Consultări la nivel de secretar de stat România – Republica Serbia pe problematica minorităţilor naţionale
4 februarie 2022 Redactia AMOS News
Distribuie pe rețelele tale sociale:
În perioada 2-4 februarie 2022, secretarul de stat pentru afaceri globale şi strategii diplomatice Cornel Feruţă, co-preşedinte al părţii române a Comisiei mixte interguvernamentale România – Republica Serbia privind minorităţile naţionale, a efectuat o vizită de lucru în Republica Serbia.
Vizita la Belgrad a inclus întrevederi cu Olena Papuga, secretar de stat în cadrul Ministerului pentru Drepturile Omului şi ale Minorităţilor şi Dialogului Social din Republica Serbia, co-preşedintele „părţii sârbe a Comisiei mixte, cu Nemanja Starovic, secretar de stat în cadrul MAE sârb, precum şi cu şefii delegaţiei Uniunii Europene şi ai misiunilor pe plan local ale Consiliului Europei şi OSCE. Acţiunea a avut loc ca urmare a discuţiei din decembrie 2021, în marja Consiliului Ministerial al OSCE, dintre ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu şi ministrul afacerilor externe al Republicii Serbia, Nikola Selakovic, privind activitatea acestui format de cooperare bilaterală. (http://www.mae.ro/node/57347).
În pregătirea vizitei la Belgrad, secretarul de stat român s-a întâlnit cu reprezentanţii minorităţii române din Republica Serbia, la Vârşeţ, în Voivodina, şi la Zdrelo, Petrovac na Mlavi, în regiunea Timocului.
Discuţiile de la nivelul co-preşedinţilor Comisiei au vizat teme circumscrise problematicii protejării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţii române din Republica Serbia şi, respectiv, minorităţii sârbe din România. Astfel, secretarul de stat pentru afaceri globale şi strategii diplomatice a subliniat interesul părţii române pentru o mai bună utilizare a mecanismelor bilaterale existente pentru obţinerea de rezultate tangibile, precum şi disponibilitatea părţii române de a se angaja într-un dialog constructiv şi pragmatic. De asemenea, părţile au abordat modalităţile concrete de reluare a activităţii Comisiei mixte, în beneficiul minorităţilor înrudite care trăiesc pe teritoriul celuilalt stat şi au decis organizarea, cât mai curând posibil, a celei de-a treia sesiuni plenare a acestui mecanism de cooperare bilaterală. În acest sens, partea română a înaintat propuneri concrete de acţiuni, iar co-secretarii Comisiei vor continua discuţiile.
Cu prilejul întrevederii avute cu secretarul de stat din MAE sârb, Nemanja Starovic, cei doi oficiali au realizat o trecere în revistă a stadiului relaţiilor bilaterale, inclusiv în contextul aspectelor agreate de miniştrii afacerilor externe în cadrul întrevederii avute la 2 decembrie 2021.
De asemenea, părţile au reconfirmat interesul pentru dinamizarea dialogului politic şi au evidenţiat oportunităţile de consolidare a cooperării sectoriale.
Întrevederile secretarului de stat Cornel Feruţă cu şefii delegaţiei Uniunii Europene şi misiunilor Consiliului Europei şi OSCE la Belgrad au prilejuit un schimb de opinii privind sistemul de protecţie a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale din Republica Serbia, cu accent pe situaţia minorităţii române din acest stat.
Consultările cu reprezentanţii minorităţii române din Republica Serbia au avut drept obiectiv realizarea unui schimb amplu de opinii privind situaţia drepturilor persoanelor aparţinând acesteia, inventarierea problemelor cu care aceştia se confruntă, precum şi discutarea unor modalităţi eficiente şi durabile de soluţionare a problemelor actuale şi de protejare a drepturilor etnicilor români, în conformitate cu standardele internaţionale şi europene în domeniu. Acţiunea s-a înscris atât în practica Ministerului Afacerilor Externe de consultare periodică a reprezentanţilor minorităţii române din statele vecine cu privire la evoluţiile referitoare la păstrarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, precum şi în logica demersurilor Ministerului Afacerilor Externe conexe reluării activităţii Comisiei mixte interguvernamentale România – Republica Serbia privind minorităţile naţionale.
Cu acest prilej, oficialul român a reiterat aprecierea şi sprijinul României faţă de acţiunile mediului asociativ românesc din Republica Serbia destinate asigurării şi protejării unităţii, moştenirii culturale şi spirituale, inclusiv a identităţii lingvistice şi religioase, a minorităţii române de pe întreg teritoriul acestei ţări. Secretarul de stat Cornel Feruţă a încurajat reprezentanţii mediului asociativ românesc din statul vecin să menţină un dialog constant cu autorităţile române pe teme ce ţin de respectarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, având în vedere atât instrumentele juridice internaţionale şi bilaterale la care România şi Republica Serbia sunt parte, cât şi limitele de acţiune ale statului faţă de minoritatea sa înrudită aflată pe teritoriul altui stat, circumscrise principiilor fundamentale de drept internaţional. De asemenea, secretarul de stat pentru afaceri globale şi strategii diplomatice a lansat un apel la solidaritate şi unitate în rândul mediului asociativ şi al minorităţii române de pe întreg teritoriul Republicii Serbia.
În cadrul tuturor întrevederilor, oficialul român a amintit că România îşi afirmă condiţia de stat înrudit în raport cu toate persoanele care trăiesc în afara frontierelor ţării şi care îşi asumă apartenenţa la spiritualitatea românească, indiferent de etnonimul folosit în autoidentificare. În context, secretarul de stat pentru afaceri globale şi strategii diplomatice a subliniat interesul României de păstrare a moştenirii culturale şi spirituale a persoanelor aparţinând minorităţii române din Republica Serbia, inclusiv a identităţii lingvistice şi religioase a acestora, în deplină conformitate cu principiile şi standardele europene şi internaţionale la care România şi Republica Serbia sunt parte.
*** Informaţii suplimentare
Comisia mixtă interguvernamentală România – R. Serbia în domeniul minorităţilor naţionale a fost creată prin Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Federal al Republicii Federale Iugoslavia referitor la cooperarea în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale (semnat la Belgrad, la 4 noiembrie 2002).
Acest mecanism reprezintă principalul format de dialog şi cooperare bilaterală în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale, destinat atât evaluării periodice a stadiului şi modalităţilor de îndeplinire a angajamentelor asumate de către Părţi, cât şi analizării şi identificării măsurilor ce se impun a fi adoptate.
Comisia Mixtă s-a întrunit, până în prezent, în două sesiuni, la 23 noiembrie 2009 şi 20 mai 2011. Protocolul celei de-a doua sesiuni a fost semnat la 1 martie 2012, la Bruxelles, în marja Consiliului European.
În cadrul întrevederii dintre ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu şi ministrul afacerilor externe al R. Serbia Nikola Selakovic (2 decembrie 2021, în marja Consiliului Ministerial OSCE de la Stockholm), cei doi şefi ai diplomaţiilor au convenit reluarea lucrărilor Comisiei Mixte la începutul anului 2022, înaintea vizitei ministrului N. Selakovic la Bucureşti.
Sef in Securitate: ,,Atatia romani au omorat sarbii incat de abia asteptam sa prind un securist de-al lor si sa-l aranjez. Nu regret nimic din ce am facut.”
Oferta lui Tito catre Stalin vine cu un genocid etnic in gropi comune si in executii de romani in sudul Dunarii pentru care in anii 50 au fost alcatuite primele dosare cu crime impotriva umanitatii pe ofiteri de Securitate- pe ofiterii UBDA iugoslavi. Toate dosarele astea trebuiau sa fie facute public si folosite de presedintele Dej la ONU in cazul pierderii Banatului… cand in Secuirtate , in sedintele sefilor Securitatii la care a participat tatal meu ca sef in Securitate , se planifica in secret un exod in masa al romanilor din Banat si colonizarea lor in Moldova si in Dobrogea pe motiv de reeditare a masacrelor din iugoslavia anilor 1944-1945.
Anul 1944 e debutul etinctiei si al exterminarii comunitatilor de romani in tot estul Europei in care limba romana a fost interzisa incepand de pe Nipru, pe Bug, in Transcarpatia , in polonia, In Cehia, in Bulgaria, in Grecia, in Iugolsavia, in Austria , in Ungaria sau in Albania. Indiferent de regim , ca era pro-american sau pro-sovietic, limba romana a fost interzisa si interzicerea a venit cu confiscarea bisericilor romanesti , a propietatilor statului roman , a invatamantului romanesc si a oricaror forme de organizare a comunitatilor de romani. In aceasta extinctie casa regala a fost complice si indiferenta, inclusiv in atacurile comunistilor sarbi de dupa 23 august 1944 cand mai multi subofiteri de jandarmi romani de pe granita au fost torturati si executati de comunistii sarbi sub protectia armatei sovietice.
Miscarile de populattii de dupa 23 august 1944 au venit cu alte incercari de dezintegrare astazi cenzurate si uitate de istoricii romani. Debutul operatiunii Vistula vine cu o incercare de rupere a Maramuresului romanesc urmata de oferta lui Tito catre Stalin in care pierdeam Banatul. Agresiunea Ucrainei sovietice vine in acelasi timp cu agresiunea Iugoslaviei si a regimului lui Tito cu o extinctie a comunitatilor de romani de la Marea Adriatica(expulzarea si executiile de istroromani) si pana la Marea Baltica – deportarile de boiki si de lemki astazi declarati ca de origine ucrainiana de catre polonezi…. Ramenem cu stereotipurile ca extinctia romanilor a venit doar in deportarile sovieticilor din Basarabia si din Bucovina in timp ce deprotarile din Buceac sunt prezentate doar pentru rusificare dar nu si pentru ucrainizare – imperiul sovietic a fost bicefal din punct de vedere etnic , adica rus si ucrainian si nu doar rus. Sovietic= ruso-ucrainian…. Astazi asistam la o adevarata agresiune ucrainiana si NATO in care istoria Romaniei de dupa 1945 e reinterpretata in vederea victimizarii Ucrainei si a ucrainienilor cu stergerea identitatii provinciilor romanesti in favoarea Ucrainei….
Cei mai mari vanatori de securisti au fost sefii Securitatii intr-un conflict teritorial in confruntari hibride cu zeci de militari romani in termen omorati pe granita. Conflictul pentru Banat vine in acelasi timp cu o vanatoare de securisti pe motive de crime impotriva umanitatii pengtru care multi sefi din Securitate au refuzat sa se inscrie in PCR. Conflictul ideologic dintre Moscova si Belgrad ascunde un blat sovieto-iugoslav pentru dezintegrarea Romaniei si o exterminare etnica a comunitatilor de romani care a stat la baza reorganizarii statului national roman sub masca stalinismului si sub forma national comunismului cu integrarea veteranilor de razboi de pe frontul de est in structurile directiilor militare. Reorganizarea Securitatii din 1952 vine pe un conflict teritorial cu Iugoslavia, cu Ungaria si cu Ucraina sovietica care a dus la alcatuirea dosarului Monografia Banatului pe traditiile romanilor de pe Dunare in vederea romanizarii Securitatii. Traditiile si istoria romanilor de pe Dunare a fost anchetata cu echipe de securisti si de militieni localitate cu localitate de pe granita . Dupa 1989, dosarul a fost furat din arhivele Securitatii la fel ca si toate dosarele pe executii de romani din sudul Dunarii….
NOTE DESPRE MORALITATE
Part. I – MORALITATEA DE TOATE ZILELE
de CD
Morala se poate vedea in doua forme distincte care se intrepatrund uneori dar niciodata nu se confunda: morala civica sau sociala care este convenita de societate, impusa si aparata eventual prin masuri punitive care nu au legatura cu dreptul canonic si morala spirituala crestina a credinciosilor ce urmaresc spiritual exemplul lui Iisus Hristos.
Biserica Catolica a codificat morala spirituala Romano-Catolica, initial pentru Curtea Papala si uzul unor ordine calugaresti, printre care erau si Iezuitii, care voiau insa sa raspandeasca morala si in randul societatii laice si a inculca supunere.
Initiativele exagerate isi au insa meritul si importanta lor caci totusi au ajutat ca organizarea statala medievala sa iasa din intunericul spiritual si moral, fara insa a aduce prea multa atingere aspectului transcendental al bisericii. Exemplele pot merge de la Inchizitie pana la Pietism[1].
Legea morală, după Catolicism si Protestanism devine ceva mai mult extern omului, deasupra lui, nu din interiorul sau, făcând din om un ins supus al legii.
În învăţătura Ortodoxă insa legea morală este viaţa lui Hristos, trăită după modelul oferit de El si devine ceva interior omului lucrând asupra fiinţei lui. Vieţuirea pioasa a creştinului Ortodox nu este numai o traire exterioară a lui Hristos, ci presupune si trăirea interioară a Lui.
Ceea ce transfigurează fiinţa omului nu este legea, ci harul divin. În viziunea ortodoxă, legea nu rămâne exterioară, ci devine interioară omului şi spiritului, a duhului, cum este Legea Noului Testament care dă libertate de mişcare omului şi pe care îl consideră persoană. De aceea, niciodată Părinţii Filocaliei n-au văzut în porunci, pilde şi lege ceva împotriva voinţei omului, ci o călăuză interioară plină de putere, care sa-l ghideze pe credincios in momente grele si de cumpana.
Biserica este o comunitate spirituala si ea trebuie să rămână o organizaţie dominată de Duhul lui Hristos, căci numai El asigură comuniunea credinciosilor cu Dumnezeu şi între ei în Biserică. Ea trebuia sa aibe morala ei religioasa admisa si practicata in concordanta cu normele canonice ale bisericii. Aceasta explica de ce Biserica Ortodoxa nu a avut nici o initiativa de codificare a morale duhovnicesti si a fost chiar reluctanta initial chiar si la raspandirea Filocaliei.[2]
Ortodoxia răsăriteană oferă o viziune unică asupra răscumpărării promise de creștinism. Ea ne învață o doctrină a teozei, sau a unității in spirit cu Dumnezeu, prin Fiul Sau, care este un fel de îndumnezeire, disponibilă tuturor.
În credința ortodoxă morala, învățătura bisericii se regăsește în Vechiul și Noul Testament, în scrierile patristice, ale părinților bisericii și în toate aspectele tradiției sinodice, canonice, liturgice și spirituale a credinței așa cum a fost trăită, experimentată și reflectată în conștiința bisericii, pentru care se folosește denumirea generală de „tradiția sfântă”.
În aceste scripturi, Ortodoxia răsăriteană vede promisiunea unei răscumpărări cosmice, în care toată creația materială este transfigurată. Moralitatea este o chemare de a ne recunoaște demnitatea de oameni, bărbați și femei care au primit darul gratuit al vieții noi într’u Hristos. Uniunea mistică sperată între Dumnezeu și oameni este o uniune cu energiile lui Dumnezeu, nu cu esența divină. Oamenii rămân pe deplin umani și deosebiți de Dumnezeu, dar ei devin perfecționati în har, astfel încât fiecare element al ego-ului și egoismului să dispară și să poată reflecta lumina divină.
Dumnezeire insemna daruire.
Puțini creștini vor experimenta teoza înainte de Ziua Judecății, dar în acea zi, creștinii vor fi înviați și glorificați de Dumnezeu, îmbrăcați într-o mantie spirituala care radiază lumina harului divin.
De-a lungul epistolelor care îi poartă numele, Sfantul Pavel scrie în mod repetat, viața creștină ca fiind viața „într’u Hristos”.
În Evanghelia după Ioan, Isus S-a rugat: „Rugăciunea mea nu este numai pentru ei. Mă rog, de asemenea, pentru cei care vor crede în Mine prin mesajul lor, pentru ca toți să fie una, Tată, așa cum ești în Mine și Eu sunt în tine fie ca și ei să fie în noi, pentru ca lumea să creadă că M-ai trimis pe Mine” (Ioan 17:20-21).
O căutare a virtuții și a moralității, prin exagerari duce adesea la legalism, moralism și auto-dreptate, caracteristici ce nu mai tin de virtute ci tind spre pacat.
Etica este disciplina care se ocupă de ceea ce este bun și rău și de datoria și obligația morală. Etica ca disciplină separată nu poate fi distinsă în tradiția Bisericii.
În ultima vreme, însă, dialogul dintre Ortodoxie și lumea modernă a dus la mai multe lucrări de etică ale teologilor ortodocși precum Pr. Stanley Harakas, Georgios Mantzarides, Christos Yannaras și Vigen Guroian. Ei abordează etica ortodoxă din perspectiva faptului că problemele etice sunt abordate de-a lungul vieții Bisericii. Scriptura, închinarea, scrierile patristice și dreptul canonic sunt exemple de învățătură etică în viața Bisericii Ortodoxe.
Abordarea ortodoxă a eticii este soteriologică, adică etica este înțeleasă din perspectiva faptului că mântuirea este scopul final al omului. Deoarece în înțelegerea ortodoxă mântuirea este intrinsec legată de hristologie și de doctrina Sfintei Treimi, punctul de plecare al unei abordări ortodoxe a eticii este Dumnezeul Trinitar. În Dumnezeu și în relațiile dintre persoanele Sfintei Treimi găsim pilda, exemplul cu scopurile ființei umane, ca ființe umane individuale cat și ca membri ai comunității – familie, biserică, comunitate/societate.
Așa cum antropologia ortodoxă definește omul în termeni de relații (cu Dumnezeu, cu alte ființe umane si cu restul creației), etica ortodoxă are loc în contextul relațiilor din cadrul unei comunități. Deoarece „comunitatea model” este cea a Sfintei Treimi, iar relațiile din cadrul Sfintei Treimi sunt determinate de Iubirea divină, norma etică supremă în Ortodoxie este iubirea. Iubirea ca normă etică își găsește rațiunea satisfăcătoare numai în cadrul credinței creștine și al experienței Sfintei Treimi. Iubirea pe care o exprimăm în relațiile noastre și care stă la baza judecății noastre etice este o expresie limitată, datorită limitărilor noastre ca ființe create, a iubirii trinitare.
Exprimarea iubirii, daruirea în viața noastră de zi cu zi formează viața morală și etica credincioșilor ortodocși. Încă o dată, această viață morală se bazează pe antropologie și soteriologie: pentru ortodocși, viața morală crește în asemănarea cu Dumnezeu, modelul cristic; schimbarea la față a vieții noastre e cunoscută sub numele de teoză. O parte din această transfigurare este, potrivit părintelui Stanley Harakas, a face bine, a fi moral și a dezvolta un caracter stabil. Astfel, viața morală este în același timp o luptă împotriva răului, păcatului și căderilor și un efort activ spre bine.
Sfântul Grigorie Palamas a afirmat că cunoașterea lui Dumnezeu este intrinsec morală și transformatoare. Unul „nu-L poate experimenta pe Dumnezeu în curăție, dacă nu se curățește prin virtute” (Sf. Grigorie Palamas – Sfanta Treime)
Etica civica inspirata si calauzita prin pilde de etica religioasa care se poate usor indentifica in scripturile teologice cat si in practica religioasa: în Sfintele Taine, în Scrierile Patristice, în Dreptul Canonic, in Exemplaritatea lui Hristos. Trebuie remarcat faptul că unirea cu Hristos se realizează în și prin Duh. Duhul Sfânt este Cel care călăuzește Biserica în plinătatea adevărului și, prin urmare, Duhul Sfânt este Cel care ar trebui să ne călăuzească deciziile etice.
Realizarea unei vieți morale crestine necesită voință, autodeterminare, angajament și devotiune, existand mai multe mijloace care lucrează împreună pentru realizarea ei. Acestea includ cel puțin următoarele: rugăciunea, studiul, a avea un părinte duhovnic, cunoașterea Scripturii și a Sfintei Tradiții, teologie, dragoste, închinare, ascultare, sacramente, misiunea de informare, filantropie și preocupare socială.
Fiecare dintre aceste elemente nu poate fi luat individual. Mai degrabă, fiecare se referă si se conjuga cu celelalte elemente din listă. În cele din urmă, tărâmul eticii din perspectivă ortodoxă nu poate fi separat de viața generală în Hristos pe care suntem chemați să o trăim.
Crestinismul este un mod de viata nu un cult.
O viata condusa de morala crestina face ca credinciosii sa asimileze si sa practice morala civica cu usurinta si confort fara a fi nevoie de a se aplica vre-o masura coercitiva/punitiva.
Normele morale crestine au o arie larga si cuprind printre altele si dieta alimentara, care acum, in secolul XXI, cand cca. 2/3 din populatia tarilor dezvoltate si mediu dezvoltate sunt obezi si cca. 1/7 din populatie au obezitate morbida, este mai necesar ca oricand sa se revina prin educatie la normele dietare crestin-orodoxe. Emfaza este pe postul orthodox, care fiind mai strict, este cel care ajuta cel mai mult ca oamenii sa ajunga la un nivel minim de sanatate ce poate permite de aici incolo o adevarata vindecare. In cazul a zeci de maladii medical recomanda slabirea imediata.
Este greu de explicat intr-un spatiu restrans toate beneficiile urmarii si practicarii moralei crestine, dar se poate vedea cu usurinta si chiar fara explicatii, ca cei credinciosi, chiar daca nu practica o piosenie deosebita, sunt oameni mai accesibili si de incredere, calitati care ii recomanda si care pot duce la relevarea celorlalte calitati umane intr-o prietenie frumoasa durabila.
Nota:
1. Pietismul cunoscut și sub numele de luteranism pietist, este o mișcare în interiorul luteranismului care combină accentul pus pe doctrina biblică cu accentul pus pe pietatea individuală și trăirea unei vieți creștine viguroase. Unele dintre principiile teologice ale pietismului au influențat, de asemenea, alte tradiții ale protestantismului, inspirându-l pe preotul anglican John Wesley să înceapă mișcarea metodistă și pe Alexander Mack să înceapă mișcarea fraților anabaptiști. Ca o revenire a protestantilor la unele practici ortodoxe. Immanuel Kant a fost dintr-o familie de pietisti.
2. Filokalia este un subiect mai vast plin de pilde si invataturi ce merita o dezvoltare aparte si va fi prezentata separat in partea a doua a notelor, daca se posteaza.