 CD766 aprobate denitsoc@gmail.com 66.71.243.131
Si o stire dintr-un magazine conservator American: CUM VESTUL NU A REUSIT SA IZOLE RUSIA Președintele rus Vladimir Putin a dat undă verde unui acord de export de cereale la Marea Neagră, primul acord major între Moscova și Kiev de când Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie. Acordul, care a fost negociat de Ucraina, Turcia, Rusia și Națiunile Unite, stabilește un cadru pentru reluarea transporturilor globale de cereale din Ucraina. Acordul prevede crearea unui „centru de control”, cu personal ONU, turci, ruși și ucraineni, la Istanbul pentru a monitoriza și coordona exporturile de cereale dintr-un coridor maritim sigur. Aranjamentul acoperă exporturile de alimente din orașele-port ucrainene Odesa, Cernomorsk și Yuzhny. Detaliile complete ale planului nu au fost publicate imediat. Oficialii ruși au insistat anterior că navele ucrainene care transportă cereale în afara țării trebuie să fie supuse inspecției marinei ruse în călătoria lor de întoarcere, invocând îngrijorarea că aceste nave ar putea fi folosite pentru a introduce contrabandă echipament militar înapoi în Ucraina. Conform versiunii finalizate a acordului, navele ucrainene care intră pot fi inspectate de armata turcă. Cele patru părți participante au ajuns la un acord preliminar încă de săptămâna trecută, dar acordul a trebuit să fie aprobat de Putin. Putin sa întâlnit cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan la începutul acestei săptămâni pentru a finaliza acordul și i-a mulțumit omologului său turc pentru eforturile proactive ale Ankara de a media un acord de export de cereale în ultimele câteva luni. Asistentul prezidențial ucrainean Mykhailo Podolyak a subliniat că, din punct de vedere tehnic, nu a existat un acord direct între Rusia și Ucraina. În schimb, ambele țări au semnat separat același „acord oglindă” cu Turcia și ONU. Cu toate acestea, acordul marchează primul acord de fond – chiar dacă’i prin procură – între Moscova și Kiev de la începutul războiului din Ucraina. Putin a sosit marți în Iran pentru a se întâlni cu liderul suprem ayatollahul Ali Khamenei. Teheranul a oferit o declarație de sprijin cu drepturi depline pentru efortul de război al Rusiei în Ucraina: „Războiul este o chestiune ostilă, dură, iar Republica Islamică nu favorizează niciodată să vadă oamenii obișnuiți afectați de războaie. Cu toate acestea, în problema Ucrainei, dacă Rusia nu ar fi inițiat să ia măsuri, cealaltă parte ar fi început un război”, a scris Khamenei pe Twitter. „NATO este o entitate periculoasă. Occidentul se opune în totalitate unei Rusii puternice și independente. Dacă se deschide calea pentru NATO, aceasta nu va recunoaște limite. Dacă nu ar fi fost oprită în Ucraina, ar fi început ulterior un război similar în Crimeea”, a adăugat Khamenei. Rusia și Iranul au găsit o cauză comună în contracararea sancțiunilor occidentale; Gigantul rusesc Gazprom a semnat un acord de 40 de miliarde de dolari cu National Iranian Oil Company (NIOC) pentru a ajuta producătorii iranieni să dezvolte zăcăminte de petrol și gaze în toată țara. Tot marți, Putin a participat la un summit trilateral cu Erdogan și președintele iranian Ebrahim Raisi pentru a discuta despre conflictul din Siria. Rusia și Iranul au apărut ca susținători cheie ai bătăliei liderului sirian Bashar al-Assad, în timp ce Turcia sprijină facțiunile antiguvernamentale din nordul țării. Summitul nu a rezolvat aceste diferențe de bază, Erdogan nu a reușit să convingă sprijinul rus și iranian pentru o nouă ofensivă turcă în nordul Siriei, sub pretextul combaterii grupărilor „teroriste”. O declarație comună publicată de cei trei participanți – cunoscută în mod colectiv sub numele de Platforma Astana – și-a reafirmat angajamentul față de integritatea teritorială a Siriei, adăugând că „securitatea și stabilitatea” în nord-estul Siriei „pot fi atinse doar pe baza conservării suveranității și integrității teritoriale”. al țării.” Erdogan le-a spus reporterilor în timpul zborului său spre casă că nu va renunța la opțiunea militară în nordul Siriei până când nu vor fi rezolvate preocupările de securitate ale Turciei. Acordul cu cereale a încheiat o săptămână de diplomație rusă despre care experții spun că a fost menită să arate că campania occidentală de izolare economică și politică a Moscovei a eșuat. „Cred că rușii vor interpreta întâlnirea ca pe o demonstrație că nu sunt de fapt izolați, ci sunt încă un jucător important în Orientul Mijlociu”, a declarat pentru CNBC John Drennan de la Institutul pentru Pace din SUA. „Dar cred că, după punctul [purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate, John Kirby], arată un pic de disperare că rușii trebuie să meargă la iranieni pentru sprijin militar”, a adăugat el, făcând referire la afirmația anterioară a lui Kirby că călătoria lui Putin în Orientul Mijlociu „Arată gradul în care domnul Putin și Rusia sunt din ce în ce mai izolați”. Deși Rusia a fost din ce în ce mai izolată de Occident și de anumite instituții conduse de Occident, întâlnirile lui Putin de la Teheran indică un fenomen diferit și cu totul mai neliniştitor: în ciuda încercărilor continue ale factorilor de decizie europeni și americani de a organiza un front global unit împotriva Kremlinului, un fenomen substanţial. o parte a lumii non-occidentale și-a menținut neutralitatea sau, ca în cazul Chinei și Iranului, a susținut în mod explicit încadrarea conflictului de către Rusia. AVIZ: Sursa: https://nationalinterest.org/feature/how-west-failed-isolate-russia-203796 Traducerea:CD |
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Asta nu e stire, e opinie. Cu asta se ocupa magazinele, ca-s conservatoare, liberale, sau de care or fi. Nu stiu daca magazinul poate explica racheta ruseasca care a aterizat in portul Odessa la doar o zi dupa semnarea acordului.
In fine:
Din istoricul Timothy D. Snyder:
„Care este capcana în care se află Putin. „A părut un bun jucător de noroc în trecut. Un jucător bun, totuși, știe când să renunțe”
Puterea politică a președintelui rus „slăbește”, iar lupta pentru puterea de la Kremlin post-Putin este în curs de desfășurare, remarcă Timothy D. Snyder, istoric american specializat în istoria modernă a Europei Centrale și de Est.
Într-o serie de 28 postări pe twitter, autorul cărții „Drumul spre nelibertate” subliniază că „echilibrul care-l menține pe Putin la putere este pus în discuție de realitățile unui război imprevizibil și costisitor”.
„Putin s-a priceput să ne țină pe toți în ceață. Dar acum el însuși pare pierdut în ceața războiului”, a scris sâmbătă profesorul Snyder.
Comentariile profesorului american Timothy D. Snyder:
– Acum auzim în mod regulat de la oameni în afară de Putin (de exemplu, fostul prim-ministru și președintele rus Dmitri Medvedev) despre semnificația războiului, consecințele catastrofale la care trebuie să se aștepte Ucraina și Vestul și așa mai departe. Acesta este un semn că Putin își pierde controlul.
-De obicei, știrile unor astfel de declarații se concentrează pe conținutul lor. Este tentant să fii prins în propaganda rusă a fricii. Dar povestea reală este că oamenii, în afară de Putin, se simt acum autorizați să facă astfel de proclamații. Înainte de război, astfel de abordări erau întâlnite mai mai puțin.
– Propaganda servește la câteva scopuri. La suprafață, arată loialitate față de Vladimir Putin. Într-un moment în care Rusia pierde, cea mai bună speranță pentru cei care vorbesc este să convingă Occidentul că Rusia este cumva de neoprit. Ceea ce nu este adevărat. La fel ca istoria SUA, istoria Rusiei este plină de înfrângeri în război.
– În același timp, propaganda este o pregătire retorică pentru o luptă pentru putere după căderea lui Putin.
Cred că afirmațiile drastice ale personajelor politice importante din Rusia sunt o dovadă că ei cred că Rusia pierde acest război.
– Nu sunt convins că Medvedev, care ani de zile a fost văzut ca o alternativa liberală a lui Putin, crede discursul antisemit, antipolonez și antioccidental pe care îl publică pe Telegram. El creează doar un profil care ar putea fi util mai târziu, la fel cum profilul lui de tehnocrat a fost odată util.
– Un alt exemplu interesant este Ramzan Kadîrov, care conduce Cecenia de când l-a ajutat pe Putin să câștige cel de-al Doilea Război Cecen. Kadîrov comandă un fel de gardă personală înarmată care apare alături de armata rusă în războaiele sale străine.
– În Ucraina, oamenii lui Kadîrov au aranjat lucrurile astfel încât să nu fi suferit foarte multe pierderi. Din perspectiva propriilor interese, acest lucru are sens. Ei sunt disponibili pentru o viitoare luptă pentru putere într-o Rusie post-Putin.
– Kadîrov propune acum ca Rusia să pună în funcțiune sisteme de apărare aeriană în Cecenia. Justificarea lui este că Ucraina ar putea ataca Cecenia, ceea ce nu este credibil. Pare mai degrabă că se pregătește pentru o Rusie post-Putin, în care Cecenia și-ar revendica independența.
– Un alt semn de slăbiciune pentru Putin este însăși armata rusă. Argumentul dacă Rusia câștigă sau pierde poate fi formulat în termeni militari.
-Armata rusă este ea însăși o sursă a puterii politice a lui Putin. Pretenția eternei sale invincibilități este un element consistent al propriei propagande a lui Putin.
-Rușii ar putea crede că Rusia câștigă războiul. Eu nu cred asta, pentru că acolo, în lumea reală, pe teritoriul ucrainean, armata rusă înregistrează pierderi.
– Armata rusă înregistrează pierderi de echipamente și ofițeri, care îi amenință integritatea ca instituție, ca să nu mai vorbim de capacitatea de a-și îndeplini multe alte misiuni dincolo de Ucraina.
– Sancțiunile occidentale (aplicate Rusiei) o afectează și mai mult. O armată de clasă mondială nu este una care merge la vânătoare în Teheran pentru drone. Dar aici este Rusia acum.
-Putin ar putea supraviețui cu o armată care nu este puternică. Dar, la un moment dat, a nu fi puternic devine a nu arăta puternic.
– Armata rusă a suferit pierderi însemnate în rândul bărbaților, ceea ce sugerează următorul semn al slăbiciunii lui Putin. Statul rus își poate mobiliza populația pentru război doar la nivelul emoțiilor, nu și prin mai multe trupuri (disponibile să lupte în război).
– Regiunile ruse lucrează acum din greu pentru a găsi „voluntari” bine plătiți, care apoi sunt pregătiți insuficient și trimiși să moară (pe front).
-Putin se teme clar că o mobilizare generală i-ar anula popularitatea și ar duce la căderea regimului său. Din acest punct de vedere cred că este slab.
-Statul rus arată fascist la nivel de conducere, dar îi lipsește capacitatea fascistă de a duce un război total. A guvernat până acum prin demobilizarea populației sale, nu prin mobilizarea acesteia.
– O veche glumă comunistă spunea „noi ne prefacem că muncim și ei se prefac că ne plătesc”. În Rusia de astăzi realitatea este ceva mai degrabă de genul „tu te prefaci că câștigi un război și noi ne prefacem că arătăm entuziasm”.
-Putin are un sprijin slab pentru război și nu poate conta pe ruși ca aceștia să-și riște viața (pentru ambițiile sale).
– Retorica dramatică de la televiziunea rusă și de pe canalele Telegram ale liderilor ruși indică lipsa consensului național despre război.
– Atât timp cât toată lumea spune lucruri naționaliste, un anumit echilibru este păstrat. Dar asta înseamnă că toată lumea minte pe toată lumea.
-Echilibrul care îl menține pe Putin la putere – stăpânirea rivalilor, sprijinul blând al populației, integritatea armatei – este contestat de realitățile unui război imprevizibil și costisitor. Putin s-a priceput să ne țină pe toți în ceață. Dar acum el însuși pare pierdut în ceața războiului.
– Capcana prezentată lui Putin de rivali, de public, de armată rusă arată așa: Vom fi cu toții de acord cu tine că vom câștiga războiul și te vom învinovăți cu toții când îl vom pierde. Toate acestea sunt umbrite de emoție și frică. Dar aceasta este imaginea generală.
-Nu este clar cum poate scăpa Putin, cu excepția declarării unei victorii.
-Pariul lui Putin, ca întotdeauna, este că Occidentul va simți durerea mai repede decât o va simți el. Așa funcționează politica lui externă: generează pierderi pentru toată lumea, inclusiv pentru Rusia, în speranța că cealaltă parte va ceda prima.
– Putin a părut un bun jucător de noroc în trecut. Un jucător bun, totuși, știe când să renunțe. ”
https://twitter.com/TimothyDSnyder/status/1550884611533770752?ref_src=twsrc%5Etfw%7Ctwcamp%5Etweetembed%7Ctwterm%5E1550884611533770752%7Ctwgr%5E%7Ctwcon%5Es1_&ref_url=https%3A%2F%2Fwww.digi24.ro%2Fstiri%2Fexterne%2Fcare-este-capcana-in-care-se-afla-putin-a-parut-un-bun-jucator-de-noroc-in-trecut-un-jucator-bun-totusi-stie-cand-sa-renunte-2023583