„Contribuția” sionistă la Unirea cea Mare din 1918 sau Unde dai și unde crapă ?!

By |2018-09-19T14:17:08+02:0019 septembrie 2018|Doctrină naţionalistă|

„Contribuția” sionistă la Unirea cea Mare din 1918 sau Unde dai și unde crapă ?!

Nota bene: Pentru a înțelege textul care urmează, este necesar să rețineți demonstrația făcută de Benjamin Friedman (vezi textul anterior publicat pe acest site): Intervenția Statelor Unite în Primul Război Mondial a schimbat soarta războiului, provocând înfrângerea Germaniei, care, fără această intervenție americană, ar fi câștigat războiul și ar fi decis soarta Europei, a lumii! Intervenția SUA a fost determinată de evreii sioniști, care au reușit să manipuleze opinia publică americană pentru ieșirea din neutralitate și intrarea în război de partea Antantei. Pentru acest imens serviciu adus Angliei, sioniștii au primit de la aceasta dreptul de a dispune de teritoriul Palestinei și de a instala pe acest teritoriu „căminul național” al evreilor, statul Israel.

*

Firește, nu a existat în proiectele sioniste nici urmă de intenție de a-i sprijini pe români în intenția și speranța lor de a se regăsi cât mai mulți într-o Românie de la Nistru până la Tisa. Dimpotrivă, în dorul lor pentru a avea o patrie, mulți evrei sioniști au stat cu ochii zgâiți la frumoase și întinse teritorii românești, spre care îi atrăgea pe evrei mai ales ospitalitatea românească, naivitatea și credulitatea românilor, credința lor în puterea cuvîntului dat, omenia vestită a românilor, vecină deseori cu prostia – în ochii altora, într-o privire și apreciere superficială a lucrurilor! Fraieri de buni!, cum au zis și unii români, autocritici. Prea încrezători în justiția divină!… Facă-se voia Domnului!, slogan național…

Și justiția divină și-a făcut treaba în 1918! Împotriva tuturor scenariilor și proiectelor care au precedat Marele Război, acesta s-a încheiat cu un beneficiu miraculos pentru români!

Să ne aducem aminte: După ce Rusia iese din război în martie 1918, România rămâne singură de frontul de Est, părăsită de toți aliații alături de care se angajase în război. Nici situația acestora nu era mult mai bună. Germania dicta în Europa și se pregătea de o pace victorioasă cu Anglia și Franța. În ciuda imenselor sacrificii făcute pe front, România se vede obligată să semneze Pacea de la Buftea! O pace desastruoasă în toate privințele.

Nota bene: în august 1916 situația aliaților nu fusese cine știe ce de favorabilă acestora, încât nu se poate spune – cum fac unii!, că România așteptase până se lămurea de partea cui se înclina balanța victoriei. România așteptase până Aliații se decideau să accepte condițiile cerute de la București, în principal mutarea hotarului de Vest al României pe Tisa! Până acolo se întindeau localitățile cu majoritate românească!… Ba chiar și așa, dincolo de Tisa rămâneau mulți români să sufere mai departe abuzurile și strategiile de maghiarizare silită gândite la Budapesta. Azi acei români din Ungaria mai sunt români în proporție de 10%…

La câteva săptămâni după semnarea păcii de la Buftea, în mai 1918, o pace atât de înrobitoare pentru români, pe frontul de Vest își fac apariția cowboyi de peste Ocean, și balanța meciului începe să se încline în cealaltă parte, consfințind în final înfrângerea Germaniei, iar în trena acesteia și a celorlalte puteri zis Centrale… Astfel că în octombrie 1918 autoritățile române declară nulă amintita înțelegere semnată la Buftea!

Foarte pe scurt spus, Basarabia a putut la 27 Martie 1918 să-și declare voința de a se uni cu Patria Mamă ca urmare a unei schimbări neprevăzute: căderea țarismului și instaurarea regimului bolșevic! Cine a fost autorul acestei schimbări epocale? Acum se știe bine: nu rușii au făcut revoluția, ci evreii bolșevici, sprijiniți masiv de Germania – adică de prostia germană, vestita, și de evreii fugiți din Rusia după revoluția eșuată din 1905. Au revenit în Rusia cu milioane de dolari și au condus cadrilul de la Petrograd! Rusia, slăbită de aceste frămîntări, nu a putut reacționa eficient la „oportunismul” Chișinăului. Nici românii de dincoace de Prut nu au așteptat să le bage Dumnezeu în traistă și au sărit în ajutorul basarabenilor. Dar gestul decisiv l-a constituit atitudinea și acțiunea românior de peste Prut, ingenioasă și insistentă! Încununată de izbânda de la 27 martie 1918.

Dar să nu uităm: prin acțiunea lor, basarabenii românii au profitat de o oportunitate unică, nesperată, neluată în calcul de nimeni în 1914, ocazie care s-a ivit prin căderea țarismului, prin revoluția bolșevică! Cui să „mulțumim” pentru Marea Revouție Socialistă din Octombrie? În niciun caz rușilor, ci evreilor sioniști fanatizați de idealul democrației populare, sintagmă perfect tautologică, pleonastică, demagogică! Luptă de clasă, internaționala proletară și alte lozinci, prin care sioniștii i-au îmbrobodit nu numai pe ruși, ci și pe mulți evrei aflați în necunoștință de deciziile sanhedrinului universal!

Așadar, am putea spune că în situația în care Pacea de la Buftea rămânea valabilă și pierdeam orice speranță la Transilvania, România compensa această pierdere prin mutarea pe vechile hotare a graniței de Est. Evident, evreii sioniști, când au plănuit căderea țarului și instaurarea regimului bolșevic nu s-au gândit nicio clipă la ce avea să urmeze la extremitatea moldovenească a imperiului, cu atât mai mult cu cât într-unul din proiectele sioniste Basarabia ar fi urmat să facă vreodată parte din Israelul european… Unde dai și unde crapă! Nu?!…

Schimbarea regimului din Rusia a făcut posibilă și anularea înțelegerilor făcute de Rusia înainte de 1914, astfel că ruperea Basarabiei nu a fost contestată de nimeni cu prea mare convingere! Mai ales că Lenin semnase decretul privind dreptul la auto-determinare al popoarelor înrobite de țarism! Lenin semnase „de sanchi” acel decret, convins că nicio gubernie nu va îndrăzni să ceară auto-determinare! Uite însă că românii de la Chișinău l-au luat în serios pe marele mincinos și au mers până la capăt pe mâna acestuia! Singurii din tot imperiul bolșevic! O întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu toată seriozitatea: de ce din toată Rusia numai românii au cerut auto-determinare atunci, în 1918?! De ce conștiința națională a românilor a fost mai puternică decât la celelalte neamuri înrobite de mama Rasia?!

Să revenim la evreul a toate știutor Benjamin Friedman și la dezvăluirile sale! Se impune concluzia / premiza că fără intervenția Americii nu ar mai fi existat niciun 1 Decembrie 1918, nicio adunare națională la Alba Iuia! Nicio România Mare!

Revoluția bolșevică, operă a evreilor sioniști și a imprudenței Germaniei, a făcut posibilă, printr-un ricoșeu politic cu șapte mande, ieșirea Basarabiei din strânsoarea rusească. La celălalt capăt, hotarele României s-au mutat spre Vest datorită descinderii americanilor în Europa de Vest… Aducându-i pe americani în Europa, nici vorbă să se fi gândit evreii sioniști să ne aducă acest imens serviciu. Dar intrigile lor, pentru care au plătit un preț imens pe vremea lui Hitler, s-au încununat și cu acest rezultat corect, cinstit! Pe cât de neașteptat, pe tot atâta de meritat: ROMÂNIA MARE! Nenumăratele fapte și dovezi aduse de români ofrandă dinaintea tronului ceresc au cântărit greu în balanța divină! Balanța cea fără de greș!

…Prin ce anume ne-am bine meritat acest deznodămînt fantastic, dacă mai e nevoie, este un subiect pentru altă seară de povești!

Ion Coja

PS Cât de mult s-au bucurat evreii sioniști pentru înfăptuirea politică numită România Mare ne-a arătat-o evreul sionist – i-am uitat numele!, care În Parlament, în momentul solemn în care regele Ferdinand a proclamat România Mare, a fost singurul deputat care nu s-a ridicat în picioare, n-a aplaudat, n-a ovaționat alături de parlamentarii evrei ne-sioniști…