Cum rămâne cu acuzațiile aduse de dl ION STAN în urmă cu un an?

Autor: inpolitics

”Între serviciile secrete, SIE este marele cîştigător al perioadei post-decembriste”. Afirmaţia a fost făcută acum cîţiva ani de către fostul preşedinte Emil Constantinescu și pare să fie azi mai valabilă ca oricînd. În premieră absolută, preşedintele şi primul ministru sunt oameni care provin din DIE/SIE. Un avantaj uriaş al serviciului amintit şi care deranjează în mod cert restul serviciilor, dar, mai ales, SRI, picat pe locul doi deşi e cel mai mare din România. Va înghiţi SRI găluşca şi se va resemna? Noi înclinăm să credem că nu, iar unele evenimente recente par să confirme asta.
SRI a dat semne de nervozitate încă de la prima vehiculare a numelui lui MRU pentru postul de premier, în 2009, atunci cînd l-a trimis la înaintare pe fostul purtător de cuvînt Ulieru să-l deconspire drept agent al unei puteri străine.
Puţin înaintea numirii de acum, alt fost greu al SRI, Virgil Măgureanu, a dat şi el anumite semnale publice de nemulţumire, desigur, pentru urechile care trebuiau să audă.
Cu toate astea, Ungureanu a fost numit în post pe 9 februarie. Cinci zile mai tîrziu, s-a produs un eveniment rămas necunoscut marelui public, dar care poate fi interpretat drept o reacţie vehementă a SRI şi un semnal dur către structurile de vîrf ale statului.
Concret, pe 14 februarie, deputatul PSD Ion Stan a depus în Cameră două declaraţii politice de-a dreptul incendiare, întocmite pe baza unor informaţii de top, accesibile doar serviciilor secrete şi anumitor factori politici de top. Două declaraţii pe care Stan nu a ţinut să şi le popularizeze în presă, dovadă că erau destinate doar anumitor cercuri. Pentru a clarifica din start lucrurile, să spunem că Ion Stan nu e Vadim Tudor, cu ale sale tiribombe de presă, ci un parlamentar ”special”, care de foarte mulţi ani se află în comisia SRI, pe care a şi condus-o ca preşedinte ori vicepreşedinte, în prezent. Cei familiarizaţi cu dedesubturile politicii ştiu că, dintotdeauna, mai-marii comisiei SRI au avut o legătură strînsă cu serviciul, atît de strînsă încît s-a vorbit permanent cine controlează pe cine.
În consecinţă, e cert că declaraţiile lui Stan sunt opera serviciului amintit, deputatul fiind doar o portavoce.
Ce conţin, însă, declaraţiile în cauză?
Regimul Băsescu a falsificat PIB-ul României în beneficiul FMI
Prima dintre ele conţine informaţia explozivă cu potenţial nuclear potrivit căreia preşedintele, guvernul, BNR şi şeful delegaţiei FMI la Bucureşti au falsificat controlat datele economice ale ţării, în frunte cu PIB-ul, care a fost subapreciat cu 20% pentru a se justifica contractarea unor noi împrumuturi de la FMI.
Extras din declaraţia lui Stan:
”Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine. Deşi anticipăm lipsa voinţei politice de a scoate adevărul la lumina legii, este bine să se ştie că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu detenţia pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după „prelucrarea” de către BNR, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20%).
Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.
Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care „asasinii economici” – în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi – au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele FMI, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.
Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de „date de uz intern” şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică.
Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.
Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări „accidentale” a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi „blonda lui Emil Boc” este integrată comandoului asasinilor economici ai României.
O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.
În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase”.
Reforma Sănătăţii, un act în beneficiul mafiilor transnaţionale
A doua declaraţie a lui Stan afirmă că mult trîmbiţata reformă a sănătăţii este, de fapt, un act în beneficiul mafiei transnaţionale a fraudării asigurărilor de sănătate, cu binecuvîntarea preşedintelui Traian Băsescu. O altă afirmaţie explozivă este aceea că demonstraţiile de protest de după demiterea lui Arafat au fost, în fapt, controlate de SIE.
Extras din declaraţia lui Stan
”Înalţi funcţionari publici, începând de la Administraţia Prezidenţială şi Parlament, continuând la Guvern şi agenţiile sale de specialitate, puşculiţele partidelor politice, câini de pază ai „democraţiei”, companii de publicitate, fundaţii aşa-zis caritabile sunt cu toţii, dar nu numai aceştia, conectaţi la sorburile nesăţioase care secătuiesc bugetul CNAS.
Ciordeala, inclusiv cea a statului, din bugetele asigurărilor sociale este un nărav mai vechi. Au practicat-o şi acoperit-o mai toate guvernele. Prim-miniştrii „legalişti” au încercat să-şi acopere ciordelile cu legi de reformare a asigurărilor sociale. Aşa s-a făcut că ne-au anesteziat cu câte o reformă la fiecare patru ani.
Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, şi nu sănătatea naţiunii, a picat într-un moment rău ales – anul electoral – şi cu mijlocul nepotrivit – agentul de influenţă în însăşi persoana preşedintelui republicii. Acelaşi agent de influenţă ca şi în cazul aurului de la Roşia Montană.
Ambele operaţiuni de influenţă asumate de un agent de propagandă şi influenţă de cel mai înalt nivel posibil demonstrează cât de mare este presiunea asupra Cotrocenilor, cam de ce factură sunt unii dintre oamenii preşedintelui, de unde pot veni comenzile şi de ce nu le poate rezista primul cetăţean al ţării.
Se încearcă diversiunea că preşedintele şi primul-ministru ar fi fost induşi în eroare şi nu ar fi cunoscut că proiectul legii sănătăţii este expresia intereselor autohtone şi străine care au şi pus ochii pe spaţiile imobiliare ale spitalelor şi elaborat statutele viitoarelor fundaţii care se vor înfrupta din infrastructura reţelei de sănătate pe care Traian Băsescu le-a promis-o. Inclusiv prin declaraţii publice, făcute în ţară, dar şi în străinătate.
Se spune că Băsescu şi Boc nu ar fi fost corect informaţi şi nu ar cunoaşte că 40 de firme ale clientelei lor politice au lansat deja investiţii de multe sute de milioane pentru achiziţionarea unui prim lot de 1.200 de ambulanţe.
Se aruncă în spaţiul public dezinformarea că Traian Băsescu nu ar fi ştiut de bătălia pe cadavrul sistemului de sănătate al poporului român dintre cartelurile internaţionale ale asigurătorilor de sănătate, iar legea pentru a cărei susţinere s-a mai compromis politic, moral şi infracţional încă o dată (dar ce mai contează?!), urma să fie pretextul legitimării jafului bugetului sănătăţii, pentru a nu mai fi atât de flagrante abuzurile şi ilegalităţile.
Ochii şi urechile statului, în loc să-şi facă cu onestitate datoria, adică să tragă semnalul de avarie şi să oprească, pe motiv de pericol de deraiere a democraţiei, caruselul înaltei corupţii politice instituţionalizate, se joacă de-a rebeliunea cu câteva sute de demonstranţi adunaţi în faţa Palatului Preşedinţiei şi în Piaţa Universităţii, ca să apere democraţia.
Este evidentă marea manipulare a acestui scandal, chiar din start. Nimeni nu a citit, darmite să fi studiat legea sămânţă a dihoniei naţionale. Toţi s-au întrecut în a o comenta, după texte date, după ureche şi la cacealma. În toată dezbaterea furibundă nu s-a apelat la argumente din conţinutul hulitei legi, ea fiind respinsă in corpore şi în necunoştinţă de prevederile ei. Sau, dimpotrivă, au citit-o şi ori nu le vine să creadă, ori le este frică să o pună în lumina adevărului”.
În acest din urmă caz, cînd vorbeşte de ”ochii şi urechile statului” care ar fi trebuit să ţină sub control interesele cartelurilor internaţionale, Stan se referă, evident, la SIE, serviciul cu atribuţii externe.
Contactat de Inpolitics, deputatul afirmă că pînă în acest moment nu există nicio reacţie oficială la declaraţiile sale din parlament. El afirmă, însă, că ”declaraţiile se bazează pe date foarte concrete, care pot fi oricînd puse la dispoziţia factorilor interesaţi de către anumite instituţii ale statului, cu atribuţii în acest sens. Vă daţi seama că nu mă apucam să aştern pe hîrtie ceea ce visasem în noaptea precedentă, acolo e vorba de chestiuni cît se poate se serioase şi de concrete”. Stan mai spune, cu referire la cele două numere telefonice care apar în prima sa declaraţie, că aparţin unor importanţi demnitari ai statului, iar interceptarea lor ar putea scoate la lumină elemente extrem de interesante. O afirmaţie care, în realitate, sugerează în mod clar că interceptările deja s-au produs, iar datele sunt bine păstrate în anumite locuri.
Una peste alta, ambele declaraţii ale vicepreşedintelui comisiei SRI pot fi considerat cel mai tăios avertisment transmis indirect regimului de la putere de către cel mai mare serviciu de informaţii, iar faptul că a venit imediat după validarea lui Ungureanu drept premier arată limpede și sursa ”nemulţumirii”.
Marea întrebare: vom asista, curînd, la o repoziţionare politică a SRI, avînd în vedere că alegerile bat la uşă?
Și dacă da, ce surprize ar putea oferi clasei politice această manevră? (Bogdan Tiberiu Iacob)