CULTUL FRICII SI AL MORTII duce la RENUNTAREA LA LIBERTATE si la LEPADAREA DE HRISTOS

Mesaje primite
x

Cornel Iliescu

15:28 (acum 3 ore)

către bcc: eu

CULTUL FRICII SI AL MORTII duce la RENUNTAREA LA LIBERTATE si la LEPADAREA DE HRISTOS. Semnul “botnitei” vs. semnul crestinilor – SFANTA LITURGHIE SI IMPARTASIREA. Parintele Cezar Axinte si profesorul Mihail Chircor despre “BATALIA CU POTIRUL”. PANDEMIA ca “exercitiu” al razboiului Satanei cu Hristos (VIDEO, AUDIO, TEXT)

13-06-2020Sublinieri

Emisiunea “Vestea cea bună” – Despre frică – 19 mai 2020

Realizatori: Pr. Cezar Axinte şi Prof. Mihail Chircor:

Mihail Chircor:

“Aceasta pandemie declarata de OMS este o piatra de hotar, un moment de rascruce in istoria omenirii; lucrurile nu vor mai fi niciodata cum au fost. (…) Lucrurile se cern si credem ca este nevoie de o discutie serioasa privind impactul acestor evenimente asupra sufletului crestinului. (…) Nu am vazut nicaieri pana acum o dezbatere privind aspectele duhovnicesti ale pandemiei, fiindca are o componenta mediatica extraordinara. Ziceam inainte parintelui ca eu as da nota zece minus acestui scenariu foarte bine pus la punct – care a depasit toate asteptarile… Nu spun ca nu exista virusul, nici nu indemn la nesupunere civica. (…) Spun scenariu pentru ca eu, in 66 de ani de viata, nu am intalnit nicio perioada in care deschizi ziarul sau televizorul si nu gasesti nimic in afara de COVID. Bun, este, intr-adevar, o problema, este o amenintare, dar mai sunt si alte probleme, mai este si altceva in existenta noastra. Ceea ce a reusit sa produca aceasta pandemie este o frica teribila in randul populatiei, un numar foarte mare de oameni afectati de frica – frica de virus, frica de moarte. Si aceasta pandemie a fricii vrem sa o discutam cu parintele. Cum facem sa scapam de ea, fiindca altfel insasi frica asta de boala ne va imbolnavi” .

***

Român Ortodox în Franta:

Pr. Cezar Axinte și Prof. Mihail Chircor despre cultul fricii. “Ca sa nu cad in cultul fricii, eu nu mai pot vedea altfel moartea decat ca un Paste”

Câteva spicuiri din cuvânt:

Pr. Cezar Axinte:

– Frica devine un cult. Are toate componentele unui cult, ale unei religii. Daca putem intelege cuvantul [religie] care inseamna a te lega, „a te loga” – cum se obisnuieste acuma in limbajul acesta cibernetic –, a te re-lega cu toata fiinta ta, cu tot efortul tau de un lucru, fie el si ireal sau irational, este o religie.

Practic, vad ca acest cult al fricii nu face niciun fel de moft si primește pe oricine sa devina apostol, de la academicieni pana la preoti crestini, chiar si ortodocsi – nu cred ca ar face mofturi sa primeasca si un ierarh, sau mai multi ierarhi.

Se contureaza faptul ca, desi te numesti crestin ortodox, dar tu practici acest cult al fricii, mi-e teama ca trebuie sa spun ca, usor-usor, te dezlegi sau te lepezi de Hristos, de credinta ta si te loghezi, te re-loghezi – sa spunem asa – de un alt cult, cu apostolii lui, cu dumnezeul lui. Dumnezeul acestui cult este moartea, pentru ca este inteleasa ca singura realitate, ca ultima realitate, cu stapanire abosoluta.

Or, iata ca avem aici – sa ma ierte Dumnezeu daca gresesc, dar indraznesc sa creionez aceasta imagine – un cult generalizat sau o denominatie a unui cult generalizat, care este nihilismul sau cultul mortii.

Dumnezeu, la un moment dat, le spune fariseilor si carturarilor, cand acestia vor sa adune probatoriu pentru dosarul Lui de instanta, intrebandu-L ce va fi, ca: iata, la noi avem casatoria de levirat, au fost 7 frati, au murit, si la inviere a cui va fi femeia? Si atunci Mantuitorul le spune: Va rataciti necunoscand Scriptura si puterea lui Dumnezeu. Si le spune: Dumnezeu este Dumnezeul viilor si nu al mortilor. Cu alte cuvinte, cultul pe care il marturisim este al unui Dumnezeu Viu, al Celui Viu, al lui Hristos cel Inviat, care este si Dumnezeu. Or, din moment ce eu ma lepad, ma departez sau ma indoiesc, eu practic un alt cult, iar acesta este cultul fricii, care este o frica irationala. Pentru ca avem si o frica rationala, daca ii putem spune asa. Dupa cadere, omul are o frica pe care nu o avea inainte, fiindca era imbracat in lumina, si nu avea de ce sa-i fie frica. Desi Dumnezeu i-a pus pe Adam si pe Eva in gradina Edenului „ca sa o lucreze si sa o pazeasca. Era si acolo o paza, o atentionare. Nu era o frica, pentru ca moartea inca nu exista. De unde vine si aceasta practica in cultul nostru, in mistica rasariteana: paza mintii, smerita cugetare. (…) Deci, Dumnezeu l-a pus pe om sa pazeasca. De ce? Dumnezeu cunostea ca exista demon, stia ca [Lucifer] a cazut. I-a spus si de pom, dar omului nu-i era frica. Dovada ca s-a dus si a mancat, chiar daca Dumnezeu i-a spus: negreșit, cu moarte vei muri. De ce? Pentru ca omul nu cunostea frica de moarte. Dupa cadere omul s-a invatat cu frica de moarte. Nu credeam sa-nvat a muri vreodata... Eminescu, genial! Copilul nu stie ce e moartea. Noi invatam ce e moartea. O invatam de la mediul inconjurator, dar de la om cel mai mult. Acest cult al mortii, adica frica irationala, este in raspar cu frica rationala, adica cea cu care Dumnezeu l-a echipat pe om dupa cadere. Nu l-a lasat pe om asa, adica sa mearga pe varful unui munte sa nu inteleaga ca exista forta gravitationala, sa calce in gol. (…). Prin urmare, omul este echipat cu aceste mecanisme extraordinare, care il pun intr-o situatie de aparare sau de fuga, depinde de caz, cu ce stim: adrenalina, neurotransmitatori, cu creierul care da comenzi corpului ca sa se apere, sa se angajeze in lupta. Are pentru cateva secunde niste mecanisme care se dezvolta datorita fricii si il pun pe el la adapost; sau vorbim de instinctul de conservare, care functioneaza independent de ratiunea omului, deci niste echipamente pe care le-a lasat Dumnezeu.

Dar, dincolo de aceasta, orice frica nu este de la Dumnezeu ci este de la cel care are, sa spunem asa, „jucaria” cea mai interesanta. Jucaria care i-a fost luata. Diavolul a pierdut aceasta „jucarie” extraordinara cu care tinea lumea in teroare. Pana la intruparea lui Hristos, „jucaria” preferata a diavolului, si care era in mana lui, si dispunea absolut si discretionar de ea, era moartea. Ei, bine, i-a fost luata! Aceasta jucarie, acest instrument de tortura i-a fost luat diavolului. Prin urmare, din moment ce moartea a fost biruita, Hristos a biruit moartea în Sine, dar nu pentru Sine, ci pentru noi – deci n-a facut o demonstratie -, iata ca noi avem porunca sa nu ne fie frica, adica sa nu ne supunem acestui cult pentru care, in existenta noastra, ultimul cuvant il are moartea. Da, moartea este o realitate, dar nu e ultima realitate. Si atunci, noi, odata ce ne supunem acestui cult, devenim practicanti ai acestui cult. (…)

Din moment ce eu ma supun acestei frici, incat ma lepad – nu neaparat de Hristos, ci de cultul meu care spune: n-ai frica, stai tare, Hristos a inviat, turma mica nu te teme, si toate celelalte pe care le exersam de la Botez, sau poate chiar si de la nastere (…) Si atunci, bineinteles ca in momentul acesta se pune problema ca noi, ca crestini, si cu atat mai mult noi, ca preoti, sa dam un exemplu lumii. Adica ceea ce am predicat sa fie conform cu ceea ce traim, cu ceea ce faptuim. Sigur, nu putem fi la nivelul unui sfant care a facut o asceza exceptionala, dar, ca sa treci clasa minimal trebuie sa iei un cinci, deci minimal trebuie sa ne punem problema aceasta. Si una din problemele pe care trebuie sa ne-o punem este biruirea fricii. Pentru ca nu tu ai biruit. Zice: Indrazniti, Eu am biruit lumea. Adica: Eu am biruit-o, si tu esti cu Mine, ai partasie cu Mine. Deci [Hristos si biruinta Sa] devine parte din noi.

Am intrebat credinciosii intr-o zi: va rog sa-mi spuneti care este cel mai sfant obiect din biserica aceasta. (…) Si, dupa multe discutii, s-a ajuns la concluzia ca Sfantul Chivot de pe Sfanta Masa este obiectul cel mai sfant. Toate sunt sfinte, si lingurita si… De ce sunt sfinte? Pentru ca au atingere, partasie, au intrat in contact cu Hristos. Dar, atuncea, daca o tabla moarta o cinstim, Sfantul Chivot se cinsteste, cu atat mai mult tu, care te-ai impartasit. Tu nu esti Sfant Chivot? Tu nu esti mai mare decat Sfantul Chivot?

[…]

Numai asa poate fi tratata moartea in chip firesc, ca si cum ar fi Paste. Pastele meu pentru care ma pregatesc la fiecare Liturghie. Si, cand vine momentul, eu de fapt m-am antrenat toata viata pentru Pastele meu personal. Asta este de fapt Pastele: este trecerea de la moarte la viata. Si nici nu poti sa-ti mai inchipui altfel moartea. Ca sa nu cad in cultul fricii, eu nu mai pot vedea altfel moartea decat ca un Paste.

[…]

Uitați ce spune Sfântul Nicolae Velimirovici:

“Nimic din lume nu-l face pe om atat de josnic si atat de mic ca frica de moarte”.

Va dati seama? De ce? Pentru ca omul nici nu stie ca actioneaza conform fricii de moarte. Toate gesturile, toate gandurile, toate cele pe care le face sunt circumscrise fricii de moarte sau ne-fricii de moarte. Or, virusul fricii de moarte este intr-o stare latenta, insa cand este zgandarit mediatic, se produce contagiune si el incepe sa lucreze, omul devine mic si josnic – mai ales cand frica de moarte devine iminenta – virtual iminenta! (…)

Biserica are instrumentele ei ca sa-l vindece pe om de frica de moarte. Si nu numai ca-l vindeca de frica de moarte, il vindeca si de moarte. Or, aici intram in contradictie cu autoritatea. De ce? Pentru ca acest lucru nu se poate intelege in chip rational, ci supra-rational, mistic. Si te incredintezi ontologic, nu academic.

[…]

Prof. Mihail Chircor:

Este pentru prima data din istoria omenirii, dupa cate stiu eu, cand imixtiunea Statului in Biserica este atat de vizibila si de puternica.

Pr. Cezar Axinte:

Da, Statul a trecut dincolo de Catapeteasma.

Stalin a inchis bisericile, le-a dinamitate, le-a daramat, dar nici Stalin n-a indraznit sa treaca dincolo de Catapeteasma. (…) La Vohodul Mic, cand iesim cu Evanghelia, diaconul spune: “Binecuvinteaza, parinte, sfanta intrare!”, preotul raspunde: “Binecuvantata este intrarea sfintilor Tai… – lumea poate crede ca preotul se slaveste pe sine. Nu! E vorba ca preotul da binecuvantare sa intre ingerii care doresc sa priveasca Sfanta Jertfa! Pai spune asta unui… [ateu]. Cum sa spui asa ceva, ca in Potir este Hristos si ca preotii dau binecuvantare ingerilor, care nu indraznesc sa treaca dincolo de catapeteasma, decat cu binecuvantarea preotului? Fac ingerii ascultare de preot, ala cel mai amarat si mai prost! Ingerii stau si asteapta, iar autoritatile vin si iti trimit un comisar in Altar care sa-ti spuna cum se impartaseste?!

[…]

Nu exista alt antivirus impotriva fricii de moarte si impotriva mortii decat Trupul si Sangele Mantuitorului. Pentru asta suntem pregatiti de orice.

***

Emisiunea “Vestea cea bună” – Vânzătorii de iluzii – 26 mai 2020

Realizatori: Pr. Cezar Axinte şi Prof. Mihail Chircor:

Prof. Mihail Chircor:

Mantuitorul a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Exista o singura cale, cea a lui Dumnezeu, a mantuirii, un singur adevar, al lui Hristos si o singura viata adevarata, Imparatia Cerurilor. Restul e minciuna tatalui minciunii. Nu-i o cale usoara, dimpotriva, e grea, cere jertfa, dar la capatul ei e Dumnezeu si Imparatia Cerurilor. Si nu toti se incumeta pe ea.

In zilele acestea trecem printr-o perioada grea, urata, de incercari, de cernere si, daca imi permiteti, e o cernere cu o sita cu ochiuri mai micute. Unii o numesc pandemie. Pandemia a limpezit lucrurile, a anulat micile poteci si a lasat deschise doar doua cai: a indumnezeirii si a indracirii. Cale de mijloc nu a mai ramas. Si tocmai in aceasta perioada, ca in toate perioadele tulburi ale omenirii, au aparut si vanzatorii de iluzii. Cei ce promit un paradis iluzoriu si foarte usor de atins. Te urci in masina sau in avion si el te duce la un all-inclusive pe viata. Ei iti promit si o protectie totala, sanatate vesnica, vaccin si cate si mai cate. Cu o singura conditie: sa ii asculti pe ei. Si nu cer mare lucru: increderea in ei, supunerea lor. Si va fi bine, lucrururile vor reveni la normalul de dinaintea pandemiei si chiar si mai si. Par niste miei, dar numai blana e a mielului, căci sub ea e un lup necrutator. Atentie la acest agent de vanzari iluzii imbracat in haina de miel, care promite atat de multe si cere atat de putine in aparenta. Dar ceea ce promite nu are nici o valoare, iar ceea ce cere e nepretuit: sufletul nostru si vesnicia.

Ii intind stafeta, microfonul, parintelui, la intrarea in biserica caruia scrie “Nu hraniti lupii!”

Pr. Cezar Axinte:

„Parca este ciclic, nimic nu e nou sub soare. Si la inceput de doua ori chiar s-a intamplat sa spuneti ‘vanatorii de iluzii‘, ceea ce e foarte corect, ca daca exista vanzatori de iluzii trebuie sa fie si vanatori de iluzii. Noi suntem vanatorii de iluzii, eventual sa ne inghesuim sa luam primii, sa nu ne scape ceva sau sa ne ajunga si noua, dupa cum am fost obisnuiti, pentru ca nu este un exercitiu de ieri sau de astazi: „nu vă băgați în față”, „dați câte puțin să ajungă la toți”. Deci iluziile, desi sunt iluzii, iata ca par ca nu ajung tuturor, trebuie sa te grabesti, trebuie sa te inghesui…

Intr-adevar, ati spus minunat ca dincolo de criza sanitara care exista si pe care nu o negam – Biserica nu o neaga si nici nu o ignora – si care care poate fi masurata, exista intr-un fel sau altul. Dar ce este foarte interesant, nu numai ca a fost depasita, ci ca ea, aceasta criza nu are nici pe departe caracteristicile unei crize sanitare, cum au mai fost si altele. Adica ar fi trebuit ca exercitiul acesta sa duca la solidarizarea oamenilor.

Prof. Mihail Chircor:

Pai sunt mesaje: „Stam acasa, impreuna biruim”. Noi, oamenii, fara Dumnezeu, biruim stand in casa… Uniti, solidari…

Pr. Cezar Axinte:

Vedeti ca exista deja si expresia ‘solidari, dar solitari’. Adica, din capul locului, Dumnezeu  a fost scos din ecuatie. Odata ce suntem solitari, ne-am rupt de nevoia de a fi in comuniune cu Dumnezeu. Sigur ca poate mergem prea departe, poate nici nu s-au gandit oamenii cand au scos logo-ul asta care e de campanie.

Prof. Mihail Chircor:

Logo-ul l-a scos necuratul, nu oamenii. Necuratul vorbeste prin gurile unora, Dumnezeu prin gurile altora.

Pr. Cezar Axinte:

…Dar se simte o mare suferinta, o mare jale.

Prof. Mihail Chircor:

Sa va inseninez putin. Circula pe internet si pe anumite televiziuni o declaratie oficiala de stat a Presedintelui american Trump. Este aberant in pandemia pe care o declari sa lasi deschise magazinele de bauturi alcoolice, centrele de avort, hipermarketurile, care sa raspunda unor „nevoi esentiale” si inchizi toate lacasurile de cult. Si el a introdus, prin forta pe care presedintele Americii o are, lacasurile de cult in domeniul esential. A spus ca „tara asta are nevoie de mai multa rugaciune, nu de mai putina. Preotii, rabinii, imamii isi cunosc comunitatile si le iubesc, vor stie ei cum sa le protejeze”. Si a spus ca ordona [deschiderea lacaselor de cult]. Este o atitudine de presedinte crestin si nu putea sa iasa un presedinte crestin dintr-un neam pagan. In ciuda faptului ca America pare extem de heterogena, credinta este prezenta acolo. Vestea e buna.

Pr. Cezar Axinte:

Da, vestea e foarte buna. Crestinul nu poate sa fie decat optimist. Insa poate ca anumite intuitii sau poate experienta ma fac sa fiu prudent. Desi este nemaiintalnita in istoria ultimelor decenii o astfel de pozitie, sunt totusi prudent in a ma increde foarte mult, dar despre asta o sa vorbim altadata. Mi se pare un rol foarte bine acoperit, un rol foarte bine jucat, sa nadajduim la Dumnezeu ca nu este doar un rol, si ca dincolo de ceea ce mi se pare, exista o curatie, o sinceritate, vom vedea. Si vom vedea in foarte scurt timp – asta este bine, de-asta mi-am si permis sa am o rezerva. Dar dincolo de lucrul acesta, observ o mare asteptare. Astazi am vorbit cu un militar pensionat si care a muncit toata viata cu informatii de prima mana. Si mi-a spus ca lui ii ‘miroase’, din experienta sa, ca lumea pare sa astepte un brat de fier, pare sa ceara asta si sa astepte asta. […] Intuitia ma face sa cred ca omul acesta, care este de buna credinta si cinstit sufleteste, care isi iubeste neamul, are dreptate. Pentru ca [de exemplu], daca un om este dispus sa te raporteze, sa sune la 112, pentru ca nu ai masca… e mult prea mult, intr-un timp mult prea scurt. Un exercitiu care dureaza de doua luni si e atat de bine impropriat… Este cu totul si cu totul neverosimil – dau un exemplu poate extrem – ca un coleg de banca cu care, sa zicem, am jucat fotbal in curtea scolii in scoala generala, ar putea sa sune la 112 [sa ma reclame] ca nu am masca. Lucru care s-ar putea totusi intampla. In numele a ce?

Prof. Mihail Chircor:

Va spun eu a ce, in numele fricii. “Adica tu si cu astilalti ai tai, inconstienti, refuzati sa va supuneti acestor reguli si facand treaba asta, tu pui in pericol integritatea si viata mea si a familiei mele. Si eu care tin la viata mea, ma apar si nu am sa iti permit nici macar tie, colegul meu de banca sa imi pui tu mie si familiei mele, viata in pericol. Viata e tot ce am!”.

Pr. Cezar Axinte:

Adevarat. Pai se inscrie in rationament, atunci… Si atunci mergand cu rationamentul mai departe, omul [militarul in rezerva] cu care am vorbit astazi, cu care am avut un dialog duhovnicesc, are dreptate. Căci colegul meu de banca care e gata sa ma raporteze pentru a-si apara viata si integritatea, este gata sa cedeze totul, chiar catre o mana forte, in sensul acesta, de a renunta la drepturi si libertati dobandite in sute de ani, pentru o iluzie. Pentru ca viata, siguranta si sanatatea asa cum sunt ele prezentate, sunt iluzii – ca de aici am pornit, de la vanzatorii de iluzii. Or, pentru o siguranta ipotetica, renunti la libertate, la bucurie – libertatea are in sine si bucuria, pe cand frica nu are in sine decat o incrancenare, o tensiune extraordinara. Or, vedeti ca e un paradox, o contradictie in termeni…

Prof. Mihail Chircor:

Frica de boala, de moarte, de jertfa, de suferinta il face pe om sa prefere ca, in loc sa fie un om liber – care s-ar putea imbolnavi si suferi  – sa fie un sclav sanatos. Asta e alegerea lui.

Pr. Cezar Axinte:

Aici e eroarea. [De fapt], prefera sa fie un sclav bolnav [nu isi da seama ca pierde totul, in realitate, adica si sanatatea, in numele careia isi vinde libertatea – n.n.]. (…) S-a intamplat cu poporul lui Israel, cand i-a scos Moise din mana lui Faraon si au inceput sa carteasca. Pai noi mancam caldari de carne acolo si acum murim de foame… [M.C.: Fusesera niste sclavi imbuibati, iar acum erau niste oameni liberi care sufereau]. Sufereau, dar sufereau nu din pricina lui Dumnezeu. Ei n-au ratacit 40 de ani in Egipt, pentru ca Dumnezeu este asa, un cinic, “o putere” careia ii place sa vada “furnicile” astea cum se calca in picioare si se zdrobesc pentru niste jumari de porc, pentru niste caldari de carnuri, cum spuneau ei, chiar aceasta este sintagma. Ci pentru ca El le-a dat Canaanul, i-a scos din Egipt cu plagi, cu toate minunile acelea, au trecut Marea Rosie in 48 de ore, au ajuns in Canaan si le-a zis: Asta e tara pe care v-am dat-o, mergeti si luati-o! Ei au trimis iscoade si cand au vazut abundenta si oamenii care erau foarte puternici si sanatosi acolo, cu holse imbelsugate, au zis: Nu avem nici o sansa, sunt multi, sunt sanatosi si bine hraniti, in schimb noi veniti din sclavie nu avem nicio sansa… Si pentru ca au cartit si nu au avut curaj, din pricina lasitatii, a fricii de moarte, care, bineinteles ca provine din necredinta, Dumnezeu a zis atunci: Niciunul dintre voi nu va vedea Canaanul. Si n-a intrat nici macar Moise. […]

Ne dam seama ca aceasta frica ne poate face sa pierdem tara promisa, Imparatia cerurilor, Ierusalimul cel de Sus. Suntem in aceasta situatie…. Antihristul nu se va inscauna cu forta, ci in aplauze, iar la drepturi si libertati se va renunta consimtit, de buna voie. Or, noi renuntam la Adevar si ne pierdem libertatea. Adevarul nu e o idee, o doctrina, ci este o Persoana. Adica renuntam la Hristos. Asta se vede. De-asta am zis ca vad o jale. [.…] E un moment foarte greu, foarte tensionat, e o reteta extrema de fina si rafinata a celor ce gestioneaza aceasta situatie, uneltele si vasele foarte in-duhovnicite [in sens negativ, indracite – n.n] ale celui-rau. As vrea sa fiu atat de ravnitor ca unul dintre apostolii acestei noi religii.

Prof. Mihail Chircor:

Hai sa punctam putin si sa iesim dintr-un limbaj criptic. Frica a facut sa se intample ceea ce daca as fi spus acum un an cuiva, mi-ar fi pus eticheta de nebun, m-ar fi injurat si m-ar fi dat afara. Parintii nu isi mai primesc copiii si nepotii de frica bolii, a mortii. Copiii si nepotii nu mai merg la parintii lor de frica bolii si a mortii. Daca i-as fi spus cuiva asta acum 1 an sau chiar acum 3 luni, sau ca nu are sa mai mearga de Paste la slujba de Inviere [si ca va fi fenomen de masa] mi-ar fi zis ca sunt nebun… Acolo s-a ajuns cu frica. Este o frica care e straina firii omului, e nefireasca si patologica.

Am auzit intr-un cuvant de invatatura de la parintele Ilarion, duhovnicul manastirii Crucea, o definitie a sanatatii pe care nu am mai auzit-o pana acum (…). “Starea de sanatate a unui om este starea de unire cu Dumnezeu, cu Hristos”. Deci cu cat omul este mai apropiat de Hristos, cu atat este mai sanatos. Cu cat se indeparteaza omul de Hristos se imbolnaveste. […] Boala trupului este generata de boala sufletului, boala sufletului este generata de pacat, deci, practic, pacatul ne imbolnaveste trupurile. Vrem sa fim sanatosi? Sa ne apropiem de Hristos, sa ne unim cu Hristos!

Pr. Cezar Axinte:

Starea de sanatate este starea de despatimire. Nu e vorba de a scapa de toate bolile astea, dar atat de sanatos poti sa ajungi in unire cu Hristos, incat scapi de o boala de care n-a scapat nimeni – moartea. Ca aici e batalia. Asta-i starea de sanatate, cand omul este incredintat ca a biruit moartea.

[…]

Prof. Mihail Chircor:

As vrea sa fac o trimitere foarte scurta la slujba Botezului, unde le Lepadari, se spune: “Te lepezi de Satana? Te unesti cu Hristos? Te-ai unit cu Hristos? ” Deci, noi, cei botezati, ne-am unit cu Hristos, depinde de noi, mai departe, sa ramanem uniti cu Hristos sau apropiati, la o distanta cat mai mica sau sa ne indepartam si sa ne pierdem.

Pr. Cezar Axinte:

La distanta mica nu. Intim! Ca aicea a fost batalia. Sa cedezi cea mai mica distanta! Aicea-i batalia cu Potirul! A te uni cu Hristos in modul cel mai intim, desavarsit, aceasta este. Aicea-i batalia: numai putin sa te desparti!

[…]

Prof. Mihail Chircor:

Sa revenim la vanzatorii de iluzii. Ei sunt printre noi, sunt extrem de activi. Eu personal refuz violenta. “Cine scoate sabia, de sabie va pieri”. Dar sunt pentru lupta. Crestinul nu este un las si nu se preda la prima somatie. Dar crestinul nu lupta cu arme fizice, cu arme violente, nu da in cap. Noi trebuie sa stam drepti, sa nu ne plecam si sa nu ne despartim de Hristos.

[…]

Va mai dau un pas anuntat: bancile centrale europene au termen 3 ani sa se ajunga la moneda virtuala, banii cash sa dispara de pe piata. Asta este urmatoarea tinta. Si nu platesti decat electronic.

Pr. Cezar Axinte: Astea sunt mijloace.

Prof. Mihail Chircor: Instrumente de inrobire.

Pr. Cezar Axinte: Urmatorul pas probabil in urmatoarele luni, va fi o vaccinare in masa [obligatorie].

Prof. Mihail Chircor: Este o reactie de respingere atat de puternica…

Pr. Cezar Axinte: Dar vedeti ca acelasi Trump de care spuneati, spunea ca a pregatit armata pentru ca vaccinul sa ajunga la toata lumea.

Prof. Mihail Chircor:

Vom vedea. Parinte, este o alegere. Eu vin si spun ceva legat de vaccin. In comunism venea si te lua de nu mai stiau unde ai fost ingropat. In anii aceia, comunistii care au omorat sute de mii de oameni nu au indraznit sa se atinga de vaccinuri. Vaccinurile erau curate. Astazi traim intr-o democratie iar un procent din ce in ce mai mare de oameni nu are incredere in autoritati ca vaccinul ala este chiar ce trebuie sa fie. Exista teama ca in vaccinul ala se mai baga ceva care sa te inrobeasca.

Pr. Cezar Axinte:

Nu asta ar fi problema, ca pana la urma e vb de alegere, dar problema se va pune daca nu vei avea de ales.

[…]

Asa cum acum trei luni nu ma gandeam nici macar intr-un scenariu SF, ca ma duc sa imi cumpar hartie igienica si ma scaneaza cu un dispozitiv chinezesc un [fost sportiv] care s-a facut paznic la [supermarket], spun asta ca e sportiv, nu e medic, dar nu s-au pregatit  sa imi ia temperatura… […] Ma gandesc insa ca exista aceasta posibilitate ca colegul meu din scoala generala sa ma raporteze ca nu m-am vaccinat sau sa ma scaneze si cel mai probabil ca vaccinul va cuprinde un element care va putea fi scanat cu un aparat…

Prof. Mihail Chircor: Vaccinul cu nanotehnologie este pregatit, aparatul de scanare este pregatit.

Pr. Cezar Axinte: Asta ma face sa ma gandesc ca deja, in general, s-a facut o alegere, autoritatile au facut o alegere.