Constantin Cojocaru
Iată că am, din nou, dreptate. Scopul tuturor partidelor care s-au rotit la conducerea statului român, după lovitura de stat din decembrie 1989, a fost unul singur: jefuirea avuţiei acumulate de poporul român în timpul regimului comunist, îmbogăţirea lor prin acapararea unei părţi cât mai mari din această avuţie, vânzarea, pe nimic, a restului avuţiei către străini, pentru a obţine sprijinul acestora să ajungă şi să se menţină la conducerea statului, ca să jefuiască, mereu, poporul român, în cârdăşie cu străinii.
În timp ce ne serveau circul cu suspendarea şi referendumul pentru demiterea preşedintelui, guvernanţii U.S.L. pregăteau, cu profesionalism şi sânge rece, executarea programului conceput de Băsescu şi P.D.L. pentru vânzarea a ceea ce a mai rămas din capitalul de care a fost deposedat poporul român prin Legea 15/1990. Dacă vor fi lăsaţi, vor vinde tot ce a mai rămas din ţară.
De câteva zile, asistăm la ultima fază a crimei numită „privatizarea OLTCHIM“, una din zecile de mii de fabrici şi uzine construite de români în timpul regimului comunist, la timpul punerii în funcţiune, aceasta fiind dotată cu utilaje şi echipamente la cel mai înalt nivel al tehnicii mondiale (la fel a fost situaţia – atât referitor la crimă, cât şi „la cel mai înalt nivel al tehnicii mondiale“ – şi în cazurile COMTIM, SIDEX, SIDERCA etc. – nota red.). În primul rând, nu este vorba de nici o „privatizare“. Nu este vorba de trecerea unui bun din proprietate PUBLICĂ în proprietate PRIVATĂ, adică de privatizare. În acest moment, capitalul OLTCHIM este PRIVAT 100 la sută. 54 la sută din capital se află în proprietatea PRIVATĂ a statului român, restul, de 46 la sută, se află în proprietatea PRIVATĂ a altor persoane fizice şi juridice, în cea mai mare parte, străini. Dacă cele 54 procente s-ar afla în proprietatea publică a statului român, ele nu ar putea fi vândute. Guvernanţii folosesc cuvântul de „privatizare“ pentru a ascunde faptul că ei VÂND o uzină pe care ei au furat-o de la cetăţenii României prin Legea 15/1990 (Legea Brucan). Pentru a ascunde faptul că ei vând ţara.
Aşa cum au procedat cu toată industria românească, guvernanţii au adus OLTCHIM-ul în stare de faliment, astfel încât să poată fi vândut pe nimic, apoi, închis, demolat, vândut ca fier vechi, la preţ de sute de ori mai mare decât cel încasat de stat, la „privatizare“. La această crimă, au participat toate guvernele postdecembriste. Guvernul Văcăroiu a inclus ARPECHIM-ul piteştean în capitalul PETROM-ului, deşi combinatul piteştean era legat ombilical, fizic, de OLTCHIM, prin conductele care îi livrează materia primă. Normal, PETROM-ul s-a vândut cu ARPECHIM cu tot, astfel că viaţa OTLCHIM-ului, ca şi a miilor de salariaţi ai săi, ca şi ai altor câteva zeci de unităţi din amontele şi avalul OLTCHIM-ului a ajuns la cheremul OMV, firma austriacă devenită stăpână pe perla industriei româneşti, pe care a cumpărat-o, de la guvernul Năstase, cu un preţ de zeci de ori mai mic decât valoarea reală a PETROM-ului. A venit, apoi, rândul guvernului Tăriceanu să reducă valoarea capitalului social, astfel încât firma străină PPC să obţină 20 la sută din capitalul OLTCHIM, deşi nu a plătit decât o sumă care îi dădea dreptul la nu mai mult de 2 la sută din capital.
Aşa cum era de aşteptat, OMV a închis ARPECHIM-ul, a tăiat, astfel sursa de aprovizionare cu materie primă a OLTCHIM-ului, obligând-o, pe acesta, să se aproviziopneze din alte surse, dar la costuri mult mai mari. A venit, ca peste tot, rândul administratorilor, care au înţeles că, în final, trebuie să se aleagă şi ei cu ceva, astfel că au „externalizat“ o bună parte din activele societăţii, la „oameni de încredere“, ceea ce a însemnat şi externalizarea profiturilor, adică reducerea veniturilor OLTCHIM-ului.
Aşa a ajuns OLTCHIM să înregistreze datorii de sute de milioane de euro, să nu mai poată plăti salariile şi facturile furnizorilor.
Tot ca de obicei, adică aşa cum au procedat cu zecile de mii de întreprideri pe care le-au vândut pe nimic, în cea mai mare parte străinilor, guvernanţii mint poporul, nu numai cu televizorul, că nu există altă soluţie decât „privatizarea“, adică vânzarea celor 54 procente deţinute de stat în capitalul societăţii, că numai astfel va veni un „investitor strategic“, evident străin, care se va obliga, prin „contractul de privatizare“, să păstreze locurile de muncă, să plătească salariile şi datoriile, să asigure capitalul de lucru pentru societate. O minciună criminală, dovedită de miile de „contracte de privatizare“ anterioare, călcate în picioare de „investitorii strategici“, care au închis fabricile şi uzinele, le-au demolat, le-au vândut ca fier vechi, au luat banii şi au plecat, au distrus, astfel, peste 4 milioane de locuri de muncă.
OLTCHIM este o unitate economică VIABILĂ. Ea fabrică produse care SE CER pe piaţa românească, pe cea europeană şi extraeuropeană. Cu administratori competenţi şi responsabili, ea fabrică produsele sale la costuri cu mult mai mici decât preţurile cu care le vinde pe piaţă, putând să asigure salarii decente la mii de români. O demonstrează cele patru decenii de existenţă. Ea a fost adusă în stare de faliment nu de factori interni, nu de piaţă, ci de deciziile iresponsabile ale proprietarului nelegitim care este statul român, guvernanţii ţării.
Pentru OLTCHIM există o SOLUŢIE. Aceasta constă în adoptarea şi aplicarea imediată a Legii Cojocaru. Cu cei 20.000 de euro de fiecare, cei 10.000 de salariaţi de la OLTCHIM, de la furnizorii şi clienţii acestuia, plus rudele acestora, s-ar strânge, repede, peste 200 milioane de euro, capital de lucru, printr-o primă majorare de capital, urmată de alte subscripţii, de la cetăţeni din toată ţara, prin care să fie cumpărate şi acţiunile deţinute de statul român, ca şi cele provenite din conversia creanţelor AVAS şi ale celorlalţi creditori cu capital de stat. Inclusiv, cumpărarea ARPECHIM-ului de la OMV.
Victor Ponta are de ales. Ori anulează licitaţia din 18.09.2012 pentru vânzarea celor 54 procente deţinute de statul român la OLTCHIM şi, concomitent, introduce Legea Cojocaru în Parlament, pentru a fi adoptată în regim de urgenţă, ori devine complice la crima numită „privatizarea“ OLTCHIM. Nu va putea să spună NU AM ŞTIUT.
14 septembrie 2012
iata ce blog am gasit despre CONSTANTIN BURLACU
http://burlacu-constantin.blogspot.ro/
Proiectul domnului Cojocaru este unul al unui capitalism cooperatist, după cîte am înțeles. Asemenea formă de capitalism exista și este și în Germania și în USA ți, se pare , în țările scandinave.
Domnul Cojocaru face o observație forte subtilă cînd se referă la proprietatea privată de stat.
Mulțumesc dînsului pentru informația: legea 15/1990. Îmi place precizia la lucru, mia ales în asemenea context, unde se vorbește de bani peșin și nu avem de a face cu contexte relativ mai vagi.
”Nu este vorba de trecerea unui bun din proprietate PUBLICĂ în proprietate PRIVATĂ, adică de privatizare. În acest moment, capitalul OLTCHIM este PRIVAT 100 la sută. 54 la sută din capital se află în proprietatea PRIVATĂ a statului român, restul, de 46 la sută, se află în proprietatea PRIVATĂ a altor persoane fizice şi juridice, în cea mai mare parte, străini. Dacă cele 54 procente s-ar afla în proprietatea publică a statului român, ele nu ar putea fi vândute. Guvernanţii folosesc cuvântul de „privatizare“ pentru a ascunde faptul că ei VÂND o uzină pe care ei au furat-o de la cetăţenii României prin Legea 15/1990 (Legea Brucan). Pentru a ascunde faptul că ei vând ţara.”
Nu știu dacă se vinde țara… Se vînd mărfuri… proprietatea privată a statului este sau poate fi o marfă. Oferta se face iar afacerea propriu-zis, ca orice tranzacție, începe atunci cînd banii pentru marfă sînt transmiși vînzătorului, sau unui agent legal autorizat al vînzătorului. Cel puțin așa știu eu…
Deci nu țara se vinde. O țară, așa, în abstract, nu prea există. Există, încă, state / țări, dar ele sînt instituții administrativ-represive … Ca instituție statul poate avea titluri de proprietate, dar această proprietate este foarte instabilă, dacă nu există voință poliică care să facă mecanismul administrativ să funcționeze. La conducerea unui stat pot veni grupări politice diferite, ba chiar contrare, dar fiecare va face să meargă mașina birocratică numită stat într-un fel sau în altul, într-un sens sau altul. Forma de guvernămînt poate varia între anume parametri, atîta timp cît însuși aparatul birocratic nu este modificat radical, funcțiile funcționarilor sînt suprimate sau preluate de alt acțiuni socialmente organizate.
Spre exemplu: băcanul clasic făcea cam de toate: închiria sau cumpăra spațiul unde urma să pună marfa – carne, fructe, legume, ulei, zahăr, etc.. Aranja sursele de marfă, surse relativ stabile, pentru siguranța constanței, sau cît mai constantei mișcări a capitalului de piață: Marfă (dat bani pe ea… de unde? depinde…), bani (prin vînzare… diferența rămîne… iar marfă – o parte din surplus se folosește la a cumpăra marfă ș.a.m.d. Poate n-o fi așa… cel puțin într-o schemă mai simplistă…
Așa și cu proprietatea privată a statului. Deorece stat în general nu există, ci este o construcție istorică dintr-o anume zonă din lume, cu proprietățile statale se poate face relativ orice. Dacă constituția nu prevede contrariul, , statul, prin cine o fi la cîrmă, – adică un grup influent de la conducere, mai sus pe ierarhia administrativă, poate vinde su cumpăra orice pare agenților umani să fie bine, avantajos economic etc pentru statul respectiv. Este clar că depinde această poitică de vînzare-cumpărare de mulți factori, incusiv de caitățile celor mai înalți funcționari în stat.
Dar statul poate să fie marcat de istorie și forma de guvernămînt, măsurile de taxare, mai ales cea de pe piața mare, globală cum se zice, protejarea pieții intrastatale sau lăsarea, practicarea lipsei de discriminăre comercială, favorizarea unor parteneri de schimburi față de alții alții, pot să facă afacerile să meargă , mai mult sau mai puțin
în favoarea sau defavoarea statului ca proprietar privat.
Guvernanții din Romînia post 1989 au făcut ce au făcut ca să le fie lor bine, la rude -poate – și au favorizat cam ce s-a putut favoriza ca acces la fosta proprietate privată sau cum o fi fost, dacă s-a numit cumva… deși se vorbea în mod greșit de proprietate colectivă asupra mijloacelor de producție, sub regimul socialist… Proprietatea aparținea statului Romînia, nu altcuiva, pînă în 5/1990 (???) sau și după, mai ales, dar …
Dacă sub socialiști nimeni nu putea… sau, mai precis, nimeni nu avea dreptul legal să abuzeze proprietatea de stat, deși se mai practica…
Nu exista posibilitatea legală de investiții -de producere și reproducere în mod legal a capitaluui. Capitalul de stat nu era tratat ca capital, deși era așa ceva. NU era pur și simplu furat… sau auto-furat….
Abia cînd apare cadrul legal în care capitalistul individual sau de grup, proprietatea de stat poate fi valorificată ca marfă de vînzare pe piață, veniturile scoase pot fi modificate pentru potriviri formale și averile personale, private multiplicate, cu ajutorul noilor posibilități ale așa zisei economii de piață. Sigur că s-a dus și se duce o luptă continuă dintre interesele imediat individuale, necesitatea obiectivă a menținerii unei infrastructuri și re-construcțieie acestei infrastrucruri a statului și diverse grupuri care vin din afara statului pentru a profita cît mai mult de prețul scăzut al forței de muncă…
Ori, după decembrie 1989, am crezut, o secundă, că toate cele care erau numite ale”poporului”, ”ale noastre și care nu erau deși păreau a fi ale noastre, potfi cu adevărat ale noastre și pot fi controlate de cei care lucrau efectiv… Aveam vag, ideea că oamenii vor avea acțiuni la propria întreprindere și, funcție de cît mergea aceasta, se ridicau și veniturile, nu atît proprietății individuale,
ci mai degrabă…. mersului bun și foarte bun al intreprinderii avută prin coooperare, acord acord….prin proprietate cooperatistă…
Dar n-a fost să fie…. Acum e altfel..
Tribunalul Poporului. Pedeapsa cu moartea pentru duşmanii poporului. România liberă!
Toate partidele politice, toți politrucii de vârf ai României din 1990 încoace sunt trădători de țară, criminali și hoți în frunte cu Ion Iliescu, Petre Roman, Corneliu Vadim Tudor, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Adrian Năstase, Gigi Becali, Elena Udrea, Adriean Videanu, Truică și compania masono-semită, iar acum cu Ponta Victor. Aceștia, cu toții, se fac la televizor că sunt inamici politici, că se ceartă între ei pentru idei politice diverse, dar în realitate cu toții caută să denigreze și să submine interesele poporului român pe care ÎMPREUNĂ îl deposedează de posibilitățile de a mai trăi liber în țara lui, distrugându-ne industria, agricultura, cultura, credința creștină, dând tot timpul vina pe poporul român în ansamblu pentru că trăiește prost în vreme ce ei nu fac nimic, dar ABSOLUT NIMIC pentru susținerea și promovarea intereselor românești și trăiesc ca niște nababi pe spinarea noastră. Niște criminali care acum vor să distrugă și Oltchimul, iar prin distrugerea Oltchimului vor distruge inclusiv posibilitatea exploatării independente a centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă, și odată cu asta românii nu vor mai avea o industrie nucleară proprie, devenind o masă de troglodiți și oameni forțați să emigreze sau să lucreze ca sclavi pentru semito-masoni în propria-ne țară.
http://www.ioncoja.ro/textele-altora/doi-ani-de-cand-israel-a-cumparat-romania/
acesti asa zisi oameni de afaceri actioneaza ca niste haite de lupi flamanzi.inafara de lipsa totala de onestitate par sa fie aproape toti homosexuali.vai ea de romanie.gm
STEFAN GUSA 1989-erou national impotriva unei invazii sovietice
http://www.youtube.com/watch?v=5PwHknqdsr4&feature=plcp
ZOE,MIHAELA CEAUSESCU-nevinovati de crimele parintiilor sau unchiilor
http://www.youtube.com/watch?v=hOK2TYKP0II&feature=plcp
Cu ceva amendamente – vezi comentariile la articol- iată ceva interesant:
http://www.zf.ro/analiza/oltchimul-a-fost-doar-varful-iceberg-ului-ce-a-insemnat-romania-in-petrochimie-si-ce-dezastru-s-a-ales-in-urma-privatizarilor-esuate-10125675
FILM:Mihai Viteazul erou national,ii bate mar pe turci,si apara Biserica
http://www.youtube.com/watch?v=tfw_7Tfo0EQ&feature=plcp