Lumii Noi”. Acest gând e în esenta raspunsul ce-l putem noi da D-lui Joldea Radulescu.
Sa încercam a-l preciza.
Mai întâi vom da expresie unei susceptibilitati sentimentale (în felul nostru de a fi ca si în conceptia noastra asupra lumii de mâine, noi nu punem temeiul capital numai pe intelect ci si pe suflet, pe sentiment; de aceea, chiar într-o controversa, noi nu desconsideram elementul sentimental care foarte adesea ne aduce rodul plin al unei intuitii directe si justa a realitatilor, fara a se împiedica în desisul rationamentelor dubioase). D-l Joldea Radulescu protesteaza îndeosebi împotriva afirmatiei care stabilea paloarea, lipsa de culoare nationalista a corporatismului D-lui Manoilescu. Corporatism care ne aparea ca un simplu fagure nou orânduit, gol însa de un continut care sa fie de o calitate superioara. Ne-am bucurat când d. Radulescu ne reprosa o lipsa de documentare a noastra asupra corporatismului „Lumii noi” si am recitit, din nou, brosura de sinteza a D-lui Manoilescu, am rasfoit exemplare ale „Lumii Noi” în speranta de a constata ca ne-am înselat. Dar n-am gasit totusi nimic decât ceea ce stim, nimic care sa corespunda afirmarii tezei nationaliste în mod categoric, curajos, nealterat de mentalitatea trecutului înstrainat. Cea mai grava problema a Statului românesc actual, problema jidoveasca, nu a fost nicaieri afirmata si tratata de grupul D-lui Manoilescu decât în surdina, cu teama de a nu lovi prea tare. N-am regasit nicaieri cel putin afirmatia ca exista la noi o grava problema jidoveasca pe care trebuie s-o solutionam urgent si radical. Sa nu se supere confratii de la „Lumea Noua” daca suntem atât de simtitori si banuitori în aceasta chestiune. Nu banuim reaua credinta dar banuim, vedem, slabiciunea… povara „remanentelor” trecutului. Atunci când Românii au pierdut aproape complet orasele, industria, comertul, profesiunile libere, centrele de infuzie culturala si de influenta politica, încapute pe mâna Jidanilor si a jidovitilor, nu putem considera drept desavârsiti camarazi de lupta pe cei care se tem sa puna aceasta problema ÎN FRUNTEA tuturor celorlalte, iar nu numai aluzii indirecte si a unor concluzii generale asupra caracterului românesc al Statului de mâine. Se studiaza în detaliu de catre corporatistii „Lumii Noi” structura viitoarelor 8 corporatii, colegiile, parlamentul corporativ, deci mecanismul detaliat al noului Stat, dar nu se arata nicaieri în ce fel se va curma situatia barourilor, a comertului, a industriei înecate sub navala straina. Pornind spre România noua cu o asemenea teama de a privi în fata, si a indica hotarât si energic solutiile primei probleme de existenta a Statului român problema jidaneasca – cum va putea birui actiunea D-lui Manoilescu, dându-ne o Românie româneasca?
Sa nu ni se dea iarasi replica usoara (si cu aceasta raspunsul nostru trece din domeniul sentimental în cel pur rational) ca noi ignoram o pozitie clar luata de corporatistii „Lumii Noi”. Si ca aceasta pozitie ar fi fost luata prin scrierea în fruntea programului corporatist românesc a scopului initial: „triumful ideii nationale”. Triumf care va fi asigurat prin instrumentul noilor cadre corporative ale Statului. Caci a ne da acest raspuns, cum ni s-a mai dat, însemneaza a se demonstra chiar de catre confratii „adversi” exactitatea afirmatiei noastre asupra lipsei de continut national al corporatismului „Lumii Noi”, corporatism redus la o simpla problema de forma, de cadru, a noului Stat. Caci e mult prea simplu a încerca potolirea marii noastre nelinisti asupra problemei etnice si etice raspunzându-se: Nu ne ocupam în mod special de problema etica a regenerarii morale a românismului, deoarece noua organizare a Statului în 8 corporatii, într-un anumit numar de colegii si cu o anumita reprezentare în adunarea nationala corporativa, va aduce cu sine solutionarea gravei noastre decaderi morale – sau; nu ne ocupam decât în tangenta, incidental, de problema etnica, de problema jidaneasca, de românizarea României, deoarece odata cu formele Statului român se vor schimba din democratice în corporative, va disparea si cucerirea strainilor (dar totusi nicaieri nu ni se spune ca noile forme vor fi etniceste purificate, ca „numerus clausus” va fi introdus în toate partile unde o purificare etnica totala nu ar fi posibila). Corporatismul astfel prezentata ca un remediu universal care include, în cadrele sale noi, solutionarea tuturor problemelor si îndeosebi a celei etnice si etice (probleme care n-ar mai trebui asadar puse si evidentiate separat, alaturi de problema formelor corporative), ne apare ca o conceptie materialista, foarte înrudita cu conceptia marxista a materialismului istoric: Noua organizare a Statului pe temeiul breslelor, a realitatilor „functionale” ale societatii – zice acest corporatism – va germina si renasterea morala si solutionarea gravelor probleme etnice si culturale ale României înstrainate; dupa cum Marx afirma ca noua organizare economica socialista va da nastere unei noi morale, unei noi culturi. Desigur nu e o identitate de conceptii (Marx vorbeste de o morala noua, D-l Manoilescu întelege, evident, numai o restabilire a constantelor vesnice ale moralei crestine) dar e o similitudine în ceeace priveste conceptia relativa la caracterul spiritualului de a fi o anexa a formei materiale.
Iarasi ne asteptam la raspunsul ca ne mentinem într-o enorma greseala deoarece corporatismul „Lumii Noi” nu e o simpla constructie economica alcatuita din bresle ci o sinteza de ansamblu a tuturor categoriilor care îndeplinesc o functiune sociala, fie ea functiune economica, fie culturala si ca deci un atare corporatism care reprezinta totalitatea natiunii în ansamblul facultatilor sale împrospatate si reorganizate, poate si trebuie sa aiba forta de înnoire spirituala si de regenerare a tuturor domeniilor, inclusiv cel etnic si etic, fara a fi noi îndreptatiti sa afirmam ca aceasta regenerare totala ar fi un produs al simplei reorganizari a functiunilor economice.
Da, un asemenea „corporatism” care sa fie un agregat intim între forma noua si continutul înnoit, e si linia de previziune, de intuitie si de concluzie logica a noastra, pentru epoca ce va urma „fazei precorporative.
Dar sa nu se uite de catre confratii de la „Lumea Noua” ca ei nu ne prezinta un asemenea „corporatism” totalitar (care nici n-ar mai fi numai corporatism) ci, pâna acum, dânsii n-au facut decât sa se ocupe de partea formala, de cadrul tehnic în care va functiona mecanismul corporativ. Si chiar în alcatuirea acestui cadru nu s-au orientat dupa legile etnice ci au prevazut doar o noua distributie a fortelor în procesul de productie si de conducere politica, pornind de la aceste forte demografice, asa cum sunt ele azi, fara o discriminare si o selectiune etnica. Nu ni se vorbeste decât vag, incidental si în enuntari generale despre problema primordiala: necesarul caracter realmente românesc al Statului de mâine.
De altfel nici nu e vorba numai de A STARUI, A VORBI, A SCRIE despre acest caracter, despre românismul integral care va trebui sa palpite ca un duh nou în noile forme (noi forme care nu pot avea rol creator al acestui duh ci un simplu rol de facilitare, de nestânjenire a liberei desfasurari a izvoarelor spirituale care la originea lor sunt exterioare acestor forme). Ci e vorba de ceva si mai esential: DE A CREA în popor acest duh nou, de a degaja izvoarele vii ale acestei înnoiri spirituale, de a ridica masele în vibrarea unica a unei noi credinte, a unei pulsatii unanime de generozitate, de virtute si de solidaritate nationala.
Iar pe lânga aceasta realizare spirituala – mustire a noului continut al vietii de mâine – mai e necesar în Statul nou un al doilea element, iarasi ignorat de „Lumea Noua” desi nu poate fi nici el un efect automat al noilor forme: E necesara limpedea determinare a masurilor de purificare si aparare etnica a ansamblului organic national, adica determinarea masurilor de realizare practica a imperativelor românismului înnoit. Si numai în al treilea rând ne intereseaza chestiunea mecanismului corporativ, definitiv al noilor cadre care vor cuprinde si adaposti acest spirit si aceasta vointa dupa trecerea epocii de criza a purificarii. Mecanism care, o repetam, nu va putea fi realizat decât dupa ce primele doua elemente (regenerarea spirituala si purificarea etnica) vor fi fost în cea mai mare parte satisfacute prin resurectia revolutionara din „faza precorporativa”.
Un astfel de „corporatism”, combinatie între forma noua si fondul acesta al natiunii purificate etniceste si sufleteste (dar mai e atunci propriu termenul de corporatism pentru a cuprinde totalitatea acestei înnoiri, inclusiv cea spirituala?) nu e lepadat de noi, ci, purtând un alt nume („România legionara”) e visul, e vointa, e sufletul nostru de fiece clipa. Dar un corporatism care se reduce la corporatism, care nu e prezentat ca o combinare a acestui fond cu cadrele noi, ci vrea sa fie un corporatism care include în structura sa formala „o subîntelegere automata a principiilor”, principii asupra carora nu ar fi prea necesar sa se staruiasca – un asemenea corporatism poate fi pe drept cuvânt taxat de noi ca fiind viciat de remanentele unei educatii materialiste, atee, nationaliceste incolore, foarte învecinate cu filozofia marxista si masonica (D-l Manoilescu spune chiar, la pag. 17 a brosurii d-sale, ca vede în corporatismul d-sale expresiunea unei „evolutii continue SPRE STÂNGA”: deci: sau acest corporatism se reduce la chestiunea economica în care o oarecare evolutie spre stânga, spre radicalismul socialist, national-socialist, se mai poate împaca cu cerintele Statului de mâine, si în acest caz d-nul Manoilescu recunoaste ca neglijeaza problemele neeconomice în care, desigur numai o hotarâta orientare spre dreapta nationalista e admisibila – sau apoi, daca se sustine ca acest corporatism al „Lumii Noi” cuprinde toate problemele, inclusiv pe cele etice si etnice, atunci d. Manoilescu, plasându-se cu corporatismul sau „spre stânga” se recunoaste partizan al culturii masonice antinationale si anticrestine, partizan al Societatii Natiunilor, al Pan-Europei si al tuturor idealurilor antinationale ale stângii).
Numai staruim asupra neîncrederii noastre într-o reforma care, cum spune iarasi d. Manoilescu , nu doreste o schimbare brusca, ci lenta, evolutiva? Facem o simpla trimitere la un articol al nostru în care aratam cât e de pretios pentru noi si de indispensabil în conceptia noastra legionara asupra victoriei românesti, acel „duh al marilor rupturi” care ne cere o schimbare spiritualiceste revolutionara a orânduirilor de astazi. Sau sa mai relevam o alta deosebire dintre noi si grupul „Lumii Noi” asupra întelesului „fazei precorporative” în care noi vedem prealabila si aproape deplina purificare etnica si etica printr-un regim de mare autoritate, purificare ce urmeaza apoi a fi doar desavârsita si mentinuta prin instaurarea fazei corporative – în timp ce d. Manoilescu (p. 26) vede în faza aceasta pregatitoare o simpla actiune de organizare sindicala obligatorie sau de reorganizare a cooperatiei?
Dar sa nu trecem masura!
Pe lânga aceasta grea povara a „remanentelor” trecutului, care sterilizeaza o buna si esentiala parte a efortului, grupul de la „Lumea noua”, nu e mai putin adevarat ca suntem în prezenta unei actiuni prin care oamenii politici strâns legati de trecutul politicii noastre inconstiente si iudaizate, revin la sanatatea unui nationalism înca nedesavârsit (pentru ca e numai corporatism) dar totusi bine îndreptat spre scopurile finale (cu toata timiditatea si sovaiala înca incontestabila). Iar aceasta actiune merita respectul si bucuria noastra camaradereasca.
Am putea oare spera în topirea desavârsita a dureroaselor remanente în focul unui clocot românesc atotbiruitor?
Când vom vedea o asemenea totala biruinta, vom avea franchetea de a o aplauda noi cei dintâi!
„Axa” din 7 Decembrie 1933
Trimiteți mai rar, un text la 2-3 zile, ca să le pot pune pe toate. Altminteri mă obligați să las nepublicate unele texte.Mulțumesc.
1933!!! Legionarii au fost nu numai geniali, ci si niste vizionari profetici, am putea spune. Si cate alte calitati caracterizeaza acesti EROI ai NEAMULUI.
DUMNEZEU SA’I MANTUIASCA!Iar din partea noastra, vesnica recunostinta!
Ion Mota:
FAZA PRECORPORATIVÃ?
În numarul trecut al „Axei” a fost semnalata, într-o scurta notita, o problema de mare importanta în legatura cu ideea corporatista în România, problema care prin faptul ca a fost acum ignorata de catre corporatistii români, da nastere unei distinctii esentiale între acestia si ideologia Legiunii. Aceasta chestiune trebuie reluata si discutata cu toata amploarea, deoarece noi socotim ca o recladire corporativa a Statului Român, cu nesocotirea acestei probleme, ar fi, daca nu imposibila, în orice caz nefolositoare ba chiar mai daunatoare decât actuala structura democratica. (Daunatoare poporului românesc, etniceste românesc).
Corporatismul, asa cum este prezentat la noi, îndeosebi de catre D. Manoilescu, se reduce la o problema de forma a organizatiei de Stat, fara a examina si urmari o modificare a structurii etnice a Statului, o actionare asupra continutului cuprins în aceste forme organizatoare. E un corporatism etniceste incolor, care cauta sa aseze în forme noi populatia actuala a României, pe membrii actuali ai profesiunilor din România, pe posesorii actuali ai situatiilor din comert si industrie. Prin aceasta noua si mai buna organizare profesionala se mentine si se consolideaza actuala situatie demografica a României, se permanentizeaza deci o structura etnica incontestabil nenorocita.
Dar avem noi oare nevoie de conservarea actualei structuri etnice a Statului ba chiar de întarirea ei prin organizarea mai superioara, mai perfecta a Statului corporativ? Profesiunile libere, comertul, industria, presa, sunt în proportii inadmisibile, adesea majoritati si chiar unanimitati, în mâini straine, în deosebi jidanesti. O permanentizare a acestei situatii, fie chiar în noua haina simpatica a unei Românii corporative, nu este o solutie a acestei grave probleme de structura. Caci nu se vor mai putea, ulterior, româniza viitoarele corporatii daca nu precedem aceasta organizare corporativa de împlinirea unor masuri de modificare a structurii etnice a Statului, a profesiunilor, a categoriilor sociale (sau în orice caz daca nu ne marginim a realiza din corporatism numai atât, în faza initiala cât nu prejudiciaza rezolvarea acestei probleme prealabile).
Noi nu dorim un continut identic, cel de azi, într-o forma noua. Înainte de a proceda la alcatuirea noilor forme de viata pentru viitor, sau cel putin în acelasi timp cu aceasta operatiune, trebuie sa ne vindecam ranile grele care ne-au sfârtecat vitalitatea, ne-au cangrenat trupul, adica trebuie sa procedam la reformarea structurii de baza, a structurii etnice a Statului. Dupa împlinirea acestei epuratii în corpul si spiritul populatiei alcatuitoare a României de azi, atunci da, e binevenita haina de drum nou a corporatismului si numai atunci va putea fi ea definitiv si util închegata.
Fara a trece cu succes prin aceasta faza precorporativa, ne-am osteni în zadar cladind o Românie noua corporativa, caci n-am izbuti decât sa spoim pe dinafara un mormânt plin înauntru de putreziciune, lipsit de frumusetea viatii, lucru care, dupa cât ne învata Evanghelia, e fara rost.
Departe de a încheia discutia acestei probleme cu scurtele observatii de aici, am dorit deocamdata, sa-i trasam doar scheletul.
Asteptam cu mult interes, cu desavârsita bunavointa si buna credinta, lamuririle necesare din partea celor care vor sa ridice prestigiul corporatismului în România, gelosi de primatul initiativei lor renovatoare. Vom putea vedea astfel daca acest corporatism primar, admitând tezele si imperativele acestei „faze precorporative” concepute de corporatismul nostru… secundar, nu poate fi în viitor un bun camarad de lupta.
„Axa” din 6 Septembrie 1933
„Corporatiile conduc lumea”
David C. Korten
Cartea „Corporatiile conduc lumea” a fost publicata in categoria Stiinte / Diverse si inregistrarea noastra a fost actualizata ultima oara la data de 15.03.2014. A fost scrisa de David C. Korten si a fost publicata de editura Antet. Se poate cumpara cartea Corporatiile conduc lumea prin comanda online (nu sunteti obligati sa va creati un cont) sau, daca va e mai confortabil, puteti sa ne contactati telefonic la numarul din header iar operatorii nostri ca vor prelua comanda. Pretul „Corporatiile conduc lumea” este de 13.14 RON, include toate costurile, mai putin transportul.
Caracteristici
David C. Korten, lumea post – corporatista, Editura Antet, 1999
“Cartea mea precedenta, Cand corporatiile conduc lumea, impartasea opinii din constientizarea mea personala a realitatii unei lumi conduse de speculanti financiari si afaceri la nivel inalt. De la publicarea ei in 1995, tendintele ingrijoratoare pe care le descria s-au agravat puternic. …. Sistemul financiar global este astazi atat de instabil incat pana si marii speculanti care au facut averi de pe urma acestei instabilitati lanseaza semnale de alarma.
Lumea post – corporatista porneste de la amenintarea reprezentata de un colaps ecologic si social, provocat de excesele unui sistem economic orb fata de nevoile umane. … Ea este scrisa pentru a sfida povestea ce a devenit o mantra a discursului public si care suna cam asa:
Ca ne place sau nu – odata cu prabusirea socialismului – fortele globalizarii economice si noul capitalism global sunt imuabile si ireversibile. Nu exista alternativa. Trebuie sa ne adancim devotamentul fata de consumerism, liber – schimbism si crestere economica, chiar in timp ce induram incercarile distrugerii creatoare provocate de capitalism. Intre timp, cei care vor supravietui si vor prospera trebuie sa invete sa castige in competitia nemiloasa generata de economia globala.
Pentru cei dintre noi care considera ca viata inseamna mai mult decat goana dupa bani si achizitionarea din megamall-uri a unor produse despre care aflam ca ne trebuie abia dupa ce vedem reclama la televizor, acest discurs este un indemn dezumanizant la disperare si resemnare.”