Stimate domnule Crin Antonescu,

În 2009, când mi-am anunțat intenția de a candida la preșidenție, o intenție atât de bizară pentru toată lumea, la întrebarea pe care o primeam de la fiecare cunoscut: De ce candidezi? Ce speri să obții în felul acesta?, răspunsul meu era cam acesta: Încerc să-i conving pe oameni să nu-l voteze cumva pe Băsescu sau pe Crin Antonescu!
Cu alte cuvinte, așa cum am mai spus-o, nu am avut niciodată o părere prea bună despre dumneavoastră. Fără să vă cunosc propriu zis, ci bazându-mă numai pe felurite informații aflate în circuitul public, chiar dacă multe erau contradictorii, părerea mea despre dumneavoastră era destul de fermă, fermă și …negativă! Negativă rău (!)!
Probabil că de aceea mă simt dator să fac publice rândurile de mai jos. Voi fi cât se poate de succint:
Mi-am schimbat mult părerea despre dumneavoastră în urma celor petrecute de când ați ajuns președinte interimar al României. Ați făcut, zic unii, multe greșeli politice în această calitate: ați promulgat, bunăoară, o lege care deservea în mod decisiv proiectul demiterii lui Băsescu! O lege prin care v-ați tăiat singur craca de sub picioare!… Puteați returna legea la Parlament și puteați cere anumite modificări prin care să fie asigurată impunerea liberă, democratică, a voinței electoratului. Mă refer la acceptarea acelui cvorum nenorocit…. A fost o mare greșeală, prin care a devenit posibilă anomalia la care am asistat: nu a contat votul unei majorități impozante! Halal democrație!
Și alte greșeli vi se impută. Eu însumi v-am reproșat la începutul „crizei” asemenea decizii sinucigașe pentru un politician. Le-am formulat în textul intitulat Prostul dacă nu-i fudul parcă nu e prost destul… Când voi avea timp îl voi reciti, să văd dacă nu cumva îl retractez!
Da, s-ar putea să-l retractez, în măsura în care constat azi că ați devenit ținta unori atacuri nedrepte și nedemne, și nu aș vrea ca numele meu să fie inventariat alături de cei care, din prostie sau din mișelie, v-au sărit la gât! Acestora, care cu toții vă reproșează că vă lipsește exact ceea ce ați dovedit cu prisosință că aveți: onoarea, le voi aminti următorul detaliu esențial pentru toată discuția:
la data când dumneavoastră v-ați pus la bătaie viitorul politic și ați declarat că vă veți retrage din viața politică dacă Băsescu nu va fi demis prin referendum, sensul cuvintelor dumneavoastră a fost foarte clar, anume că vă retrageți dacă, prin votul lor, românii vor decide ca Băsescu să rămână în continuare la Cotroceni! Nimeni nu a înțeles că putea fi vorba de altceva decât de rolul decisiv al voturilor, de numărul voturilor exprimate majoritar într-un sens sau altul! Nimeni dintre noi, cei care am fost martori la pariul în care v-ați angajat viitorul, nu s-a gândit nici măcar o clipă că se putea pune problema revenirii lui Băsescu prin absența de la vot a oamenilor!!!! Ne era clar că referendumul din 2012 urma să se țină după aceleași reguli ca în 2007!
Repet pentru cine are nevoie: pariul pus de Crin Antonescu a fost acesta: că prin majoritatea voturilor exprimate, românii îl vor demite pe Băsescu! Or, majoritatea la data aceea însemna numai atât: majoritatea dintre cei care vor participa la vot! Iar această majoritate, slavă Domnului!, s-a înfăptuit „cu asupra de măsură”!
Ulterior acestui pariu, regulile jocului s-au schimbat, prin intervenția din afara competiției a unor factori ilegitimi și neaveniți, adică printr-un abuz! Ceea ce numai corect nu a fost! Aceste schimbări ale regulilor „în timpul jocului” impuneau să se schimbe și termenii pariului! În caz contrar pariul devenind – și chiar a devenit, nul, caduc, fără nicio consecință pentru cel care l-a propus!
Ați făcut mai multe greșeli, domnule Crin Antonescu, cam toate din aceeași cauză: ați ținut cu tot dinadinsul să demonstrați că sunteți un om de onoare, căruia nu-i este teamă de respectarea legilor și a promisiunilor… E de discutat dacă aveați dreptul să împingeți această preocupare pentru propria imagine până la excesul de zel pe care l-ați arătat! Nu cumva ați exagerat?(sic!)
Un om de onoare se poartă ca un om de onoare în orice împrejurare, se zice. Cu o excepție, aș preciza eu: atunci când omul de onoare se înfruntă cu un om lipsit de onoare, iar confruntarea are loc pe tărâmul nu al interesului personal, ci al interesului public! Într-o asemenea confruntare onoarea, chestiune de ordin privat, de interes strict personal, nu poate prevala dinaintea unor imperative superioare, cum este binele comunitar.
Interesul public, național, cerea fără doar și poate demiterea lui Traian Băsescu! Iar dumneavoastră ați ratat demiterea lui Băsescu prin comportamentul dumneavoastră corect, excesiv de corect, aș spune! (Fac această declarație la nivelul informațiilor mele, deduse din mass media. Sper să nu fiu contrazis de apariția unor „dezvăluiri” neașteptate în privința dumneavoastră…) În felul acesta ați făcut un mare rău românilor, Țării!
Vă consider vinovat că în toată povestea acestui referendum ați fost mai atent la propria imagine decât la interesul național al demiterii lui Băsescu cu orice preț! Repet: demiterea lui Băsescu cu orice preț! Altă grijă nu aveați voie să aveți în cap! Și ați avut!…
La nevoie, pot detalia justificarea afirmației că ați fost excesiv de corect cu un adversar extrem de incorect, incorect la fiecare pas, la fiecare gest! Nu poți, nu ai voie să fii corect indiferent cine ți-e adversarul! Și mai ales atunci când cunoști bine că adversarul nu este un om de onoare!
Aș conchide propunând un paradox: în anumite situații, nu este corect să te porți corect cu un ins incorect! Care sunt aceste situații? Sunt acele împrejurări când este în joc interesul supra-individual comunitar, național! În general, a te purta corect cu un ins incorect este un act de pedagogie superioară, menită să-l îndrepte pe nefericitul individ pe calea cea bună! În anumite situații însă ești nevoit să constați că nu de pedagogie este nevoie, ci de aplicarea strictă, aspră și pedepsitoare, dar meritată, cuvenită, a legii penale! Cazul lui Băsescu va deveni exemplar în acest sens, sunt convins! Caz tipic pentru situațiile când nu mai există speranță de salvare pentru individ și trebuie să te porți cu el ca cu o fiară turbată, devenită pericol public. În asemenea situații, ca autoritate publică, ai o singură țintă: salvarea cauzei publice! Care este mai presus de orice! Salus Reipublicae suprema lex…
Aparțin, sau încerc să aparțin acelei lumi care are ca deviză două cuvinte: Onoarea și Patria. Sunt împrejurări, rare, când trebuie să alegi totuși între cele două. Cred că e corect să alegi Patria!… Dumneavoastră ați ales greșit, domnule Antonescu!…

*

Închei cu o ultimă observație: ca profesor de limba română, când mă aflu în fața televizorului, la emisiunile politice mai ales, mă transform într-un vânător de „perle”, de greșeli, dezacorduri etc. O vânătoare care mă îndurerează, mă întristează cumplit!… Am remarcat însă, încă o dată, în această vară atât de …logoreică, că dumneavoastră domnule Crin Antonescu, deși îmi sunteți antipatic chiar și din punct de vedere …lingvistic, vreau să zic onomastic, sunteți un foarte bun vorbitor, vorbiți liber foarte bine, fără cusur. Aveți un discurs care nu provoacă dureri de cap mult încercatei noastre limbi. Dimpotrivă! Iar pentru mine asta înseamnă mult. Felicitări! Mai exact spus: mulțumesc!
…Nu știu care vă mai sunt șansele în politică. Mi-am dorit să reușiți în prima parte a proiectului dumneavoastră: demiterea lui Băsescu. Partea a doua: instalarea dumneavoastră la Cotroceni ca președinte ales nu am dorit-o nicicum. Nu o doresc nici acum! Nu știu ce va fi mai departe. S-ar putea să vă rămân în continuare un adversar, mai puțin înverșunat, dar adversar. Un adversar care vă respectă însă!
Să fiți sănătos!

Ion Coja
București, 23 august 2012

Post scriptum. Interesant ar fi ca cineva, o persoană la care eu să țin mult și care să merite tot respectul nostru, să ne demonstreze că Băsescu într-adevăr s-a purtat in-corect, ca un om fără onoare, dar că a făcut toate potlogăriile la care s-a pretat vara asta ca să salveze Țara, ca să nu ajungă Țara cumva, prin vot corect, democratic, pe mâna unor aventurieri, periculos de incompetenți și de corupți etc., etc. S-au mai văzut minuni din astea!…
Teoretic, este posibilă și această variantă. O luăm în calcul sine ira et studio… Ne-am trezi astfel în mijlocul unei intrigi raciniene de toată frumesețea…
Aștept dovezile, argumentele. Deși mă cam îndoiesc de existența și temeinicia lor!…
Dar aștept mai ales ca cuplul Ponta – Antonescu să-și facă exemplar treaba în următoarele luni ale guvernării USL, punând mai presus de orice Salus Reipublicae! Salvarea Patriei! Este singura lor șansă de a mai exista ca oameni politici! Succes!