Trei prostănaci de utilitate publică: Liviu Antonesei, Adrian Cioroianu și Mircea Vasilescu
M-am trezit cu ei în dimineața de 1 Decembrie 2010, invitați la TVR 1 să comenteze semnificațiile zilei de 1 Decembrie. Nu știu după ce criterii au fost identificați ca persoane capabile și demne(sic!) să apară în fața publicului spre a vorbi în ziua anului cea mai importantă. Prezența lor nu m-a deranjat ca idee, ci numai ca prestație, când am văzut ce dau din ei, ca să zic așa, și abia atunci mi-a venit să mă mir: ce caută caraghioșii aștia să ne strice ziua cu demonstrația lor chinuită și nătângă cum că 1 Decembrie nu ar fi o zi potrivită pentru a fi ziua noastră națională?!… De ce nepotrivită? Pentru că, iată, plouă și e frig!, s-au plâns nerozii! Ba chiar, în alți ani, a nins strașnic și a fost ger năpraznic în aceeași zi de debut calendaristic al iernii!…
Că ce bine ne-ar fi fost cu ziua națională mai prin vară, eventual de 1 iunie, a propus unul dintre năuci, de ziua copiilor, că doar tot românul a fost cândva copil ori are așa ceva!… Bașca cireșile, căci tot de de 1 iunie se ține și ziua cireșelor!… Sau prin Mai, a zis altul, când e și ziua Europei, căci deh, suntem acum mai întâi europeni, și români numai dacă ne mai rămâne cu ce!
A lipsit puțin ca vreunul dintre ei să propună ziua de 1 Aprilie! N-au făcut-o, căci prostănaci cu umor cine a mai văzut?! S-a căznit fostul meu student Mircea Vasilescu să se dea isteț și a propus ca zi națională ziua de naștere a lui Cargiale, care ni s-ar potrivi ca zi națională… Doar suntem o țară de Mitici! …Nu-i chiar așa de vinovat de ce face: nu mi-a fost numai mie student, a fost și țuțărul decanului Paul Cornea (a nu se confunda cu profesorul!), dar pe mine tot mă mai miră ciocoismul său ieftin: de ce te-ai mai făcut profesor de limba română, măi, băiete, dacă n-ai pic de compatibilitate sufletească cu vorbitorii de azi și de ieri ai acestei limbi?… Chiar nu ai din ce altceva să-ți câștigi pâinea cotidiană?…
Totul părea o șuetă post-modernistă, lipsită însă de elanul tineresc, de odinioară. Persiflare chinuită, penibilă, a unor valori comunitare definitorii. Imaturi și închipuiți, toți trei! A tunat și i-a adunat! Dar nu se cădea să li se dea loc și moment de întâlnire unul ca acesta! A fost gafa TVR-ului că i-a convocat sau știau bine acolo, la conducerea TVR 1, ce se va întâmpla?!…
Au deplâns toți trei că nu avem și noi o zi ca a Franței, în miezul verii!… Să poată ieși lumea la o bere și un mic, doi!… Binecuvîntată comparație! Comparația dintre 1 Decembrie și 14 Iulie!… Ce ne-am face fără proști în jurul nostru?! Iată, fără ei, adică fără cei trei tolomaci, cui i-ar fi trecut prin freză să facă o asemenea comparație?! Și cât de rodnică pare a fi! Căci dacă inversăm datele și ne întrebăm cum ar fi fost un 1 Decembrie ca dată a căderii Bastiliei, și ne imaginăm un 1 Decembrie 1789 la Paris identic, din punct de vedere meteorologic, cu 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, ne dăm seama că Bastilia, draga de ea, pe vreme de ger și ninsoare nu mai cădea în veci! Căci doar nu era pe un frig ca acela să-i poți aduce din Corsica și din sudul Franței pe toți „revoluționarii” care, sub bagheta iluminaților de peste Canal, au montat cacealmaua numită „Căderea Bastiliei”, căderea cumplitei temnițe în care, la data de 14 iulie 1789, nu se afla niciun deținut politic, de conștiință. Niciun anti-monarhist!… Există oameni foarte serioși pe această planetă, inclusiv la Paris, care contestă ziua de 14 Iulie 1789 ca zi de care franțujii ar avea de ce să fie mândri!… Le dau multă dreptate!
Întâmplarea a făcut că, trebuind să ies din casă azi dimineață, m-am gândit și eu la oasele mele, că se vor zgribuli de frig, iar apoi am avut un gând pentru cei din pricina cărora plecam de acasă pe o vreme așa de neprietenoasă: românii aceia, peste 100.000 care s-au adunat la Alba Iulia pe o vreme mult mai rea. Dar nu am avut destulă minte ca să mă minunez de ei, că au plecat de acasă nu pe ploaie, ca mine, cu mașina trasă la scară și cu șapte umbrele la ei, ci pe un ger aspru, unii pornindu-se la drum cu două sau trei zile mai înainte, în carul cu boi, sute de kilometri, cum a mers străbunicul lui Radu Sergiu Ruba, de la Pișcari, Satu Mare, ca să fie de față și în felul acesta să dea greutate actului ce urma să fie consimțit! Actul de la 1 Decembrie 1918 a căpătat prestigiul pe care îl are, devenind act istoric irevocabil, nu numai prin hotărîrile corecte luate, nu numai prin numărul mare de electori, care i-au dat valoare de referendum național, ci și prin condițiile meteo atât de potrivnice pe care le-au înfruntat cei 100.000 de martori! E bine că nerozii pripășiți la TV s-au plâns de vremea rea de afară, căci altfel nu „realizam” această dimensiune, dimensiunea …meteo, deloc neglijabilă, a celui mai important moment de istorie românească!
Alții, s-au plâns aceiași adunați de pe drumuri, iluminându-mi înțelegerea, adică cei din lumea civilizată, aleg cu grijă să facă istorie în funcție de starea meteo, de anotimp! Și au dreptate: e atâta istorie de operetă care s-a derulat între gentlemani pomădați și cu botinele bine lustruite! Numai noi, românii, nu suntem în stare să ținem pasul cu lumea subțire! Și facem istorie fără niciun gând la eleganța vestimentară, la confortul meteo și alte condiționări la care toată istoria noastră n-a luat seamă!
Ce le-o fi venit acelor valahi primitivi să se pornească pe o vreme atât de geroasă la drum, lăsând tihna și dulceața cuptorului de acasă, fără nici un gând la bieții de noi, urmași lucizi ai unor înaintași ale căror fapte vor fi incomod de pomenit și cinstit pe o vreme așa de câinoasă?!…
Unde mai pui că tot în acea zi, de 1 Decembrie 1918, s-a potrivit să se întoarcă în Capitala eliberată a Țării și regele Ferdinand și regina Maria, după doi ani de restriște la Iași, întoarcere petrecută în triumful Victoriei! Am uitat cu toții, inclusiv specialistul în istorie recentă, de acest detaliu a cărui semnificație este în clipa de față una singură: undeva de Sus lucrurile au fost astfel potrivite încât să nu mai afli nicio altă zi de peste an care să-ți amintească lucruri mai mărețe și mai plăcute unui cuget de român! Așadar, 1 Decembrie 1918, a fost și ziua în care Bucureștiul și-a reluat funcția de metropolă, de capitală a României, a tuturor românilor, după doi ani de ocupație barbară și rușinoasă! În acceași zi, de 1 Decembrie, s-au petrecut două evenimente excepționale pentru istoria Neamului! Ce vreți semn mai bun că nu e altă zi mai potrivită ca 1 Decembrie spre a fi în inima noastră ziua cea mai fastă?!
…Am mai auzit și altă prostie la cei trei cucuieți, reluată și pe alte posturi TV de prostit lumea: cum că 8% din populația României este exclusă din start de la această sărbătoare, adică maghiarii din România, pentru care 1 Decembrie trezește amintiri dureroase, nu se pot bucura și ei de ziua națională a statului în care viețuiesc de sute de ani!… Ceea ce nu este fair play din partea noastră!…
Ciudată logică!… Hai să mergem cu ea până la capăt și să întoarcem cu fața la perete și harta României, care, în inima oricărui maghiar autentic trezește amintiri dureroase, cică! Sau cum să procedăm cu aceste hotare ca să nu ne jignim concetățenii de fiecare dată când expunem public conturul lor?!… Prostia asta, cu care s-a repezit la noi de la Iași Liviu Antonesei, a circulat și la alte posturi TV unde a mai fost invitat marele istoric Cioroianu. Care s-a pronunțat ferm: în decurs de 10 ani va fi să se schimbe ziua noastră națională, nu va mai fi la 1 Decembrie!… E deasupra oricărei îndoieli!
Deci noi suntem de vină că maghiarii, unii maghiari, mai maghiari decât ceilalți, nu se împacă cu realitatea, cu adevărul, cu dreptatea! Câți sunt, domnilor, acei maghiari care nu se împacă cu ideea dispariției Ungariei Mari? Și, cu câtă istorie știți dumneavoastră trei la un loc, le dați dreptate acelor maghiari? Pricep din protestul vostru că mai multă decât prostia vă este ignoranța! Nu aveți habar de următoarele:
1. Ungaria Mare, după care oftează toți ungurii cărora le este nesuferită ziua de 1 Decembrie 1918, nu a existat. Nu a existat niciodată statul pe care susțin unii maghiari că l-a desființat Tratatul de la Trianon! La Trianon dimpotrivă, a fost creat un stat și o țară care nu existase înainte de 1914: Ungaria, stat național suveran.
2. Regretele după cele două treimi din teritoriul ficțiunii numite Ungaria Mare și după cele câteva milioane de maghiari înstrăinați de țara lor prin aceste pierderi de teritorii sunt regrete lipsite de sens. Nu poți să te plângi că ți s-a luat ceva ce nu era al tău. Atâta vreme cât în acele teritorii maghiarii erau dintotdeauna și sunt și azi o minoritate, iar majoritară este altă etnie, nu mai poate fi vorba de niciun regret, de niciun drept de proprietate unguresc asupra acelor teritorii. Între oameni serioși, oameni care au respect pentru regulile jocului, se termină orice dispută!
3. Trezește 1 Decembrie 1918 amintirea unei Transilvanii administrată de la Budapesta? Nu mă mir. Numai că pentru felul cum Budapesta a administrat Transilvania, din 1867 până în 1918, faptele petrecute sunt de natură să arunce un blam greu asupra Budapestei, constituind un capitol jenant din istoria maghiarimii. Dacă n-ar fi să amintesc decât strategiile și tertipurile dezonorante încercate pentru a-i maghiariza pe cei de altă etnie!
4. Au cei trei o simpatie specială pentru maghiari? Nu este un lucru de condamnat în vreun fel. Dimpotrivă! Numai că asemenea simpatii trebuie traduse în termeni raționali! A simpatiza azi cu maghiarii înseamnă să-i ajuți să revină cu picioarele pe pământ, să nu mai vadă în Trianon ziua catastrofei naționale! Nu știu care este situația din celelalte teritorii revendicate de iredentismul maghiar, în Slovacia sau Voivodina, dar pentru Transilvania este sigur un lucru, la care rog să mediteze fiecare maghiar sau român ostil zilei de 1 Decembrie: de la 1 Decembrie 1918 și până în decembrie 1989, populația de origine maghiară din România a crescut numeric, cu un spor demografic mai mare decât al maghiarilor din Ungaria…
Cum comentați?
5. Sunt comentatori politici la Budapesta potrivit cărora Ungaria este amenințată grav de evoluția demografică a populației majoritare. Per total, populația Ungariei a scăzut sub 10 milioane, dar nu numai numărul, ci și procentul de maghiari din Ungaria este în scădere. Ne-maghiarii din Ungaria sunt tot mai mulți! Unele voci nu se sfiesc să tragă semnalul de alarmă cel mai grav, evocând spectrul extincției etnice. Acceptând strict teoretic un asemenea scenariu, cred că este potrivit să facem o delimitare: un asemenea scenariu catastrofic poate fi luat în calcul pentru maghiarii din Ungaria, dar nu și pentru maghiarii din România! Jucându-ne cu ipotezele, mă pronunț astfel: dacă există vreun pericol de dispariție a maghiarimii din Ungaria, asemenea pericol nu este valabil și pentru maghiarii din Transilvania, care au, conform datelor statistice, toate șansele să supraviețuiască în condițiile social-politice pe care statul și poporul român le-a oferit tuturor minoritarilor după 1 Decembrie 1918! Cu alte cuvinte, mai clare: pentru maghiari ca entitate, pericolul și necazul nu vine de la așa zisa pierdere a Transilvaniei! Transilvania, după instalarea administrației românești, a fost un teritoriu al prosperității maghiare, al creșterii demografice etc. Nu am datele necesare, dar cred că dacă s-ar face un calcul exact și corect, complex, se va ajunge la concluzia că Transilvania este spațiul în care maghiarimea a propășit cel mai mult după 1918, în comparație cu maghiarii din alte teritorii, din Ungaria în primul rând! Acest paradox nu poate fi trecut cu vederea nici de românii cei mai nătărăi!
6. Previziuni sumbre se fac și pentru noi, românii, pe temeiuri similare cu cele referitoare la unguri. Nu trebuie să-i iubești prea tare pe maghiari ca să-ți dai seama că primejdiile sunt comune pentru noi și pentru ei. Am spus-o întruna, dinainte de 1990: nu maghiarii sunt pericolul pentru români și nu românii sunt cei care amenință viitorul previzibil al maghiarilor. Ci dimpotrivă: românii și maghiarii au adversari comuni și probleme identice de rezolvat. A instaura între noi un climat de tensiune și adversitate înseamnă a da curs scenariului după care se poate produce catastrofa care ne dă atâtea insomnii! Și nouă, și maghiarilor!
7. Este ziua de 1 Decembrie o zi care nu poate să nu nască tensiuni și animozități între noi și maghiari? Dacă unii asta cred, îi invit, inclusiv și îndeosebi pe cei trei preopinenți, să fie onești și să recunoască că ziua de 15 martie, ca zi cu atâta fast sărbătorită de maghiari, inclusiv de cei din Transilvania, prilejuiește printre români amintiri mult mai dureroase: amintirea a mii de români uciși mișelește în casele lor, nu pe câmpul de luptă ostășească, militară! 1 Decembrie, slavă Domnului, nimănui nu evocă amintirea unor maghiari uciși sau torturați ori batjocoriți de români!
…Cred că cele de mai sus sunt suficiente pentru numiții Mircea Vasilescu, Adrian Cioroianu și Liviu Antonesei ca să-și facă mea culpa. Au fost poftiți în casă și puși în capul mesei, la TVR 1, iar ei s-au hlizit la gazde cu vorbe necugetate, stricându-ne petrecerea la cei mai slabi de înger, care le-au dat vreo atenție! Cazul meu…
Dar nu! Nu-mi pare rău că i-am ascultat cu atenție, o atenție aproape colegială! Cine n-are proști, să și-i cumpere! Ceea ce, din fericire, nu este și cazul nostru! Avem destui! Dar din inepțiile auzite azi de la ei și de la alți comentatori TV, m-am ales cu o soluție de compromis, imaginată ceva mai târziu, căznind la textul de față! Le dau dreptate într-o anumită privință: da, ne-ar trebui și o zi de bucurie națională, în condiții meteo care să permită exuberanței dionisiace să se dezlănțuie ca pe timpuri, acelea mai tracice. Zi care să nu înlocuiască ceea ce e de neînlocuit, ziua de 1 Decembrie, ci să i se adauge. Și nu cred că ar putea fi zi mai potrivită decât 15 august, care deja este o zi de mare sărbătoare, în mai toate familiile. S-o facem în mod oficial a tuturor românilor, din motivele pe care le poate găsi și imagina oricine, o mulțime, incluzând aici și profeția Papei Ioan Paul al II-lea: România este grădina Maicii Domnului!…
Ziua de 15 august se leagă deja de ziua de 1 Decembrie, numai că ne-a scăpat să deslușim acest semn dumnezeiesc: Ceea ce s-a desăvârșit într-o zi de 1 Decembrie a avut începutul într-o zi de 15 august, de ziua Sfintei Maria. Căci guvernanții de atunci, în frunte cu familia regală, cu Ferdinand și Maria, ca să ceară protecția Cerului pentru ce va să urmeze, au decis intrarea României în război la data de 15 august. 15 August 1916… 1 Decembrie 1918…
Cele două zile nu pot fi gândite decât împreună și tot împreună trebuie să intre în Calendarul sărbătorilor de peste an ale Românilor. Împăcându-i astfel pe toți românii, proști și deștepți laolaltă, de-a valma, împărtășindu-ne cu toții, fiecare cum poate și cât îl duce mintea, din aceleași bucurii și satisfacții numite valori naționale. Căci avem nevoie și de această Unire, mai mare decât ce Mare!
Ion Coja
PS Strâng mâna comentatorului TV care, la sfârșitul emisiunii, a știut s-o salveze rostind adevărul simplu, de bun simț: Iubirea de Țară nu ține seama de starea vremii… Aferim!
1 decembrie 2010
Dupa parerea mea ,1 DECEMBRIE este o zi fabuloasa pentru ROMANIA ,dar mult mai potrivita ca ZI NATIONALA ar fi 10 MAI!Un singur argument!!-fara INDEPENDENTA ,nu se putea vorbi de UNIRE!
se poate cobora in timp si opri pe la revolutia pasoptista, pe la miscarea de emancipare a lui Horea, apoi, la 1600, la Prima Unire samd. Unii se cramponeaza de 10 mai.
si totusi solutii exista avand ca scop salvarea tarii.gm
tradarea merge mana in mana cu indobitocirea. Asa se intimpla si cu tarile din asa zisa „primavara araba”, dar si cu „integrarea”(dezintegrarea) in babilonia comunista satanica iudeomasonica UE. totul instrumentat de oculta satanica iudemasonica cu ajutorul cozilor de topor, a tradatorilor, a strainilor infiltrati ca lupii in structurile statului, de la uriasul aparat de manipulare diversiune si control, format din monopolul pe care il au, asupra mijloacelor de indobitocire in masa: tv, radio, ziare, net…la instigatori, provocatori, tradatori si javre, care s.au lasat indobitociti cu mizeriile occidentului, sau cumparati cu euro sau dolari.
Oare atit de indobitocit a ajuns sarmanul om modern, atit de intunecat la suflet si ochi, incit sa nu vada ca 23 de ani de „civilizatie” occidentala, au adus sclavia, saracia, indobitocirea, desfraul….jefuirea resurselor de catre straini, aurul, petrol, gaze…distrugerea economiei, industriei, fabrici,.uzine, combinate… distrugerea familiei a culturii a traditiei….hotia bancherilor, asigurari, pensii private…???
oare ce trebuie sa se mai intimple? iata ce: din 2014 jefuirea pamantului agricol de catre straini !!! pamantul agricol reprezinta avutia cea mai importanta pe care o avem ! (aparata cu pret de singe de stramosii nostri, in fata iataganelor la Rovine, Vaslui, Calugareni, si Plevna, in fata invadatorilor occidentali lacomi si parsivi la Posada, Marasesti si Oituz…) si pe aceasta avutie o vom pierde, adormiti in somnul pacatelor si viciilor impuse si intretinute de nelegiuiti( droguri, homosexuali, coruptie, lacomia de bani,multiculturalism, globalism, nonconformism, desfrau, pornografie)!
Ce vom face atunci? oare cind ne vom trezi din indobitocirea impusa de oculta satanica iudeomasonica : nelegiuitii occidentali : ue, ussa, fmi, nato ?
Frumoasa tirada ! Mi-l si inchipui pe stimatul confrate de blog, in toga,pe treptele Academiei din Athena , decretind cu voce tunatoare „crima” oricarui cetatean care se sustrage de la treburile cetatii…..Apropo’ chiar avem si o statuie a lui pe frontispiciul cladirii Universitatii de Drept , magistrul Solon …….Maestre uite care-i treaba .Daca noi am rezolva aceste probleme ,atunci Mesia ce ar mai face la venirea lui ? Se zice ca raul de pe planeta nu poate fi extirpat si ca incarnarea Antichristului ar fi iminenta in urmatorii citiva ani .Adica dupa vor incepe sa micro-chip-eze oamenii ,vor incepe si niste razboaie sangeroase ,trei ani de dictatura feroce ,dupa care v-a veni Mesia – Issus .Cerul se v-a limpezii si se v-a face dreptate .Pina atunci facem si noi ce putem si ce stim mai bine.
iata, inca o data, dovada ca sintem condusi de tradatori, de straini de neam, ca sintem o tara ocupata de straini: dusmanii neamului din trecut si din prezent, cei care in trecut ne rapeau copii pentru armata sultanului de ieniceri, si cei din prezent care ne jefuiesc resursele aur gaze, petrol…turcii si americanii, defileaza cu tupeu, isi bat joc de poporul transformat in populatie, cu societata de consum paine si circ!