Un articol din presa israelită. Au avut evreii din Polonia o contribuție la masacrul de la Katyn?
18 iulie 2021|Holocaust
Curierul de pretutindeni 15 iulie 2021

Tiberiu Ezri

80 DE ANI DE LA POGROMUL DIN JEDWABNE, POLONIA
Continuare în pg.11
Ce este comun între trenul morții din Iași, măcelul de pe malul
Dunării de la Budapesta și arderea
de vii a peste o mie de evrei la Jedwabne, în Polonia? Toate au fost
comise în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial de către criminali
localnici, fără participarea activă a
naziștilor germani.
Evreii trăiesc în Polonia de peste opt sute de ani, cu perioade liniștite întrerupte de pogromuri fiindcă,
la fel ca în toată Europa, pentru orice dezastru natural sau epidemie
erau învinuiți evreii.
Pogromul de la Jedwabne
În 10 iulie se vor împlini 80 de
ani de la pogromul din comuna Jedwabne din estul Poloniei. După ce
trăiseră peste două sute de ani împreună cu evreii, la bine și la rău, unii polonezi din această comună și
din zeci de comune din jur au profitat de ocupația nazistă care le dădea
mână liberă și au ars de vii mii de
evrei. După cum reiese din documente istorice și din mărturii, totul
a fost planificat și săvârșit de localnici, nu de germani. După război a
avut loc un proces și pentru aceste
crime au fost condamnați numai
doi săteni la perioade relativ scurte
de închisoare, deși zeci și chiar sute.
de săteni au fost implicați în modi
direct sau indirect. La proces s-a
decis că după 30 de ani, toate documentele legate de acel “incident” să
fie distruse. Dar soarta a făcut că
unele documente s-au păstrat, ajungând în posesia profesorului de sociologie Jan Gross de la Universitatea Princeton, SUA. Gross era
născut în Polonia din tată evreu și
mamă creștină. Pe baza acestor documente el a publicat în 2001 o
carte intitulată Neighbors: The Destruction of the Jewish Community
în Jedwabne, Poland (Vecini: Distrugerea comunității evreiești din
Jedwabne, Polonia). Gross îi învinuiește pe vecinii polonezi că au
ucis 1600 de evrei. Au rămas doar
puțini supraviețuitori.
Am înțeles mai mult despre
acest pogrom din documentarul
creat de Haim Hecht în Israel în
2014, în ebraică și în engleză, intitulat Șnei Asamim – Two
Barns (Două hambare), film bazat
pe cartea lui Gross și pe interviuri
făcute de producătorii filmului în
comuna Jedwabne. Filmul descrie
acea groaznică zi în care străzile
comunei erau inundate de sânge
evreiesc. Pe cei pe care nu i-au căsăpit pe drum, polonezii satului i-au
ars de vii într-un hambar. Filmul
descrie una dintre faptele demonice
ale “vecinilor” care după ce au violat o tânără evreică, i-au tăiat capul,
folosindu-l apoi într-un joc de
„fotbal” lângă primăria satului. Primarul era unul dintre organizatorii
pogromului, iar preotul comunei
privea impasibil la ceea ce se
întâmplă.
După înlăturarea comuniștilor
de la putere în Polonia în 1989,
cazul a trezit cea mai aprigă polemică asupra vinovăției sau nevinovăției polonezilor în pogromul de
la Jedwabne.
Titlul filmului, Două Hambare,
a fost ales în urma declarației fostului ambasador al Israelului în Polonia, Prof. Shevah Weiss. El a spus
că în timpul războiului, în Polonia
existau două feluri de hambare, cele în care se ardeau evrei și cele în
care polonezi cu suflete mari au ascuns evrei cu riscul propriei vieți și
a întregii familii. Shevah Weiss și
familia lui au fost ei înșiși salvați
fiind ascunși într-un hambar. Câți
dintre noi ar fi fost în stare să-și asume un asemenea risc?
Dintre localnicii intervievați,
unii neagă participarea activă a polonezilor, alții o confirmă cu un adânc dezgust față de pogrom și
compasiune față de victime.
Producătorii filmului se întreabă
de unde vine atâta ură. Doar erau
vecini buni. Majoritatea meseriașilor erau evrei, la fel și doctorul, de
care toți sătenii aveau nevoie. Un
localnic spune că evreii mergeau la
lucru la șapte dimineața, pe când
polonezii la zece, deci evreii nu puteau fi învinuiți de lene și parazitism. Nu putem exclude motivul religios, polonezii fiind catolici foarte
credincioși. Un motiv a fost dorința
de a pune mâna pe casele și proprietățile evreiești. Peste 7000 de
polonezi eroi care au salvat evrei în
timpul războiului au primit titlul de
„Drept între popoare”, conferit de
muzeul Holocaustului Yad Vashem
din Ierusalim,
Dar elogierea celor care au salvat evrei nu implică îndreptățirea
sau ascunderea crimelor comise de
mulți alți polonezi împotriva concetățenilor lor evrei. Potrivit cercetărilor efectuate la Yad Vashem, în
jur de 200.000 de evrei au fost uciși
de către etnici polonezi, fără nicio
legătură cu crimele comise de
1111 CURIERUL DE PRETUTINDENI 15 IULIE 2021
Continuare din pg.10
naziștii și de sovietici împotriva
poporului polonez. Toate sunt importante și trebuie tratate ca atare.
Cum ascund politicienii
polonezi adevărul?
După răsturnarea sistemului
comunist, tineri ziariști și istorici
de etnie poloneză, mixtă poloneză-evreiască și chiar câțiva evrei care
supraviețuiseră în Polonia, au căutat adevărul despre cele întâmplate
în timpul războiului. Ei au reușit să
primească acces la toate documentele păstrate, inclusiv la cele considerate până atunci secrete. Așa a
ajuns Jan Gross la documentele care demascau crimele polonezilor
din Jedwabne, deși crime asemănătoare au fost săvârșite și în multe
alte locuri în Polonia. După publicarea cărții lui Gross în 2001, opinia publică poloneză a fost împărțită. Unii recunoșteau că polonezii
se făcuseră vinovați de crime, dar
că acțiunile fuseseră planificate de
germani și doar executate de polonezi. Alții susțineau că naziștii erau
vinovați atât de planificare, cât și
de execuție, iar polonezii nu aveau
nicio vină. Doi președinți ai Poloniei, Aleksander Kwaśniewski în
2001 și Bronisław Komorowski în
2011, au vizitat monumentul ridicat
în memoria victimelor, cerându-și
iertare pentru crimele săvârșite.
Chiar și episcopia Poloniei recunoștea problematica vinovăției.
Monumentul închinat
martirilor din Jedwabne –
profanat
Cu timpul însă varianta care
pretindea „inocența” polonezilor în
crimele comise împotriva evreilor a
devenit dominantă, mai ales după
2015, când a ajuns la putere partidul naționalist Prawo i Sprawiedliwość (Lege și Justiție, PiS) condus
de președintele Andrzej Duda. Scopul lor principal a fost de a face să
dispară dovezile de participare a
polonezilor în Holocaust. Ei investesc sute de milioane de Euro în
această intensă campanie de falsificare a istoriei, înființând muzee,
memoriale și organizații care să
slăvească eroismul polonezilor în
războiul mondial, negând tot ce ar
putea leza onoarea poporului și a
statului polonez. Ziariștii și istoricii
polonezi care vor să publice adevărul au de îndurat nu numai umilințele și amenințările cu moartea ale
huliganilor de pe media, ei mai
sunt și acuzați că jignesc mândria
națională poloneză. Atitudinea acestui regim față de adevărul istoric
amintește de anii comunismului,
sau poate chiar de anii 1940.
Revenind la pogromul din 10
iulie 1941, de la Jedwabne, ziarista
poloneză de origine evreiască Anna
Bikont a publicat în Polonia, în
2015, o carte tradusă în engleză cu
titlul The Crime and the Silence:
Confronting the Massacre of Jews
în Wartime Jedwabne.
Într-un articol publicat de muzeul Holocaustului Yad Vashem
din Ierusalim, Bikont încearcă să
explice motivele urii polonezilor
față de evrei, precum și minciunile
prin care conducătorii locali și cei
din guvern încearcă să dea vina pogromului pe naziști. Ea cunoștea
bine subiectul, consultase zeci de
documente istorice și intervievase
supraviețuitori din comună. Senatoarea Jadwiga Stolarska susținea
pe de o parte că atât planificarea
cât și execuția fuseseră făcute de
germani, iar pe de altă parte, că
„prin faptele lor, evreii înșiși și-au
atras această soartă, fiindcă înainte
de venirea germanilor ei au colaborat cu sovieticii, i-au denunțat pe
patrioții polonezi care au fost exilați în Gulag, iar ei au ocupat toate
posturile-cheie din comună.” Adică
evreii și-au meritat soarta. Dacă evreii i-au „trădat” pe polonezi, ei
trebuiau să-i pedepsească, nu germanii! În realitate documentele atestă că rușii au deportat la Gulag și
evrei și polonezi, iar patrioții polonezi au fost trădați de către doi cetățeni creștini din comună. Tot Stolarska explică ce s-a întâmplat cu evreii din Jedwabne. Nemții au pus
totul la cale, i-au silit pe polonezi
să-i adune pe evrei și să-i închidă
în hambar, dar nemții înșiși au vărsat benzină peste hambar și i-au dat
foc. Senatoarea conchide că evreii
au fost uciși nu pentru că erau evrei, ci pentru că erau comuniști
sau familii ale comuniștilor. Orlowski, preotul comunei, a declarat
mai târziu cu mândrie că el a inventat acest mers al evenimentelor.
Tot același gen de criminali au
ucis 42 de evrei întorși din lagăre la
Kielce, în 4 iulie 1946, când ocupația germană nici nu mai exista…
Propaganda guvernului polonez
de a falsifica istoria a ajuns până și
în stațiile TV în limba poloneză de
peste hotare. Iată un exemplu.
În 2009 am vizitat Polonia ca să
ne jelim rudele ucise la Auschwitz
Birkenau. Cu aceeași ocazie, la un
congres am întâlnit un medic care
avea un nume cu rezonanță evreiască. L-am întrebat dacă nu cumva
este evreu la origine. Mi-a răspuns
în șoaptă că la ei nu se vorbește
despre acest subiect. Apoi, când am
vizitat orașul Poznań, am primit ca
ghid o fată cu trăsături semite. Am
întrebat-o dacă nu e cumva evreică
la origine. Mi-a răspuns tot în șoaptă că la ei nu se vorbește despre
acest subiect. Aceste răspunsuri mi
-au dat o oarecare explicație asupra
celor ce s-au întâmplat la Jedwabne
și ce se întâmplă și astăzi în Polonia liberă.
Pe vremea când trăiam în
România, nu a fost niciodată nevoie să-mi ascund etnia.
Recent, guvernul și parlamentul
polonez au promulgat o lege prin
care se refuză orice cerere de despăgubiri din partea evreilor.
Evreii vor supraviețui și fără
despăgubirile polonezilor, iar celor
vinovați de crimele comise împotriva evreilor, Domnul le va ierta (sau
nu) păcatele.
In Memoria

*

Nota redacției – Autorul articolului face două referințe la români: mai întâi afirmă că la Iași în iunie 1941 autorii pogromului au fost localnici, fără nici un amestec al germanilor naziști, când se știe foarte bine că lucrurile stau exact invers. Pogromul de la Iași a fost opera armatei germane, a existat și o intervenție a autorităților române care au limitat proporțiile asasinatului. La Iași problema care se pune este dacă vinovăția evreilor, invocată de germani, a fost sau nu reală!

A doua referință la români autorul o face spre a face diferența între climatul din Polonia și cel din România, în România nu a existat niciun moment în care evreii să se teamă să-și afirme naționalitatea. Aici are dreptate autorul, al cărui nume, de pe vremea când era evreu în România, foarte probabil era altul…

Aflăm în schimb de acuzația adusă de polonezi evreilor: după invazia rusească din toamna lui 1939 evreii s-au simțit în largul lor și au colaborat cu entuziasm la crimele rușilor împotriva polonezilor, comportament identic cu al evreilor din Bucovina și Basarabia după ocuparea celor două ținuturi românești în iunie 1940 de Armata Roșie. Cu alte cuvinte, cine a început? Cine au încălcat primii legile bunei vecinătăți? Legile omeniei!

Iată așadar că evreii din Polonia au fost la fel de corecți ca evreii noștri! Au fost cuceriți de propaganda comunistă și nu s-au vindecat nici până azi. Doar propaganda comunistă era opera unor evrei, lucru bine știut de orice evreu care știa pe ce lume trăiește!

Și o întrebare pe care ne-o sugerează informațiile primite de la autorul articolului de mai sus: Cumva polonezii îi acuză pe evrei de vreun amestec în povestea atât de urîtă de la Katyn? Nu m-aș mira, se potrivește cu celelalte isprăvi iudaice!

Nota redacției – 2021
Contenciosul polono-evreiesc pare bogat, dureros de bogat! Cumplit chiar! Vinovăția este de ambele părți. Nu mă pot împiedica de la constatarea că noi, românii, „stăm” mai bine. Suntem mai mult victime ale evreimii, i-am menajat mai mult decât au meritat, iar evreii aproape niciodată nu și-au arătat în mod oficial recunoștința. Avem mângâierea că evrei reprezentativi, evrei de valoare umană incontestabilă, nu se prea găsesc în corul detractorilor noștri. Plin de hahalere!