CD
1.123 aprobate

denitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

GÂNDURILE ZILEI
De CD

Desi nu se declara si nu ni se spune suntem in RAZBOI. Nu putem afla prea multe caci masinile propagandei sunt turate la maximum, iar „prima cazualitate/victima a razboiului este Adevarul”.

Azi pe media apar noi Dezvaluiri: “Statul Paralel este real si este necesar, este compus din baieti destepti si fete frumoase care au misiunea sa dreaga nemerniciile politicienilor inepti si impotenti.”
Dar pe politicenii idioti cu diploma false cine ia adus sa fie votati?
Se admite chiar cu tupeu ca imperialismul exista si ca si el este necesar: “Sensul imperialismului în istorie este să răspândească o anumită civilizaţie, superioară celor cotropite.”
În istoria de jefuire?
Cea scrisa de talmudici? care isi motivau jafurile coloniale sub scuza descoperirilor geografice si a “civilizarii” crestine.

De la sinceritati zdrobitoare se trece la vechea placa agi-prop: “Rusia inca din cele mai vechi timpuri a constituit un pericol letal pentru Europa.”
Rusia creştină, nu avea ce cauta în Europa care, mai ales în Răsăritul ei, oricum era marcată de vecinătate cu marele popor, printr-o relaţie care deseori a fost pozitivă, de convieţuire şi rodnică. reciprocitate, nu numai de confruntare.
Tarismul orthodox a stat in calea catolicismului expansionist doar ca o masura de conservare, raspunzand si atunci ca si astazi provocarilor occidentale.
Astazi Rusia poate insa raspandi si influenta, fara navalire, prin exemplu pios.
Bunacuviinta si Bunavointa ortodoxa sunt atat de necesare societatilor infectate de progresism egocentric liberalist occidental.

Dupa asediul stirilor la zi simti nevoia sa te retragi cu gandurile tale, gandurile la zi. Te refugiezi in maretia gandirii profunde a maximelor si a reflexiilor.

„Salus populi suprema lex est” “salus” – sănătate/bunastare -„Bunăstarea poporului va fi legea supremă” este o maximă sau un principiu găsit în “De Legibus” al lui Cicero (cartea a III-a, partea a III-a, sub. VIII).
Acest motto a fost folosit și de Hobbes la începutul capitolului 30 din “Leviathan” și de Spinoza în capitolul 19 din tratatul său teologico-politic.
Desi fost citată frecvent ca “Salus populi est suprema lex”, cel puțin din 1737 pe multe steme, sigilii și stampile nu s-a banalizat si nu a cazut in desuet.
Bunastarea comuna(a poporului) este de altfel un deziderat Cristic ce vine din suita de valori morale a adevaratei Virtuti Crestine.

Justiţia adevărată nu se face pe bază de umori(simpatii, antipatii, invidii, dispozitii sufletesti si incercari emotionale etc.) si chiar daca avem parte de doua, una pe Pamant si una in ceruri, totusi trebuie sa o cinstim si aparam pe cea pamanteasca sa ramana una in afara viciului si nestatorniciei.
Tragedia in teatru cat si in viata rezultă atunci când, încercând să corectăm o nedreptate, o perpetuăm fără să vrem.

Mulți specialisti de științe sociale resping astăzi bazele tragice ale realismului politic. Chiar și realiștii moderni tind să vadă în tragedie doar o reamintire că politica nu poate duce niciodată la altceva decât la compromisuri imperfecte. Acest lucru ne-a împiedicat să apreciem potențialul terapeutic al tragediei din teatru.
Cata lume mai merge la teatru si la care teatru se mai monteaza marile tragedii antice?

Dumnezeu ne stabileste condițiile existenței, dar propria noastră mândrie și aroganță ne determină să facem alegeri care ofensează pe alții și care le stârnesc dorința de răzbunare, rezulta un destin conditionat de propriile noastre ambitii si desertaciuni.

Realiștii politici de astăzi acordă, în general, prea puțină atenție componentei sociale, hamartia(eroarea, judecata greșită) și, ca urmare, menționează rar catarsisul(curățarea urii), care este crucial pentru vindecarea societății.

Trecutul continua cu obstinatie sa ne invete ceea ce prezentul nu mai are cum.
Cel putin bine ca avem acest loc in care sa ne refugiem cu gandurile noastre si sa gasim cai de corectare a situatiei in care ne gasim, dar corectarea este activa, noi trebuie sa actionam sa se intample, nimic nu ne va fi dat gata facut.
Dumnezeu ne da un destin pe care noi trebuie sa il parcurgem cu virtute sau cu uneltele desertaciunii, noi alegem, noi tragem.