BOOKS

CORVIN LUPU, Trădarea Securității în Decembrie 1989,
Editura Elion, București, 2015

Cartea profesorului universitar dr. Corvin Lupu, sub titlul Trădarea Securității în decembrie 1989: secrete ale intervenției străine împotriva României, stă la dispoziția publicului larg prin efortul salutar al Editurii Elion, începând cu a doua jumătate a anului 2015.
Deja au fost organizate mai multe lansări de carte, care au avut ecou semnificativ în mediul analiștilor și funcționarilor în domeniul securității naționale, al profesorilor și studenților în științe politice și studii de securitate, al publicului care are memoria evenimentelor din decembrie 1989, dar și al tinerilor care încearcă abia acum să le înțeleagă.
Suntem în fața unui conținut de 336 de pagini, extrem de dens în informație și analiză, care se lecturează cu plăcere – provocând intelectul prin expunere și demonstrație teoretică, dar și incitând sistematic propria conștiință la examinarea și acceptul/refuzul unor valori socio-politice fundamentale.
Economia cercetării profesorului Corvin Lupu este introdusă printr-un Argument (subintitulat După 25 de ani. Privire asupra evenimentelor din decembrie 1989 din alte unghiuri de vedere), desfășurând mai apoi capitole care se succed logic și cronologic în demonstrația tezei trădării Securității în decembrie 1989: Motivația trădării lui Nicolae Ceaușescu de către Securitate; Acțiunile serviciilor secrete străine la Timișoara și operațiunile „Trandafirul”, „Vama” și „Arderea”; Omerta privitoare la implicarea străinilor în evenimentele de la Timișoara; Problematica implicării serviciilor secrete străine în România, în lumina rapoartelor Comisiei senatoriale Decembrie 1989 și a memorialiștilor; Armata și Securitatea i-au ucis pecomandanții Miliției care nu au participat la complot; Campania mediatică împotriva Securității; Aspecte privind coabitarea Securității cu grupul pro-sovietic adus la putere.
Răspunzând cu brio rigorilor formale ale cercetării științifice, textul este justificat sistematic prin indicarea surselor bibliografice, iar Concluziile sunt urmate de Abrevieri, Bibliografie și Indice de nume – toate aceste instrumente fiind la dispoziția cititorului amator sau profesionist care vrea să verifice pe cont propriu sursele, sau să facă pași înainte în chestiunile abordate de către autor doar în măsura necesarului de documentare a temei asumate.
Facem o mențiune specială cu privire la cantitatea impresionantă a bibliografiei (182 de titluri prezentate doar ca „Bibliografie selectivă”), dar și calitatea acesteia. Autorul recurge la analize deja consacrate sau mai puțin vehiculate, la memorii ale participanților la evenimente, la documente scrise și inedite, indicând chiar locuri publice unde pot fi consultate filme și fotografii documentare. Sursele exprimă o varietate evidentă de paradigme de analiză – care sunt toate inventariateși apreciate în manieră comparativă, prin tehnici specifice științelor politice.Teza fundamentală a lucrării o exprimă succint însuși autorul: „Orice lovitură de stat are la bază trădarea structurilor de securitate națională. A afirma că a fost lovitură de stat, dar Securitatea nu a trădat, sau că a fost și revoluție și lovitură de stat, sunt non-sensuri. Apoi, a spune că Securitatea nu a trădat și nici nu a reprimat, este un atentat la minima inteligență a opiniei publice.”
Situându-se în paradigmă legalistă (oricând și oriunde, misiunea serviciilor de informații este de a apăra ordinea constituțională – misiune pentru care sistemul și fiecare membru al său au fost educați, antrenați și privilegiați în cunoștința de cauză a societății și a fiecărui ofițer), autorul provoacă în mod conștient paradigma oportunității politice (organismele de securitate nu trebuie să reprime poporul, și sunt obligate să contribuie la căderea regimurilor care nu mai răspund voinței populare). Dezbaterea între cele două curente de gândire este abia la început, și deja ne apare ca un conflict ideologic în care cele două puncte de vedere se exclud, fără posibilitate de a afla o cale de mijloc.
În acest moment al dezbaterii, când încă spiritele par încinse mai mult din cauze personale și subiective, profesorului Corvin Lupu îi recunoaștem fără rezervă calitatea de întemeietor de curent de gândire în istoriografia lui Decembrie 1989.
Provocarea acestei noi paradigme era necesară nu doar pentru a completa din punct de vedere logic și politologic spectrul teoriilor clasice despre Decembrie 1989, dar și pentru a cere un examen de conștiință societății românești, la un sfert de veac după evenimentele care i-au reorientat destinul istoric. Cuvintele autorului sunt, din nou, elocvente: „Cred cu tărie că Istoria, magistra vitae, scrisă cu bună-credință, în spiritul adevărului, fără menajamente, poate contribui, pe lângă scopul ei științific, la crearea unei necesare educații anti-trădare, în rândul generațiilor care vin din urmă.”

Prof. univ. dr. Eugen Străuțiu