.

Nota redacției: Textul de mai jos a fost scris în 1990 sau 1991, trimis spre publicare la „România liberă” și rămas nepublicat. L-am găsit deunăzi printre alte hârtii bune de aruncat.

Nu-l arunc, ci îl public, curios de explicațiile pe care, probabil, ni le va da dl Sorin Roșca Stănescu, a cărui prestație de jurnalist, ulterioară, cu totul onorabilă, a fost atât de diferită de debutul său. Să fi fost patronul de vină? Adică dl Mihai Băcanu, a cărui prestație, de jurnalist, de director de ziar, nu numai că a dezamăgit, dar a făcut și mult rău Țării!…

 

 

Cum i-a demascat Sorin Roșca Stănescu pe Nicolae Ceaușescu și Gustav Pordea, și cum a dat SRS de urma milioanelor de dolari puși bine de Ceaușescu în străinătate.

 

 

 

Săptămâna trecută, în “România Liberă”, se făcea mare caz de dezvăluirile lui Pacepa cu privire la d-l Gustav Pordea, cetăţeanul francez de origine română care, cu ani în urmă, a ajuns deputat în Parlamentul European de la Strasbourg. Mi-aduc bine aminte cât s-au bucurat, la vremea aceea, patrioţii de la “Europa Liberă” de întâmplarea că totuşi unul dintre cei cinci sute şi ceva de parlamentari europeni era şi el român! Adică mi-aduc bine aminte cum au tăbărît asupra lui, cât de furioşi au prezentat şi comentat acest eveniment. Singurul român din acel vestit parlament a ajuns repede ţinta unor atacuri de presă, calomniatoare, cărora d-l Pordea s-a văzut nevoit să le răspundă prin justiţie, adică dându-i în judecată pe calomniatori.

Ce susţineau aceştia?

Aceştia susţineau, cam fără probe, că d-l Pordea este “omul” lui Ceauşescu, că este “sponsorizat” – cum am spune noi azi – de preşedintele de atunci al României. Emisiunile “Europei Libere”, care ne ţineau la curent cu tot bâlciul, nu dădeau prea multe amănunte în legătură cu serviciile pe care d-l Gustav Pordea i le făcea lui Ceauşescu acolo, în Parlamentul European de la Strasbourg. Acum, datorită “României Libere”, aflăm, din sursă Pacepa, despre ce era vorba. Anume, d-l Pordea acţiona, cum putea şi dânsul, pentru a apăra interesele şi drepturile noastre, ale românilor, în privinţa Transilvaniei şi a Dobrogei. Iar ca să poată mai mult, aflăm că Ceauşescu i-ar fi trimis un million de dolari! Iată, deci, că e ceva adevărat cu milioanele depuse de Ceauşescu în străinătate… Fireşte, în toată combinaţia – ne asigură “RL”, era amestecată şi securitatea, care mijlocea transferul de bani şi de indicaţii de la Nicolae Ceauşescu la Gustav Pordea.

Acestea ar fi faptele, dezvăluite de Pacepa şi rezumate, în “RL”, de un tânăr ziarist, Sorin Roşca Stănescu, remarcabil până acum pentru o mulţime de texte şi atitudini anti-Ceauşescu şi, mai ales, anti-securitate.

De când mă ştiu îmi sunt urâţi proştii şi ticăloşii. Şi mai ales proştii, fiindu-le fără de leac beteşugul… Ca profesor, m-am condamnat singur să intru în dialog cu ei şi să încerc, fără speranţă, prea mare speranţă, o ameliorare. Minimă.

Aşa se face că mă leg, acum, de articolul din “România Liberă”, cu nădejdea că-i scris din prostie, iar nu din ticăloşie… Căci prostie curată mi se pare, ca anticeauşist şi antisecurist, să dezvălui că Ceauşescu şi securitatea română au fost preocupaţi serios de problema Transilvaniei şi a Dobrogei, de interesul vital pe care neamul românesc îl are cu aceste două părţi inseparabile din trupul ei. Al nostru…

Incriminarea pe care încearcă să i-o aducă d-lui Gustav Pordea – de a fi colaborat cu N. Ceauşescu – se transformă într-un elogiu (şi omagiu!) adus amândoura de vreme cu Gustav Pordea cheltuia banii lui Ceauşescu (adică ai noştri!) nu pentru a-i face acestuia propagandă, ci pentru a apăra interesul nostru, de stăpâni şi suverani în ţara ce se cheamă România. Un elogiu din care – cinstiţi să fim – este în drept să-şi taie o porţie şi securitatea însăşi!

Trebuie să fii tare nerod să-ţi închipui că dezvăluind preocupările lui Ceauşescu şi ale securităţii pentru salvgardarea dreptului nostru istoric asupra Transilvaniei incriminezi pe cineva, pe Ceauşescu, securitatea sau pe cei care s-au făcut “agenţii lui Ceauşescu” în acţiunea acestuia de a proteja interesele noastre cele mai fireşti!…

Căci întreb: cine, în Ungaria, ar incrimina vreun emigrant ungur pentru activitatea sa iredentistă, vizând aceeaşi Transilvanie pe care românul Gustav Pordea, deoarece o apără, îşi atrage noianul de injurii cu care l-a copleşit o bună parte din presa noastră de după Revoluţie?!

Cine, în Ungaria, îl condamnă pe Kadar sau poliţia secretă maghiară pentru activităţi îndreptate în acelaşi scop?

Aşadar, ce să înţeleg eu din articolul junelui SRS? Ce să fie la mijloc?… Probabil, una din două, prostia, care îl face să nu-şi dea seama că efectul obţinut este exact contrar celui scontat. Adică a încercat să-l incrimineze pe d-l Pordea ca colaborator (sic!) al lui Ceauşescu şi al securităţii, dar fiind vorba de Transilvania, de faptul că această colaborare viza menţinerea Transilvaniei între graniţele româneşti, toţi trei, Gustav Pordea, Nicolae Ceauşescu şi securitatea  ajung în situaţia de a merita pentru asta, de-a binemerita “stima noastră şi mândria”!

Sau, a doua explicaţie posibilă a unui articol atât de bizar – ticăloşia!… D-l cu pricina nu este prost, dimpotrivă, este foc de deştept. Iar efectul obţinut este chiar efectul scontat, urmărit. Numai aparent efectul urmărit este altul (compromiterea securităţii), în realitate, prin articolul său, autorul atingându-şi scopul: să ne facă nouă mai simpatică fosta securitate, căci, iată, ea s-a ocupat, foarte intens, şi de chestiunea transilvană. Or, în ţara asta suntem foarte mulţi cei care, pentru asemenea preocupări, adică pentru o corectă atitudine în problema transilvană, suntem gata să iertăm aproape orice. Foarte multe, în orice caz!

Care să fie, deci, explicaţia cea bună, din cele două posibile?!…

Teamă mi-e că mai este de luat în calcul şi a treia ipoteză. Ţinând seamă de numeroasele atacuri la care, de un an de zile, junele ziarist s-a lansat, cu totul imberb şi anapoda, împotriva Vatrei Româneşti, mă întreb dacă nu cumva cazul său este cu totul excepţional, lipsindu-i din sistemul de referinţă, această valoare civică, esenţială pentru orice intelectual român, care este capacitatea de a afirma şi de a susţine o anumită poziţie în problema Transilvaniei. S-ar putea ca d-l SRS să nu-şi dea seama, pur şi simplu să nu-şi dea seama că atitudinea lui Nicolae Ceauşescu, adică politica sa în chestiunea transilvană, dacă este cea care rezultă din articolul lui SRS, îl absolvă pe Ceauşescu de multe păcate…

Cum de nu-şi dă seama d-l SRS de această elementară regulă a comportamentului românesc? Pentru că este, pe semne – iar semnele sunt textele pe care le semnează în“RL” – incapabil să simtă ceea ce este pentru orice roman normal să resimtă faţă de ideea că unii doresc să separe de România Dobrogea sau Transilvania! Ca dobrogean, ai cărui bunici sunt toţi patru mocani coborâţi cu oile din Ardeal, mi-e greu să-mi închipui că pot exista asemenea români. Din păcate, arama coclită a acestor suflete pierdute a ieşit prea clar la vedere în presa şi la televiziunea noastră de după 22 Decembrie 1989.

Rezumând: dacă Ceauşescu şi securitatea română au intervenit pe lângă Gustav Pordea, sprijinindu-l şi cu bani mulţi, pentru ca acesta să ia apărarea interesului românesc asupra Transilvaniei, această împrejurare devine extrem de favorabilă, de pozitivă, pentru imaginea lui Ceauşescu şi a securităţii “sale”.

Dl Gustav Pordea susţine că nu a avut asemenea legături, că, deci, ca român rezident în străinătate nu avea nevoie de niciun fel de stimulent ori de indicaţiile cuiva pentru a-şi face datoria de român!

Care o fi adevărul?

Adevărul e că mai există şi oameni ca acest nefericit Sorin Roşca Stănescu.

Şi mai repet o dată: prin cele de mai sus nu iau nimănui apărarea, nici lui Ceauşescu şi nici securităţii, cum se vor grăbi unii să priceapă. Ci încerc să mă apăr – pe mine şi pe toţi oamenii normali din această ţară, din acest neam românesc, să-i apăr de ideea deşucheată, de-a dreptul criminală, că poate fi cineva incriminat pentru aceea că s-a ostenit cât de cât să demonstreze lumii temeinicia drepturilor româneşti în Transilvania sau Dobrogea.

 

Ion Coja