.

 

Un text de căpătâi pentru umanitate: Predica de pe Munte a Căpitanului.

Il felicit pe d-ul Coja pentru aducerea in discutie a acestui text, dar opinia mea este putin diferita de a dvs., pentru ca eu vad in acest text un Corneliu Zelea Codreanu care face o apologie a dreptului roman si exprima “crezul”, ca tot ne aflam pe un munte, in ceea ce tinde prin educatie sa faca miscarea legionara cu romanii, o evolutie spirituala. Dupa cum se stie, Corneliu Zelea Codreanu a studiat dreptul si cred, nu am nicio siguranta, ca a fost atras de dreptul roman, drept pe care a dorit sa-l finiseze .
Revenind la text, sunt intru totul de acord cu d-ul profesor ca, este vorba de un mesaj de mare valoare din mai multe puncte de vedere :
a) din punct de vedere al principiilor de drept roman, principii care teoretic ca ar fi trebuit sa se gaseasca in societatea romaneasca de atunci , de ieri si de astazi si poate de maine, dar care in acea perioada, ca si ieri si astazi,
erau simple deziderate ;
b) din punct de vedere politic pentru ca transmite un mesaj direct catre membrii miscarii si prin intermediul lor catre tara si indirect catre partidele politice mult prea preocupate de politica, si atunci ca si astazi, decat de “lucruri minore” dar care insumate (cine a studiat atent miscarea legionara a putut vedea ca forta ei era tocmai in insumarea acestor asa zise lucruri marunte-cantine sociale, munca voluntara, mici magazine, cooperative)
insemna schimbare in mine a intregii societati, nu numai a clasei politice si a unei „elite ” limitata ca numar;
c) din punct de vedere social pentru ca toate actiunile miscarii legionare
urmaresc un impact social, miscarea nu este indiferenta la problemele sociale,dimpotriva, se implica in viata sociala si vedem cum in acest text-montaniazii, iubitorii de munte carora le vine in intampinare cu aceasta pensiune. Aceasta fiind, potrivit legislatiei, in seama altor institutii-guvern, stat dar care, asa cum se intampla, este neglijata.Pentru ca trebuie sa intelegem ca miscarea legionara s-a implicat major in activitatile „neglijate”de autoritati
d) din punct de vedere educational si aici meritul Capitanului este ca
intelege perfect (vorbim de anul 1937) ca fara educatie nu se poate schimba tara aceasta.Astfel, Zelea Codreanu “educa” mai intai camarazii legionari pentru a putea avea o miscare educata care sa puna mai presus de interesul personal, familial pe cel national si credinta in Dumnezeu. Natiunea, credinta si tara fiind, daca vreti, trinitatea romaneasca in viziunea Capitanului.
D-le Coja va spuneam ca nu sunt de acord cu dvs. pentru ca, dupa parerea mea, Corneliu Zelea Codreanu nu neaga valabilitatea principiilor de drept romane asa cum pare la o citire a textului, dar la o citire atenta a textului se poate vedea intreaga conceptie a dreptului roman pe care o asimilase Capitanul si pe care dorea sa o duca la un nivel superior.Din acest motiv cred ca va inselati ! Nu neaga principiile, vrea sa le imbogateasca, sa le
completeze, sa le scoata din rigiditatea lor istorica si sa le aduca intr-un
viitor,un viitor pe care Capitanul il vedea cu un roman educat, responsabil, onest care singur cerea aplicarea dreptului si era capabil sa-si stabileasca singur pedeapsa.
Gresala pe care o faceti dvs.d-le profesor este de a diviza mesajul Capitanului ori Capitanul nu ar fi fost de acord cu dvs. ca om de drept el stia ca “Confessio divide non debet”(marturisirea nu poate fi divizata) si “In toto et pars continetur”,cu alte cuvinte mesajul Capitanului trebuie privit in integralitatea lui pentru a putea fi mai bine inteles.
Dar,sa le luam pe rand :
1) „În acest restaurant veţi mânca toată lumea la fel, aceleaşi feluri de mâncare, dar veţi plăti după puteri. Între un minimum şi un maximum fixat de noi cel sărac va plăti mai puţin, cei mai bogaţi vor plăti mai mult, după cum sunt retribuiţi, după greutăţile familiare etc.
Aici avem de cateva principii de drept latin si anume :
Prin faptul ca toata lumea mananca la fel Zelea Codreanu se gandeste la faptul ca “toti oamenii sunt egali si trebuie tratati in mod egal”, apoi se mai gandeste la faptul, legat de primul principiu, “Iura non in singulas personas, sed generaliter constituuntur”, adica ca legile nu se fac pentru anumite persoane,ci pentru comunitate.
In alta ordine de idei “veti plati dupa puteri” inseamna de ai da fiecaruia ce i se cuvine, adica de a nu te folosi si abuza de avantajul care-l ai ( pensiune la munte unde esti tentat sa ai preturi mai mari si mancare mai saracacioasa ori mai proasta calitativ-cam ce se intampla astazi la munte) . Acest lucru se poate intelege doar prin antiteza pe care miscarea legionara o reprezinta cu comerciantii evrei care luau piele de pe om.Codreanu vrea sa spuna ca miscarea legionara este “Malitiis non est indulgendum” (nu trebuie sa fim ingaduitori cu sireteniile). Cei care platesc mai mult o fac pentru ca au si “Nemo videtur fraudare eos, qui sciunt et consentiunt”- nu se poate spune ca sunt inselati cei care stiu si consimt.
2) “Dacă unul va zice: Eu n’am nici un ban –nu va plăti nimic. Pentru că nu e drept ca cineva să moară de foame, ne vom interesa de ce n’are, pentru ca să-l punem la trabă şi să-l facem să aibă”. Sunt doua mari principia care stau la temelia dreptului roman “Alterum nonlaedere”- a nu vatama pe altul
si “Bona fides”-buna credinta tocmai pe aceste considerente se bazeaza
Codreanul pentru ca asa cum stipula un vechi dicton roman ca fiecare om nu poate fi dat afara din casa lui, tot asa atat din punct de vedere al dreptului, dar si din perspective crestinului, nu poti lasa un om sa moara de foame.Tot aici mai vedem si o alta pilda crestina, respectiv ca nu este suficient sa-i dai omului un peste, trebuie sa-i dai o undita sa-si prinda singur pestele
3) “Cine va judeca cât trebuie să plătească un client? El singur, clientul. Atât am judecat că pot, atât cred eu că e drept să plătesc. Judecata lui este fără apel.”
Aici vorbim de ce am spus putin mai sus, de Bona fides pentru ca in fond la pensiune avem o vanzare si o cumparare, fara acte bineinteles, dar putem vorbi de un contract verbal, si Capitanul stie ca “Bona fides quae in contractibus exigitur aquitatem summam desiderat”- buna credinta necesara contractelor impune o echitate desavarsita.Si mai spune ceva
Capitanul ca Bona Fides contraria est fraudi et dolo adica buna credinta se
opune fraudei si dolului. Tot aici mai putem adauga si principiul imbogatirii fara justa cauza „Neminem cum alterius detrimeno et inuria fieri locupletiorem”- nu te poti imbogati in dauna si nedereptatea adusa altuia
Si am ajuns la celebrul citat…
4) „Nimeni nu poate fi judecător în propria sa cauză” si raspunsul Capitanului : ” Principiul înjoseşte omenirea, pentru că îl consideră pe om laş sau hrăpăreţ. Aşa e omul. Dar eu nu vorbesc de cum este omul, ci de cum poate şi trebuie să fie. Într’o omenire înălţată, omul nu numai că poate, dar trebuie să fie propriul său judecător. Omul trebuie să se judece singur, să aibă curajul şi loialitatea de a da fiecărui ceea ce este al său, adică de a fi drept. Omul judecător în propria sa cauză, drept şi sever cu sine însuşi”.
Pe de o parte, Capitanul stie ca “Nimeni nu poate fi judecator in propria sa cauza” (Iudex in propria causa nemo esse potest), tot el mai stie ca ” Non omne quod licet honestum est” – Nu tot ce-i ingaduit este moral. Asta inseamna ca Capitanul nu vede ca „homo homini lupus est” (asa e omul -in 1937 ca si azi) ci din prisma initiala a dreptului care a fost creat pentru
oameni “Hominum causa omne ius constitutum est”. Capitanul vrea sa ne spuna faptul ca dreptul trebuie sa se bazeze pe homini jus si nu manum militarum si sa plece de la perspectiva reala „ASA E OMUL”. El stie insa ca acesta este un deziderat caci spune “Într’o omenire înălţată, omul nu numai că poate, dar trebuie să fie propriul său judecător.”
Omul trebuie să se judece singur, să aibă curajul şi loialitatea de a da
fiecărui ceea ce este al său, adică de a fi drept. Omul judecător în propria sa cauză, drept şi sever cu sine însuşi.” Aici avem cateva principia subtile
si anume ca cetateanul trebuie sa cunoasca dreptul –Iura civem nosse oportet pentru a avea posibilitatea de a stii ce a facut rau. Asta inseamna in primul rand cunoasterea perceptelor dreptului : honeste vivere (a trai cu onestitate), non laedere (a nu vatama pe altul) si suum quique tribuere (a da fiecaruia ce i se cuvine) si aceste lucruri le poti face numai prin educatie.
Prin “la temelia unei ţări trebuie să fie omul drept” se vede exact dorinta Capitanului de a determina evolutia SPIRITUALA a societatii de la drept la omul drept punand omul in fata dreptului. Tocmai in aceasta juxtapunere consta evolutia de care vorbeam.Prin evolutie spirituala de la „ASA E OMUL” la „OMUL PROPRIUL SAU JUDECATOR” Capitanul il
inobileaza pe om si ia povara de pe umerii dreptului -Non oportet, ius calumniari-nu se cuvine ca dreptul sa fie invinuit- pentru ca intr-un stat de drept cu oameni drepti “Noxa cum capite ambulant” – vinovatia
urmareste oriunde pe faptuitor. Omul care ajunge spiritual sa se identifice cu cele trei percepte fundamentale ale dreptului ajunge sa fie propriul judecator iar instanta ia act de marturisirea lui si aici ajungem la jurisconsultul Paulus si la celebrul dicton “Nam plus valet, quod in veritate est, quanm quod in opinione”-mai mult valoreaza adevarul decat parerile.
Pe de alta parte,Capitanul este constient ca dreptatea este temelia statului, Fiat iustitia pereat mundus- mai bine piere lumea decat dreptatea-si ca „Malitiis non indulgendum”-nu trebuie sa ingaduim sireteniile-dar vede rezolvarea prin evolutia spirituala a omului care trebuie sa se realizeze in primul rand prin educatie, dar acest lucru nu inseamna lipsa dreptului, a legilor Ubi societas,ibi ius -societatea presupune existenta legilor.
In concluzie ce a vrut sa spuna Capitanul este, acelasi lucru pe care l-a spus si Iisus, „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc”

P.S Quilibet est optimus verborum suorum interpretes -fiecare este interpret ideal al propriilor sale cuvinte