9. VIAŢA PUBLICĂ

9.1. (1) Românii sunt doritori şi interesaţi să aibă parte de o viaţă publică dinamică şi bine rânduită, care să stimuleze practicarea şi cultivarea virtuţilor cetăţeneşti de frunte pentru societatea omenească:
– încrederea între oameni;
– respectul cuvîntului dat, al promisiunii făcute şi al angajamentului luat;
– respectul demnităţii umane, al individului ca persoană unică;
– respectul pentru competenţă şi valoare profesională;
– bunul simţ şi decenţa, măsura şi echilibrul;
– respectul tradiţiilor şi disponibilitatea la nou;
– încrederea în instituţiile statului, în funcţionarii publici;
– respectul funcţionarului public pentru cetăţean;
– asumarea răspunderii pentru propriile fapte şi declaraţii.
(2) În România viaţa publică angajează energia, voinţa, competenţa şi spiritul de dăruire până la sacrificiul de sine al persoanelor doritoare şi capabile să se implice în procesul de concepţie, decizie şi execuţie privind structurarea organică şi buna funcţionare a societăţii româneşti, a comunităţilor regionale şi locale.
(3) Viaţa publică cunoaşte două mari componente, complementare şi greu de separat: activitatea politică şi activitatea civică, obştească.
(4) ACTIVITATEA CIVICĂ urmăreşte ameliorarea şi armonizarea relaţiilor dintre oameni, dintre individ şi societate, dintre ins şi instituţiile statului, dintre comunităţile tradiţionale sau nou constituite, în scopul de a face mai frumoasă şi mai interesantă viaţa oamenilor, oferindu-le românilor satisfacţia unei existenţe împlinite, fericite, satisfacţie pe care ţi-o poate da numai contactul autentic cu valorile umanităţii, în expresia lor universală, naţională sau locală, precum şi posibilitatea de a face o preocupare constantă din edificarea şi fortificarea de sine sub aspect fizic, intelectual, spiritual şi moral, în concordanţă cu tradiţiile şi idealurile definitorii pentru fiinţa umană în ipostaza sa creştină, europeană şi românească.
(5) Statul şi societatea românească cultivă şi încurajează disponibilitatea cetăţenilor ca, în mod voluntar şi dezinteresat pecuniar, material, să se dedice unor activităţi şi acţiuni de interes obştesc, filantropic, cultural, spiritual, sportiv sau recreativ şi sprijină material acele persoane şi organizaţii care au dovedit capacitatea de a concepe, organiza şi dirija asemenea activităţi.
9.2. (1) ACTIVITATEA POLITICĂ este preocuparea principală a partidelor politice şi este îndreptată spre dobândirea dreptului de a legifera şi guverna în numele unei ideologii politice specifice, a unei concepţii despre societatea românească, despre om şi despre lume, asumate în mod public, în deplinul respect al Constituţiei, al legilor şi al intereselor naţionale.
(2) Activitatea partidelor politice se desfăşoară în deplinul respect al Constituţiei, al legilor şi al strategiei naţionale, indiferent de poziţia lor doctrinară faţă de Constituţie, legi şi strategia naţională.
(3) Întreaga societate românească şi în mod specific presa şi instituţiile statului român veghează ca procesul dobândirii, exercitării şi cedării puterii politice, disputa electorală şi, în general, competiţia politică, să se desfăşoare cu respectul sincer al demnităţii, al onoarei, al cavalerismului, cu respectul adversarilor politici şi al alegătorilor, al cetăţenilor României.
(4) Persoanele doritoare să participe la viaţa politică au dreptul de a se asocia, grupându-se în partide sau mişcări politice, sau de a se implica de unul singur, ca persoană independentă, în lupta politică şi în competiţia electorală.
(5) Viaţa politică se împlineşte prin atragerea şi promovarea în instituţiile statului român a oamenilor competenţi şi de caracter, singurii capabili să facă din funcţiile publice instrumente decisive ale propăşirii naţionale.
(6) Viaţa politică se organizează şi se desfăşoară
(a) pentru a concepe şi institui funcţiile şi structurile de legiferare şi guvernare cele mai potrivite într-un stat naţional creştin şi unitar, independent şi suveran, întemeiat pe respectul legilor şi al demnităţii umane;
(b) pentru a asigura caracterul democratic şi spiritul responsabil faţă de Neam şi Ţară al actului de legiferare, guvernare şi administrare a statului român;
(c) pentru a asigura alegerea sau numirea în funcţii publice şi politice a unor persoane potrivite;
(d) pentru a asigura corectitudinea actului juridic, independenţa justiţiei faţă de toate ingerinţele care ar putea modifica criteriile legale, legitime şi fireşti de aplicare a legii;
(e) pentru a asigura o guvernare care să respecte şi să promoveze obiectivele strategiei naţionale;
(f) pentru a asigura fiecărei persoane cu drept de vot posibilitatea de a interveni, prin opiniile şi prin votul său, în sprijinul ideilor şi al persoanelor de care se simte cel mai bine reprezentat.
9.3. (1) Este considerat funcţionar public şi are un statut specific orice salariat sau angajat al unei instituţii a statului român care, prin atribuţiile sale de servici, materializate sub semnătură proprie, are capacitatea şi posibilitatea
a. de a determina într-o măsură oarecare soarta şi interesele unor persoane care nu sunt salariate ale aceleiaşi instituţii
sau
b. de a orienta, ca dimensiune şi destinaţie, credite care provin din bugetul de stat sau de a gestiona asemenea credite.
(2) Funcţionarii publici sunt persoane
a. alese prin votul electoratului sau desemnate de persoane alese prin votul electoratului sau de persoane cărora le-a fost delegată această competenţă din partea unor persoane alese prin votul electoratului
sau
b. angajate pe baza unui concurs public.
(3) Statutul funcţionarului public cuprinde prevederi care asigură, verifică şi răsplătesc loialitatea şi corectitudinea funcţionarului public faţă de statul român, faţă de societatea românească, faţă de interesele fireşti ale cetăţenilor.
(4) Nimeni nu poate fi obligat sau constrâns să devină funcţionar public.
(5) Salariile şi veniturile funcţionarilor publici nu sunt secrete.
(6) Funcţionarul public cu salariul cel mai mare este Preşedintele Ţării, iar salariul cel mai mic al unui funcţionar public nu poate fi sub 15% din salariul Preşedintelui României.
(7) Persoanele al căror venit global depăşeşte veniturile din salariu ale Preşedintelui sunt supuse din oficiu procedurii de verificare a averilor licite.
(8) Se stabileşte, în fiecare instituţie a statului, care posturi şi servicii sunt ocupate de funcţionarii publici şi în ce condiţii.
(9) Fiecare persoană care candidează la un post de funcţionar public sau este ales ori desemnat într-un post de funcţionar public completează un dosar de identitate al funcţionarului public, dosar supus procedurii de verificare şi de validare efectuată de serviciul de cadre al Consiliului Naţional, care decide în final asupra acordării titlului şi prerogativelor de funcţionar public.
(10) Calitatea de funcţionar public reprezintă o demnitate publică.
9.4. (1) Persoanele doritoare şi capabile să participe efectiv la viaţa politică a Ţării sunt înregistrate în rândurile ACTIVULUI POLITIC NAŢIONAL ca activişti naţionali.
(2) Înregistrarea în Activul Politic Naţional se face de către Consiliul Naţional după o verificare atentă a calităţilor şi a palmaresului social şi profesional al persoanei în cauză.
(3) Pot candida la alegerile parlamentare sau prezidenţiale numai persoanele care la data alegerilor au o vechime de cel puţin nouă luni de când au fost admişi în Activul Politic Naţional.
(4) Cererea de admitere în Activul Politic Naţional primeşte răspuns în cel mult trei luni de la depunerea cererii şi a dosarului de admitere.
(5) Fac excepţie de la prevederile alineatului (3) persoanele care se înscriu la scrutinul nominal, caz în care aceştia au obligaţia de a completa şi de a face public dosarul de admitere în Activul Politic Naţional, urmând ca în cel mai scurt răstimp, cu cel puţin două săptămâni înainte de alegeri, Consiliul Naţional să facă o apreciere publică şi tranşantă asupra candidaturii respective, prin admiterea sau respingerea înscrierii în Activul Politic Naţional, decizia Consiliului Naţional, oricare ar fi această decizie, neavând nici o consecinţă asupra dreptului persoanei respective de a candida ca independent, la scrutinul uninominal, decizia Consiliului Naţional având numai rolul de a-i informa şi orienta pe alegători.
(6) La alegerile locale şi pentru Camera Deputaţilor candidaţii se pot prezenta
a. ca persoane independente, la scrutinul nominal;
b. pe lista politică prezentată de partidul al cărui membru este cu o vechime de cel puţin şase luni la data alegerilor;
c. pe lista corporatistă prezentată în comun de Corporaţiile Profesionale.
(7) Candidaţii la preşidenţia României îşi anunţă intenţia de a candida cu cel puţin un an înainte de ţinerea alegerilor.
(8) Candidaţii la orice fel de alegeri se pun la dispoziţia alegătorilor cu informaţiile cerute de aceştia sau de presă, inclusiv cu dosarul personal de identitate.
(9) În cazul alegerilor anticipate, prin legea de organizare a acestor alegeri sau prin hotărîrea de guvern respectivă, termenele prevăzute la alineatele (3) şi (6) se modifică în mod corespunzător, în funcţie de decalajul intervenit între data iniţial preconizată a alegerilor şi data alegerilor anticipate.
9.5. (1) PARTIDELE POLITICE sunt expresia capacităţii unui program politic sau a unei ideologii de a coagula adeziunea şi eforturile unui număr semnificativ de persoane, număr precizat prin lege.
(2) Poate fi membru al unui partid orice persoană, indiferent de naţionalitate, religie, profesie, avere, statut social, care
– a împlinit vârsta majoratului;
– nu a săvârşit în ultimii zece ani fapte penale care au atentat la viaţa sau la averea cuiva, viol, trafic de stupefiante, trafic de influenţă;
– nu a mai fost membru al altui partid în ultimele trei luni;
– este absolvent al ciclului şcolar obligatoriu, cu examen de absolvire, dacă este cazul;
– îndeplineşte celelalte criterii specificate în statutul partidului respectiv, criterii care nu intră în contradicţie cu prevederile articolului de faţă.
(3) Orice sursă de finanţare a partidelor, alta decât cotizaţia de membru, se declară public, iar 15% din aceste sume se varsă la fondul de cheltuieli pentru constituirea şi întreţinerea Activului Politic Naţional.
(4) Partidele politice poartă în titulatura lor cuvîntul partid, cuvînt care nu poate să apară în titulatura unor organizaţii, asociaţii sau fundaţii care nu se consideră partide politice.
(5) Este interzisă practica jurămîntului în viaţa partidelor politice sau a altor forme de asociere, jurămintele prestate în aceste condiţii fiind declarate nule prin textul de faţă.
(6) Sunt valabile, producând efecte, numai jurămintele cerute prin Constituţie şi prin lege, încălcarea jurămîntului fiind pedepsită prin legea care le pretinde.
9.6. (1) PARLAMENTUL ROMÂNIEI este bicameral, format din Senat şi Camera Deputaţilor.
(2) Fiecare parlamentar este membru al unei comisii de specialitate şi are drept să asiste la orice activitate a altei comisii, din Senat sau din Camera Deputaţilor.
(3) Parlamentarii activează în
– şedinţe de dezbateri în plen
– comisii de specialitate
– grupul politic
– biroul teritorial
– comisii ad-hoc create de biroul permanent al Camerei
şi sunt retribuiţi în funcţie de prezenţa la aceste activităţi.
(4) Parlamentarii nu răspund penal pentru sugestiile, propunerile şi opiniile exprimate pe parcursul mandatului parlamentar, cu excepţia cazurilor când sunt acuzaţi de
– divulgarea unor secrete de stat;
– contestarea atributelor constuţionale ale statului român;
– incitare la dezordini publice;
– calomnie.
(5) Pentru alte încălcări ale legii penale parlamentarii pot fi arestaţi sau trimişi în judecată numai din ordinul Procurorului General contrasemnat de un membru al Curţii Supreme de Justiţie ori de Primul Ministru.
(6) Măsura arestării poate fi suspendată prin decizia comună a preşedinţilor celor două Camere, agreată şi de Preşedintele Ţării, caz în care, la cererea Procurorului General, parlamentarul în cauză rămâne la dispoziţia cercetărilor penale, cu domiciliu obligatoriu în localitatea cea mai potrivită pentru buna desfăşurare a cercetării penale, asupra acestei chestiuni hotărînd Procurorul General.
(7) O nouă arestare a parlamentarului în cauză se poate efectua pe bază de probe prezentate preşedinţilor celor două Camere, Preşedintelui Ţării şi preşedintelui Consiliului Naţional, fiind suficient acordul unuia dintre preşedinţi.
9.7. (1) SENATUL este camera superioară a Parlamentului, toate actele legislative adoptate în Camera Deputaţilor fiind supervizate de Senat, prin biroul său permanent, care decide dacă e cazul ca legea respectivă să mai fie discutată în plenul Senatului pentru a i se aduce modificări sau este înaintată Preşedintelui Ţării spre promulgare.
(2) Dacă i se recomandă Preşedintelui Ţării să se abţină de la promulgare, proiectul de lege este însoţit de o expunere de motive şi de raportul comisiei de specialitate din Senat.
(3) Senatul României este format din senatori desemnaţi sau aleşi prin variate proceduri de diverse medii electorale, după cum urmează:
a. senatorii de drept;
b. cei patruzeci de senatori din oficiu, care au fost aleşi în Prezidiul Naţional Corporatist;
c. senatorii reprezentanţi al fiecărei comunităţi etnice minoritare cu statut istoric în România, norma de reprezentare fiind câte un senator pentru fiecare procent corespunzător numărului de minoritari cu care comunitatea etnică respectivă a fost înregistrată la ultimul recensământ ;
d. câte un senator reprezentant al fiecărei comunităţi româneşti minoritare din străinătate;
e. câte doi senatori din judeţele în care etnicii români sunt în minoritate.
(4) Senatorii de drept sunt: foştii preşedinţi ai României şi ai celor două Camere, care au împlinit cel puţin un mandat; foştii prim-miniştri care au guvernat trei ani neîntrerupţi sau patru ani prin cumulare; Preşedintele Academiei Române şi foştii preşedinţi ai Academiei Române ; Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Primatul Bisericii Romano-Catolice şi Primatul Bisericii Greco-Catolice.
(5) Fiecare senator îşi desemnează un locotenent, agreat de Corporaţia Profesională respectivă, care participă la lucrările Senatului în absenţa senatorului titular, în limitele unui mandat scris, personalizat şi punctual.
(6) Senatorii reprezentanţi ai românilor din străinătate sunt etnici români cel puţin după unul din părinţi şi sunt născuţi în străinătate sau stabiliţi în străinătate înainte de a împlini 18 ani.
(7) Numărul şi întinderea comunităţilor româneşti din străinătate se stabileşte prin lege, după un proiect de lege întocmit de corporaţiile profesionale şi Biserică, Învăţămînt şi Ştiinţe şi arte, legea urmând să conţină şi recomandări privind diverse proceduri de alegere sau desemnare a senatorilor de către comunităţile respective.
(8) Fiecare comunitate românească decide asupra procedurii de alegere sau desemnare a senatorului reprezentativ şi comunică Preşedintelui României şi Consiliului Naţional textul regulamentului ad-hoc după care urmează să se desfăşoare alegerea sau desemnarea senatorului.
(9) Preşedintele face cunoscut comunităţii respective şi publicului românesc punctul său de vedere, eventuale obiecţii şi propuneri de modificare, cu caracter pur consultativ, de care comunitatea respectivă este liberă să ţină sau nu seama.
(10) Fiecare senator reprezentant al românilor din străinătate supune comisiei parlamentare de validare regulamentul conform căruia a fost ales sau desemnat, iar în cazul în care comisia consideră necesar, de comun acord cu senatorul în cauză, textul regulamentului este modificat şi definitivat spre a fi funcţional la proxima ocazie.
(11) Senatorii reprezentanţi ai românilor din străinătate, reuniţi în Adunarea Românilor Transfrontalieri, pe baza unui mandat al comunităţii pe care o reprezintă îl aleg pe vice-preşedintele României, pornind de la o listă de candidaţi propuşi de societatea civilă, de Academie, de Biserică şi de Armată.
(12) Camerele îşi elaborează propriul Regulament de funcţionare care devine operativ cu acordul majorităţii parlamentarilor prezenţi la vot şi cu acordul Preşedintelui Ţării.
(13) Regulamentul conţine şi prevederile necesare pentru a asigura corectitudinea votului şi a înregistrării voturilor.
9.8. (1) CAMERA DEPUTAŢILOR este camera propriu-zisă legiuitoare, prin care trece fiecare proiect de lege spre a fi discutat, modificat – dacă e nevoie şi finalizat prin votul majoritar al deputaţilor prezenţi la vot.
(2) Camera Deputaţilor lucrează în sesiuni parlamentare anuale, fiecare legislatură putând dura patru ani, după care se ţin noi alegeri.
(3) Atribuţiile Camerei Deputaţilor sunt decisive în planul legiferării, ca putere legiuitoare.
(4) Camera Deputaţilor îşi constituie o structură proprie de asistenţă juridică prin care urmăreşte în ce măsură legile sunt corect aplicate în actul guvernării şi în actul juridic, al întemeierii societăţii româneşti pe justiţie şi adevăr.
(5) La sesizarea părţilor implicate într-un proces sau din proprie iniţiativă asistenţii juridici parlamentari pot urmări derularea anchetei juridice şi a procesului, pentru a asigura corecta aplicare a legii, având dreptul de a face recomandări completului de judecată precum şi, dacă e necesar, instanţelor superioare, inclusiv dreptul de a declara recurs, indiferent care este poziţia părţilor.
9.9 (1) Sistemul de vot stimulează şi valorifică implicarea cu responsabilitate şi spirit civic a cetăţenilor în actul electoral.
(2) Sistemul de vot urmăreşte să ia în calcul şi să respecte voinţa unui număr cât mai mare de alegători, inclusiv a celor care, în mod deliberat şi din motive temeinice, refuză să voteze, nemulţumiţi fiind de oferta electorală sau din alte motive.
(3) La fiecare scrutin numărul locurilor din parlament sau din consiliile judeţene şi locale se micşorează proporţional cu numărul alegătorilor care, sub semnătură, refuză să voteze, precum şi în funcţie de numărul alegătorilor care absentează de la vot, în acest caz proporţia aplicându-se numai pentru o jumătate din cei absenţi de la vot şi numai dacă numărul lor total depăşeşte 20% din numărul de alegători înscrişi iniţial.
(4) Sistemul electoral stimulează candidatura individuală a celor care sunt capabili exclusiv prin atributele personalităţii lor să atragă sufragiile electoratului.
(5) Prin listele corporatiste, sistemul de vot încearcă să asigure prezenţa în parlament a unor specialişti pe a căror competenţă se poate conta, fiind recunoscuţi ca reprezentativi de către propriii colegi, de profesie, de breaslă.
(6) Votul se face după o procedură tehnică explicitată în Anexele Constituţiei, în conformitate cu principiile enunţate de Constituţie.
(7) Prin sistemul de vot propus, Constituţia ia act de o realitate istorică, neîncetat confirmată, cu precădere în ultimii ani: caracterul nesatisfăcător al vieţii politice în condiţiile în care îl determină rolul de actant politic este deţinut exclusiv de partidele politice.
(8) Evitarea acestor neajunsuri este posibilă prin lărgirea accesului în Parlament în beneficiul candidaţilor independenţi şi al specialiştilor autentici de pe listele corporatiste, decizia finală rămânând însă la latitudinea alegătorilor, care, dacă vor, pot vota numai listele de candidaţi politici, de partid.
(9) Sistemul de vot preconizat oferă o alternativă la votul şi candidatura pe lista de partid.
(10) În felul acesta vom evita ca partidele să devină sau să rămână o trambulină socială pentru incapabilii şi impostorii a căror lipsă de valoare umană şi profesională poate să treacă neobservată pe listele de partid, competiţia politică devenind pentru aceşti concetăţeni ai noştri unica posibilitate de a-şi satisface ambiţii de parvenire disproporţionat de mari în raport cu potenţialul lor uman şi profesional real.
9.10. (1) Consultarea electoratului se poate face în două feluri: prin vot universal, egal şi secret, şi prin vot corporatist.
(2) La alegerile prin vot universal au dreptul să participe ca alegători persoanele care
– au împlinit 18 ani până în ziua alegerilor
– nu au cazier penal pentru fapte săvârşite în ultimii 5 ani
– sunt capabili să se orienteze singure în faţa buletinelor de vot, cu excepţia persoanelor invalide sau cu handicap loco-motor ori de vedere, pentru care se asigură numai asistenţa fizică, mecanică.
(3) Persoanele care absentează la votul universal trebuie să facă cerere de reînscriere pe listele electorale pentru a-şi păstra dreptul de vot la următoarele alegeri, cu excepţia persoanelor care, sub semnătură, au refuzat să voteze, aceste persoane rămânând din oficiu pe listele de alegători.
(4) La alegerile prin vot corporatist exercitarea dreptului de vot este obligatorie, cu excepţia unor situaţii de forţă majoră, stabilite prin lege.
(5) Absenţa nemotivată de la votul corporatist se sancţionează prin
– amendă, cu o sumă reprezentând de 10 ori suma medie cheltuită de stat pentru fiecare alegător la organizarea alegerilor respective, această sumă cunoscându-se public cu o săptămână înainte de ziua alegerilor;
– diminuarea cu ½ a atu-urilor cu care era creditat alegătorul corporatist pe listele electorale, până la limita de un atu.
(6) Plata amenzii şi prezentarea la vot repune pe alegătorul corporatist în deplinătatea drepturilor sale la următoarele alegeri bazate pe vot corporatist.
9.11. (1) Consultarea electoratului se face pentru
– alegerea deputaţilor din Camera Deputaţilor
– alegerea Preşedintelui României
– alegerea primarilor, a consilierilor judeţeni şi locali
– luarea unor decizii prin referendum naţional sau regional, judeţean ori local.
(2) Votul universal, direct, egal şi secret este votul de referinţă, la care se recurge în mod obişnuit.
(3) Se apelează la votul corporatist atunci când la scrutinul pe bază de vot universal s-au prezentat mai puţin de 50% din alegătorii înscrişi pe listele electorale, situaţie în care scrutinul se repetă şi se organizează pe bază de vot corporatist.
(4) De asemenea, în cazul unui referendum, se poate apela la votul corporatist prin decizia Consiliului Naţional, susţinută de Preşedintele Ţării sau de cel puţin patru corporaţii profesionale.
9.12 (1) La alegerile pentru Camera Deputaţilor pot candida pe liste de partid sau pe listele corporatiste numai activişti politici care, la data alegerilor, au o vechime de cel puţin nouă luni de când au fost admişi în Activul Politic Naţional sau de un an de când şi-au depus dosarul de înregistrare în Activul Politic, iar intenţia de a candida este anunţată publicului cu cel puţin şase luni înainte de ţinerea alegerilor.
(2) În cazul unor alegeri anticipate, pentru a putea candida şi persoane care n-au apucat să se înregistreze în Activul Politic Naţional, dosarul de înregistrare în Activul Politic Naţional se depune în termen de o lună de la anunţarea alegerilor anticipate, iar numărul celor aflaţi în această situaţie nu poate depăşi 33% în cazul candidaţilor înscrişi pe primul loc al listei judeţene.
(3) La alegerile prezidenţiale pot candida numai persoanele care la data alegerilor au vechime de doi ani în Activul Politic Naţional.
(4) Intenţia de a candida pentru funcţia de preşedinte al Ţării se anunţă public cu cel puţin un an înainte de a se împlini mandatul preşedintelui în funcţiune.
(5) Dosarul de identitate al celor care îşi anunţă intenţia de a candida se pune la dispoziţia publicului, iar persoana în cauză completează un chestionar personalizat, alcătuit ad-hoc de serviciul de cadre al Consiliului Naţional.
(6) Presa şi publicul pot adresa întrebări şi interpelări candidaţilor, iar dacă aceştia refuză răspunsul sau îl ocolesc, cei interesaţi pot sesiza Consiliul Naţional pentru a obţine răspunsul pe deplin lămuritor, pus la dispoziţia electoratului.
(7) Candidaţii independenţi la alegerile parlamentare sau locale îşi anunţă intenţia de a candida cu cel puţin şase luni înainte de ziua alegerilor, iar candidaţii independenţi care nu sunt înscrişi în Activul Politic Naţional în cel mult o lună de la acest anunţ îşi depun dosarul personal pentru înscrierea în Activul Politic Naţional.
9.13. (1) În mod obişnuit, alegerile parlamentare şi locale se ţin o dată la patru ani, pe baza votului de referinţă, în ultima duminică a lunii octombrie.
(2) Numărul de locuri în Camera Deputaţilor se stabileşte în fiecare judeţ în parte, de principiu câte un deputat pentru 50.000 de alegători înscrişi pe listele electorale şi pentru fiecare rest de peste 15.000 de alegători.
(3) Alegătorii care se prezintă la comisia electorală sau la centrul de votare, inclusiv în ziua de alegeri, şi se retrag de pe lista de alegători sub semnătură proprie, sunt luaţi în calcul pentru a se stabili numărul definitiv de locuri în Camera Deputaţilor şi în consiliile judeţene sau locale.
(4) De asemenea, alegătorii care nu se prezintă la vot, dacă sunt mai mulţi de 20% din totalul numărului de alegători dintr-un judeţ sau dintr-o localitate, sunt luaţi în calcul, iar numărul de locuri eligibile se micşorează cu jumătate din numărul de locuri teoretic corespunzător numărului de alegători absenţi, orice situaţie echivocă ivită în urma acestor calcule căpătând soluţia cea mai generoasă: aproximarea se va face în favoarea unui număr mai mare de locuri eligibile.
(5) Alegerile parlamentare şi de consilieri constau în două scrutinuri care se desfăşoară simultan, pe buletine de vot diferite: scrutinul candidaţilor independenţi şi scrutinul listelor de candidaţi.
9.14. (1) Candidaţii independenţi pentru Camera Deputaţilor îşi pot depune candidatura în cel mult trei judeţe şi sunt declaraţi aleşi dacă prin însumare întrunesc un număr de voturi egal cu numărul rezultat din raportul (a) numărul total de voturi corect exprimate în judeţele respective supra (b) numărul de locuri în Camera Deputaţilor cuvenite judeţelor respective după prinderea în calcul a persoanelor care au refuzat sub semnătură să voteze.
(2) Candidaţii independenţi au înscrise pe buletinele de vot numele unor candidaţi complementari, a căror identitate a fost făcută publică cel mai târziu cu o săptămână înainte de depunerea candidaturii, şi al căror număr nu poate fi mai mic de zece, consemnaţi pe buletinele de vot în ordinea preferinţei candidatului propriu-zis.
(3) Candidatul independent care obţine un număr de voturi multiplu al numărului minim de voturi necesare intrării în parlament poate promova pe aceste voturi un număr corespunzător de candidaţi complementari, în ordinea de pe buletinul de vot.
(4) Candidaţii independenţi pot figura şi pe listele complementare ale altui candidat independent, dar în alte judeţe, putând cumula voturile pentru a întruni numărul necesar, cu condiţia ca 60% din voturile necesare să le obţină ca candidat independent.
(5) În caz de deces sau de imposibilitate de a-şi continua mandatul deputatul independent poate fi înlocuit, prin tragere la sorţi, de unul dintre candidaţii săi complementari, dacă aceasta a fost dorinţa parlamentarului independent consemnată în dosarul de deputat sub semnătură, caz în care persoanele vizate sunt invitate să-şi depună dosar de înregistrare în Activul Politic Naţional, putând participa la tregerea la sorţi, dacă e cazul, numai cei care au fost admişi în Activul Politic Naţional.
(6) Tragerea la sorţi se face în plenul Camerei Deputaţilor şi are caracter public.
9.15 (1) Candidaţii independenţi sunt înscrişi pe buletine de vot, împreună cu numele candidaţilor complementari, în rubrică distinctă, separată de celelalte printr-un spaţiu gol de lăţimea ştampilei de vot.
(2) Pe buletinul de vot este trecută şi rubrica, de dimensiuni egale, pe care se află înscris textul „nu sunt de acord cu nici unul dintre candidaţii independenţi“, a cărei poziţie este stabilită prin tragere la sorţi, aceeaşi în toate judeţele.
(3) Un buletin de vot este valabil dacă ştampila a fost pusă o singură dată, numai pe una dintre rubrici.
(4) Un candidat independent ales este declarat parlamentar al judeţului în care a obţinut procentul cel mai mare de voturi.
(5) După validarea rezultatelor scrutinului pentru candidaţii independenţi se calculează numărul de locuri rămase la dispoziţia scrutinului pe listă, pornind de la numărul de locuri stabilit înainte de alegeri, din care se scade
– câte un loc pentru fiecare 50.000 de voturi ale celor care au declarat sub semnătură că refuză să voteze
– o jumătate din numărul de locuri obţinute de candidaţii independenţi, calculul făcându-se, în cazul unui număr impar, prin aproximare în minus, pentru a spori numărul de locuri rămase la dispoziţia scrutinului pe liste de candidaţi.
9.16. (1) La scrutinul pe liste participă, pe acelaşi buletin de vot, lista politică a partidelor şi lista corporatistă, cu candidaţii propuşi de Corporaţiile Profesionale.
(2) Alegătorii îşi dau votul fie listei corporatiste, fie unui partid politic.
(3) În succesiunea de rubrici de pe buletinul de vot rubrica rezervată candidaţilor corporatişti ocupă întreaga pagină şi este prima sau ultima rubrică.
(4) Se stabileşte prin tragere la sorţi, la fiecare alegere, poziţia pe ţară în buletinul de vot a partidelor care prezintă liste în toate judeţele şi a listelor corporatiste.
(5) Poziţia în buletinul de vot a partidelor care nu prezintă listă de candidaţi în toate judeţele se stabileşte prin tragere la sorţi în fiecare judeţ în parte.
(6) Se anulează buletinele de vot pe care
– nu s-a pus nici o ştampilă
– s-a pus ştampilă pe rubricile a două sau mai multe partide.
(7) Buletinul de vot care conţine o ştampilă pusă pe lista corporatistă şi o ştampilă pusă pe lista unui partid este declarat valabil şi fiecare listă primeşte o jumătate de vot.
(8) Sunt admise în Parlament partidele care obţin cel puţin 3% din voturile exprimate corect în scrutinul pe liste.
(9) Pe locurile obţinute în camera Deputaţilor, fiecare partid îşi distribuie candidaţii cum crede de cuviinţă, însă după o regulă adusă din vreme la cunoştinţa candidaţilor şi a alegătorilor, cel mai târziu cu o săptămână înainte ca partidul să-şi depună prima listă de candidaţi.
(10) Voturile primite de un partid, dacă nu întrunesc 3% din numărul voturilor corect exprimate, sunt redistribuite toate în contul unui singur partid dintre cele care au trecut de pragul electoral de 3%, conform unei opţiuni exprimate public înainte de alegeri cu cel puţin o lună de zile, când toate partidele depun o listă proprie a partidelor participante la alegeri, înscrise în ordinea preferinţelor partidului respectiv, pentru eventualitatea descrisă mai sus, a redistribuirii voturilor ca urmare a neîndeplinirii baremului electoral de 3%.
(11) Parlamentarii care în cursul mandatului demisionează din partidul pe a cărui listă au fost aleşi devin parlamentari independenţi şi nu mai au voie niciodată să candideze pe liste de partid.
9.17. (1) Alegerea Preşedintelui României se face o dată la cinci ani.
(2) Cine a fost ales de două ori în funcţia de preşedinte poate candida şi pentru al treilea mandat, numai după cel puţin cinci ani, având nevoie pentru al treilea mandat de 60% din voturile corect exprimate.
(3) Primul tur de scrutin al alegerilor se desfăşoară în a doua duminică a lunii octombrie, iar turul al 2-lea, dacă este nevoie, după două săptămâni.
(4) Este declarat câştigător în primul tur de scrutin candidatul care întruneşte 50% din voturile exprimate, dar nu mai puţin de 33% din numărul total al alegătorilor înscrişi.
(5) Dacă nici un candidat nu obţine acest rezultat, se trece la turul al doilea, pentru care se califică primii doi clasaţi după numărul de voturi obţinute.
(6) În turul al doilea, alegătorii au la dispoziţie buletine de vot cu trei rubrici: în primele două sunt trecute numele celor doi candidaţi concurenţi, iar în rubrica a treia se află opţiunea „nu sunt de acord cu nici un candidat“.
(7) Este corect buletinul de vot care conţine ştampila pusă pe una dintre cele trei rubrici.
(8) Este declarat ales candidatul care întruneşte cele mai multe voturi, dar nu mai puţin de 50% din voturile corect exprimate.
(9) Dacă condiţia celor 50% nu este îndeplinită, candidatul cu cele mai multe voturi este declarat preşedinte interimar pe o perioadă de un an, după care, în a doua duminică a lunii octombrie se organizează un referendum având ca miză confirmarea întregului mandat.
(10) Dacă la referendum preşedintele interimar nu obţine susţinerea a 60% din alegătorii prezenţi la vot, funcţia de preşedinte este declarată vacantă şi îi revine Consiliului Naţional să desemneze o persoană în funcţia de preşedinte interimar, cu un mandat de un an de zile, după care, la sorocul stabilit prin alineatul (3), se organizează alegeri prezidenţiale noi, la care preşedintele interimar desemnat de Consiliul Naţional, dacă se înscrie să candideze, va fi declarat preşedinte numai dacă obţine 60% din voturile exprimate.
(11) Un preşedinte interimar poate fi în funcţie numai un an, iar dacă situaţia la care se ajunge prin alegeri reclamă din nou desemnarea unui preşedinte interimar, acesta va fi altă persoană decât preşedintele interimar care a funcţionat până la data alegerilor.
(12) La alegerile ţinute conform alineatului precedent, persoanele doritoare să candideze îşi anunţă intenţia de a candida până la data de 1 februarie, cu respectarea celorlalte prevederi.