Iudaismul Abrahamic / Orientul Mijlociu
Crede iudaismul într-o viață de apoi?
De Ariela Pelaia
Actualizat pe 29 ianuarie 2019
Multe credințe au învățături definitive despre viața de apoi. Dar ca răspuns la întrebarea „Ce se întâmplă după ce murim?” Tora, cel mai important text religios pentru evrei, este surprinzător de tăcut. Nicăieri nu discută în detaliu viața de apoi.
De-a lungul secolelor, câteva descrieri posibile ale vieții de apoi au fost încorporate în gândirea evreiască. Cu toate acestea, nu există o explicație definitiv evreiască pentru ceea ce se întâmplă după ce murim.
Tora este tăcută în viața de apoi
Nimeni nu știe exact de ce Tora nu discută despre viața de apoi. În schimb, Tora se concentrează pe „Olam Ha Ze”, care înseamnă „această lume”. Rabinul Joseph Telushkin consideră că acest accent pe aici și acum nu este doar intenționat, ci și direct legat de exodul israelit din Egipt.
Conform tradiției evreiești, Dumnezeu a dat Tora Israelilor după călătoria lor prin deșert, nu la mult timp după ce au fugit de o viață de sclavie în Egipt. Rabinul Telushkin subliniază că societatea egipteană era obsedată de viață după moarte. Textul lor cel mai sfânt a fost numit Cartea morților și atât mumificarea, cât și mormintele precum piramidele erau menite să pregătească o persoană pentru existența din viața de apoi. Poate, sugerează rabinul Telușkin, Tora nu vorbește despre viață după moarte pentru a se distinge de gândirea egipteană. Spre deosebire de Cartea morților , Tora se concentrează pe importanța de a trăi o viață bună aici și acum.
Vederi evreiești din viața de apoi
Ce se întâmplă după ce murim? Toată lumea pune această întrebare la un moment sau altul. Deși iudaismul nu are un răspuns definitiv, mai jos sunt câteva dintre răspunsurile posibile care au apărut de-a lungul secolelor.
Olam Ha Ba. „Olam Ha Ba” înseamnă literal „lumea care va veni” în ebraică. Textele rabinice timpurii descriu Olam Ha Ba are o versiune idilică a acestei lumi. Este un tărâm fizic care va exista la sfârșitul zilei după ce Mesia a venit și Dumnezeu a judecat atât pe cei vii, cât și pe cei morți. Cei drepți morți vor fi înviați pentru a se bucura de o a doua viață în Olam Ha Ba.
Gheena. Când rabinii antici vorbesc despre Gehenna, întrebarea la care încearcă să răspundă este „Cum vor fi tratați oamenii răi în viața de apoi?” În consecință, ei au văzut Gehenna ca un loc de pedeapsă pentru cei care duc o viață imorală. Cu toate acestea, timpul pe care sufletul unei persoane îl putea petrece în Gehenna a fost limitat la 12 luni, iar rabinii au susținut că și chiar la Porțile Gehennei o persoană se poate pocăi și poate evita pedeapsa (Erubin 19a). După ce a fost pedepsit în Gehenna, un suflet a fost considerat suficient de pur pentru a intra în Edenul Gan (vezi mai jos).
Gan Eden. Spre deosebire de Gehenna, Gan Eden a fost conceput ca un paradis pentru cei care au trăit o viață dreaptă. Dacă Gan Eden – care înseamnă „Grădina Edenului” în ebraică – a fost destinat ca un loc pentru suflete după moarte sau pentru oamenii înviați când vine Olam Ha Ba nu este clar. Exodul Rabbah 15: 7 afirmă, de exemplu, „În epoca mesianică, Dumnezeu va stabili pace pentru națiuni, iar ei vor sta în largul lor și vor mânca în Edenul Gan”. Numere Rabbah 13: 2 face o referință similară și în ambele cazuri nu sunt menționate nici suflete, nici morți. Cu toate acestea, autorul Simcha Raphael sugerează că, având în vedere credința rabinilor antici în înviere, Gan Eden a fost probabil un loc unde au crezut că cei drepți vor merge după ce vor fi înviați pentru Olam Ha Ba.
În plus față de conceptele generale despre viața de după moarte, precum Olam Ha Ba, multe povești vorbesc despre ce s-ar putea întâmpla cu sufletele odată ce ajung în viața de apoi. De exemplu, există o faimoasă midrash (poveste) despre cum, atât în cer, cât și în iad, oamenii stau la mese de banchet îngrămădite cu mâncăruri delicioase, dar nimeni nu își poate îndoi coatele. În iad, toată lumea moare de foame pentru că se gândesc doar la ei înșiși. În cer, toată lumea se sărbătorește pentru că se hrănesc reciproc.
********
Nota redacției: Ce au zis niște „rabini antici” sunt păreri personale, nu aparțin religiei mozaice, nu sunt doctrină religioasă, validată istoric sau prin tradiție măcar. Faptul că evreii nu cred în viața de după moarte a avut urmări decisive pentru mentalul evreiesc. Evreii nu au mai avut cenzură morală severă, au devenit extrem de eficienți în viața de „acum și aici”, succesul lor tradițional în tot ce întreprind este legat și de faptul că nu-și pun problemele morale atât de constrângătoare pentru un creștin, pentru alte religii în general. Bașca acea sărbătoare ciudată când anual evreilor li se iartă relele comise. Este vorba de o religie care îl face să se simtă în largul său pe individul imoral, după canoanele creștine, ale cavalerismului european.
Firește, cu binecunoscute excepții. Dar faptul că Israelul nu-i expatriază/extrădează pe infractorii evrei condamnați în altă țară dovedește că această gândire este în esență fundamentală pentru condiția de evreu, pentru mentalitatea evreiască.
Un motiv în plus să ne îndoim de temeinicia unei tradiții „iudeo-creștine” care a modelat civilizația europeană.
Domnul Nick Cohen a limitat studiile pe care le fac evreii la cele mai benigne si filozofice materii, care daca ar fi real si s-ar limita la atat, la domeniul religiei si al ideologiei, ar fi ideal si nimeni nu ar avea probelme cu evreii si vice versa.
Insa domnul Nick, ca toti evreii evita sa aminteasca studiul Talmudurilor cat si studiul si practicarea Kaballei.
Abia aici as vrea sa-l aud pe domnul Nick cum motiveaza dumnealui studiul si aplicarea principiilor talmudice si kabalistice. Dar nu cred ca dumnealui va avea curajul sa intervina pe aceasta tema.
Astept.
Studiul filosofiei echidistante kabalistice a esoterismul evreiesc il consider parte din terminologia Juridica evreiasca . Restul depinde de fiecare individ in ce capacitate este .
Talmudul este o colectie de opinii . Unii dintre cei care si-au intabulat opiniile in Talmud au fost niste psihopati similari cu Ignatiu de Loyola si iezuitii Vaticanului , altii au avut opinii tribale referitoare la convietuirea cu celelate triburi care aveau si ele psihopatii lor , unele opinii morale altele criminale , imorale .
Totusi nu am studiat Talmudul si Kabala , am avut alte curiozitati , am incercat sa caut principul bun din iudaism , adamic , natural , constiinta protectiei Edenului , ca de rau e plin pamintul la toate societatile umane .
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Cine se uita numai la ce e rau la evrei , sa faca bine sa se uite si la ce e rau in propria societate , sa compare si sa caute solutii ideologice pentru eradicarea relelor . De altfel , inainte de a fi jidan , eu ma consider om , adam .
Mai adaug ceva : binele si raul sint manifestari intriseci , adica evidente prin ele insusi ,nu prin povestile altora . Numai prostii nu pot sa faca diferenta dintre bine si rau , dintre rautate si bunatate .
Painea este buna prin ea insusi , nu este nici bank nota , care nu stii exact prin ce este acoperita , nici un verset biblic ambigu care inseamna trei notiuni si toate trei vor sa te sclavizeze eclesiastico juridic .
Caracteristici ale celor rai nu este etnia tribala ci lipsa lor de empatie , lacomia , perversitatea , limbajul deceptiv teatralitatea care mascheaza planurile lor egoiste ivolești .
Mosaismul se imparte in trei , 1- studiul istoriei tribale , 2- studiul contractelor sociale = studiul legilor care sint acceptate de societate si mozaismul filozofic .
Mosaismul filozofic , spune urmatoarele : arhetipul omul perfect in comportament socio – medio natural era Adam , un om cu constiinta si empatie , era vegetarian si traia in pace cu celelate forme de viata , era un protector al formelor de viata . Daca un om se comporta ca Adam in societatea evreiasca este considerat un ben-Adam adica descendent din Adam . Asta este pricipiul beton al perfectiunii umane in mosaism .
Un om bun in societatea evreiasca este numit ben Adam , fiu al lui Adam , ultimul nivel al perfectiunii in aceasta forma de existenta .
Conform mithologiei mosaice in Gradina Edenului mai exista un individ tot cu o forma umana dar cu solzi
ca serpii , numit Nahaș ,sarpele sau reptilianul , arhetipul raului , se hranea cu cadavre de animale , era agresiv , isi gasea placerea in a distruge ce e viu .
Eva putana , a facut copii si cu Adam si cu Nachas . Din copii ei au descins doua rase de oameni . Oamenii buni , vegetarienii si oamenii rai , agresivi , consumatorii de carne sunt numiti Nahașhim , adica descendentii lui Nahaș .
Idealul filozofic evreiesc este intoarcerea individului prin eforturile lui individuale la starea de puritate a lui Adam , reintoarcerea la gradina Edenica .
………………………………………………….
Evreii tembeli asteapta , o entitate fantomatica sa vina sa-i scoata din necazuri , entitate numita Mesia , lucru de care majoritatea se indoieste ca se va intimpla vreodata .
Filozofia evreilor inteligenti spune clar ca fiecare evreu trebuie sa fie propriul lui Mesia , propriul lui salvator . Daca tu nu te ajuti si nu iti imbunatatesti viata si mediul , esti pierdut .
Circulă ideea că, pentru a rezolva sau clarifica o problemă, este necesar să îi clarifici termenii. Este și cazul situației de față. „Redacția” ne atrage atenția, de la început, asupra „religiei mozaice”. căreia nu i-ar aparține zisele „rabinilor antici”. Evident, nici zisele rabinilor contemporani.
Dar, esențial este să reținem că nu există nici o „religie mozaică”, invocată, astfel, de ignoranți. Există doar „Tablele lui Moise”, numite și „Cele zece porunci” sau, pe scurt, DECALOGUL – care reprezenta Legea. Era, în fond, Legea Întîi. Această Lege a fost falsificată de leviți într-o doctrină politico-militară numită Tora, care este Legea a Doua, contrară Legii Întîi, prin impunerea dogmei că jidanii constituie „poporul ales”. Tora (Pentateuhul) a fost falsificată și mai mult de leviți, constituindu-se Talmudul, care este Legea a Treia. Exacerbarea acestei falsificări a devenit Sionismul, care este Legea a Patra. Sionismul constituie extremismul și terorismul rasist în forma maximă, bazat pe dogma „poporului ales”!
Printre porunci figura și faimoasa poruncă a șaptea, „Să nu fii desfrânat!“ (Ieșirea, 20, 14), citată în folclor îndeobşte sub forma „Să nu preacurveşti!“, Iacob preacurvise la greu, căci fariseismul făcea parte din comportamentul de bază al iudeilor, „farisei“ fiind chiar o denumire sinonimă cu „iudei“. Ca atare, Iacob avusese 12 băieți; probabil că avusese și fete, dar textele „biblice” nu le consemnează, mai ales că iudeii desconsiderau femeile. Este vorba de:
– fiii lui Leah: RUBEON, SIMEON, LEVI, IUDA, ISACHAR şi ZEBULON
(șase triburi);
– fiii servitoarei lui Leah, numită Bilhah: DAN şi NEFTALI (două triburi);
– fiii lui Raşel: IOSIF şi BENJAMIN (două triburi);
– fiii servitoarei lui Raşel, numită Zilpah: GAD şi AŞER (două triburi).
Aceştia au fost la originea celor douăsprezece triburi, cărora le-au dat și denumirea „semințiilor“ luată după numele fiilor lui Iacob, pe care, ulterior, Dumnezeu, chipurile, l-a redenumit „Israel“ – zic scrierile leviților, pe motiv că „Iacob s-a luptat cu Dumnezeu (Iehova, Iahve, Eliahu și alte nume identificate în textele lor) și l-a învins pe Iehova”! În treacăt fie zis, este o adevărată blasfemie și pretinzi că Iacob l-a învins pe Dumnezeu, dar trecem peste asta.
De aici denumirea generică de „israeliți“ dată celor 12 triburi ale lui Israel. Dintre acestea, zece triburi au format Regatul lui Israel,diferențiindu-se de tribul iudeilor, care se trag din tribul generat de IUDA, trib în cadrul căruia s-au împrăștiat triburile lui BENJAMIN și al lui LEVI. După cum se vede, nici urmă de EVREI printre cele douăsprezece triburi! Cele zece triburi ale lui Israel „au dispărut în Istorie”, iar mai cunoscute, ulterior, au fost triburile lui Iuda și Benjamin, iar, în scrierile lor, mai apare și tribul leviților, care s-au erijat exclusiv în „înțelepții“ celorlalți, devenind un fel de comisari-instructori, care le-au stabilit preceptele și le-au scris cărțile. Cartea a treia din Pentateuh este LEVITICUL!
NU a existat nici un fiu al lui Iacob/Israel cu numele EVREU/EBREU/ETC., care să fi dat numele generic de „evrei”. Cuvîntul „evrei” este o născocire a Cahalului – care, după convertirea obligatorie a (k)hazarilor după anul 900, s-a stabilit în Rusia. De aceea a fost folosit exclusiv în Rusia țaristă, în Rusia sovietică și acum în Rusia post-sovietică. De acolo a fost infiltrat în Țările Române, iar după 1945, a fost impus de jidanii bolșevici veniți pe tancurile sovietice. În Polonia nu au reușit să impună denominația „evrei”: acolo se folosește cuvîntul jidani: Źydowski Komitet Narodowy, Źydowska Organizacja Bojowa, Źydowski Zwiaczek Wojskowy etc.; litera Ź, în limba polonă, se citește „j”! Și, cum am mai arătat, în Occident nu se folosește cuvîntul „evreu”, ci Jew, Juif, giudei, Die Juden etc.
De aceea am invitat pe publiciștii români să elimine cuvîntul „evrei” și să-l folosească pe cel corect, științific, atestat istoric, de „jidani”. Pe cei fricoși îi invit să apeleze la intermediatul „iudei”.
Eventual, să adauge, în paranteză germanicul (Die Juden), din care se originează cuvîntul jidan/jidani.
Am explicat, cu argumente suplimentare, aceste aspecte în lucrarea mea HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust”. Editura Tempus, București, 2015, vol. 1, pag. 85 și următoarele.
” Circulă ideea că, pentru a rezolva sau clarifica o problemă, este necesar să îi clarifici termenii . ”
O afirmatie de nota 100 !
Bravo tovarase Vasile ! Asa e corect . Sper sa invete si Ion care nu are proprietatea Juridica a termenilor . S-ar putea sa se zbirleasca la afirmatia mea , adica ” ” ce bă , ma inveti tu pe mine , eu care sint mare scula pe bascula si am si Diploma de Smecher de la Universitet ” ” etc etc , dar vrajelile astea de pedagog de scoala noua sint fumate si ii fac o favoare atragindu-i atentia sa treaca in banca si sa se concentreze asupra acestui studiu al terminologiei juridice .
Referitor la etimologia cuvintului evrei , vine de la Ab’ Rahim , adica descendentii lui Ab’ Raham , Abraham . Acum ce inseamna Ab’Raham e alta poveste . Vine de la Ab Rahman , Tata Rahman …o formula de adresare catre un Preot / Capetenie tribala cu conotatii polisemantice , chiar antonimice , poate insemna si ” milostivul ” si ” cel rau ” ( bizara chestia dar explicabila …intreaga putere a Preotimii / Vrajitorilor tribali s-a bazat pe exprimari ambigue )
Totusi evrei utilizeaza apelativul tribal Yahudim adica Jidani , dar limba utilizata este numita ivrit , lașon hakodeș, limba sacra sau consacrata pentru comunicare contractual juridica eclesiastico- civila .
Nu este peiorativ ci este absolut normal sa utilizezi termenul jidan , descendentii lui Yehuda / Juda . Care este
termenul apelativ tribal corect juridic care le ofera capacitate naturala de posesori ai teritoriilor Statului Israel , Eretz Yisrael care se traduce Pamintul lui Yisrael este o alta discutie . Eu zic ca yahudim e corect .
Opinia mea este ca faptul ca pot prezenta dovezi despre continuitatea istorica de locuitori ceea ce le confera dreptul de stapani ai Eretz Yisrael.
Mama tot timpul a folosit cuvintul , jidani , fara nici o reticenta . Astia sintem , ce dracu sa facem :)))
Referitor la mahanot hahașmada , campurile de nimicire , eu cred ca este un amestec de realitate , un numar
mare de evrei au fost omoriti acolo clar , dar care a fost acel numar e o dilema , dar asa a fost dintotdeauna , supravietuitorii si mai ales Avocatii lor au monetizat suferintele acelo nefericiti .
De cind lumea …al doilea soarece a mancat brinza .
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Totusi greseala care o faci este ca demonizezi jidanii in ansamblul lor .
Asta este o mare eroare de discernamint ! Fiecare criminal in parte este responsabil , asa este acceptat Juridic . Nu exista crima national colectiva .Nici macar nemtii nu pot fi acuzati in masa de crime de razboi , ci numai aceia care au comis crimele .
In rest tot binele din lume !
Pastrez o copie a comentariului , ca pisicherul asta de Ion e capabil sa-l arunce la …gunoi si am pierdut timpul degeaba :)))
„Tora, cel mai important text religios pentru evrei”, As pune sub semnul intrebarii aceasta afirmatie. E greu de spus care este cel mai important text sau „comunicare orala pentru Iudei.
Spun asta deoarece exista si Torah orala care are variatiile si conotatiile ei, iar oamenii desi au respect pentru textul scris nu neglijeaza deloc traditia orala. Se intampla si la alte religii, Mohamed a atras atentia In Quram ca preotii si credinciosii sa nu de-a importanta la ceea ce zice lumea sau chiar el profetul despre religie si sa se limiteze doar la textul Quramului. Ce s-a intamplat? Exact opusul, musulmanii sunt impartiti in diverse culturi dupa cum unii sau altii au interpretat Quramul sau au aflat ce a zis profetul in diverse circumstante despre anumite fapte sau fenomene. Cu cat gradul de rudenie a celui ce lasa lumea sa cunosca ce a mai zis profetul „hadit”, era mai apropiat de profet, verisori si chiar prieteni si vecini ai profetului, cu atat mai mult se bucura de credibilitate, ajungandu-se la Culegeri de Hadit – Culegeri de ziceri(ce a mai zis Profetul).
Evreii practica si ei o asemenea cultura a zicerilor unor mari Rabini, culegeri ce se numesc Talmuduri, cel de la Babilon si cel de la Ierusalim. Sa nu va mire dar evreii in unele cazuri si nu numai decat la disperare ajung sa se roage si la alti zei, ca de nu strica, nu poti sa stii care te poate ajuta. O fac cu usurinta pentru ca la Yom Kippur, la
Atonement, Ziua Reconcilierii cu Dzeu, Ziua Marii Iertari ei vor fi iertati de pacatul de a se fi rugat la alti zei, precum Baal sau altii. Ritualul juramintelor si a rugaciunilor practicat de Francmasonerie este o derivata a modalitatii de invocare a evreilor a unor zei straini de monoteismul lor asumat.
Nic evreii cei mai credinciosi, evreii Ortodoxi sau Chabat nu stiu exact care eate cel mai important text, desi multi ar mentiona Pentateuch-ul, cele cinti carti ale Torei: Geneza, Exodul,Leviticul, Numeri,Deuteronomul, care ar fi fost scrise de Moise. Este mai mult decat pretentios sa afirmi ca una din Cartile Sfinte ar fi mai importanta decat alta, mai ales cand fiecare isi orienteaza preferintele in functie de interes si de curentul religios caruia ii apartine.