Verdet si teoria stachetei sportive despre planurile de productie.
Povestea meselor calde si gratuite pentru mineri
Verdet: (tinand in mana copia revendicarilor noastre) „Uita-te Dobre tata, tu si colegii tai ati pus in discutie modificarea planurilor de productie. Crezi ca este realist ce ati cerut? Nu uita ca cifrele de plan au fost dezbatute si aprobate in adunarile generale ale oamenilor muncii din fiecare intreprindere miniera! (apoi razand si continuand ironic) „Mai intai ati propus si aprobat planuri de productie si acum iata ca va intoarceti si cereti modificarea lor. Cum vine chestia asta?” (l-am intrerupt pe Vernet si i-am replicat astfel)
Dobre: „Nene Verdet, nu incercati sa ma imbroboditi pe mine cu implicarea noastra, a lopatarilor, in propuneri si aprobari a planurilor de productie! Noi am fost doar executantii orbi si docili ai aberantelor cifre de plan din Valea Jiului. Sugestiile si propunerile cifrelor de plan sunt opera voastra si a subordonatilor vostri locali impreuna cu cozile lor de topor din exploatarile miniere. Revendicarile noastre sunt realiste si reflecta faptul ca nu mai acceptam sa fim considerati orbi, prosti si sclavi docili. Pe scurt, replanificati productia de carbune din Valea Jiului in functie de posibilitatile umane, tehnologiile si conditiile de trai existente pentru ca altfel nu va merge cu noi.”
Verdet: (dandu-se inovator si educator de gradinita) „Uite Dobre cum vine chestia cu planu de productie. Planu asta de productie este asemenea unei stachete sportive de performanta. Pentru a fi stimulatoare si performanta, stacheta asta trebuie ridicata constant si cat mai sus. Voi, performerii sportivi, trebuie sa sariti peste aceasta stacheta. Si la fel ca si-n sport, cine trece stacheta este
renumerat si elogiat iar cei care nu trec sunt penalizati dar si dojeniti si incurajati s-o treaca. Cred ca esti de acord cu mine ca am dreptate!”
Dobre: „Nu sunt de acord cu dumneata pentru ca bati campii cu acea stacheta si chiar iti permiti sa-mi dai lectii ca la copiii de gradinita. Voi sunteti cei care v-ati permis sa inventati si sa aplicati politica stachetei sportive in numele nostru si pe spinarea noastra si nu a voastra! Suntem hotarati sa nu va mai permitem jocul acesta murdar si periculos cu vietile noastre si a familiilor noastre. Asemanarea noastra cu performerii sportivi este puerila si
insultatoare. Nu vreti sa vedeti si nu va pasa ca netrecerile peste stacheta, stabilita de voi, sunt reflectate in imbolnaviri frecvente, accidente mortale si familii infometate prin penalizari salariale. Noi, lopatarii executanti ai planurilor de productie irealiste si propuse de minti bolnave de glorii si mandrii false, suntem niste biete fiinte umane vlaguite de munca si saturate de minciuni, promisiuni, penalizari si provocari ordinare. Cum v-ati permis sa ne cereti sa lucram cate 70-80 de ore pe saptamana, incluzand duminicile si sarbatorile legale? Ati incalcat grosolan legislatia in vigoare cu privire la numarul de ore lucrate pe saptamana si dubla neplata pentru duminicile si sarbatorile legale lucrate!”
Verdet: (replicandu-mi dojenitor) „Da, dar la iesirea din schimburile din duminicile lucrate erati asteptati la suprafata cu cate o bere de fiecare miner!”
Dobre: (raspunzandu-i taios) „Va rog sa nu indrazniti sa aduceti in discutie practica insultatoare si degradanta cu berea oferita dupa duminicile lucrate! Sunt sigur ca ar fi mult mai bine si sanatos sa ni se ofere mese calde si gratuite la intrarea si iesirea din subteran!”
Verdet: (surprizandu-ma cu tonul, zambetul si linguseala-i aprobatoare) „Sa stii Dobrica tata ca aici sunt de acord cu tine! Este o propunere pe care te rog sa ma crezi ca o vom pune imediat in practica! Uite, o si notez in carnetelul asta!”
Verdet si teoria stachetei sportive despre planurile de productie.
Povestea meselor calde si gratuite pentru mineri
Verdet: (tinand in mana copia revendicarilor noastre) „Uita-te Dobre tata, tu si colegii tai ati pus in discutie modificarea planurilor de productie. Crezi ca este realist ce ati cerut? Nu uita ca cifrele de plan au fost dezbatute si aprobate in adunarile generale ale oamenilor muncii din fiecare intreprindere miniera! (apoi razand si continuand ironic) „Mai intai ati propus si aprobat planuri de productie si acum iata ca va intoarceti si cereti modificarea lor. Cum vine chestia asta?” (l-am intrerupt pe Vernet si i-am replicat astfel)
Dobre: „Nene Verdet, nu incercati sa ma imbroboditi pe mine cu implicarea noastra, a lopatarilor, in propuneri si aprobari a planurilor de productie! Noi am fost doar executantii orbi si docili ai aberantelor cifre de plan din Valea Jiului. Sugestiile si propunerile cifrelor de plan sunt opera voastra si a subordonatilor vostri locali impreuna cu cozile lor de topor din exploatarile miniere. Revendicarile noastre sunt realiste si reflecta faptul ca nu mai acceptam sa fim considerati orbi, prosti si sclavi docili. Pe scurt, replanificati productia de carbune din Valea Jiului in functie de posibilitatile umane, tehnologiile si conditiile de trai existente pentru ca altfel nu va merge cu noi.”
Verdet: (dandu-se inovator si educator de gradinita) „Uite Dobre cum vine chestia cu planu de productie. Planu asta de productie este asemenea unei stachete sportive de performanta. Pentru a fi stimulatoare si performanta, stacheta asta trebuie ridicata constant si cat mai sus. Voi, performerii sportivi, trebuie sa sariti peste aceasta stacheta. Si la fel ca si-n sport, cine trece stacheta este
renumerat si elogiat iar cei care nu trec sunt penalizati dar si dojeniti si incurajati s-o treaca. Cred ca esti de acord cu mine ca am dreptate!”
Dobre: „Nu sunt de acord cu dumneata pentru ca bati campii cu acea stacheta si chiar iti permiti sa-mi dai lectii ca la copiii de gradinita. Voi sunteti cei care v-ati permis sa inventati si sa aplicati politica stachetei sportive in numele nostru si pe spinarea noastra si nu a voastra! Suntem hotarati sa nu va mai permitem jocul acesta murdar si periculos cu vietile noastre si a familiilor noastre. Asemanarea noastra cu performerii sportivi este puerila si
insultatoare. Nu vreti sa vedeti si nu va pasa ca netrecerile peste stacheta, stabilita de voi, sunt reflectate in imbolnaviri frecvente, accidente mortale si familii infometate prin penalizari salariale. Noi, lopatarii executanti ai planurilor de productie irealiste si propuse de minti bolnave de glorii si mandrii false, suntem niste biete fiinte umane vlaguite de munca si saturate de minciuni, promisiuni, penalizari si provocari ordinare. Cum v-ati permis sa ne cereti sa lucram cate 70-80 de ore pe saptamana, incluzand duminicile si sarbatorile legale? Ati incalcat grosolan legislatia in vigoare cu privire la numarul de ore lucrate pe saptamana si dubla neplata pentru duminicile si sarbatorile legale lucrate!”
Verdet: (replicandu-mi dojenitor) „Da, dar la iesirea din schimburile din duminicile lucrate erati asteptati la suprafata cu cate o bere de fiecare miner!”
Dobre: (raspunzandu-i taios) „Va rog sa nu indrazniti sa aduceti in discutie practica insultatoare si degradanta cu berea oferita dupa duminicile lucrate! Sunt sigur ca ar fi mult mai bine si sanatos sa ni se ofere mese calde si gratuite la intrarea si iesirea din subteran!”
Verdet: (surprizandu-ma cu tonul, zambetul si linguseala-i aprobatoare) „Sa stii Dobrica tata ca aici sunt de acord cu tine! Este o propunere pe care te rog sa ma crezi ca o vom pune imediat in practica! Uite, o si notez in carnetelul asta!”
Confruntari si jigniri despre aprovizionarea cu produse alimentare in Valea Jiului.
Intrebari legitime si raspunsuri belicoase despre abuzuri ilegale.
Confruntarile si jignirile au inceput atunci cand Verdet a
conditionat aprovizionarea Vaii Jiului de indeplinirea planurilor de carbune, invocand autofinantarea locala care, chipurile, inlocuise finantarea de la bugetul statului.
Vazand ca eram de neinduplecat despre eliminarea cartelarii alimentelor si trecerea imediata la o aprovizionare ritmica si din belsug cu alimente in toata Valea Jiului, Verdet mi-a aruncat urmatorul ‚argument’.
Verdet: „Noi nu putem, Dobre draga, sa rupem de la gura muncitorilor de la, aaa, sa zicem de la Galati si sa va aducem voua aici in Valea Jiului! Cred ca esti de acord cu mine ca n-ar fi cinstit
sa procedam astfel!”
Dobre: „Si eu spun ca nu este bine sa se rupa de la gura muncitorilor de la Galati sau oriunde s-ar afla ei in aceasta tara. Va fac eu o propunere care sa multumeasca toti minerii din Valea Jiului!”
Verdet: (interesat, tragandu-si carnetul mai aproape si gata sa consemneze) „Te rog sa propui! Daca propunerea ta este utila si constructiva, o retinem si o implementam neintarziat!”
Dobre: (fixandu-l cu privirea pe Verdet, i-am zis) „Taiati de la gura activistilor Comitetului Central al PCR si sa vedeti ca n-o sa se supere nimeni!”
(Lovindu-i unde-i durea cel mai mult si asa cum ma asteptasem, politrucii au sarit ca arsi de pe scaune, se agitau, gesticulau a neputinta si sfarsind cu jigniri si atitudini confruntante)
Verdet: „Esti neserios, Dobre! Nu m-am asteptat sa vii cu idei neserioase!”
Dobre: (incruntat si replicand raspicat) „Propunerea mea a fost foarte serioasa si de bun simt! Nu va inteleg panica si agitatia!”
Verdet: (cu degetul intins catre mine) „Esti neserios! Nu gasesc acum alt cuvant mai bland! Nu m-asteptam la una ca asta!”
Pana: (venit langa Verdet, cu mainile in solduri, foarte nervos si maimutarindu-se caraghios cu miscari ale capului catre stanga si dreapta, mi s-a adresat astfel) „Cine te crezi ba ca esti? Ie-te la el! Nene Verdet in sus! Nene Verdet in jos! Ia mai lasa-ne dracu-n
pace cu ifosele astea ale tale de destept! Si sa mai stii, ba, ca noi nu dam socoteala in fata celor care peste noapte se trezesc sefi! E bine? Vezi ca cu mine nu-ti merge asa cum vrei tu!”
Dobre: (catre Pana, cu acelasi limbaj folosit de el) „Gura, bai, neam prost ca sar la tine si te umplu de bulion!”
(Pana a ramas intr-o pozitie caraghioasa de traznit, cu mainile in solduri si palaria data pe ceafa. Privea incruntat catre mine si parca neincrezator ca as fi putut sa-mi duc la capat amenintarea)
Verdet: (impingandu-l cu mainele pe Pana catre scaunul de pe care se ridicase si obligandu-l sa se asezse si sa se linisteasca. Apoi revenind la scaunul lui si parca ingrijorat de amenintarea mea la adresa lui Pana, mi-a zis) „Dobre, te rog, fara incaierari si batai ca nu se face! Ne-am aduce numai deservicii! Toti am avea de pierdut!”
Dobre: (strigand catre Verdet) „Eu n-am nimic de pierdut! Dimpotriva, m-as racori putin dupa atatea insulte si jigniri! Ati
demonstrat din plin ca stiti numai de frica si la o adica s-ar putea sa o şi luati pe coaja cu varf si indesat! Cand este vorba de interesele voastre meschine si hraparete, sariti la gatul celui flamand, jignindu-l vartos si amenintandu-l. Voi sunteti neseriosi si lipsiti de cea mai crasa lipsa de intelegere fata de nevoile noastre elementare. Uitati de la mana pana la gura ca acum si aici, la fel ca la Lupeni, noi avem dreptul sa va cerem socoteala si nu voi. Si pentru ca am amintit de judecata, am o intrebare specifica pentru colegul tau provocator care detine functia cumulativa si contradictorie de Ministru al muncii si Presedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania.” (apoi intorcandu-mi privirea incruntata si degetul acuzator catre Pana) „Cu ce drept, bai troaca belita, un presedinte de sindicat aproba si semneaza foile de boala?”
Verdet: (vizibil surprins de noua turnura a lucrurilor si parca intuind ca Pana va reactiona in acelasi mod stupid si agresiv, i s-a adresat astfel) „Ghita, nu raspunde ca inrautatesti situatia!” (apoi catre mine) „Dobre, fara intrebari care nu fac obiectul discutiilor de fata!”
Dobre: „Intrebarea mea a fost legitima, justificata si face obiectul discutiilor de fata, pentru ca este punct specific in lista noastra de revendicari. O adresez, din nou, catre persoana care a permis, tolerat, incurajat si patronat acest abuz grosolan si ilegal.”
Pana: (incoltit dar tot la fel de nervos si agresiv, s-a ridicat de pe
scaun si mi-a zis) „Pentru faptele mele, ba tovarase, sunt responsabil numai in fata secretarului general al partidului nostru comunist si nu in fata unuia care se da drept sef peste noapte! Si pentru ca sa-ti arat ca nu mi-e frica de raspunderea ce o port si cu care ma mandresc, iti raspund ca da, presedintii de sindicat au
dreptul sa semneze si sa aprobe foile de boala. Si ca fac asta cu toata forta raspunderii de soldati credinciosi si loiali ai partidului care i-a investit pe posturile ce le detin!”
Verdet: „Ghita, gata, ajunge! Stai jos si incearca sa te linistesti!”
Dobre: (direct, catre Pana) „Ieri dimineata, in fata minerilor de la mina Paroseni, am adresat aceeasi intrebare catre Dionisie Cichi, cel care s-a recomandat ca este expert juridic in cadrul UGSR. Acel reprezentant juridic a afirmat clar ca din punct de vedere juridic si in conformitate cu legislatia actuala, presedintii de sindicate nu au nici un drept sa semneze foile de boala. Si chiar a adaugat ca numai semnatura medicului este autorizata prin lege. Acum vin cu
a doua intrebare! Cine are dreptate, expertul juridic sau tu?”
(Era foarte vizibil ca Pana se facuse vinetiu la fata si tremura de furie, fara sa fie in stare sa mai scoata vreo vorba. Arata ca in starea iminenta de colapsare fizica pe fond nervos)
Dobre: (catre Pana) „Nu raspunzi! Ti-a disparut glasul?” (apoi catre amandoi) „Cunoasteti bine zicala inteleapta ca pestele de la cap se impute! Voi, cei de sus, inventati, incurajati si patronati faradelegile si abuzurile! Nu jucati cinstit! Iar acum, la ora adevarului si cand noi va cerem socoteala, o faceti pe inocentii si chiar indrazniti, prin jigniri si atitudini belicoase, sa va justificati actiunile trecute!”
Verdet: (nepasator la ceea ce doar spusesem, mi-a zis) „Da, recunoastem ca n-a fost legal cum s-a procedat cu foile de boala dar, trebuia sa facem ceva ca prea se inmultisera acele certificate medicale cu grele repercusiuni asupra indeplinirii sarcinilor de productie.”
Dobre: (grav si raspicat) „Certificatele medicale nu s-au inmultit pentru ca suntem lenesi sau ca ne prefacem ca suntem bolnavi! Ele s-au inmultit pentru ca ne-ati omorat cu munca in mod abuziv si ilegal! Va place sa vedeti si sa judecati numai efectele, fara sa va ganditi la cauzele care au generat acele efecte. Este cazul sa va amintesc proverbul intelept care zice ca cine seamana vant culege furtuna’! Inca odata va avertizez! Daca de luni nu se va trece la implementarea revendicarilor cerute si aprobate de catre presedintele tarii, veti avea parte numai de furtuni si poate mult mai dure decat cea de la Lupeni!”
Alte confruntari despre programul de 6 ore, o propunere nerusinata si amenintarea cu expulzarea din Valea Jiului
Verdet se vaicarea ca programul de 6 ore nu putea fi aplicat pentru ca, in viziunea lui, nu existau destule resurse umane si financiare, erau dificultati cu replanificarea schimburilor de munca si in mod special ca acel program de munca implica, vrand nevrand, nerealizarea sarcinilor de plan.
Dobre: (catre Verdet) „Va aduc aminte si va avertizez, asa cum v-am spus-o de mai multe ori, ca nu admit nici un fel de compromis despre tot ce am cerut la Lupeni. Respectati ce ni s-a promis pentru ca altfel nu se poate! De altfel, stiti bine ca presedintele tarii a promis ca nu vom lucra mai mult de 30 de ore pe saptamana! Si nici o sambata sau duminica!” (apoi zambind ironic) „Va sfatuiesc sa respectati si sa aratati cu adevarat ca sunteti soldati credinciosi ai promisiunilor facute de catre presedinte!”
Verdet: (nervos, rosu de furie si strigand catre mine) „30 de ore pe saptamana? 30 de ore pe saptamana? Ma omule, esti nebun? Numai o minte bolnava si paranoica poate sa propuna si sa sustina aceasta aberatie cu 30 de ore de munca pe saptamana!”
Dobre: (amuzat si razand am replicat) „Acuzatiile cu nebunia si paranoia nu ma vizeaza, pentru ca nu eu am propus chestiunea cu 30 de ore de munca pe saptamana! Si daca nu eu sunt persoana vizata de aceste acuzatii dure, atunci cine sa fie? Ha, ha ha! Cine sa fie, cine sa fie! Manastire intr-un picior, ghici ciuperca ce-i!”
Verdet: (vanat la fata) „Nu-ti permit tovarase sa bagatelizezi sentimentele de inalta omenie ale secretarului nostru general fata de nevoile oamenilor muncii din Valea Jiului! La Lupeni, ati abuzat de bunatatea si simtamintele de omenie ale iubitului nostru conducator!”
Dobre: (hotarat sa ma mai distrez putin, am replicat catre Verdet) „Fara ocolisuri si invaluiri cetoase! Sa ramanem la subiectul cu nebunia si paranoia! Pentru mine, este foarte limpede ca v-ati referit la presedintele tarii! Asa, ca un barbat curajos si responsabil ce va pretindeti, ar trebui sa recunoasteti ca v-ati referit la dumnealui!” (Verdet a sarit de pe scaun, ma privea manios, tremurand de furie si incapabil sa scoata vreo vorba. Vazand ca nu contraataca, i-am aplicat o alta ‚lovitura’) „Hai, recunoasteti! Numai lasii n-au curajul sa recunoasca!”
Pana: (catre Verdet) „Sa nu recunoasteti, tov Verdet! Sa nu recunoasteti nimic din tot ce-ati spus pana acum! Eu sunt martor ca ati fost provocat sa faceti greselile pe care le-ati facut pentru ca v-ati iesiti din sarite! Va sustin in continuare cu toata puterea mea de activist cinstit si atasat cauzei pentru care ne aflam aici!”
Verdet: (catre Pana) „Ghita, nu te baga! Sunt capabil sa ma…”
Dobre: (razand si amuzat. Catre Verdet) „De ce sa nu se bage?” (catre Pana) „Nu te lasa Ghita Pristanda, dai inainte ca zici bine!”
Verdet: (batand puternic cu palma in masa, s-a adresat lui Pana) „Ghita, ti-am mai interzis o data sa mai scoti vreo vorba! Te avertizez inca odata ca te voi tine responsabil daca te mai bagi fara sa-ti permit!” (catre mine) „Dobre, te invit sa nu mai speculam despre ce s-a promis in mod voluntar la Lupeni. Hai sa ne limitam la punctul asta specific din lista voastra cu doleante cu 30 de ore de munca pe saptamana. Asa cum ti-am spus la inceput, noi nu credem…”
Dobre: (intrerupandu-l pe Verdet) „Nu ma intereseaza ce credeti! Aplicati tot ce-am cerut si cu asta am terminat orice discutie! Eu si minerii grevisti, abia asteptam ziua de luni!”
Verdet: (facand-o din nou pe vulpoiul si in mod nerusinat, mi-a zis) „Vreau numai sa te informez, Dobrica tata, ca daca renunti la acest punct cu 6 ore te instalez imediat ca presedinte al comitetului municipal de sindicat!” (vazand ca nu am reactionat imediat si probabil crezand ca eram tentat si onorat de ceea ce-mi propusese, vulpoiul de Verdet a adaugat) „Sa stii ca am puterea si mandatul sa-ti propun aceasta functie, dar numai cu conditia sa lamuresti minerii ca este mai bine cu sistemul de 8 ore. Cum o sa-i lamuresti, este treaba ta! Noi nu ne bagam pentru ca s-a dovedit ca de noi nu asculta! Noi am putea sa te ajutam, numai cu sfaturi, pana cand iti duci mandatul la indeplinire. Dupa aia, iti promit ca vom conlucra cinstit si armonios si vei avea mereu usile deschise de la cabinetul meu si al tovarasului Pana!” (apoi razand si invitandu-ma sa-i strang mana intinsa) „Ce zici, batem palma si ne facem prieteni?”
Dobre: (jignit de moarte si furios, m-am incruntat catre Verdet si i-am zis) „Iata o propunere jignitoare si banditeasca care ma revolta si ma scarbeste! Propunerea ta este scarboasa pentru ca ma indeamna sa ling unde am scuipat. Sa-ti fie rusine, hoasca batrana si mizerabila!”
Verdet: (agresiv si strigandu-mi) „Tu esti, ba tovarase, mizerabil pentru ca nu cunosti arta compromisului in negocieri! Te crezi destept si tare, dar cand este vorba de negocieri te manifesti agresiv si jignesti pe cei care-ti doresc binele! Nu mai vorbesc de binele clasei muncitoare a Vaii Jiului, care astepta multe de pe urma acestor discutii!”
Dobre: „Acestea nu sunt discutii! Astea au fost si sunt numai provocari ordinare la care am raspuns si raspund cu varf si indesat, pe masura impertinentei celor care ma provoaca! Eu sunt cel care doreste binele minerilor din Valea Jiului si nu voi! De aia m-au ales si mandatat pentru a-i reprezenta si a le apara interesele! Defectul vostru incurabil si iluzoriu este ca ne-ati considerat si continuati sa ne considerati prosti si imorali. V-a mers destul pana acum! Este pentru ultima oara cand va avertizez sa treceti neintarziat la implementarea revendicarilor noastre! Daca n-o veti face, eu unul nu voi fi responsabil de ce va urma! Si cu asta, am incheiat orice discutie cu voi!”
(M-am ridicat de pe scaun si am inceput sa-mi strang de pe masa tot ce luasem cu mine. Eram foarte obosit dupa o noapte nedormita, urmata de nebunia provocarilor si confruntarilor)
Verdet: (vizibil resemnat si parca intuidu-mi oboseala, mi-a zis) „Noi nu te retinem tovarase sa pleci! Vad ca esti si obosit, pentru ca ai ochii rosii de nesomn! Da mai am o ultima intrebare la care te rog sa-mi raspunzi sincer si deschis!” (vazand ca eram ocupat cu stransul documentelor de pe masa si ca nu-i mai acordam atentie, Verdet a continuat) „De raspunsul tau la aceasta intrebare va depinde totul. Si chiar hotararea noastra daca o sa ne mai intalnim sau nu cu tine.”
Dobre: (fara a ma aseza pe scaun, l-am privit in fata pe Verdet si i-am zis) „Nu ma intereseaza hotararile voastre! Si nici nu ma simt obligat sa va raspund la acea ultima intrebare! Ajunge cu acest joc murdar si provocator!”
Verdet: (perseverand) „Nu este tovarase vorba de nici un joc sau provocare! Este o intrebare foarte serioasa si de raspunsul pe care te rog sa ni-l dai va depinde linistea si pacea din Valea Jiului.”
Dobre: „Pacea si linistea in Valea Jiului va depinde de implementarea urgenta si neconditionata a revendicarilor noastre.”
Verdet: „Doleantele voastre vor fi implementate. Nu se pune in discutie asta. Problema este despre atitudinea ta de viitor!”
Dobre: „Nu inteleg chestia cu atitudinea mea de viitor!”
Verdet: „Ca sa intelegi la ce ma refer, te rog sa asculti atent la ce vreau sa te intreb si fara sa te grabesti sa-mi dai un raspuns imediat.”
Dobre: (ironic si insultator, dar si cinstit in ceea ce simteam, biologic vorbind) „Graba sau intarzierea raspunsului meu va depinde de urgenta nevoilor mele de toaleta. A trecut cam mult de cand n-am mai fost la WC.”
Verdet: (fara a sesiza ironia, mi s-a adresat cat se poate de serios) „Sigur ca nu pot sa te intreb daca ai dureri de burta! Du-te mai intai la toaleta si dupa aia te intreb!”
Dobre: (tot la fel de ironic) „Nu! Astept intrebarea aia importanta! Sper sa fie directa si fara ocolisuri!”
Verdet: (parca surd la apelul meu, si-a luat o mima serioasa si privindu-ma intens mi-a zis) „Uite tovarase despre ce este vorba! Noi credem cu fermitate ca dupa circa unu sau doi ani de zile, planul de productie nu se va mai realiza cu sistemul asta de 6 ore de munca pe zi. Si atunci, sigur ca o sa bagam mana in sacul national cu bani pentru a va da salariile. Vom scoate bani din acel sac o data, de doua ori, de trei ori si poate de mult mai multe ori! In final vom constata ca sacul este gol si ca nu vom mai putea sa platim integral salariile minerilor. Nu vom face platile lunare o data, de doua ori, de zece ori! Minerii or sa inceapa din nou sa se agite si sa se intrebe ce este de facut. Si vor veni la tine, si nu la noi, pentru a fi sfatuiti. Pe noi ne intereseaza raspunsul la urmatoarea intrebare. Ce sfaturi le vei da minerilor? Te rog nu te grabi cu raspunsul! Gandeste-te bine!”
Dobre: (ignorand apelul lui Verdet la gandire indelungata, i-am zis) „Raspund cu o intrebare. Ce atitudine veti lua voi in cazul acelei potentiale situatii?”
Verdet: „Dupa parerea noastra, singura solutie ar fi trecerea la sistemul de 8 ore de lucru pe zi, dar cu asigurarea ferma ca nu se vor lucra duminicile.”
Dobre: (direct si dur, l-am avertizat si socat pe Verdet cu urmatorul raspuns) „Iata raspunsul meu la intrebarea aceea importanta! Sub nici un motiv nu vom permite trecerea la sistemul de 8 ore si la prima ciuntire lunara a salariilor noastre, voi chema minerii la o noua greva generala ale carei consecinte sunt usor de imaginat. Va sfatuiesc sa nu va faceti iluzii ca vom mai accepta sugestiile si sfaturile voastre!”
Verdet: (teribil de agitat si amenintator, mi-a strigat) „Grav, foarte grav tovarase! Esti un pericol pentru destinele mineritului astuia din Valea Jiului! Sa stii ca va trebui sa luam masuri drastice! Gata, ti-ai dat arama pe fata! Numai la confruntare iti sta gandu cand se pune problema cruciala a salvgardarii viitorului acestui minerit!” (apoi amenintandu-ma cu degetul) „Ti-o spun deschis si fara ocolisuri! Ca vei voi sau nu, va trebui sa pleci din Valea Jiului! Asta e concluzia pe care am tras-o despre tine si chiar vom comunica pe cale ierarhica despre aceasta hotarare. Nu-ti vom mai permite sa te joci cu pacea si siguranta zilei de maine in aceasta vale!
Dobre: (scarbit si obosit de atatea amenintari, l-am intrerupt pe Verdet facandu-i semn cu mana a lehamite in semn ca ma saturasem de ‚convorbirile’ cu ei si indreptandu-ma spre WC am intors capul in pragul usii si i-am strigat ironic si badjocoritor) „Gata, ajunge cu amenintarile pentru ca ati reusit sa ma speriati si fac pipi pe mine de frica voastra!”
(Inainte de a inchide usa de la WC, am apucat sa aud doar cateva cuvinte de manie si noi amenintari. Probabil ca Verdet si Pana m-au si injurat birjereste dar nu mi-a mai pasat sau interesat sa-i aud. Eram istovit, fizic vorbind)
Crezand ca eram tinut ostatic, minerii grevisti ameninta cu devastarea si arderea primariei din Petrosani si ulterior a celei din Vulcan
Era in data de 5 august 1977, aproximativ 1:00 – 1:30pm. La data si timpul acela ma aflam, asa cum am aratat mai sus, in WC-ul de serviciu al salii de conferinte de la etajul 1 din cladirea primariei Petrosani. Dupa ce am facut treaba mica, mi-am spalat mainile si am inceput sa-mi examinez fata in oglinda. Aveam ochii rosii si cearcane negre in jurul lor din cauza lipsei de somn si a extenuarii nervoase provocata de catre politrucii Verdet si Pana.
In timpul in care ma priveam in oglinda, deodata am auzit trosnituri si bufnituri infundate venite de la parterul cladirii. Pentru cateva clipe nu am stiut ce sa cred. Am deschis usa de la WC si i-am vazut pe Verdet si Pana extrem de agitati, gesticuland cu mainile si ingroziti (ochi holbati si fete palide) ascultau la ce le sopteau doi indivizi costumati. Am reusit sa-l aud pe Verdet ce le cerea costumatilor, citez: „Nu le permiteti sa ajunga aici! Mintiti-i ca nu se afla aici! Luati masuri urgente!” Tot nu intelegem nimic din tot ce se intampla. In timp ce Verdet ii instructiona pe cei doi costumati, am auzit, tot dinspre parter, zgomote de usi trantite puternic, tipete de femei si barbati, injuraturi mineresti si chemari sa se dea foc la primarie. Abia atunci mi-am dat seama ca minerii grevisti invadasera sediul primariei din Petrosani. La scurt timp aveam sa aflu de ce au facut-o. Deodata a navalit in sala de consiliu o femeie cu fata ingrozita de spaima, parul vilvoi si careia ii curgea pe tampla si obrazul stang o suvita subtire de sange. Femeia s-a oprit langa politruci, a luat o pozitie caraghioasa (picioarele cracanate larg, aplecata si cu mana intinsa catre mine) si a inceput sa tipe disperata, citez: „Pe dinsu, pe dinsu il cauta! Devasteaza totu si au inceput sa dea foc la primarie! Spunet-i sa iasa in intimpinarea lor ca ne omoara pe toti! Ardem ca sobolanii!” Apoi a cazut in genunchi, si-a acoperit fata cu mainile si a inceput sa planga zgomotos si tremurand din tot corpul. Impresionat de starea in care se afla acea femeie, m-am indreptat catre ea cu intentia s-o linistesc. Speriati si ingroziti de tipetele acelei femei, costumatii au fugit afara, pe usa din spate prin care eu fusesem introdus dimineata in acea sala. Verdet si Pana au fugit ca lasii si s-au inchis in WC-ul din care eu abia iesisem si-mi strigau disperati de acolo, citez: „Dobre fugi in fata lor si opreste-i sa nu ne omoare pe toti!”; „Spunele ca nu ti s-a intamplat nimic!”; „Vi s-a aprobat tot ce-ati cerut!”; „Nu uita ca esti responsabil daca ne omoara!”; „Vei da socoteala in fata partidului daca nu mai scapam cu viata!” La acel timp eram ingrijorat doar de starea femeii din fata mea. M-am asezat pe vine, i-am apucat mainile, i-am cerut sa ma priveasca si i-am dat asigurari ca n-o sa pateasca nimic. Femeia ma privea ingrozita si mi-a zis printre lacrimi si hohote de plans isteric, citez: „Eu doar m-am opus sa nu intre in sediu! ….N-au ascultat, au intrat cu forta si m-au izbit cu fata de perete…Eu nu sunt din Valea Jiului. Sunt din Bucuresti si nu am nici-o vina! Nu vreau sa mor!” In timp ce incercam sa linistesc femeia cazuta in stare isterica de plans si groaza, am realizat ca minerii terminasera cu cotrobaitul in toate birourile de la parter si acum urcau spre etajul 1 unde ma aflam. M-am ridicat si am iesit in intimpinarea lor. I-am intilnit pe mineri in capul scarii principale de la etajul 1. De la baza scarii se ridica un fum care se imprastiase pe toata scara. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa cer minerilor sa stinga imediat acel foc. Mai tarziu aveam sa aflu, din gura omului meu de taina Maniliuc Gheoerghe, ca unul din mineri se dezbracase de salopeta de miner, ii daduse foc si o aruncase la baza scarii. Cand m-au vazut, minerii grevisti s-au napustit catre mine, ma imbratisau si scoteau chiote de bucurie. Apoi m-au luat pe brate si m-au scos afara in fata primariei. Abia atunci am observat ca afara se aflau in jur de 2-3 sute de mineri care sosisera acolo cu autobuzele de la mina Aninoasa. Pe mijlocul soselei se mai aflau parcate 9 autobuze de conventie care adusesera minerii la Petrosani. Minerii din Aninoasa au fost mobilizati si adusi la Petrosani la indemnul lui Maniliuc si a oamenilor lui de incredere. Tot ei au fost cei care raspandisera zvonul ca ma aflam la Petrosani si ca probabil eram tinut ostatic. Minerii, in urale si strigari de bucurie ca inca eram viu, m-au urcat pe unul dintre autobuze aflat chiar in fata primariei, si mi-au cerut sa le spun daca fusesem tinut ostatic si in special daca am fost batut.
Domnule Dobre, după cum îți dai seama, „patriotul” Coja și ai lui sunt din gașca lui Verdeț, Iliescu, Băsescu, Isărescu și compania semito-masonă… Orice spui pentru drepturile poporului român muncitor, lor nu le place,căci ei luptă pentru dreptul semito-masonilor de a ne ține în sclavie.
Domnule, stii care e deosebirea dintre un taran si un golan? Taranul produce mai mult decat consuma, golanul consuma mai mult decat produce. Multe din revendicarile minerilor au fost satisfacute dupa `89, prin consum peste productia efectiva. Cel care era mai aproape de adevar era Verdet. Nu uitati ca in anii `70 deja se inchideau mine in Anglia si Germania. Sa nu spuneti de salariile activistilor, pentru ca nu erau platiti din buget, ci din cotizatiile membrilor de partid si din productia intreprinderilor gospodariei de partid care, ca si UTC-ul, se autofinantau. Poate ca vrei sa te afli in treaba si te bagi in vorba cu aceeasi placa. Zic sa te mai uiti si pe de laturi, poate mai afli cate ceva!
[…] http://ioncoja.ro/textele-altora/confesiunile-lui-constantin-dpbre-ultimul-episod/ […]
[…] Comentariul tău e în așteptare. 26.06.2014 la 8:12 pm […]
mai bine mort decat comunist,era o zicala.
Cam multi morti,din cauza asta….. in Romania,peste 1 milion pe la Canal,mineriade,Aiud,gherla……hmmmmm
https://holocaustmd.wordpress.com/
mai bine mort decat comunist,era o zicala.
Cam multi morti,din cauza asta….. in Romania,peste 1 milion pe la Canal,mineriade,Aiud,gherla……
https://holocaustmd.wordpress.com/
Astea Virgile is minciuni mizerabile a la europalibera cind NONSTOP si in diverse feluri viclene ne turnau cu pilnia rahat in urechile noastre ignorante si naive, 24/24.
Sub nici o forma nu cred sa fi suferit mai mult de citeva mii, poate zece mii la gramada, vinovati, borfasi si politici in general morti de la expunere masiva la munca grea.
Acum deja se stie cu ce vipere si hiene distrugatoare de neam avem de a face in persoana vesticilor care au adus marxismul si care ne vor eliminati din drumul lor. Ei nu au avut si nu vor avea in veci nici o consideratie pentru PRADA LOR, subumanii estici(AUTODECLARATI) care sunt buni DOAR IN NUMAR MIC si ca sclavi-lingai-profund indobitociti-si-docilizati.
mai bine mort decat comunist,era o zicala.
Cam multi morti,din cauza asta….. in Romania,peste 1 milion pe la Canal,mineriade,Aiud,gherla…
https://holocaustmd.wordpress.com/
Astea Virgile is minciuni mizerabile a la europalibera cind NONSTOP si in diverse feluri viclene ne turnau cu pilnia rahat in urechile noastre ignorante si naive, 24/24.
Sub nici o forma nu cred sa fi suferit mai mult de citeva mii, poate zece mii la gramada, vinovati, borfasi si politici in general morti de la expunere masiva la munca grea.
Acum deja se stie cu ce vipere si hiene distrugatoare de neam avem de a face in persoana vesticilor care au adus marxismul si care ne vor eliminati din drumul lor. Ei nu au avut si nu vor avea in veci nici o consideratie pentru PRADA LOR, subumanii estici(AUTODECLARATI) care sunt buni DOAR IN NUMAR MIC si ca sclavi-lingai-profund indobitociti-si-docilizati.
Tara arde si baba se piaptana! Imi pare rau, Domnilor, dar sunteti cu totul rupti de realitate. Cel mult, cele spuse imi aduc aminte de vorbele unui nemt: razbunarea, care tine loc de gandire! Din pacate, abuzati de generozitatea gazdei, care va pune blogul la dispozitie, cu teme serioase, in loc sa mergeti sa discutati, cele pe care le scrieti, la o bere sau la un joc de table. Daca va duceti, atentie, nu va bateti, fiti ingaduitori!
Felicitari domnule Dobre! Felicitari!
Imi vine un pic sa rid de naivitatea domnului professor Coja: „…ca sa ajungi la Stefan Gheorghiu aveai nevoie de aprobarea comitetului judetean de partid!…”
Aiurea! Eu anticipez ca la mijloc a fost jantajul de tip khazaro-masonic (pe romaneste: de tip securist).
Au mers pe principiul „romanului” Gogu Radulescu (amantul Anei Blandiana):
„Nicule, decit sa ti-l faci dusman, mai bine fa-ti-l prieten!” (*)
Asa au facut si cu Dobre! Daca il faceau surcele – pe el si pe familia lui – prin beciurile securitatii, mai bine „l-au convins” sa accepte Stefan Gheorghiu! Si – pentru ei au facut bine! De ce? Pai l-ar fi transformat pe domnul Dobre dintr-un erou in viata intr-un martir si toata presa internationala ar fi fost cu ochii pe noi (ssnactiuni economice, etc); in plus, ar fi putut apare alte greve si alte nenorociri!
(*) Cind poetul Adrian Paunescu a publicat poesia „Analfabetii”, imediat Ceasca a vrut sa I-a masuri serioase impotriva lui! Ce s-a intimplat intre timp? Ceea ce am scris mai sus si – dupa acest eveniment – usor, usor Paunescu a devenit si poetul de curte a lui ceasca, dar si conducatorul Cenaclului Flacara.
Mare poet Adrian Paunescu, character insa de c…t! Pe cind domnul Dobre – chiar daca a ascultat la santajul securitatii si a urmat cursurile de „cacao” Stefan Gheorghiu – NU a devenit dupa aceia NICI sef de sindicat, nici ministru, ci un roman care a preferat (obligat) sa-si paraseasca tara!
Adevarul este ca „comunismul” a fost si este agreat de cei puturosi, de cei care nu prea sunt buni de nimic, de cei care vor sa profite prin traffic de influiena (NEPOTISM si PCR / pile cunostinte relatii); de mediocri si sub-mediocri! Un om care are character, care stapineste o meserie NU poate sa accepte „comunismul”! Acest tip de om oricind va accepta competitia decit mila si pomana statului! De aceia comunismul a fost si este o utopie! (si cel rosu si cel albastru de azi!).
Lacustele Mondiale au distrus prin crima in anii 40-50 crema Romaniei (primul val!); sute si sute de mii de romani de isprava! Iar – dupa 40-50 de ani – al doilea mare val: milioane de romani care in tara stiau sa faca ceva! aveau o meserie pe care o profesau si – cei mai multi – au reusit si afara!
Cu aceste valuri uriase de romani (omoriti si fugariti), mai are tara SUBSTANTA sa se regenereze din nou? Daca ne mai regeneram totosi (inca o data), cine ne promite ca aceste Lacuste Mondiale nu vor veni din nou…sau acum stau incontinuu pe capul nostrum?
Competitia? Alaturi de ideologie si ignoranta le consider tarele societatii de azi la scara mondiala…cauza si motiv pentru ce va sa vina…
COMPETITIA prietene este BAZA societatilor capitaliste dezvoltate! Asa sa stii! NU exista in sectorul privat PCR (pile cunostinte relatii)! Daca e nevoie de un creier (vezi Brain Hunter Agencies / Agentiile de vinatoare de creiere) cei care au un priect pe bani multi (zeci de milioane de dolari sa zicem) cauta PE TOATA PLANETA pe cel mai bun! Crede-ma ca stiu ce spun!
Daca o companie privata merge insa bine si „bossul” vrea sa-si angajeze o „ciocanitoare” favorite, fii sigur ca e posibil! (cine n-ar face la fel?); dar „ciocanitoarea” in mod sigur stie sa si faca CEVA in afara de ceea ce ii place „bossului”…strica cu ceva acest aspect afacerea? Eu cred ca NU! Dimpotriva! „Bossul” ar putea sa fie si mai bun si mai pe placul angajatilor!
Acest lucru cred ca se intimpla de cind a aparut capitalismul (…); dar pe cine intereseaza daca firma merge (posibil) si mai bine?!
Daca un OM capabil („Boss”) n-are dreptul la asa ceva pentru ca tine in spate zeci, sute sau chiar mii de angajati in spate (pe mintea si capacitatea lui manageriala), atunci mai indreptatit este un bandit / infractor ca Gigi Becali, sau un interlop ca „Fane Spoitorul”? (care oricum fac lucruri asemanatoare)…cu ce sint mai indreptatiti indivizi ca cei amintiti? Aduc ei vreun bun societatii? Platesc ei impozite? Mai gindeste-te inainte de a scrie; sa nu-ti para rau mai tirziu (cumva)…
competitia … neprietene „dec” este de bine si rezulta intr-o distributie echitabila a resurselor si rezultatului munciii doar intr-o singura situatie: cand conditiile sunt egale.
Doar un smintit ar putea sustine ca conditiile intre strainii asasini genocidali si romanii de buna credinta sunt egale in Romania azi sau in intre Romania anului 1989 si restul lumii criminale eufemistic numita „dezvoltata”. Inechitaea se obtine prin asasinat de cand lumea si azi la fel – vezi cele mai recente exemple Libia si Siria unde baza distributiei echitabile in soceitate este calomniata prin propaganda unilaterala si rezolvata fizic prin distrugere materiala cu bombe, radiatii si otrava.
…daca 6 era 9!
Stimate domnule Dobre,
Cand eram pusti si ma inghesuiam la cate un film cu Jean Marais prin 1963-64, se intampla cateodata sa „se rupa filmul”. Nu va dati seama cu ce fluieraturi era intampinat bietul operator de la cinematograf, om de altfel nevinovat. (Sau poate ca ati trait si dvs. situatii asemanatoare). Ei, datorita sfarsitului brusc al amintirilor dvs. am avut acum, dupa atatia amar de ani, o senzatie asemanatoare. V-as ruga totusi sa nu lasati lucrurile in suspans. Stiu ca bunul si credinciosul dvs. ortac, Maniliuc, nu mai traieste. Apoi, ca represiunea ce a urmat, in ciuda promisiunilor primului om in stat, a fost drastica. Ca multi mineri considerati capi ai razmeritei au fost cercetati, inchisi, batuti, li s-au strivit degetele in usa, au fost inchisi in clinici psihiatrice. Sunt lucruri care trebuie aduse la cunostinta noastra, asa cum au fost aduse cumplitele fapte ale Reeducarii de la Pitesti, Canal si Gherla. Vedem ca unii tortionari, daca n-au avut norocul sa moara mai repede, s-ar putea sa aiba de-a face cu Justitia. De ce n-ar fi trasi la raspundere si criminalii si tortionarii minerilor din 1977? E de presupus ca acestia traiesc confortabil, cu pensii uriase, nederanjati de nimeni. Eu cred ca e o datorie morala fata de minerii care au avut de suferit de pe urma acestei terori care poate ca le-a distrus linistea, familia, viata. Sunt de asemenea sigur ca nici dvs. nu v-a fost usor. Cum era regimul sa va crute tocmai pe dvs.?
Subscriu in totalitate. Felicitari domnule calin!
http://m.romanialibera.ro/special/reportaje/cetatea-ascunsa-a-ostrogotilor-din-muntii-vrancei-109924
Fabuloasa comoara a ostrogotilor, care a infierbantat mintile multor generatii de arheologi si aventurieri, deopotriva, ar putea fi ascunsa intr-o cetate secreta din inima muntilor Vrancei. Ultimele descoperiri coroborate cu cautarile mai multor arheologi romani dau indicii cu privire la posibila localizare a acestei cetati.
Locuitorii din zona vizantea povestesc ca, la finele anilor ’80, insusi Nicolae Ceausescu l-a delegat pe fratele sau, generalul Ilie Ceausescu, sa se ocupe timp de aproape doi ani de cercetarile cu privire la locul unde erau ascunse cetatea si, implicit, tezaurul ostrogotilor. Legenda mai spune ca interesul lui Ceausescu a crescut dupa ce o mare companie farmaceutica din fosta Germanie Federala a facut o cerere catre statul roman, mai putin obisnuita pentru acele vremuri: sa cumpere 150 hectare de teren montan in zona localitatii Iresti si alte 200 hectare de teren in Vizantea. Scopul declarat al companiei farmaceutice era acela de a cultiva pe aceste terenuri fructe de padure (zmeura, agrise, coacaze, ienupar, merisor), mai ales ca in zona existau deja plantatii de acest gen care apartineau fostei gospodarii PCR. Securitatea l-a informat prompt pe Ceausescu ca in spatele nemtilor se ascund de fapt ceva „agenturi” straine, care ar cauta o comoara. Ca urmare, Ceausescu a pornit in secret o adevarata masinarie de cautat comori in zona montana a Vrancei. In vara anului 1987, maiorul Gheorghe Iorga, seful Apararii Civile Vrancea (ALA), a primit in biroul sau din Focsani o vizita total neasteptata. Vizitatorul era general col. Ilie Ceausescu, seful Comitetului Politic al MApN. Acesta a venit cu ordine clare catre Iorga, sa sprijine operatiunile secrete din muntii Vrancei. „Mi-aduc aminte ca generalul Ceausescu mi-a precizat expres ca intreaga operatiune era clasificata ca «secret de grad zero» si ca, daca se va afla ceva, «imi risc capul». L-am delegat pentru operatiune pe capitanul Ionescu, pentru ca personal imi parea ca este periculoasa”, a precizat, in urma cu ceva timp, colonelul in rezerva Gh. Iorga. Din echipa coordonata de Ilie Ceausescu au facut parte radiestezisti, istorici, arheologi si cateva zeci de soldati alesi special pentru operatiunea care s-a numit „Elementul GH”.
In zona montana a Vrancei se mai afla in aceeasi perioada o alta echipa de explorare, formata din oameni de stiinta – cercetatori in stiinte tehnice si istorie –, coordonata de doctorul Ioan Mateescu, vrancean de origine, autor a 183 de articole de specialitate si a 23 de brevete de inventie, multe dintre acestea medaliate la targuri internationale. Echipa cercetatorului Ioan Mateescu cauta vestigii istorice provenite de la o civilizatie neolitica ce a trait pe aceste meleaguri. Ulterior, echipa lui Ilie Ceausescu avea sa preia fraiele cercetarilor, echipa lui Mateescu intrand sub comanda militara. „Ne-au lasat sa ne facem treaba, dar eram strict monitorizati. Nimeni nu facea nimic fara sa raporteze unui militar lasat de generalul Ceausescu, seful intregii operatiuni. Tin minte ca in fiecare seara, inainte de stingere, un telefon de campanie suna in cortul militarului. Iar colonelul in chestiune raporta, disciplinat, ca inca nu s-a descoperit «Elementul GH», dar «tovarase general, suntem pe drumul cel bun»”. In echipa condusa de generalul Ceausescu se stia, printre altele, ca la inceputul anilor ’60 un anume nea Movila din Vizantea, taran descendent din stirpea boierului Movila, intr-un moment de destainuire sincera catre preotul din sat, a afirmat ca stie unde se afla ascunsa comoara pe care o cauta toata lumea. Acesta a fost anchetat cu brutalitate de catre Securitate, dandu-si duhul in beciurile calailor vranceni. Astfel, el nu a mai apucat sa povesteasca prea multe despre localizarea vestigiilor. Echipa de cercetatori si militari si-a intrerupt cautarile o data cu venirea Revolutiei din 1989, „Elementul GH” ramanand in continuare un mare mister.
Dovezi scoase la lumina de inundatii In vara acestui an au aparut si primele dovezi palpabile privind trecerea ostrogotilor prin zona montana a Vrancei. Astfel, o viitura de pe paraul Pestera a scos la iveala in malul rupt, in zona satului Piscu Radului, cateva trepte si un zid masiv ce par ale unei cetati antice. Imediat, Directia de Cultura, Culte si Patrimoniu National Vrancea (DCCPN) a inchis situl arheologic in asteptarea unor specialisti de la Ministerul Culturii si Cultelor. Cum specialistii s-au tot lasat asteptati, Primaria Vizantea si angajatii SGA Vrancea au ridicat in dreptul zidului un baraj hidrotehnic, distrugand treptele. La prima vedere, blocurile de piatra par taiate foarte precis, avand dimensiuni de 2,80/0,80/0,80 metri. „Sunt cel mai probabil ramasitele unei cetati foarte vechi, poate chiar antica. Am constatat lipituri foarte exacte de diverse suprafete din marmura ce seamana cu un mozaic stravechi, dar si urme de scoici marine”, a precizat directorul DCCPN Vrancea, Puiu Usturoi.
Istorie
» Migratori
Ostrogotii, adica ramura rasariteana a gotilor, au traversat teritoriul actual al Romaniei intre secolele III-V d.Hr., ulterior decaderii Imperiului Roman de Apus. „Ostrogotii au calcat teritoriul tarii noastre in mai multe randuri, dar numai o casta formata din vraci si capete incoronate, se pare, a ramas mai multe secole pe teritoriul actual al Vrancei, pentru a pazi bogatiile pradate de acest popor in decursul migratiei sale”, a precizat doctorul in istorie Florinel Agafitei.
Razboi
» Tuneluri secrete prin munti
In cartea sa „Radacini vrancene”, Ioan Mateescu relateaza, pe baza descoperirilor din zona Vizantea-Vidra-Iresti, ca „s-a gasit o retea de tuneluri pe sub muntii Vrancei, construita – se pare – de o civilizatie neolitica. Tunelurile sunt inalte si late de exact 2,20 metri si se mai pastreaza parte din ele intacte. Unele din acestea se continua pana sub platoul pe care sta asezat orasul Panciu. De altfel, la inceputul anilor ’80, un buldozer care efectua lucrari la intrarea in Panciu a fost inghitit de pamant, scufundandu-se in aceasta retea de tuneluri”. De asemenea, si marele istoric Constantin Giurascu noteaza in cartea sa, „Istoria Romanilor”, ca feldmaresalul von Mackensen a fost urmat in campania sa din Moldova „de o echipa de arheologi care facea sapaturi in spatele frontului”. Se pare ca acestia au descoperit o parte din reteaua de tuneluri.
„Sunt cel mai probabil ramasitele unei cetati foarte vechi, poate chiar antica.” autor Puiu Usturoi
*****comentariul meu*****
CERCETATORI SI ISTORICI SUSTIN CĂ TRUPELE LUI BELISARIUS AU SPRIJINIT ASCENSINUNEA PAPALITĂȚII(ca putere politică)pe tronul Romei.Se mai susține că ostrogoții,vandalii și herulii au fost trei regate care împiedicau ascensiunea papalității pe tronul rămas vacant al Romei.
Este interesant că în Biblie,în Daniel 7,se menționează 10 coarne(regi,regate) care ies din imperiul roman.După divizarea imperiului roman în 10 regate(„coarne”):vandali ,heruli,goți,franci,sueci,alemani etc. …MAI APARE un „corn mic”(papalitatea),care „face război sfinților și-i biruie…și are o înfățișare deosebită față de celelalte 10 coarne”
Profetul Daniel menționează:”dinaintea cornului mic au fost smulse trei coarne”.Istorici vorbesc despre derutarea acestor TREI regate:ostro-goți,heruli și vandali în perioada în care papalitatea ascende la tronul Romei:
https://www.youtube.com/watch?v=GKashnNReAk&feature=youtube_gdata_player