gmail.com caroline.gunderode@gmail.com 109.133.42.42 Un retour en Colchide – aparut pe 10.10.2010 Prophétique et activiste, l’oeuvre romanesque de Jean Parvulesco est le vecteur d’un engagement personnel total contre le ” mystère d’iniquité ” et pour l’avènement de l’être sur les décombres apocalyptiques de l’Histoire. Celles-ci ne laissent pas d’être extrêmement singulières (et dangereuses), puisque c’est dans les songes qu’elles se trouvent offertes au noble voyageur. Roman ou chronique, peu importe d’ailleurs puisque le monde des songes est le vrai monde, celui où les puissances infernales tombent le masque et où la Vierge, sous les espèces les plus délicates et les plus inattendues, montre le chemin de son doigt consolateur. N’hésitons pas à le dire, Un retour en Colchide inaugure un nouveau cycle de la grande littérature occidentale, comme l’Odyssée avait inauguré celui que Jean Parvulesco a lui-même liquidé avec Dans la forés de Fontainebleau. Roman d’extrême avant-garde, donc, qui rompt avec toutes les formes avérées du genre en faveur d’une multiplicité de possibles (dont celui d’une littérature kamikaze). Car les décombres de l’Histoire sont évidemment aussi ceux du roman même, du roman qui a oublié l’être, c’est-à-dire, en fin de compte et tout bien pesé, à peu près tout ce que la littérature de fiction a produit depuis Chrétien de Troyes. |
O întoarcere în Colchis – apărut pe 10.10.2010
Profetică și activistă, opera romantică a lui Jean Parvulesco este vectorul unui angajament personal total împotriva „misterului fărădelegii” și pentru apariția situației pe ruinele apocaliptice ale Istoriei.
Până acum, toate romanele lui au fost ca atâtea modalități ale acestei lupte finale, ca atâtea dezvăluiri ale mizei sale mistice.
Dar cu „Un retour en Colchide”, Jean Parvulesco realizează o inversare fantastică de perspectivă: nu mai este în lumea reală, sau se presupune că, totul se joacă, ci în cea a esențelor pure și a epifaniilor lor, acest Colchis ideal al cărui autor schimbând condeiul romancierului „negru” cu stiloul cronicarului „alb”, inventează și inventariază aici căile de acces, trecătorii (și și fundăturile).
Acestea sunt totuși extrem de singulare (și periculoase), deoarece sunt oferite nobilului călător în vise. Roman sau cronică, ce mai contează din moment ce lumea viselor este lumea reală, cea în care puterile infernale își lasă masca și în care Fecioara, sub cea mai delicată și neașteptată specie, arată calea cu degetul ei consolator.
Să nu ezităm să o spunem, „Un retour en Colchide” inaugurează un nou ciclu de mare literatură occidentală, precum Odiseea, inaugurată de Jean Parvulesco însușit cu „Dans la forés de Fontainebleau”. Roman de avangardă extremă, așadar, care rupe de toate formele dovedite ale genului în favoarea unei multiplicități de posibilități (inclusiv cea a unei literaturi kamikaze).
Căci molozul Istoriei este evident și cel al romanului însuși, al romanului care a uitat ființa, adică până la urmă și toate lucrurile luate în considerare, aproape tot ceea ce literatura de ficțiune a produs de la Chrétien de Troyes.
Se va înțelege că cu „Un retour en Colchide”, Jean Parvulesco nu se adresează minților leneșe și răcoroase, ci tuturor celor îmbătați de vinul alb al Antarcticii și vânturile puternice ale ghicirii. Aceștia nu vor fi dezamăgiți! Vor vedea corbi de pază la granițele polare ale Ierusalimului ceresc, vor trece Niprul cu Nicolae al II-lea în toată gloria lui, vor citi depețe de la agențiile Delphic, vor întâlni curve cerești, Vladimir Putin și Robert Bresson.
Și odată citită ultima pagină, nu vor putea rezista dorinței de a se întoarce la prima și a începe din nou.