Mai întâi trebuie să ne întrebăm dacă Herodot mai spune și despre alții că împărtășeau această credință în nemurierea sufletului!
Dacă Cezar o consemnează la gali, mai este nevoie și de alte confirmări. Caesar era destul de inteligent ca să-și facă reclamă și prin acest detaliu: galii luptau ca niște zmei, pentru că disprețuiau viața! Mai avem și alte izvoare? La geți, la daci, avem!
Mai contează apoi și distanța în timp dintre Herodot și Caesar! Credeau în nemurirea sufletului și galii sau germanii de pe vremea lui Herodot?
Și cât era de autentică această credință? Se traducea prin fapte și ritualuri ca la geți?
Credința în nemurirea sufletului trădează și importanța excepțională acordată sufletului, factorului spiritual în viața omului și în societatea respectivă!
Dacă Herodot îi singulariza pe geți prin această virtute excepțională, să nu ne grăbim noi să-l corectăm pe Herodot, numai așa, din obișnuința de a scădea din meritele și drepturile noastre de români, de urmași ai geto-dacilor!
Să nu uităm că-n VT nu prea apare credința în nemurirea sufletului – vezi povestea lui IOV, a felului cum este răsplătit de un dumnezeu lipsit de spiritualitate!… Este clar că la geți credința în nemurire era mai veche, ajunsese la mare notorietate pe vremea lui Herodot, iar acesta o consemnează ca pe o particularitate. Cât era de veche?
Repet întrebarea: mai spune Herodot și despre alte popoare antice că credeau în nemurirea sufletului?
i.c.
APEL PETIȚIONAR PENTRU ARGEDAVA, în atenția românilor interesați,
de protecție și acordare de fonduri de la guvern pentru lucrările de arheologie, neîntîrziat și necondiționat.
Domnule Coja,
Locația Argedava identificată ca fiind capitala lui Burebista, pe un teren al nimănui, a devenit un maidan de gunoaie, unde vînătorii de comori sapă pe-ascuns și scot din țară tezaure de aur ale geto-dacilor. Este o locație de maximă importanță pentru istoria preromană a geto-dacilor, strămoșii românilor, implicit pentru români, ea fiind parte din patrimoniul istoric al românilor. Locația Argedava este și obiectul unui proiect de regularizare a rîului Arges, lansat înainte de 1990 și reluat după de noua conducere a României, care prevede prin deviere crearea unui nou vad pentru rîul Argeș, care va inunda această locație. Cu alte cuvinte, proiectul de deviere a rîului Argeș, are în vedere distrugerea și inundarea locației, care va șterge urmele capitalei geto-dacilor din perioada preromană, adică a cel puțin 150 de ani de istorie preromană a geto-dacilor, deci a românilor.
Am o nedumerire și o întrebare.
Nedumerirea
Dvs vă considerați un apărător al elementului dac în constituirea poporului român și a limbii române, lucru pe care l-ați menționat în nenumărate rînduri. Frumos din partea dvs, dar insuficient, deoarece trebuie să și demonstrați prin fapte că este așa. Faptele vorbesc, nu vorbele. N-ar trebui să luați atitudine împotriva acestei acțiuni criminale la adresa istoriei românilor, pentru a vă demonstra și prin fapte poziția dvs, nu numai prin vorbe?! Chiar dacă academia nu e interesată, deși ea e forul autorizat care are dreptul prin lege și obligația să apere patrimoniul național istoric al românilor, consider că dvs și cei din Vatra Românească ar trebui să luați atitudine și să lansați un apel petiționar care să fie înaintat academiei, iar ea ca forță administrativă în probleme de cultură și patrimoniu, să înainteze petiția la guvern, care are atît forța decizională, cît și poziția financiară pentru acordarea de fonduri destinate săpăturilor arheologice. Dacă copilul nu plînge, nu-i dă mumăsa să sugă, spune un proverb românesc. Arheologia se face cu bani, nu cu vorbe. Nedumerirea este: nu sînteți interesat să ne cunoaștem istoria preromană a geto-dacilor, așa cum afirmați că sînteți un susținător al elementului dac în crearea poporului român?!
Întrebarea
Am trimis mai bine de-o lună în urmă un apel petiționar, pe care l-ați pus în așteptare vreo 3 zile și jumătate, timp în care comentariul meu a ajuns pe pagina a patra, astupat de trei pagini noi de articole. Nimeni nu se mai întoarce pe pagina a patra. De ce-ați făcut treaba asta?! Nu era important și nu trebuia afișat ca articol pe prima pagină, pentru ca cititorii români să-l cunoască și să ia poziție, în această problemă de maximă importanță pentru istoria noastră?! Nu trebuia să fie cunoscut apelul petiționar pentru Argedava, al lui Stan Pățitu?! Întrebarea este: de ce l-ați ținut în așteptare peste trei zile și nu l-ați publicat ca articol pe prima pagină, pentru promovare?
Recviem
Aveți ocazia din nou și pentru ultima dată, să vă manifestați prin fapte, nu numai prin vorbe, poziția dvs față de recunoașterea elementului dac în formarea poporului român, lansînd apelul pe saitul dvs. Așa cum am promis, acesta este ultimul meu mesaj înainte de despărțirea finală, și indiferent de ce decizie veți lua, pentru că aveți de ales, este ultima dată cînd Stan Pățitu vă mai deranjează.
Numai bine și multă sănătate!
Nea Stane, nimeni de la putere, nici din opozitie, nu te va lua in seama! Patriotii falsi, nici atat! Pai adica cum, matale vrei sa le distrugi toata munca internationalista depusa de-alungul timpurilor? Profesorul, in loc sa se duca cu jalba-n protap pana la Roma afisandu-se ca si sustinator al originilor dacice ale poporului romin, mai bine si-a creat partid la batranete! Este clar ca nu se vrea aflarea ADEVARULUI! Le este teama, la toti, ca Dracului de Tamaie! Sa mai vizitezi site-ul! Matale te tii de cuvant, totusi n i c u l piticul nicidecum! Asta e, depinde de misiune, de program!
Vad ca discutia s-a cam incins. Eu va voi ruga sa comentati asupra a ceea ce spune lingvista din Spania, atat in planul lingvisticii, cat si in planul evenimentelor istorice.
https://www.youtube.com/watch?v=a62k4iAPzjM
Poate va avea timp si vointa d-l Coja ca specialist sa spuna cateva cuvinte. Punctul de vedere al unui specialist (dumneaei) se cuvine sa fie comentat tot de catre un specialist.
Eu am doar doua remarci (sau nelamuriri, pe care, sa zicem, daca as avea ocazia i le-as adresa).
Ideea lingvistei e ca limbile romanice erau cam asa cum le stim azi din faza preromana, iar schimbarile ulterioare nu sunt prea semnificative…in mare deci limbile au aceleasi structuri de pe vremea cand erau verisoare cu latina (cum se exprima dumneaei).
Ma gandesc totusi ca limbile celtice trebuie sa fi fost asemanatoare, inrudite, chiar daca nu puteau fi identice din cauza arealului foarte intins. Adica limba de o vorbeau ibericii ar trebui sa fi fost inrudita cu galica si cu ce vorbeau britonii, scotienii etc.
Aici de exemplu e o panoplie de inscriptii galice:
http://encyclopedie.arbre-celtique.com/inscriptions-gallo-grecques-iiie-s-av-j-c-ier-s-ap-j-c-6698.htm
iar exemple de texte:
[n]értom[aros] boiou[kn]os n[….]maros andous[iatis] [….] madéra [–] éiwrai […]ikniai […] é [..] o [….] ikassi[
http://encyclopedie.arbre-celtique.com/blocs-de-pierre-de-nimes-3552.htm
sau:
kassitalos ouersiknos dédé bratou dékanten ala[-]inos
http://encyclopedie.arbre-celtique.com/nimes-dedicace-gallo-grecque-1-3745.htm
Si asa mai departe. Pe mine unul ce se vede acolo nu ma duce deloc cu gandul la ceva asemanator latinei.
Nu mai vorbesc ca limbi celtice din nord (Irlanda) am avut ocazia sa ascult emisiuni intregi in gaelica (despre muzica traditionala irlandeza) la radio cand am fost in Dublin cateva saptamani. Acelasi lucru, nu am avut vreo tresarire care sa ma duca cu gandul la latina (ceva cat de cat inrudit).
Cum se face asta? Cum puteau fi galica si gaelige atat de diferite, dar limbile celtice din Iberia sa fi fost apropiate de latina?
A doua remarca ar fi ca itr-un interviu a dat o se rie de exemple de cuvinte din limbile romanice care nu au corespondent direct in latina, dar cum ar ramane cu sutele de exemple contrare. Un experiment interesant poate ar fi sa se incerce conceperea unui text din 10 fraze in orice limba romanica, care sa contina pe cat posibil cuvinte fara corespondent in latina (sau minim 80%), iar apoi unul care sa contina doar din cele cu corespondent (sau tot asa, minim 80%).
am mai atras atenția asupra acestui fenomen, care are loc în țările zis latine, corect romanice. Există un curent de reevaluare a limbilor latine, susținut de lingviști, atît din Spania și Franța cît și din Italia. Italienii în ultima vreme se uită și la reevaluarea descendenței genetice nu numai lingvistice. Lumea în general s-a trezit la realitate, cum stau lucrurile cu manipularea istorică și lingvistică. Nici englezii sau nemții nu fac excepție.
studiez de multă vreme scrierile antice ibere și celte din Spania, de exemplu. Există suficiente inscripții, pentru a defini aceste limbi în perioada preromană, iar spaniolii sînt foarte serioși în arheologie, nu așa cum facem noi românii.
lupta cea mai mare se dă totuși în Italia, adică la romani acasă, unde disputele dintre lingviști, istorici, arheologi și geneticieni sînt foarte aprinse în ultima vreme, în ceea ce privește reevaluarea istoriei adevărate și reabilitarea ei în fața dogmelor împămîntenite la nivel academic și universitar. Iar asta se întîmplă deoarece Italia, culmea istorică și lingvistică romană, prezintă cea mai slabă unitate lingvistică și genetică dintre toate popoarele romanice, fiind încă din antichitatea timpurie un amalgam de populații. Am tratat deja de vreo trei ori subiectul acesta: daci, celți, gali, iliri, etrusci, greci, puni, care existau în peninsulă înainte de a se ridica Roma, alături de triburile italice care erau într-o minoritate clară față de celelalte populații. Italienii acum au început să-și pună problema mai serios, dacă nu cumva și italicii au migrat în peninsulă și caută de unde au migrat triburile de italici în peninsulă. Deci e o problemă foarte serioasă pentru italieni, deoarece în afară de amalgamul de populații, se pune și problema dacă italicii au fost indigeni sau și ei la rîndul lor au migrat în peninsulă. Asta supune istoria lor la o mare dezbatere cu implicații serioase și asupra evoluției imperiului roman. Cine au fost romanii? Deoarece și denumirea e ambiguă, la fel ca și bizantinii, deoarece se referă la numele capitalei, dar nu descrie un anumit popor. E la fel cum se spune despre troieni, care au fost locuitorii Troiei, dar din păcate troienii se știe foarte bine că au fost doar un trib de traci, deci se cunoaște populația din care făceau parte troienii. În cazul romanilor e imposibil de nominalizat o anumită populație, o etnie bine definită. Ce se poate afirma totuși este că majoritatea populației preromane din peninsulă a fost constituită de populații traco-celto-șcite cu implanturi minore de italici, greci și puni.
Italia a fost și este țara zis latină, care are cea mai slabă unitate lingvistică, avînd un număr mare de dialecte, în comparație cu oricare dintre celelalte țări zis latine. Italienii din diferite zone din peninsulă, sînt obligați să apeleze la italiana literară pentru a se înțelege între ei. România, dintre toate țările zis latine, prezintă cea mai mare unitate lingvistică, neavînd dialecte, ci doar graiuri regionale, inclusiv în țările vecine unde trăiesc vlahii aromâni. Astea sînt probleme nerezolvate încă de lingviști, pentru că teoria latinizării nu satisface astfel de cerințe care decurg din situația reală. De ce limbile romanice de est, româna și graiurile ei, prezintă o unitate lingvistică, care nu există la limbile romanice din vest?
domnule Coja,
apreciez intervenția! Mai mult: în ce fel vedeau geții nemurirea? Aici e problema majoră, a diferențierii abordării nemuririi la diferite popoare și culturi istorice. Prin aceste deosebiri de esență, se diferențiează culturile, deoarece din abordările specifice și particulare se nasc tradițiile, obiceiurile și filozofia vieții la culturi distincte, prin care noi astăzi le putem distinge ca unice și aparținînd unui anumit popor.
tracii plîngeau la naștere și rîdeau la moarte. Viața pentru ei era o osîndă, iar moartea era o eliberare, cînd sufletul devenea nemuritor. Ca să nu mai vorbim de pomană, obicei vechi trac, reprezentat la mormintele trace, prin așa zisul ”banchet”, cum a fost definit de istoricii contemporani, prin care cei apropiați își luau rămas bun de la cel plecat, chefuind și distrîndu-se.
vitejia era o altă caracteristică, foarte importantă și distinctă față de alte culturi, deoarece decurge în mod direct, din felul cum tracii percepeau nemurirea, ca o eliberare, din cauza căreia ei mergeau la luptă fără frică, cu speranța și dorința că vor muri și se vor elibera din robia vieții.
toate obiceiurile și tradițiile tracilor, i-au caracterizat pentru celelalte popoare ca fiind barbari, deci erau foarte clar definiți ca o civilizație distinctă față de greci și romani.
pentru asemănările culturale dintre traci și galo-celți, lumea nu înțelege în continuare că e vorba de aceeași cultură, deoarece galii și celții, iberii, etc., făceau parte din marele neam traco-celto-șcit. Descoperirile arheologice, demonstrează o unitate culturală de necontestat. Numai cine vrea să reinventeze istoria după bunul plac, e liber s-o facă, dar problemele astea au fost deja lămurite, indiferent de ce spune unul sau altul.
https://www.youtube.com/watch?v=EFqrnm1BbTM
https://www.youtube.com/watch?v=fA1Lp6q7GOo
Rezonez suta la suta cu spusele dvs, dar asta ridica o alta problema, aceea a coincidentei intre viziunea dacilor asupra vietii si mortii si viziunea crestina, care e aproape identica. Cine a fost mai intai, oul sau gaina? Exista intr-adevar o primordialitate cu atingeri culturale evreiesti, sau evreii au preluat si falsificat o viziune, prezentand-o ulterior ca apartinandu-le? Si daca Iisus, pe cruce , nu a zis „Eli, Eli, lama sabactani”, ci „ia-ma sa veac tani”? Si de ce oare cea mai apropiata de sufletul uman este ceea ce Parintele Constantin Necula numea „ortodoxia de bun simt romaneasca”? Nu cumva pentru ca radacinile sunt, poate, aceleasi? Nu ma pozitionez in nici un fel aici, ci numai mentionez aceste intrebari cu titlu de inventar.
tracii au avut colonii serioase în Orientul Mijlociu. Cananiții nu au fost evrei, așa cum se manipulează. Biblia clarifică acest lucru. Nu mai e nevoie de nici-un fel de interpretări. Religia monoteistă a apărut la tracii cananiți, numiți mai tîrziu aramiți, care vorbeau aramaica, limba lui Cristos. Religia creștină a preluat multe din elementele religiei politeiste a tracilor. Există totuși și o mare diferență, și anume că la traci nu există reîncarnare, înviere, în timp ce la creștinism există. La traci toți demizeii erau transformați de Zeus în stele, care au constituit constelațiile cunoscute și de noi în zilele noastre. Deci pămîntenii și demizeii erau muritori. Numai zeii erau nemuritori. Asta dpdv fizic. În plan spiritual tracii se considerau nemuritori, adică sufletul continua să trăiască și după moarte, dar fizic ei nu se mai întorceau pe pământ niciodată, deci nu exista la traci reîncarnarea, nici măcar la demizei. Vezi Esculap un demizeu, al cărui suflet trăiește prin constelația Ofiucus, purtătorul de șarpe. Viața pe pămînt era considerată o călătorie unică, și era văzută ca o pedeapsă, o osîndă de îndeplinit, după care sufletul se elibera pe vecie, fiind nemuritor în ceruri. Viața era privită ca o sclavie, care trebuia îndeplinită.
E bine ca tracii aveau Credinte Nemuritoare! IO unu’ simt aceste lucruri. Dar totusi, ar trebui sa aiba o baza stiintifica solida! Aveti aceste informatii si dovezi? Doar din folclorul timpurilor, nu este de ajuns! Sa credem doar de dragul traditiilor, nu mai trebuie sa fie nici macar o optiune! Ceea ce ar trebui sa intereseze este fundamentarea stiintifica a CUNOASTERII TRACO-GETO-DACILOR spre a o materializa chiar in zilele noastre. Asta ar trebui sa fie interesul nostru ca si continuatori ai lor!
Dacă obişnuinţa de a scădea din drepturile şi meritele noastre era atât de puternică (sau măcar vie),îmi închipui că se găsea cineva să menţioneze şi CELĂLALTE consemnări mai puţin plăcute ale lui Herodot la adresa tracilor.Luaţi seamă totuşi că lăsarea lor deoparte nu e o întâmplare.
Le am postat chiar aici pe site, dar pe noi ne intereseaza doar partea frumoasa a lucrurilor, partea urata o ascundem sub pres.
In postarea ta cu parintele Aldea, acesta a spus un lucru foarte interesant, Roma a devenit imperiu de nevoie . Analizand aceasta afirmatie am gasit doar o singura situatie in care Roma , dar nu Senatul ci invidia unui triumvir, a atacat fara motiv:razboiul lui Crassus cu partii.
Propaganda comunista a reusit sa schimbe istoria si sa treaca intreaga responsabilitate a razboaielor daco- romane imperialistilor. In realitate invaziile dacilor si masacrele comise in Moesia aparata de putine trupe, restul luptand in Germania, a fost principala cauza a razboaielor. Practic dacii au avut aceeasi neghibzuinta ca a getilor numai ca romanii au abordat diferit problema. Incercarea de asasinat a Imparatului Traian a fost vazuta ca o inpietate, zarurile erau aruncate .
Despre nemurire celtilor exista cateva relatari ale lui Plutarh care povesteste despre contingentul de 2000 de celti trimisi de Cezar lui Crassus sub comanda fiului acestuia si lupta acestora la Carrhae. Mai exista si la Cezar cateva afirmatii legate de celti inclusiv despre viteja belgilor.
Imi pate rau ca putini se opresc asupra unui episod foarte interesant despre geti, respectiv despre organizarea si moravurile lor si mai ales despre inteligenta si realismul regelui lor. Este vorba despre episodul Dromihete – Lisimachos sau cum sa iti transformi un inamic in prieten fara a starni revolta proprilor luptatori. Istoria antica este plina de evenimente memorabile, dar acesta a avut un puternic ecou in lumea antica pentru ca o armata aproape intreaga, impreuna cu regele, luata prizoniera, era eliberata iar regele Lisimachos primeste si daruri.
Eu mai nuantez putin problema. Intr-adevar pina la un moment dat romanii au dus razboaie de aparare. Galii lui Brennus au atacat Roma, Pyrrhus a atacat Italia, cartaginezii au pornit fiecare razboi punic, germanii (cimbri si teutonii) au fortat intrarea in nordul Italiei etc. Daca le iesea, fiecare din acestia ar fi fost ei „imperialisti”, dar in final doar au cazut in groapa sapata de ei romanilor. La un moment dat, insa, cam orice imperiu devine si agresor. Razboiul galic (al lui Cezar) l-au inceput galii (chemat in ajutor impotriva helvetilor, belgicilor si impotriva lui Ariovist, lasat insa singur sa se bata, iar apoi atacat de gali cand acestia au considerat ca armata sa e suficient de slabita in urma atator batalii), numai invazia Britaniei nu o prea pricep. A fost unul din cazuri. Chestia e ca toti au facut-o la un moment dat, cand au considerat ca au putere militara suficienta. Au facut-o toti cei mai devreme amintiti si au facut-o si tracii, oricat de incredibil le-ar parea unora. A facut-o Burebista cand aproape i-a exterminat pe celtii din Panonia iar pe supravietuitori i-a alungat, a facut-o cand a atacat tinuturile germanilor pustiindu-le. Ar fi facut-o fara doar si poate si cu romanii, daca nu erau puterea militara care ajunsesera deja la data aceea (nu s-ar mai fi multumit doar sa caute sa sprijine pe unul impotriva celuilalt intr-un razboi civil).
Atacurile dacilor asupra Moesiei (multe si asupra asezarilor civile, nu numai asupra garnizoanelor) au continuat si in perioada cand practic se incheiase pacea cu romanii, o pace foarte avantajoasa pentru daci (bani, mesteri, instructori etc.). Adica au acceptat incheierea unui pact de neagresiune, dar totusi raidurile au continuat. Aveai de gand sa le continui, pur si simplu nu acceptai pacea oferita (pe vremea lui Domitian) si erai stiut macar drept inamic.
Eu unul raman la parerea ca la vremea lui Burebista, regatul dac era a doua putere militara in Europa acelei vremi. Nu vad care alta cultura li s-ar fi putut opune (celtii gali nu aveau disciplina lor, germanii nici atat si erau disparati). Poate ma insel. Dar cine isi inchipuie ca daca Roma nu ar fi avut nici pe departe puterea din vremea primului triumvirat, nu ar fi facut Burebista in zona cam ce ar fi vrut si ca nu s-ar fi extins prin cuceriri e naiv.
Nu e naiv,e patriot adevărat.
Exista o lucrare interesanta care trateaza acest demers intr-un mod stiintific, respectiv ” Practica nemuririi- o lectura critica a izvoarelor grecesti referitoare la geti” de Zoe Petre.
Am sa reproduc un scurt fragment mai mult pentru a trezi interesul celor care sunt interesati de acest subiect si nu pentru a intra in polemica.
„Lectura naivã a acestui celebru pasaj este practicatã, nu o datã la nivelul ei cel mai elementar, de cãtre cei mai multi dintre istoricii si arheologii care se referã la informatiile transmise de Herodot fãrã a-si pune vreo întrebare asupra originii si coerentei lor. O notabilã exceptie o reprezintã paginile consacrate recent de Alexandru Vulpe excursului getic al lui Herodot . În majoritatea covîrsitoare a studiilor istorice si arheologice însã, textul lui Herodot este acceptat ca atare si utilizat fãrã minime precautii critice pentru constructii istorice fãrã suport real în traditia scrisã a veacului al V-lea grec
Cea mai rãspînditã si cea mai flagrantã dintre aceste modalitãti empirice
de tratare a textului porneste de la douã presupozitii, rareori formulate ca atare,dar omniprezente: aceea cã textul reprezintã un bloc unitar de informatie de o veridicitate de la sine înteleasã si aceea cã orice componentã a textului poate fi extrasã din tesãtura narativã pentru a fi utilizatã în sine. Caracterul implicit al acestor ipoteze de lecturã oculteazã de altfel complet faptul cã ele se exclud reciproc. Exemplul clasic, prezent la nivelul discursului comun din pricina manualelor scolare si a propagandei insistente din ultimele decenii, care a constituit pe acest fragil temei o adevãratã vulgatã a excelentei geto-dace, este izolarea sistematicã a celor douã epitete din capitolul 93, cei mai viteji si mai drepti dintre traci, de contextul lor imediat înfrîngerea la care i-a dus nechibzuinta,agnomosune. Aceastã cezurã artificialã este însoþitã însã, în mod paradoxal, de
postularea unei alte legãturi socotitã aprioric directã si indisolubilã , si anume cea dintre epitetele citate, practicile de nemurire, sacrificiile pentru Salmoxis si învãtãturile initiatice atribuite acestuia. Or, aceastã legãturã, perpetuu postulatã în literatura româneascã consacratã subiectului, nu a fost niciodatã demonstratã cu adevãrat si, asa cum vom vedea, nici nu poate fi demonstratã pe baza textului lui Herodot.
O examinare mai atentã la modalitãtile de productie a textului si la tehnicile
narative utilizate de Herodot, la structura internã a celor patru capitole si la
conexiunile care se pot stabili între acest pasaj si ansamblul Istoriilor, asa cum pot fi ele citite azi, dupã multe secole de exegezã purtînd deopotrivã asupra traditiei care îl preced pe Herodot si asupra informatiei, scriiturii si conceptiilor exprimate de aceastã operã fondatoare a istoriografiei grecesti si europene, o analizã menitã sã-i restituie straturile constitutive, densitatea si articulatiile logice este deopotrivã legitimã si necesarã”.
Pe traci nu i-a distrus nimeni mii de ani datorita nemuritorilor. Povestea e lunga … cautati, cititi, informati-va.
Herodot nu cunoştea popoarele din centrul şi vestul Europei (anume galii şi germanicii),deci nu avea de unde să ştie în ce credeau şi în ce nu.Dealtfel călătoriile lui s-au desfăşurat în mare prin nordul Africii,Egipt şi Asia Mică (parcă şi prin Corsica,din câte-mi amintesc),dar pe la popoarele dinspre interiorul continentului nu a trecut.
Regret că agasez cu fragmentul următor:”Pentru greci numai zeii sunt nemuritori, pentru geţi şi oamenii pot fi nemuritori;nemurirea getică este o participare la viaţa zeului,la fericirea veşnică.Acest fel de a vedea nemurirea îl aveau şi alte popoare,pe care Herodot nu le cunoştea.Cezar,vorbind de gali,spune că,după dânşii,”sufletele nu pier” (De Bello Gallico,VI,14).De asemenea,germanii spun că eroii se duc în Walhalla,locaşul fericirii,la Odin zeul luminii.Era deci o credinţă comună la popoarele din apusul şi centrul Europei,adânc deosebită de a mediteranienilor,materialişti.” -Petre.P.Panaitescu-Introducere la istoria culturii româneşti (pag.42).
Nu caută nimeni să ne scadă din merite;dealfel „meritul” nici nu ne aprţine nouă,ci geţilor.Noi nu suntem geţi/daci/traci.Noi suntem români.E ca şi cum mă laud eu cu ce-a făcut taică-meu.Pot să fiu mândru de taică-meu pentru eventuale merite dar nu şi să mă laud EU cu ce a făcut dânsu’.Ar însemna să fiu un om de doi bani,incpabil de realizări personale,nevoit să le ia pe ale altora.
Da, ei erau geţi/daci/traci…oameni liberi…acum toti sunt romani…sclavi in pasalicul americanilor controlati de banksteri.