Un adversar penibil: CTP anti-legionarul
Contains Link

Ionut22 minutes ago
.
Ca tot s-a facut comparatia cu Corneliu Zelea Codreanu, pentru corectitudine si pentru informarea celor care nu cunosc e bine de amintit si FAPTELE (asa cum au fost ele) care au precedat impuscarea prefectului Manciu, fapte relatate la vremea respectiva de catre maiorul Ambrozie intr-un memoriu inaintat autoritatilor.

„MEMORIUL D-LUI MAIOR AMBROZIE

În urma celor întâmplate a venit în anchetã inspectorul administrativ Vãraru. Iatã memoriul înaintat de dl. maior Ambrozie, inspectorului Vãraru:

„Domnule Inspector,

Hotãrât lucru cã dl. ministru de interne, dorind sã stie adevãrul adevãrat asupra celor raportate de noi telegrafic cu schingiuirea fiilor nostri, v-a trimis pe Dvs. si, cum credem cã doriti a face completã luminã, am fãcut acest memoriu cu naratiunea faptelor.

Faptul s-a petrecut dupã cum urmeazã: era lucru stiut în Iasi de cãtre directorii de scoli si de pãrintii elevilor, cã acestia fabricã cãrãmidã la Ungheni, pentru a construi o casã proprie în Iasi si cã, lucreazã la o grãdinã de zarzavat pusã la dispozitia lor de D-na Ghica, în str. Carol. O parte din studenti si elevi se întrunea odatã pe sãptãmânã, sub conducerea studentului Zelea Codreanu, când se fãcea repartitia la muncã, adicã: 40 studenti erau trimisi la Ungheni la facerea de cãrãmizi, iar 20-25 elevi erau repartizati pentru a uda grãdina de zerzavat.

Despre cele arãtate mai sus a aflat si prefectul de politie; pentru ce oare nu ar inventa ceva de senzatie la Iasi, de exemplu complot, mai ales cã jurnalele din Iasi sunt socotite ca o proprietate a D-sale si-i vor bate în strunã si atunci; zis si fãcut. În ziua de 31 mai 1924, ora 4.30-5.00 dimineata, când stia cã în curtea D-nei Ghica erau adunati vreo 65 studenti si elevi, a dat nãvalã peste ei cu întregul aparat de politie si cu multã armatã, dupã gravitatea faptului închipuit.

Mintea omeneascã refuzã sã priceapã ce s-a petrecut atunci, când studentii si elevii au fost înconjurati de ca cei mai ordinari criminali si chiar pe loc loviti barbar de agenti, armatã si chiar de politaiul Manciu.

Dupã o jumãtate de orã, cu totii, în cap cu studentul Zelea Codreanu, bine încadrati si în convoi, mergeau la vale pe strada mare cãtre politie; în drum au întâlnit un alt grup de elevi de liceu, care din ordinul profesorilor mergeau la joc de oinã la Copou. Acestia, fiindcã si-au permis luxul sã salute pe cei aflati în fiare, imediat au fost arestati, bãtuti si dusi la politie, ca complici cu cei dintâi.

Ajunsi la politie, prefectul, fãrã sã anunte parchetul, dupã gravitatea faptului, a început singur interogarea. Deci si bãtaia, maltratarea si schingiuirea studentilor si elevilor, pentru a declara cã au luat parte la complot si sã spunã ce stiu. Dar ce era sã spunã acestia, când nu stiau nimic? Aproape toti studentii si elevii au fost bãtuti. Mai grav însã au fost:

1. fiul meu, Cezar Ambrozie, elev clasa a VIII-a, seminarul pedagogic, cãruia prefectul, personal, i-a aplicat lovituri peste cap cu rânca de bou, iar la urmã, fiindcã nu a rãspuns cum vroia el, i-a aplicat un pumn puternic peste urechea stângã, spãrgându-i timpanul;
2. elevul Dumitriu Spinti, fiul maiorului Dumitriu; acesta a fost legat cu lanturi de ambele picioare si întors cu capul în jos; dupã ce i-a bãgat o armã printre picioare (tinutã de sergentul Cojocaru si caporalul Teodoroiu), a fost bãtut la tãlpi cu rânca, personal, de prefect, pânã când a lesinat;
3. elevul de scoalã Gurgutã Gh. a fost legat de mâini si picioare si pus cu fata în jos pe podea apoi bãtut cu rânca, iar pentru a nu se auzi tipetele sale, i s-a pus în dreptul gurii un lighean cu apãsi un agent avea grijã sã-i apese cu capul în apã când striga mai tare.

La toate schingiuirile acestea, au fost de fatã si doi ofiteri de jandarmi: cãpitanul Velciu si locotenentul Tomida, pe care, nu cred cã demnitatea de ostas sã-i lase a nu spune adevãrul, desi nu era de demnitatea lor de a sta acolo, întrebuintând oameni de trupã sa schingiuiri si întrebuintând o armã militarã ca unealtã de torturã, când este stiut ce menire are aceasta.

Dupã spusele studentilor si ale elevilor, în timpul când politaiul Manciu se îndeletnicea cu asemenea operatii, au trecut în cabinetul sãu d-nii procurori Culianu si Buzea. Cred cã d-lor vor arãta adevãrul.

Toate bãtãile si schingiuirile nu au încetat decât mai târziu, când domnul prim-procuror Catichi a venit la politie, fiind cerut de o comisie compusã din d-nii: profesor Cuza, Sumuleanu, avocat Bacaloglu, colonel Nãdejde si medicul legist Bogdan care a constatat cele arãtate în copie dupã actul alãturat si chiar în localul prefecturii.

Dupã cum vedeti, Domnule Inspector, noi pânã astãzi am procedat legal, adicã:

1.am chemat pe domnul prim-procuror si medicul legist chiar la prefecturã, unde am constatat bãtaia studentilor si elevilor;
2.am dat în judecatã pe schingiuitori la Judecãtoria Ocolului II;
3.am sesizat parchetul, unde s-a tr imis si actul medico-legal, afacerea fiind repartizatã d-lui jude instructor Ieseanu;
4.ca oameni de onoare si ofiteri am fi putut cere d-lui Manciu satisfactie pe calea armelor, dar d-sa este descalificat de când a refuzat sã se batã în duel cu cãpitanul Ciulei.

În mod cinstit, acesta este adevãrul.

Vã rog a cunoaste, cã între toti pãrintii ofensati, suntem doi ofiteri superiori, care pânã în prezent, fiindcã am procedat legal, suntem descoperiti, deoarece nu ni s-a dat nici o satisfactie pânã astãzi de cãtre nimeni. Credinta noastrã este cã dl. ministru de interne ne va da satisfactie completã, dând în judecatã pe prefectul Manciu pentru faptele arãtate si va interveni la Ministerul de Rãzboi, cãci prefectul Manciu, fiind ofiter de rezervã (sublt. de rezervã Manciu face parte din Reg. 10 Vânãtori, iar pentru mobilizare este la adãpost la atelierul de reparatie al Corpului III Armatã) cu bunã stiintã a schingiuit pe copiii camaradului superior fatã de gradul sãu.”
Maior (ss.) Ambrozie

Rezultatul anchetei este urmãtorul:

1.prefectul Manciu a fost decorat cu „Steaua României” în gradul de comandor;
2.toti comisarii care ne-au schingiuit au fost avansati;
3.încurajati de aceste mãsuri, ei dezlãntuie o nouã prigoanã în contra noastrã, de astã datã extinsã în întreaga Moldovã. Orice comisar, pentru a-si face o sursã de venituri de la jidani sau pentru o avansare, punea mâna în piept unui student, îl bãtea pânã la sânge în stradã sau la politie, fãrã a fi obligat sã rãspundã pentru faptele sale.”