Controversa de pe blog:

 

1. Întrebarea dlui Olimpic pentru M.S. si ,,Anonimul” :
Dv. vă socotiţi a fi buni creştini dar în acelaşi timp îl ridicaţi în slăvi pe păgânul Traian şi-i luaţi apărarea atunci când este atacat de dacişti.Hotărâţi-vă! Sunteţi creştini adică împotriva luiTraian sau păgâni şi vă faceţi că uitaţi cum pe timpul stăpânirii acestui împărat,îngâmfat şi leneş la vorbă, au murit copii ai lui Isus ?”

 

 

2. Răspunsul dlui Miron S.

 

D-le Olimpic,
Nu am nici caderea si nici intentia de a va impune ceva. Ramaneti cu convingerile dv si uzati de ele cum gasiti de cuviinta.
In ce ma priveste insa, in calitatea mea de crestin, eu cred ca numele lui Iisus nu poate fi invocat ca element intr-o polemica ci doar ca reper ce ne obliga la a sustine numai adevarul, El fiind adevarul absolut. Eu asta ma si straduiesc sa fac: sa exprim adevarul, atat cat am reusit, cu mijloacele mele fatalmente limitate, sa-l identific.
Imi face impresia ca nu ati citit caracterizarea pe care i-o face Dio Cassius lui Traian. El informatiile nu le ia din arhive ci de la bunicul sau, Dio Crisostomul, pe care Traian l-a luat cu el in cele doua razboaie dacice tocmai pentru a scrie cronica acestora si l-a urcat alaturi de el in carul triumfal la sarbatorirea victoriei. Asadar, bunicul lui Dio Cassius l-a cunoscut personal, indeaproape pe imparat si avea toata caderea sa se pronunte despre felul lui de a fi.
Dv de unde ati luat informatiile ca Traian era ingamfat si lenes la vorba?
Iata cum il vede Dio Cassius:

“Cand a ajuns imparat, el comunică în scris Senatului, cu mâna lui, printre alte măsuri ce le propunea, ca-si ia angajamentul ca nu va ucide pe vreun om de bine. Aceste fagaduieli le intari prin juramant atat atunci cat si mai tarziu. Jura ca nu-si va manji mainile cu sange si ramase credincios acestui legamant in tot ce a infaptuit. In firea lui nu exista nici urma de perfidie sau violenta. Departe de asa ceva, aprecia pe oamenii de treaba, ii primea personal si le acorda onoruri. Cat despre rest, nu punea la inima rautatile. […] De indata ce veni la Roma intreprinse multe lucruri bune pentru reforma Senatului si in favoarea oamenilor de bine de care avea deosebita grija. Merse pana acolo ca acorda multe subventii oraselor din Italia pentru cresterea copiilor al caror binefacator deveni. Sotia sa, Plotina, cand a pus pentru prima oara piciorul in palat, ajungand in capul scarilor, se intoarse spre multime si zise: „Intru aici asa cum ma vedeti si asa vreau sa ies.” In tot timpul domniei lui Traian asa s-a comportat, incat nu i s-a putut aduce nici cea mai mica invinuire. […] Pentru campaniile militare [Traian] cheltuia mult, mult si pentru lucrarile publice in timp de pace. Cea mai mare parte a fondurilor era repartizata pentru construirea de sosele, porturi si edificii publice fara ca pentru aceste realizari sa fie varsat sangele cuiva. In firea lui se afla atata maretie de cuget si atata marinimie sufleteasca incat, dupa ce-a reconstruit Stadionul distrus odinioara, facandu-l mai incapator si infrumusetat fata de ce fusese, a pus o inscriptie prin care arata ca l-a facut astfel ca sa cuprinda toata populatia Romei. Se bucura mai mult sa se faca astfel iubit decat sa primeasca onoruri, se purta cu blandete fata de cei din popor si plin de responsabila demnitate in consultarile pe care le avea cu Senatul. Era iubit de toti, nimeni nu se temea de el afara de dusmani”.

Drept sa va spun, personal as fi fericit daca azi, dupa doua milenii de „progres”, statul nostru ar fi condus de unul ca Traian (ca Traian acela, nicidecum ca acesta de azi!). Poate ca nici dv, daca faceti abstractie de o aversiune ce v-a fost inoculată fata de el, nu ati fi foarte dezamagit de un asemenea conducator.

In ce priveste crestinismul.
Aici, pentru a cantari corect lucrurile, trebuie sa facem o paralela intre Traian, cel mai urat de dacizatori, si Galeriu, cel mai iubit de dacizatori pentru ca era dac si pentru ca a vrut sa schimbe numele Imperiului din Roman in Dac.
Toti imparatii pana la Constantin cel Mare au fost persecutori ai crestinilor. Diversiunea, intoxicarea se practicau si atunci din plin, cum s-au practicat in toate epocile istoriei. Despre crestini „securitatea”, KGB-ul epocii, a lansat teoria ca crestinii sunt cea mai periculoasa secta, vor sa distruga statul, sunt impotriva sclavagismului care asigura atunci toata economia, vor sa inlature religia mostenita din stramosi, sunt canibali (la slujbele lor sacrifica un prunc al carui trup il mananca si al carui sange il beau – euharistia), la ceremoniile lor practica sexul coleciv, inclusiv incestul, care cu cine se nimereste (iubirea aproapelui).
Trebuie sa recunoastem ca, pe langa dementi sadici, cum a fost Nero, chiar si niste imparati normali se simteau datori sa ia masurile cele mai dure impotriva unor asemenea „teroristi” cum erau descrisi crestinii. Dar, dintre toti imparatii persecutori, Traian a fost singurul care a dat porunca sa nu mai fie martirizati crestinii fara o ancheta amanuntita si un proces corect. Pana la el crestinii erau jupuiti de vii si arsi pe rug la o simpla pâră, asa cum se facea vanatoarea de vrajitoare in evul mediu si cum se proceda chiar in zilele noastre, sub stalinism, cu cei denuntati ca „dusmani ai poporului”.
Unul dintre sadici a fost chiar dacul nostru, imparatul Galeriu. Iata documentatia pe care ne-o ofera „Anonimul Basarabean” care, spre deosebire de noi, care combatem fara sa ne fi fişat bibliografia, a chiar citit pe Lactantiu:

Ştii cine A TRIMIS LA MOARTE în chinuri groaznice pe cei mai mari dintre MARTIRII NOŞTRI?
Împăratul DAC Galerius la îndemnul mamei sale PĂGÂNA DACĂ ROMULA.
Romula se închina la ZEII DIN MUNŢI…
Romula ÎI URA PE CREŞTINI.
A avut grijă ca fiul ei SĂ-I URASCĂ pe creştini.
Rezultatul?
UCIDEREA ÎN CHINURI GROAZNICE a unora dintre cei mai mari SFINŢI ai Neamului ROMÂNESC şi ai întregii creştinătăţi:
Sfântul Mare Mucenic GHEORGHE, purtătorul de biruinţă (Capadocia),
Sfântul Mare Mucenic şi tămăduitor PANTELIMON (Nicomidia),
Sfânta VARVARA (Egipt),
Sfântul şi marele mucenic DIMITRIE (Tesalonic, anul 306)
Sfânta ECATERINA martirizată în anul 307 la Alexandria
Martirii din Scythia Minor(Dobrogea):
Chiril, Tasie, Chindea, Dasie de Durostorum( inscripţia de la Cernavodă atunci Axiopolis din sec. al IV-lea )
Zotic, Atal, Camasis şi Filip aflaţi la Niculiţel (Noviodunum) şi aşezaţi la Mănăstirea Cocoş
Iuliu şi soldaţii Isihie, Marcian, Valentinian, Nicandru şi Pasicrat (Durostorum – 297AD)
SFINŢII MUCENICI Preotul Epictet şi ucenicul său Astion
(MARTIRII DE LA HALMYRYS-azi Murighiol fost port antic pe braţul Sfântul Gheorghe al Dunării)
Şi aceştia sunt doar o mică parte din creştinii martiri întru Hristos ucişi din ordinul direct al DACULUI Galerius.
De unde ştim ceea ce aţi citit mai sus?
Din aceeaşi “Despre moartea persecutorilor” a lui Lactantius.
Aceeaşi “De Mortibus Persecutorum” din care a fost extras în mod viclean DOAR citatul despre dorinţa lui Galerius de a schimba numele de imperiul ROMAN în cel de imperiul DAC pentru că Galerius URA NUMELE DE ROMAN….
DAR AVEA EL ÎNSUŞI NUMAI PRENUME ROMANE!
Gaius Galerius Valerius Maximianus Caesar Iovius
(AD ca. 250 – AD 311)

Traian e departe de a fi savarsit asemenea orori. Nu e deci corect sa-l puneti pe cantar pentru a ne hotarî noi daca suntem creştini sau nu.