Votul participativ
O cauză majoră a dezastrului european este falsa democrație instaurată în lumea noastră. La baza acesteia se află Carta Drepturilor Omului, un veritabil monument al demagogiei politice.
Conceptul de bază vehiculat de această înșelătorie (sau utopie?!) planetară este egalitatea!
Proclamarea egalității ca principiu de bază în organizarea unei societăți strident de nedreaptă este marea minciună și amăgire cu care „oculta mondială” își maschează existența și acțiunea.
Iar forma concretă, pipăibilă a acestei diversiuni este VOTUL, declarat a fi „egal și universal”!
O dată la câțiva ani, cetățenii merg la vot și votează, conform regulei VOT UNIVERSAL ȘI EGAL!
Suntem egali cu toții în fața urnei de vot! E corect oare? Este benefică pentru societatea în care trăim această mult pomenită și elogiată egalitate?
Da, negreșit societatea poate și trebuie (să încerce) să asigure o egalitate de șanse pentru copiii care se nasc, pentru adolescenții care pășesc în viață: dreptul la educație și instrucție, dreptul la căutarea fericirii, a succesului profesional, este egal oferit tuturor tinerilor. Ei trebuie încurajați și ajutați să-și valorifice întregul potențial de efort și creativitate cu care Dumnezeu ne înzestrează pe fiecare!… Această egalitate trebuie riguros respectată și aplicată. Este vorba de egalitatea între tineri, între copii, între adolescenți!
Din păcate, Dumnezeu ne înzestrează diferit pentru viață, pentru succes! Astfel că, mai devreme sau mai târziu, această inegalitate naturală își face vizibile efectele. La vârsta maturității devine o certitudine evidentă faptul că „oamenii nu sunt egali” prin contribuția lor la propășirea societății în care trăiesc! Această realitate nu poate fi nesocotită! Ea trebuie să intre în calcul, atunci când proiectăm societatea în care vrem să trăim.
Putem postula: pentru persoanele mature care se prezintă la vot nu poate exista egalitate.
Persoanele mature au deja un palmares socio-profesional la vârsta când capătă drept de vot. Acest palmares, odată cu înaintarea în vârstă, se modifică necontenit instituind o ierarhie socială, o inegalitate care se adâncește în chip fatal, deci natural! De această inegalitate sau ierarhie pe care o impune viața trebuie să țină seamă și organizarea societății atunci când instituie dreptul la vot!
Votul reprezintă dreptul fiecărui cetățean de a interveni în viața publică.
Acest drept este imprescriptibil și el se poate manifesta în mai multe feluri.
Forma minimă de manifestare a acestui drept este votul.
Votul egal și universal, practicat azi, poate funcționa până la 22 de ani, iar pentru cei care au împlinit 22 de ani se impune supunerea la principiul votului participativ.
Acest principiu ne este impus de faptul că persoanele care votează au contribuit în mod inegal la bunul mers al societății! Iar aceste diferențe trebuie să le regăsim în felul cum organizăm participarea fiecărui alegător la procesul de decizie politică. Repet: persoanele care votează au contribuit în mod inegal la bunul mers al societății!
În fapt, suntem în situația unor acționari, la o firmă oarecare. Toți avem drept de vot atunci când se ia o decizie importantă pentru firmă. Dar votul nostru nu este egal, căci fiecare acționar are o pondere proprie, dată de valoarea acțiunilor sale, de numărul acestora!
Acest model trebuie extins de la firme la întreaga societate națională. A institui o falsă egalitate între „acționarii naționali”, adică între alegători, este punctul de plecare și de reazem al demagogiei și diversiunii politice moderne.
Încă o dată o mai spunem:
Votul egal nu poate fi echitabil atunci când cei care votează nu au adus o contribuție egală la viața publică, la buna funcționare a organismului social!
*
Problema care se naște din recunoașterea și acceptarea acestei inegalități inevitabile este modul în care vom contoriza și cuantifica „contribuția fiecărui cetățean la funcționarea organismului social”!
Oricât ar fi de dificilă această operațiune, ea trebuie făcută, știind de la bun început că va fi imperfectă, va stârni controverse și adversități! Dar aceste dificultăți nu trebuie să ne îndepărteze de principiul inegalității: în fața urnelor, puterea de decizie a votului, diferă de la un alegător la altul, în funcție de valoarea prestației personale, în plan profesional, familial, social etc.
*
* *
Mai departe, dacă acceptăm principiul in-egalității ca fatalitate, ca realitate inevitabilă și evidentă, discuția devine tehnică și de detaliu.
Ar urma așadar că fiecare cetățean să primească un număr de „acțiuni”, de voturi pe care să le depună în urnă. Vom numi acest sistem vot participativ!
Numărul de voturi pe care le depunem în urnă va varia așadar de la un alegător la altul în funcție de niște parametri cât de cât recunoscuți de toată lumea, după o dezbatere publică serioasă. De exemplu, va conta cu siguranță numărul de copii pe care îi crește sau i-a crescut persoana în cauză. Va conta și mărimea impozitului plătit de-a lungul anilor. Ori nivelul de educație, performanțele profesionale, titlurile academice etc.
Alte împrejurări pot duce la depunctarea cetățeanului! Abandonul copiilor, de exemplu, trebuie sancționat în acest fel cât se poate de drastic. Vor fi mai multe sancțiunile care pot duce nu numai la anularea dreptului la vot, cum se întâmplă deja în legislația de azi, dar vor fi și motive pentru diminuarea puterii de vot! Așadar, puterea de vot va fi inegală, nu va fi aceeași la toți membrii societății! Ea poate spori sau scădea de-a lungul existenței fiecăruia dintre noi, în funcție de valoarea publică, socială, a prestației noastre.
După mintea mea, fiecare cetățean trebuie să aibă dreptul să voteze, fără nicio restricție. Acest drept asigură o putere de vot etalon minimă: un vot! Mai departe, în funcție de parametrii amintiți, puterea de vot poate să crească, promovând principiul conform căruia puterea de decizie se împarte inegal între alegători, în funcție de contribuția fiecăruia la funcționarea și propășirea comunității respective.
Ce legătură ar avea instituirea acestui principiu și problemele Europei? Printre altele, se va putea stabili astfel că dreptul de a decide soarta unei țări nu poate fi egal între un autohton și un emigrant născut în altă țară sau aflat la prima generație născută în țara respectivă! Demagogia politicianistă din zilele noastre a făcut deja ravagii în țări ca Franța, unde candidații la diverse funcții acceptă sau chiar promovează politici favorabile emigranților de dragul voturilor venite din partea acestora. Autohtonii, cei care de nenumărate generații și-au legat existența de comunitatea în care s-au născut trebuie să aibă o putere de vot mai mare decât a unor nou veniți prin emigrație sau încetățenire.
Un asemenea principiu va fi contestat, va stârni oroare celor care preamăresc așa numita „corectitudine politică”! Dar valabilitatea distincției dintre autohtoni și emigranți nu poate fi negată dacă privim situația în complexitatea ei, dacă ne raportăm la gravitatea problemelor cu care ne confruntăm și încercăm să le rezolvăm apelând la votul cetățenilor!
Nota bene: în Grecia antică, patria așa zisei democrații, experimentul democratic a fost abandonat atunci când s-a înțeles că „nimic nu poate fi mai nedrept decât să instiui egalitatea între oameni inegal înzestrați” (apud Aristotel). În istoria omenirii, revenirea la democrație s-a petrecut după „revoluția” franceză, în cadrul unei vaste și secrete opere de manipulare, prin care s-a urmărit de fapt introducerea unei noi inegalități, bazată pe minciună și rapt!
Ion Coja
Buriaș, 1 octombrie 2016
Este un text admirabil. A fost o încântare pentru mine citirea lui. Domnul profesor are dreptate, iar discursul său este plin de elocinţă şi musteşte de logică. În timp ce citeam mă gîndeam cum o va scoate la capăt cu criteriile axiologice care vor stabili valoarea votului exercitat de cetăţean. Citind mai departe am înţeles că nu aceste criterii contează, ele pot să fie decise şi, în opinia mea, aplicabile tehnic. Ceea ce conteză ar fi adoptarea principiului. Un principiu de altfel foarte corect.
Fiindcă oricîte vieţi aş mai trăi de aici înainte, nimeni nu mă va putea convinge că la un plebiscit votul meu are aceeaşi valoare cu votul analfabetului din parc care scuipă seminţe în timo ce-şi molfăie ciunga de la înălţlmea spătarului de bancă pe care stă cu picioarele, aceasta fiind ipostaza paşnică a ipochimenului. Poate de aici ar trebui început, de la modul de desfăşurare al referendumurilor, deşi, după experienţa de pînă acum a celor cinci referendumuri româneşti, mai bine ne-am lipsi de genul acesta de consultare, atîta vreme cît stă la mîna unor tîlhari şi nici măcar un sistem de vot participativ nu poate garanta că vor deveni caduce spusele „proşti, da mulţi”.
Din păcate acest sistem de vot „participativ” nu va putea deveni operabil în cursul vieţilor noastre, rămînînd doar o terie seducătoare, de înfăptuit cîndva in viitorul omenirii.
Fiindcă ne lovim de sistemul actual prin care acordul asupra principiului participativ trebuie făcut prin obţinerea aceptului majorităţii cetăţenilor ce se vor prezenta la un referedum organizat pe baza sufragiului „egal”. Şi, în mod sigur oamenii vor alege votul egal în defavoarea votului „participativ”, chiar dacă după aceea nu vor mai trece pe la votare preţ de cîteva cicluri electorale.
De fapt nici nu putem organiza un referendum pe o astfel de idee câtă vreme facem parte din Organizaţia Naţiunilor Unite, dar nu fiindcă respectăm carta(fiindcă sunt articole pe care statul nostru nu le respectă), ci fiindcă am încălca articolul 21 punctul 3 referitor la sufragiul egal:
„ART. 21
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.
2. Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa.
3. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc in mod periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmind o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.”
Vezi: http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf
Poate ar fi mai util să se legifereze aplicarea unei sancţiuni pentru neparticiparea la vot, şi cred că cea mai bună pedeapsă ar fi excluderea absentului de pe listele electorale ce se vor stabili la următoarele alegeri, interzicerea dreptului de vot fiind o măsură temporară vizînd corectarea unui comportament de nedorit, măsură care nu intră în conflict cu articolul 21 citat mai sus. După trecerea următorului ciclu electoral, alegătorul reintră pe listele de votanţi, iar dacă nu votează nici atunci dreptul de vot i se suspendă iarăşi, tot un ciclu.
Şi aşa listele de alegători permanenţi au o particularitate foarte interesantă, în sfertul de veac ce a trecut, în condiţiile declinului demografic evident şi al unei emigrări substanţiale, numarul de alegători înscrişi pe liste a crescut nejustificat de mult, de la o alegere la alta tot s-au înmulţit alegătorii, şi să nu vină nimeni să-mi spună că este urmarea îmbătrînirii populaţiei.
Total alegători înscrişi în liste:
Parlamentare 2012 18.423.066
Parlamentare 2008 18.464.274
Parlamentare 2004 18.449.676
Parlamentare 2000 17.699.727
Parlamentare 1996 17.218.654
Parlamentare 1992 16.380.663
Astfel că s-a ajuns ca pentru decembrie 2016 să avem 18.935.857 alegători înscrişi în registrul electoral, număr care include şi pe cetăţenii care vor împlini 18 ani pînă la data de 11-XII- 2016, dar şi 609.962 cetăţeni cu domicilul sau reşedinţa în afara ţării.
( Vezi http://parlamentare2016.bec.ro/wp-content/uploads/2016/09/Nr_alegatori.pdf )
Ar mai fi de menţionat că recemsămîntul din 2011 a furnizat o populaţie stabilă de 20.121.641 atunci cînd a fost gata. Şi dacă studiaţi datele s-ar putea să găsiţi acolo ceva ce constituie cea mai gravă problemă a românilor, mă mir cum de nu s-a inflamat nimeni din presa(sau poate n-am aflat eu), deşi e trebă de CSAT.
http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul-ii-populatia-stabila-rezidenta-structura-etnica-si-confesionala/
Revin cu amănunte. Posibil şi cu prima fraudă electorală u. s. r.
Nici o Idee noua nu este atat de perfecta, incat sa scape de critici. Dar, privind comparativ, ideea votului participativ este mai buna decat cea a votului egalitarist.
Una din absurditatile sistemului de vot bazat pe egalitate, este acela ca se da drept de vot puscariasilor. Avand o contributie negativa la societate, acestora ar trebui sa li se interzica dreptul la vot pe o perioada de timp sau pe viata.
Un criteriu de a distribui voturile in sistemul participativ ar fi salariul. Cine are salariu, plateste contributii la stat. Cu cat e mai mare, cu atat contributia e mai mare. Deci, cine are venituri sub salarul minim pe economie, 1 vot. Cine are salarul minim, 2 voturi, Cine are dublu, trei voturi, si tot asa.
O sa spuneti ca sunt unii care au salarii mari, nemeritate. Da, dar acestea nu sunt foarte numeroase. Majoritatea oamenilor au un salariu proportional cu valoarea lor pe plan social. Cu timpu se vor putea introduce si alti parametri, dar in principal, salariul ar putea fi un criteriu de pornire in vederea introducerii salariului participativ.
Ce vreti d-le prof.Coja? Sa se voteze precum in atnichitate la Atena ori Roma? Vreti sa se voteze electorii si ei sa decida precum in SUA si nu populatia? Cine vreti sa voteze? Pe cine excludeti de la vot? Vreti ca apartheid-ul salarial din Romania sa fie legalizat si politic? Daca asta e preocuparea majora a PRM inseamna ca pierdeti vremea d-le prof. si timpul este limitat, pretios si „negrii” s-ar putea sa nu va mai dea votul.
Paradoxal este ca principiile care stau la baza drepturilor omului de astazi au fost formulate de romani in perioada de aur a lor: a nu vatama pe altul, dreptul sa fie in interesul oamenilor/ comunitate si nu pentru o minoritate, cel care are drept la mai mult, are drept si la mai putin si mai ales dura lex,sed lex.
Am sa dau un exemplu practic unde se poate ajunge cand se corupe dreptul la vot. In obstiile mosnenilor exista terenuri si paduri stapanite in devalmasie, fiind la comun era greu de stabilit cat si cum are fiecare s-a stabilit ca fiecare ca in cazul padurilor toti sa primeasca in mod egal lemn de foc. Practic fiecare familie avea un vot sau un drept. Acest lucru a si fost legalizat pe la 1878 sau 1880, nu mai conteaza. Situatia a inceput sa se schimbe dupa anii 30 si a deveni realitate in anii 90 cand numarul drepturilor a crescut exponential si niste smecheri ( intamplator cei cu bani) au ajuns sa aiba sute sau mii de drepturi iar obstile au devenit un fel de societati pe actiuni in care o minoritate beneficiaza de veniturile, terenurile si padurile obstii iar marea majoritate cu un vot se uita. Profitul este distribuit tot in functie de voturi, cu alte cuvinte „mosnenii” bogati devin tot mai bogati, in timp ce mosnenii saraci devint tot mai saraci. La inceput toti erau egali, toti aveau un drept de vot si primeau aceeasi cantitate de lemne, insa pe islaz unii duceau mai multe vite pentru ca erau mai instariti. Initial comunitatea a acceptat aceasta realitate si au primit mai multe drepturi in functie de animale. De aici nu a fost decat un singur pas spre acapararea puterii in obste.
In concluzie nu trebuie sa gasim o justificare pentru modul cum au gandit inaintasii nostri sa se voteze, in caz contrar putem distruge acest sistem si sa ajungem la unul total inechitabil.
Mai citiți o dată textul meu! Propunerea mea nu are nimic de-a face cu principiile după care era organizată obștea țărănească! Nici vorbă de electori, ci, foarte pe scurt, încerc să corectez anomalia sistemului așa zis democratic care face ca ponderea la vot a unui premiant Nobel să fie egală cu a unei prostituate de pe centură! Șamd, exemple o mulțime se pot imagina pentru a ilustra absurdiattea sistemului actual!
V-ați grăbit să săriți âmpotriva unei propuneri la care am gândit multă vreme. Mai gândiți-vî și dvs!
În plus, această propunere o regăsiți în proiectul de Constituție creștină a României, aflat pe acest site. Proiect care datează din 2003.
Cât privește PRM, care-i legătura?! Mai ales că nu candidez la nicio alegere, inclusiv la cea din decembrie! V-am dezamăgit, probabil, cu acest comentariu!… Nu mai mult decât m-ați dezamăgit dumneavoastră!
Tot binele!
CANDIDEAZăăăă OANeeee !
Da repede să te hotărăsti. Că mâine e 27 de brumarel.
Şi ultimul pe listă ca să tragi lista. Sunt permise mai multe candidaturi decât numărul de mandate stabilit pentru circumscripţie, scrie în Art.52 alin(3).
(3) Numărul de candidaţi de pe fiecare listă poate fi mai mare decât numărul mandatelor rezultate din norma de reprezentare cu doi până la un sfert din aceste mandate; fracţiunile se întregesc la cifra 1, indiferent de mărimea acestora.
http://www.roaep.ro/legislatie/wp-content/uploads/2016/09/Legea-nr.-208-2015-actualizata-sept-2016.pdf
Aşa că umflaţi listele să păreţi mai mulţi. La Bucureşti, în loc de 13 senatori cât sunt în Anexa 1 să puneţi 17, şi la cameră să fie 37 în loc de 29. Şi-mi mai suflă tribunul că să vedeţi să fie toţi candidaţii membrii de partid, (nu neapărat prm-işti!, alin.5), şi nu care cumva să încercaţi să depuneţi candidaturi pentru circumscripţia 43, că a trecut termenul pe 12(la Art.52 alin. 1 a mai fost adaugată prin 288/2015 o menţiune (1^1) „Listele de candidaţi şi candidaturile independente pentru Senat şi Camera Deputaţilor în circumscripţia electorală pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării se depun la biroul electoral pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării, până cel mai târziu cu 60 de zile înaintea datei alegerilor.”)
A, mai e curios dacă aţi terminat cu listele de susţinători, că la bec, în portal nu apăreţi, ieri a depus şi PSR -ul lui Rotaru listele la nivel naţional, voi ce mai aşteptaţi, că doar mâine mai puteţi să depuneţi candidaţii !
http://parlamentare2016.bec.ro/candidati/partide-care-au-depus-la-biroul-electoral-central-liste-de-sustinatori-la-nivel-national-la-alegerile-pentru-senat-si-camera-deputatilor-din-data-de-11-decembrie-2016/
Luaţi mai întâi dovada că aţi depus listele de susţinători, şi puneţi apoi listele de candidaţi.
Să-i daţi bătaie, şi să nu ne dezamăgiţi, ca deja-i târziu.
A zis Tribunul Corneliu că dacă nu esti pe liste acum, o să-i bântuie pe aia de la partid până o să te pună candidat la preşedinţie.
Şi, ce să vezi, i-a placut ipoteza Corneliu ! S-a mai învăţat cu calculatorul, l-am ajutat şi eu, şi acum când nu este călare pe revistă, stă pe ioncoja.ro, ba cred că aici stă mai mult decât pe revistă.
Na, că era să uit, musai să depuneţi liste de candidaţi în toate circumscripţiile din ţară, ca să vă poată vota românii, că şi d-asta n-am mai atins pragul, deschideau buletinul de vot şi nu ne găseau. cum să ne voteze dacă nu eram?
BAFTĂ
Din păcate, nu voi candida! Sau, din fericire!
O cauză majoră a dezastrului european este falsa democrație ,
Actuala democratie nu este democratie ci DICTATURA BANULUI sub acoperire .
Cealalta cale propusa de Masonerie este Dictatura elitelor.
Dar oare in Franta inainte de revolutia franceza nu era tot dictatura elitelor???Nobilii aveau copii lor bine educati care cunosteau filozofia si poezia greaca , matematica si astronomia, iar poporul traia in mizerie muncind pentru elite.
Nu, calea de urmat este Democratia participativa DIRECTA. adica ai o minoritate de nevazatori in tara,proportional cu nr lor sa fie si in parlament sa-si spuna parerea.Problema care o ridica unii parlamentari este ca nu se pricepe orcine sa faca legi.Dar problema este proasta organizare a parlamentului prin Constitutie.Parlamentul trebuia sa aibe birouri de bugetari specialisti in drept si ingineri specialisti care sa faca legi la cererea parlamentarilor. De exemplu se da tema de catre parlament sa se faca legea padurilor care sa limiteze taierea padurilor la unu la suta si interzicerea exportului. Corpul tehnic face legea si o da parlamentarilor care o aproba sau care cer modificari…etc
daca schimbi constitutia cum schimbi chilotii, tot degeaba!
nea Coja Esti Masson????
Ce intrebare?! Doar ne-am salutat sambata trecuta la templu!
Era o gluma ……poate neinspirata…..Multa sanatate si putere de munca …
https://www.youtube.com/watch?v=YSH0qL1A6bU
Prof. dr. Ilie Șerbănescu semnează pentru Alianța Noastră România (7.10.2016)
Bună ideie!
Sper ca urmatorul capitol (sau unul din urmatoarele) sa trateze mai detaliat despre acest mult vehiculat termen, devenit cat se poate de viciat, anume „corectitudinea politica”. Poate ca original a avut anumite puncte corecte (deh, drumul spre iad,…), prin felul in care a fost folosit insa, a devenit o chintesenta a absurdului. A devenit mult mai viciat chiar decat termenul „tovaras” in comunism. Din pacate sunt exemple de termeni viciati pe la multi altii, un exemplu ar fi „prieten” la germani, cu toti derivatii sai (prietenie, prietenesc, prietenos etc)….devenit viciat prin folosirea sa in cele mai nepotrivite circumstante. Desigur, pot explica, daca e cazul.
Percep o analogie intre corectitudinea politica, coroborata cu globalizarea plus aspectele pomenite in prezentul articol si, de pilda, acordul global, instaurat la un moment dat in Rom^nia, chestie care anula valoarea individuala si dreptul de afirmare a ei. Atata ca prima o vad chiar mult mai atroce, adica daca acordul global ar fi un soi de soft de versiune 2.0 sau ceva de genul asta, cealalta ar fi un 6.5, sau asa ceva. A devenit atat de viciat, incat acum ti-e rusine de rusinea celui care-l scoate pe gura, rusine cu atat mai mare, cu cat patosul sau „convingerea” (demagogia, de fapt) a celui ce-l pronunta e mai mare. La fel sper, alaturi de aceasta „corectitudine politica” sa fie tratat si alt aspect, care decurge in mod direct din ea, anume discriminarea pozitiva.
Pe articol, si cred ca e ideea de baza:
„Da, negreșit societatea poate și trebuie (să încerce) să asigure o
egalitate de șanse pentru copiii care se nasc, pentru adolescenții care
pășesc în viață: dreptul la educație și instrucție, dreptul la căutarea
fericirii, a succesului profesional, este egal oferit tuturor tinerilor.
Ei trebuie încurajați și ajutați să-și valorifice întregul potențial de
efort și creativitate cu care Dumnezeu ne înzestrează pe fiecare!…
Această egalitate trebuie riguros respectată și aplicată. Este vorba de
egalitatea între tineri, între copii, între adolescenți!”
legat de (ca un intreg):
„Din păcate, Dumnezeu ne înzestrează diferit pentru viață, pentru succes!
Astfel că, mai devreme sau mai târziu, această inegalitate naturală își
face vizibile efectele. La vârsta maturității devine o certitudine
evidentă faptul că „oamenii nu sunt egali” PRIN CONTRIBUTIA LOR la propășirea societății în care trăiesc! ”
Perfect adevarat si foarte concis expus. Beneficiind fix de aceleasi sanse, aceeasi educatie, daca vrem, fix si de aceeasi dascali in persoana, oamenii ajung la cele mai diverse rezultate….si nu toate bune. Unii sunt mai dotati fizic, altii intelectual, pe unii, indiferent de cata educatie incerci sa bagi in ei sau nu, ii caracterizeaza constiinciozitatea, perfectionismul, respectul pentru munca, perseverenta, pe altii, dimpotriva, delasarea, superficialitatea, fusereala. Unii au talente pentru anumite domenii, altii pentru altele, altii sunt lipsiti de talente speciale. Unii cu talent sunt din pacate delasatori, lasand talentul sa intre in paragina, altii sunt si talentati si muncitori, altii fara talente anume compenseaza prin munca asidua, altii insa nu, se complac complet in comoditate. Si exemplele pot continua la nesfarsit. Oamenii or fi egali in fata legii (teoretic, pentru ca practic, asa cum stim, pina si in cele mai clamate democratii, unii sunt mai egali decat altii), natura insa nu-i poate aduce la aceasta egalitate si ei nu isi aduc (asa cum este mentionat si in articol) contributia la dezvoltarea societatii din care fac parte in mod egal. Aceasta egalitate este prin esenta contrara conceptului de capitalism autentic. Bineinteles, asta nu in nici un fel in contradictie cu faptul ca orice om isi are locul si rolul sau in societate si isi aduce contributia dupa cat stie, poate si binevoieste (unii nu binevoiesc, traind de exemplu pe termen lung pe sociale, desi nu au vreun handicap sau vreo problema de sanatate care sa ii impiedice sa munceasca, iar altii aleg chiar sa comita fapte antisociale). Legea ii asigura drepturi, asistenta si protectie impotriva abuzurilor (sau cel putin ar trebui), nu ii poate asigura, de pilda, sub nici o forma si o retributie egala si implicit avantaje egale cu a altora care au o contributie mai consistenta la dezvoltarea societatii respective. Desigur, nu vorbim de exceptii, se stie ca nu toti isi merita retributiile, exista si incompatanta profesionala, exista si cazuri in care cei cu statut inalt isi voteaza propriile retributii dupa bunul plac, dar asta e alt capitol.
Intr-o nota de destindere, nu-i prea nou, dar se potriveste (banc, dupa toate aparentele, dar genial):
cica la un concurs de definitii din SUA, castigatorul a fost cel care a definit corectitudinea politica:
„Corectitudinea politică este o doctrina, cultivata de o minoritate deliranta, ilogica, promovata de mass-media oficiala, care sustine că este posibil să apuci o bucată de căcat, de partea curată.”
Daca ar fi fost adevarat, ma intreb care ar fi fost premiul. Daca nu ar fi fost asemanator anecdotei rom^nesti de odinioara: „concurs de bancuri politice, premiul intai, 10 ani”.
Sorin „capitalismul autentic” anglo saxon a fost reformat de fascisti in Italia si nazisti in Germania si chiar de comunistii din Est. „Capitalismul autentic” daca nu e controlat prin legi ajunge precum Uranus sa-si devoreze copiii si cel mai bun exemplu este globalizarea cu externalizarea capacitatilor de productie ( a se citi dezintrustrializare pe considerente economice), migrarea capitalului spre facilitati, taxe reduse si munca prost platita, inlocuirea capitalului productiv cu cel speculativ ( bule de capital), exagerarea unui factor de productie in dauna altora.”Capitalismul autentic” nu poate trai alaturi de alte sisteme alternative comunism si mai ales socialism. De aici si dorinta SUA prin „primaveri” de a distruge tarile socialiste ne(democratice) si (ne) populare care ofereau un nivel de trai pentru o majoritate comparabil cu nivelul de trai al unei minoritati din „capitalismul autentic”.
„”Capitalismul autentic” daca nu e controlat prin legi ajunge precum Uranus sa-si devoreze copiii”
Niciodata nu am sustinut altceva…si sustin in continuare. Sunt total impotriva anarhiei si a unui sistem neguvernat de legi clare si echilibarate. De fapt eu tocmai, sustin ca se merge tot mai clar pe calea descrisa in a doua parte a ideii. Iar pe de alta parte, din pacate, cenzura, dublul standard, ipocrizia, manipularea prin intermediul mass media, tot pachetul asta vandut ca si democratie, este un fenomen care se acutizeza ingrijorator. Si ce mai sustin este ca in capitalism oamenii, pur si simplu, nu pot fi egali automat, doar pentru ca exista. Egalitatea fata de un alt semen trebuie sa ti-o castigi, sau invers, semenul fata de tine. In sistemul muncii, retributiei si avantajelor care pot decurge dintr-o retributie diferita sau din pregatirea diferita, asistentul medical nu poate fi egalul medicului, un simplu desenator tehnic nu poate fi egalul unui senior inginer, un decorator nu poate fi egalul unui arhitect s.a.m.d. La asta ma refer.
„”Capitalismul autentic” nu poate trai alaturi de alte sisteme alternative comunism si mai ales socialism. ”
Corect
„De aici si dorinta SUA prin „primaveri” de a distruge tarile socialiste
ne(democratice) si (ne) populare care ofereau un nivel de trai pentru o
majoritate comparabil cu nivelul de trai al unei minoritati din
„capitalismul autentic”.”
N-am fost niciodata anti-american si nici nu sunt. Dar de multe ori politica externa a USA e impanata de multa ipocrizie. Mai precis, desconsider integritatea si dezaprob politica unor lideri pe care americanii ii au de o vreme incoace. America a pornit „primaverile” si le-a lasat in coada de peste si a facilitat aparitia sau acutizarea grava a fundamentalismului, care a profitat de destabilizare. Si eu cred ca i-a convenit asta. Acum exista o problema care se taraganeaza foarte metodic, pentru ca, asa cum spuneam, interesul primeaza, si apoi, pe locul n mai vedem cum e si cu idealurile…daca o mai fi vreodata loc si pentru ele. Si americanii, dar si rusii sunt principalii traficanti de arme pe acolo, o mina de aur pentru industria lor de razboi, si am mari indoieli ca America, pe linia politica actuala, are vreun interes in stingerea conflictelor din OM. Tare as vrea sa ma insel, dar mira-m-as. S-a creat si problema crizei refugiatilor si, mai ales a unei mari-mari crize de migranti ilegali (multi nici macar economici, ci avand cu totul alte ganduri), la care americanii, in ciuda predicilor lor pentru toleranta, globalism, multi-culti, se cam fac ca ploua….nu prea participa. Europa si in speta Germania a avut cotele ei parte, la germani, dupa toate criteriile de impartire, ea a fost depasita de peste 3 ori, Grecia e sufocata, Italia are probleme mari. Eh, unde e cota US? Ca daca facem o comparatie rapida, Germania nu a dat cu bombe deloc pe acolo, n-a daramat nici o cladire, are niste avioane care doar zumzaie prin jurul fregatelor franceze. Si dupa tot haosul creat si lipsa de control a exodului din 2015, care a adus in Europa belelele pe care le-a adus, Obama are soriciul sa-i spuna lui Merkel „esti de partea corecta a istoriei”. El de care parte e?
„globalizarea cu externalizarea capacitatilor de productie ( a se citi
dezintrustrializare pe considerente economice), migrarea capitalului
spre facilitati, taxe reduse si munca prost platita,”
Efectul taxelor excesive din tara de bastina. Din pacate.
Sorinin SUA nu putem vorbi de taxe ridicate si totusi companiile au plecat,cum ramane cu responsabilitatea sociala a companiilor si corporatiilor? Cum ramane cu valoarea adaugata pentru comunitate?
In Suedia impozitele sunt mari si pentru populatie,ai auzit de suedezi emigrand? Nu! Pentru ca cetatenii au ingredere in sistemul lor social,in responsabilitatea Suediei. In Romania situatiaeste inversa.
Orice manual de economie citesti,orice carte economica iti va spune ca s-a depasit faza „capitalismului salbatic”, acum capitalismul este orientat catre comunitate, catre oameni. Nu crezi ca este o fractura ideologica?
Dpdv al capitalismului oamenii aveau de ales intre „scoala austriaca”, Keynes si Friedman. Apoi avenit Yusuf si a aratat o alta cale, a fost preluat si de Prahalad si astfel „mizerabilii” au si ei o sansa pe nisa lor.
Capitalismul autentic nu a pus accentul niciodata pe educatia de masa ( nu vorbesc de Franta pentru ca sistemul educational poarta amprenta geniului N), un sistem pentru elite. Din aceasta cauza multi intelectuali din Vest au devenit comunisti.
Poti sa scoti si Japonia,Coreea de Sud, Singapore.
Capitalismul s-a dezvoltat rational atata timp cat a fost in competitie cu comunismul. Erau mai multe capitalisme : anglo saxon, paternal (francez), renan ( german, elvetian,austriac), japonez etc. In momentul in care a devenit global si made USA s-a terminat!
D-ul prof.Coja nu a inteles nimic din exemplul cu votul din obstii. Cei care aveau mai mult au impus cu timpul drepturi mai multe de vot pentru ca erau harnici,aveau vite mai multe, copii mai multi si multe alte motive. Voturile au fost transmise apoi in familie si mostenite.Crede cineva ca urmasii lor de astazi mai sunt cum erau stramosii lor?
D-ul prof.Coja a uitat de ” Mizerabilii” lui Hugo,titlul este sugestiv si are mai multe sensuri. Cel mai important este acela ca „mizerabilii” stigmatizati cu acest termen sunt OAMENI, exact ca in proverbul latin ” a fi domn ( dominus – imparat) e o intamplare,a fi om e lucru mare” ( dateaza din sec III).
Fantine, mama lui Cosette, este prostituata si poate isi aminteste d-ul prof.Coja de ce. Jean Valjan este un mizerabil, cine il schimba? Societatea, capitalismul autentic ori bunatatea unui preot si dorinta de a ajuta alti ” mizerabili” ca el? Pentru cine vrea d-ul Coja sa revolutioneze sistemul de vot?
Cred ca pentru inflatia de doctori gen Ponta, Mischie,Oprea daca nu sunt condamnati pot fi considerati elite.
Sistemul capitalist autentic a creat o nisa, cu sprijinul serviciilor, de copii destinati special prostitutiei. Are habar d-ul prof.Coja cate fetite sunt vandute (de parinti, de clanurile tiganesti, de pesti), rapite, momite sa se prostitueze? Ce devin ele? Prostituate. Sa vorbim si de cei vanduti,tinuti in sclavia?
Din acest motiv trebuie sa existe EGALITATEA IN FATA LEGII.
Vad ca va credeti mai destepti decat stramosii vostri care au gandit acest sistem, dar nu este asa. Mergeti prin instante,mergeti prin ghetouri,mergeti pe la parintii si copii care au abandonat scoala, priviti in ochi fetitele prostituate si pe urma veniti sa- mi povestiti despre capitalismul vostru autentic si reformarea votului.
Care sunt acei strămoși ai noștri care au gândit sistemul de vot actual?
I.I.C Bratianu si Legea electorala din 1926 cu sprijinul regelui Ferdinand care este inspirata, ca si codul comercial, din legislatia italiana ( fascista la acea vreme, dar sa nu uitam ca fascistii au introdus pt prima data o serie de drepturi pt muncitori in lumea capitalista).
In Romania nu sunt guverne parlamentare, ci parlamente guvernamentale spunea P.P Carp asa ca indiferent ce reforma electorala faceti dvs. trebuie sa aveti in vederea axioma lui Carp in care nu conteaza cine detine puterea in Parlament, important este cine detine Guvernul.
Reforma dvs. electorala nu vine sa schimbe acest raport, sa redea prin intermediul Parlamentului puterea in mana poporului, dimpotriva prin intermediul unei elite veti conduce Guvernul si implicit Parlamentul.
Nu avem premianti Nobel, in schimb avem o sumedenie de doctori ( nu conteaza ca sunt prostituati intelectual) care o sa voteze in detrimentul celor mai putin scoliti ori a „mizerabililor”. Acest sistem nu vi se pare a fi un fel de comunism inversat? Pana si comunistii le dadeau dreptul „elementelor sociale denaturate” sa voteze dupa ce iesau din ” reeducare”.
Eu inteleg ca aici e vorba de un principiu, nu de cazuri particulare sau de doctoranti facuti la norma. Pentru ca nu neaga nimeni ca se intampla anormalitati. Cred ca totusi e o extrapolare (ultima idee).
La baza trebuie tinut cont de cum si pentru ce voteaza diferite categorii ale populatiei. Mergand si pina la acei antisociali eliberati pe care ii pomenesti. In genere (de exemplu) oamenii muncitori, pregatiti, calificati etc. vor vota o platforma economica, care merge pe linia creerii de joburi, a unui sistem de taxare echilibrat, intarirea/stimularea paturii mijlocii, simplificarea birocratiei, stimularea micii si mediei privatizari, taxarea moderata a marilor antreprenori, scopul principal fiind reinvestirea si creerea de joburi etc. De asemenea, de obicei, vor dori o legislatie cat mai stricta in ce priveste codul penal, o combatere cat mai aspra a actelor antisociale. Cei fara pregatire, referindu-ma aici nu neaparat doar la cei fara studii, ci cei fara vreo calificare anume, fara o pregatire profesionala de vreun fel, cei cu (mult) mai putina tragere catre munca si chiar sa-i pomenim si pe acei „reeducati”, vor vota cam intotdeauna pentru welfare, pentru promisiunea de a li se da neconditionat, pentru un sistem care-i taxeaza cat mai aspru pe cei care produc, pentru a avea de unde sa le dea lor. Acestia vor fi totdeauna de partea celor care promit ca „o sa iau 7 piei de pe aia care produc, si mai ales cu cat produc mai mult, ca au de unde, da-i dracu’ si am sa-ti dau tie, astfel incat sa stai acasa fara sa faci nimica, sa ai tot timpul din lume sa-ti scoti scamele din buric si sa faci plaja la bec”. Sigur ca orice om poate avea nevoie la un moment dat de sprijinul socialului si el trebuie sa existe, dar de la un moment dat, peste o anumita limita, acest welfare e pagubos si nociv. Stimuleaza nemunca, traitul din pomana statului, parazitismul, capusarea, neintegrarea, enclavizarea, complacerea in lene si chiar la un moment dat e pagubos pentru conceptul de familie.
Antisocialii „reeducati” sunt in parte si din aceia cu tendinte recidiviste. Si ei vor vota pentru ceea ce spuneam mai sus si, in mod clar, pentru un sistem de legi cat mai moale, care combate cat mai palid infractionalitatea, cu legi cat mai incurcate si interpretabile, astfel incat, orice avocat mai dezghetat, in numele drepturilor omului, sa-i poata scapa cat mai ieftin de la pedeapsa meritata. E usor de ghicit pentru ce tip de partide si ce tipuri de administratie constituie acestia o baza electorala puternica.
Am dat ca exemplu doar doua din aspecte. Asta e parerea mea, nu o enunt cu vreo valoare de lege….adica nu-i ceva de genul „my way, the only way”.
Sorin Romania este stat de drept, democratic si social art.1 alin.3 din Constitutie. Stat de drept inseamna respectarea legilor si suprematia acestora, democratic inseamna drepturi egale si social inseamna sa ai grija de cei nevoiasi, de cei care nu au sanatatea fizica si mentala de a fi utili societatii. Orice persoana sanatoasa si utila societatii poate ajunge in postura de a fi asistata social fie temporar, fie definitiv.
Paradoxul este ca Romania prin Constitutie ar trebui sa fie un stat keynesian de tip socialist care sa ofere protectie batranilor, bolnavilor, somerilor, handicapatilor si saracilor. In realitate Romania a devenit un stat ultraliberal (in realitate este un STAT ESUAT) care doar se face ca ajuta si ofera protectie. In loc sa se vada exact cat consuma efectiv Romania pentru cele 5 activitati sociale toata lumea are parerea ca Romania nu trebuie sa faca nimic dpdv social. Nimeni nu spune ca se dau subventii populatiei pentru ca avem o pondere foarte mica a salariului in PIB (ultimul loc in U.E), ca avem o pondere foarte mare a fortei de munca la negru si cu salariul minim pe economie, ca avem alocatii mici pentru copii si ca din Romania se retrag anual 3-4 mld de euro de investitori (preturi de transfer, know-how, rate si dobanzi la imprumuturi, diverse prestari de servicii – multe fictive) si daca nu ar veni banii capsunarilor am ajunge in situatia Moldovei ca sa nu mai spun ca motorul economiei il reprezinta statul si comenziile lui. Mai adauga coruptia generalizata si ai imaginea unei economii nefunctionale, aflata in stadiul capitalismului salbatic, in care statul de drept este o iluzie. Nici nu ar avea cum cu inflatia de acte legislative ale executivului in dauna legislativului.
De la sfarsitul anului 2000 Soros spunea intr-o cunoscuta carte ca societatea capitalista este intr-o criza si avea sa profeteasca plecand de la Criza ruseasca si cele din Asia de Sud Est (celebra prabusire a Coreei de Sud) ca o criza globala este inevitabila. Criza globala s-a produs si in ciuda optimismului realitatea este ca ea inca se prelungeste. Faptul ca SUA a fost devansata de China a carei economie este una mincinoasa (o economie -doua sisteme ba chiar trei sau patru ) este o dovada in plus a faptului ca SUA a epuizat si razboaiele ca motor al cresterii economice. Sa-ti mai spun ca dupa China, cel mai mare plagiator in industrie si lider la produse contrafacute, locul doi in acest clasament este ocupat de …
Germania
Problema nu este schimbarea sistemului de vot, problema este una de economie si in principal a ultraliberalismului in economie care a generat actuala criza mondiala prin globalizarea nimicului.
Problema e …mai multe probleme. Nu putem spune că prin rezolvarea problemelor economice rezolvăm și celelalte probleme sau că problemele economice se pot rezolva izolat de celelalte probleme. Prin votul participativ corectăm sistemul actual de vot și totodată diminuăm minciuna numită democrație!
„Autohtonii, cei care de nenumărate generații și-au legat existența de comunitatea în care s-au născut trebuie să aibă o putere de vot mai mare decât a unor nou veniți prin emigrație sau încetățenire”
Aveti mare dreptate, domnule profesor!
Trebuie formulata valoarea „votului pamantenilor” cu drepturi speciale, cu DREPTUL PAMANTULUI!!!.
Si nemtii se zbat pentru aceeasi formulare a dreptului special la mostenirea celor nascuti pe pamantul patriei de foarte multe generatii!. In jurisdictie a dreptului international aceasta se numea, (in vremuri bune si nu-i normal sa se suprime aceasta legiferare),
DREPTUL PRIMULUI VENIT PE UN ANUME TERITORIU!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Problema crasa este ca oculta a inceput sa impuna peste tot si dreptul emigrantilor care fara sa aiba macar cetatenia, au dreptul la vot!
Asa planuieste francmasoneria care a a infiltrat totul peste tot, sa dizolve nu doar natiile, ci statele, in general.