Strategie secretă între frați?!

De peste trei decenii urmăresc cu multă atenție și îngrijorare evoluțiile politice, economice, sociale și culturale din R.Moldova. Am fost de zeci de ori în stânga Prutului ca să mă documentez asupra realităților de acolo, am vorbit cu foarte multă lume bună din diferite localități rurale și urbane, am discutat cu mari personalități basarabene și formatori de opinie, fără să-mi treacă vreodată prin cap să le ofer lecții sau soluții miraculoase la mulțimea de probleme moștenite de la imperiul sovietic, dar și la cele acumulate după 27 august 1991 încoace.
După ce am intrat în istoria sângerândă a fraților noștri abandonați la 28 iunie 1940 de regele Carol al II-lea și de camarila sa de la guvernare, am ajuns la concluzia că basarabenii reprezintă partea cea mai terorizată a poporului român, care, cu jertfe uriașe a rezistat eroic, și-a păstrat în condiții oribile limba, credința și ființa românească.
Să reținem că procesele de ieșire din comunismul sovietic, în tot spațiul românesc, le-au inițiat intelectualii de la Chișinău încă în 1985, că ei, în singurătate, au luptat și au obținut victorii incredibile – readucerea alfabetului latin, a Limbii române, a Tricolorului național, inclusiv Suveranitatea și Independența față de Moscova imperială.
- Ce a făcut „noua” clasă politică de la București ca să înlăture marile nedreptăți istorice abătute asupra României în anul 1940 și care au fost politicile oficiale față de teritoriile și românimea de la Est de Prut?
- S-a dus cineva din țară, de calibrul lui Onisifor Ghibu, să contribuie la procesele de renaștere națională?
- De unde a venit indicația „prețioasă” ca România să recunoască prima statul moldovenesc apărut pe ruinele imperiului prăbușit?
- Cine a intervenit și cum s-a întâmplat că Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia, care constituia un front foarte unit și avea o viziune clară de integrare în spațiul românesc (a se citi Declarația de Independență), a început să fie deturnată spre alte obiective decât cele de unitate națională?
- Nu cumva avea dreptate unul dintre liderii și intelectualii de frunte basarabeni, care îmi spunea că fragmentarea și devierea Frontului Popular din Moldova a început din ziua, când anumite instituții din România l-au „înfiat” pe Iurie Roșca și au trimis „primii experți” la Chișinău?
- De ce, după trei decenii, când se cunoaște foarte bine că Iurie Roșca și celula sa făceau parte din serviciile secrete rusești, nu apar în spațiul public instituțiile, experții și factorii de decizie de la București, care au conlucrat fructuos cu acest agent sub acoperire?
- Sau a semnat prea multe „cecuri în alb” pentru milionarii dâmbovițeni și individul cunoaște câte ceva din ramificațiile rețelei implantate de stăpânul de la Est?
Avem întrebări și mai complicate, dar așteptăm, mai întâi, răspunsul la cele de mai sus.
Recunosc că rândurile pe care le înșir, vin ca o reacție la materialul kilometric „Din dosarele discrete ale diplomației românești: implicarea României în susținerea R.Moldova și a președintelui Maei Sandu”, semnat de Iulian Chifu, cel mai „expert dintre experți” în multitudinea de probleme legate de relațiile moldo-române.
Uneori, mă văd nevoit să descifrez textele confuze și insipide, scrise într-o limbă aproximativă, a la Tiraspol, ale lui Iulian Chifu. Din câte am reușit să aflu, în tinerețe Iulian Chifu, mânat de curiozitate, făcea naveta Iași-Chișinău, pentru a-l vedea pe viu și a-l asculta pe magistrul fără epoleți vizibili, Iurie Roșca. În eventuala sa carte de memorii, probabil că Iulian Chifu va recunoaște că dragostea nemărginită față de Basarabia i se trage de la Iurie Roșca. Rămâne să auzim de la el, de unde i se trage și dragostea față de puterea, oricare ar fi, de pe malurile Dâmboviței.
Revin: din articolul anost și încâlcit la maximum, am descoperit că România, totuși, are o strategie față de R.Moldova, doar că e … secretă.
„Strategia în vigoare a României a fost elaborată în urmă cu 4 ani, a fost coordonată de către Președintele României, Klaus Iohannis, a trecut printr-o perioadă de pregătire de doi ani și se aplică în ultimii doi ani, constant și gradual, de către Ministerul Afacerilor Externe, cu precădere” – citez din material.
Am apelat la o sumedenie de cunoscuți din instituțiile statului român, inclusiv de la externe, să aflu dacă există cu adevărat o asemenea strategie. Toți au strâns din umeri, punând la îndoială existența strategiei, oricât de secretă ar fi. Iulian Chifu ne liniștește și ne îndeamnă să fim înțelegători, fiindcă „multe dintre acțiunile unui stat nu au un caracter public, tocmai pentru ca devoalarea unor pași și a unor realizări de etapă, de nivel tactic, să nu pună sub semnul întrebării atingerea unor obiective strategice”. Este limpede că marii și tainicii strategi de la București, ca nu cumva să le fie deconspirat planul ultrasecret de către serviciile rusești, pregătesc pe ascuns Unirea, fără să tulbure liniștea Kremlinului și somnul stataliștilor de la Chișinăul.
Neprietenii și dușmanii reîntregirii României nici nu-și dau seama, cât de fin lucrează clasa politică și diplomația română pentru a adormi vigilența Moscovei și a Berlinului. Același Chifu, având acces la strategie, nu rezistă restricțiilor impuse, divulgând că obiectivul intermediar de a o face pe Maia Sandu președinte, deja a fost atins: „România a participat, cu propriile instrumente, la pregătirea unui public avizat și orientat spre susținerea candidaturii Maiei Sandu și victoria sa ca Președinte al Republicii Moldova”. Iar eu, naivul de mine, credeam că alegătorii moldoveni au ales-o președinte pe Maia Sandu, fără să-mi dea în cap că e rezultatul strategiei secrete a Cotrocenilor și Ministerul de Externe.
Refuz să mai aduc citate și, ca cetățean român, care am dreptul constituțional la strategiile politice și de dezvoltare ale țării, cer de la președinție, parlament și guvern, un răspuns foarte clar, dacă România are și implementează strategia secretă față de R.Moldova? Și de ce este secretă? De ce să nu fie cunoscută strategia de frații de la Chișinău, de întregul popor român, de SUA și țările Uniunii Europene? Or, poate se repetă povestea din aprilie 1990, când Ion Iliescu îl ruga pe Mihail Gorbaciov să aibă „grijă” de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, fiindcă ea creează probleme, atât Uniunii Sovietice cât și României socialiste.
Orice strategie „discretă” devine o sursă uriașă de speculații. Mai ales, în relațiile frățești cu românii din R. Moldova. Ei cunosc mult mai bine decât noi și decât rețeaua de „experți” gen Iulian Chifu sau Adrian Dupu (Departamentul pentru relația cu R. Moldova) că, dincolo de ajutoarele tehnice oferite cu generozitate de România Basarabiei, au intrat zeci de milioane de euro către puterea din R. Moldova, pentru a finanța guvernările antiromânești de la Chișinău și programele lor prin care alimentau cu banii contribuabililor români, moldovenismul statalist și românofobia la o parte însemnată din populația îndoctrinată.
articol scris de Dan Hazaparu, Președintele Fundației Române pentru Democrație prin Lege
DE CE INCA SE TEME NATO DE INTERCEPTORII MIG-31
Intrând în serviciu în 1981, MiG-31- Foxhound, a fost primul avion de luptă de a patra generație care s-a alăturat armatei sovietice și este considerat cel mai capabil în forțele aeriene ruse de astăzi în ceea ce privește performanța de luptă aer-aer. Platforma a fost dezvoltată pe baza interceptorului MiG-25 Foxbat de generația a treia și a fost supranumită „Super Foxbat” într-un raport către serviciile de informații occidentale prin dezertarea pilotului sovietic de MiG-25, Viktor Belenko. Foxhound a fost primul avion de luptă din lume care a folosit un radar cu matrice etapizată, Zaslon, și, în afară de Foxbat, rămâne cel mai rapid avion de luptă care a intrat în serviciu oriunde în lume.
Dimensiunea pură a Zaslonului, precum și rafinamentul său au plasat Foxhound-ul într-o ligă proprie în ceea ce privește conștientizarea situației, iar aeronava a fost, de asemenea, total inegalabilă în mai multe aspecte ale performanței sale de zbor. Capabil să acopere toate teritoriile vaste ale Uniunii Sovietice din nordul și Asia Centrală, MiG-31 a avand o rază de acțiune extrem de lungă și a fost primul avion de acest gen din lume capabil să facă croazieră susținută la viteze supersonice. Viteza maximă a aeronavei rămâne incertă, majoritatea surselor indicând o viteză de peste Mach 2.8 și unele estimând o viteză de peste Mach 3.
https://militarywatchmagazine.com/m/articles/2021/03/03/article_603f8acfd50794_03590408.jpg
MiG-31 cu rachete R-33
MiG-31 este unul dintre cele mai răspândite avioane de luptă din armata rusă, cu câteva sute mai multe cadre aeriene în rezervă. Uniunea Sovietică a intenționat inițial să înlocuiască aeronava cu noul design mai nou MiG-31M de generație următoare, care a fost considerabil mai mare și a folosit noi motoare D-30F6M, comenzi digitale de zbor și un afișaj multifuncțional de cabină cu tub catodic catodic, printre alte caracteristici noi.
Criza economică din Rusia a dus la anularea aeronavelor mai noi cu puțin timp înainte de începerea producției de serie la mijlocul anilor 1990, deși multe caracteristici ale MiG-31M, inclusiv radarul zaslon-M mult îmbunătățit și avionica au fost integrate pe cadrele aeriene originale MiG-31B Foxhound pentru a le îmbunătăți la standardul MiG-31BM.
Deși acestea au fost mai puțin capabile decât MiG-31M, ele ar putea totuși să funcționeze mult mai bine decât designul original Foxhound. Marea majoritate a flotei active MiG-31 a Rusiei a fost modernizată la standardul MiG-31BM, unele dintre acestea suferind îmbunătățiri suplimentare pentru a fi aduse la standardul MiG-31BSM și beneficiind de o viteză de croazieră mai mare și de o nouă capacitate centrală de realimentare a computerului și a antenei.
Noile interceptoare Foxhound au fost îmbunătățite cu rachete ghidate radar active R-77 și R-37, care au raze de acțiune de 110 km și, respectiv, 400 km și din care aeronava desfășoară adesea patru din fiecare. R-37 este de neegalat în ceea ce privește viteza și raza de acțiune și transportă un focos foarte mare de 61 kg, iar capacitatea de a-l trage la astfel de intervale este facilitată de puterea radarului Zaslon-M, care poate detecta aeronave mari și mijlocii la peste 400 km distanță.
A fost nevoie de mai mulți ani pentru ca avioanele rivale să înceapă să desfășoare radare matrice fazate construite pentru luptă aer-aer după ce URSS a început să lanseze Zaslon, Japonia făcând acest lucru 21 de ani mai târziu cu F-2 și SUA 24 de ani mai târziu cu F-22. D-30F6 de la Foxhound este, de asemenea, cel mai puternic motor cu o marjă considerabilă de a fi integrat vreodată pe un avion de luptă de generația a patra, iar performanța sa este suficientă pentru a permite aeronavei să funcționeze la altitudini extreme de 25 km. În timp ce majoritatea avioanelor de vânătoare și interceptoare nu pot lansa rachete la altitudini mari, Foxhound își poate folosi armele la tavanul său de altitudine maximă, ceea ce le permite să atingă ținte mult mai departe.
https://militarywatchmagazine.com/m/articles/2021/03/03/article_603f8a5843c757_97701894.jpg
MiG-31K cu rachetă balistică Kh-47M2
MiG-31 este cel mai greu avion de luptă construit pentru lupte aer-aer în serviciu oriunde în lume, la aproximativ 41.000 kg, în funcție de sarcina de luptă și combustibil. Aceasta este de aproximativ două ori mai mare decât F-15C Eagle – primul avion de vânătoare de superioritate aeriană al Forțelor Aeriene ale SUA în timpul Războiului Rece și timp de peste 15 ani după aceea și cu peste 10.000 kg mai greu decât F-22 american, care este în prezent cel mai greu luptător occidental în serviciu.
Potrivit designerului șef de la Fabrica de Avioane Sokol, unde sunt renovate avioanele MiG-31, Aleksandr Osokin, noile variante ale Foxhound sunt de aproximativ 2,6 ori mai capabile decât modelele originale din perioada Războiului Rece. Aeronavele au fost concepute nu numai pentru a intercepta tot felul de aeronave inamice, de la bombardiere și avioane de recunoaștere la avioane de vânătoare și avioane de avertizare timpurie în aer, ci și rachete cu aeronave foarte capabile de interceptare a rachetelor de croazieră la joasă altitudine, iar acum servesc cu mare succes la lansarea rachetelor hipersonice, facand-o mai bine decat incetele bombardiere.
Valorificând cadrul aerian foarte capabil al Foxhound și numărul foarte mare de aeronave pe care Rusia le are, aeronava a fost, de asemenea, adaptată pentru roluri dincolo de lupta aeriană în aer. Aceasta a inclus echiparea aeronavei pentru războiul anti-satelit pentru a valorifica vitezele foarte mari și altitudinile operaționale și capacitatea lor de a transporta rachete foarte mari necesare pentru a atinge ținte pe orbită înaltă.
Varianta MiG-31K a fost introdusă în funcțiune la începutul anului 2018 cu o capacitate de rachete balistice tactice hipersonice ca aeronavă de atac și de atac maritim, racheta Kh-47M2 – Pumnal putând amenința tot felul de ținte terestre și de suprafață la distanțe de până la 2000 km, cu fiabilitate și precizie ridicată și o viteză Mach 10.
https://militarywatchmagazine.com/m/articles/2021/03/03/article_603f8a96eb8570_90782841.jpg
MiG-31 cu armă anti satelit și Escortă MiG-29
Foxhound este de așteptat să rămână în serviciu în anii 2040 și este probabil cel mai important avion de luptă din serviciul rusesc datorită gamei largi de roluri pe care le poate îndeplini și versatilității sale în creștere pe măsură ce au fost integrate noi arme. Aeronava a fost recent invocată atât în configurațiile de superioritate aeriană, cât și în configurațiile de croaziera pentru a păzi Arctica rusă și sunt ideale pentru desfășurarea de pe pistele de gheață și temperaturile extreme de durată.
Cu fiecare escadrilă capabilă să acopere o zonă de 1000-1200 km și să detecteze și să angajeze ținte foarte departe, niciun avion din lume nu este mai potrivit pentru un astfel de rol.
Rusia dezvoltă în prezent un succesor al MiG-31, MiG-41, care va putea îndeplini roluri similare, dar va avea o performanță mult superioară în întregul spectru. Noul avion va putea zbura hipersonic la viteze care depășesc Mach 5, va avea un plafon de altitudine mai mare decât Foxhound pentru a zbura în apropierea spațiului, la cca. 40km altitudine.
El va desfășura arme mai capabile ca Arme de Energie Direcționata[1] și noi clase de arme anti satelit. Alte caracteristici, inclusiv integrarea inteligenței artificiale, o nouă suită revoluționară de senzori și noi arme hipersonice, au fost, de asemenea, speculate.
În cele din urmă, MiG-31 va rămâne probabil cel mai periculos avion de luptă al Rusiei construit pentru lupte aer-aer pentru anii următori – rivalizat doar de avionul său de vânătoare stealth Su-57 pe măsură ce designul se maturizează în continuare – și va continua să fie respectat pentru capacitățile sale considerabile de către adversarii ruși.
1.- Arme de Energie Direcționata – sau Electro Magnetic Puls – o armă potențial revoluționară care poate fi folosită împotriva unei largi game de ținte, de la aeronave la instalații radar. Astfel de arme sunt deosebit de utile dacă sunt operate de aeronave în spațiu, cum ar fi MiG-41, care este proiectat să zboare în afara atmosferei, deoarece, spre deosebire de alte arme sau rachete, armele energetice nu au recul, ceea ce înseamnă că sunt mult mai ușor de tras într-un vid decât rachetele sau armele.
O armă EMP mai puțin puternică ar putea fi folosită ca armă anti-dronă, atacurile electromagnetice fiind deosebit de potrivite pentru neutralizarea aeronavelor fără pilot. Acest lucru ar putea fi valoros, deoarece puterile occidentale încearcă să dezvolte o nouă generație de avioane de vânătoare fără pilot și să se bazeze mai mult pe active fără pilot, de la nave de război de luptă de suprafață la avioane de recunoaștere.
În funcție de cât de rentabil poate face Rusia armele sale energetice direcționate, acestea ar putea fi integrate pe o gamă largă de platforme, de la sisteme de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune la avioane de vânătoare de generația a patra mai vechi.
Pana in present doar Rusia poseda astfel de arme pe care le experimenteaza elaborand noi modalitati de aplicare in cat mai diverse campuri.
Sursa: https://militarywatchmagazine.com/article/why-nato-fears-russia-s-mig-31-interceptors-a-look-at-the-foxhound-s-immense-combat-potential
Traducerea: CD