Episodul 8
Provocari si incidente dupa greva
Provocare la mina Vulcan
In seara zilei de 4 august 1977 am primit informatia ca la mina Vulcan era mare tambalau. L-am trimis pe minerul grevist parosenean, Iacob Dumitru, la mina Vulcan, pentru a investiga si a-mi raporta tot ceea ce se intampla acolo. Dumitru mi-a povestit ca tot taraboiul a inceput de la cateva afise provocatoare din sala de pontaj. Afisele cu pricina indemnau minerii vulcaneni sa nu fie de acord cu 6 ore de munca pe zi, asa cum cerusera minerii grevisti la Lupeni. Cand minerii au aflat despre acele afise provocatoare, au inceput sa protesteze, sa rupa afisele si sa-i agreseze fizic pe cei cei din conducere si pe Verdet, aflat si el acolo. Iacob Dumitru s-a implicat direct in actiunile protestatoare incitand minerii vulcaneni si a avut inspiratia sa-mi aduca unul din acele afise. Iata ce era scris, cu majuscule, pe acel afis, citez: „MINERII DE LA EXPLOATAREA MINIERA VULCANREFUZA CU HOTARARE SA LUCREZE 6 ORE”
Mai tarziu, in cadrul a doua confruntari:
– prima, la Petrosani in sediul Comitetului Municipal de Partid, din dimineata zilei de 5 august 1977, dintre mine si comisia guvernamentala de partid si de stat in frunte cu Ilie Verdet si Gheorghe Pana;
– a doua, la sediul Militiei orasului Vulcan, din seara zilei de 5 august 1977, dintre mine si generalul de securitate, Macri Emil,
m-am folosit din plin de afisul de mai sus, ca dovada grosolana de provocare post-greva, pentru a contracara acuzatiile ce mi se aduceau ca fiind direct responsabil de faptul ca inca se mai batea personalul de conducere din cadrul exploatarilor miniere.
Incidente la mina Barbateni
In dimineata zilei de 4 august 1977, in sala de pontaj a exploatarii Barbateni, personalul de conducere al minei a fost huiduit si agresat fizic pe motivul ca nu se trecuse la programul de 6 ore, asa cum se ceruse initial in programul minerilor grevisti de la Lupeni. Confuzia a plecat de la faptul ca Ceausescu a aprobat trecerea la programul de 6 ore abia pe data de 8 august 1977, in urma compromisului descris in subcapitolul Confruntarea.
Provocari si confruntari la mina Paroseni
In dimineata zilei de 4 august 1977, m-am prezentat la mina Paroseni. In sala de pontaj se aflau minerii care trebuiau sa intre in schimbul de dimineata. Se mai aflau acolo inginerul-sef Marchis Gheorghe, presedintele de sindicat Purice Ion si maistrii din schimbul de dimineata. Se striga pontajul minerilor de pe o platforma din fata salii de pontaj. Cand minerii au sesizat prezenta mea, au intors spatele conducerii, imi strangeau mainile si au inceput sa strige sa devin presedintele lor de sindicat, huiduindu-l in acelasi timp pe Purice Ion.
Ca din senin, inginerul-sef a inceput sa strige catre mineri ca nu meritam sa-i reprezint pe linie de sindicat, pentru ca noaptea precedenta lipsisem de la serviciu si pentru ca eram despartit de familie. Presedintele de sindicat Purice Ion striga si el ca este adevarat ce spunea inginerul-sef si ca ma cunostea ca fiind un demagog din luarile mele de cuvant in cadrul sedintelor oamenilor muncii din trecut. La toata aceasta scena a asistat si un reprezentat juridic bucurestean din cadrul UGSR (Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania), numitul Dionisie Cichi.
La auzul acelor acuzatii la adresa mea, toti minerii s-au indreptat agresiv catre acuzatori pentru a-i bate. Acuzatorii, impreuna cu
maistrii de schimb si reprezentantul UGSR s-au retras speriati langa peretele frontal al scenei de pe care vorbisera. Pentru a calma minerii si a preintampina baterea celor care ma acuzasera, repede m-am postat intre mineri si politruci, dupa care am cuvantat astfel: „Fratilor, nu cred ca merita sa va murdariti mainile cu sangele acestor provocatori paduchiosi si, spre disperarea lor, nu doresc sa polemizez cu ei despre viata mea privata pentru simplul motiv ca nici unul dintre ei nu mi-a tinut lumanarea langa patul nuptial. Totusi, tin sa-i linistesc pe criticii mei si sa va informez si pe dumneavoastra ca refuz categoric sa devin
presedinte de sindicat al minei Paroseni. Degeaba protestati fratilor, pentru ca statutul unui conducator sindical, de tipul celui din spatele meu, nu mi se potriveste. Eu sunt unul de-al dumneavoastra si nu unul de-al lor. Stiti bine ca ieri, la Lupeni, noi am denuntat practicile presedintilor de sindicat si a secretarilor de partid in legatura cu foile de boala. Si pentru ca am ajuns aici, dati-mi voie sa profit de prezenta in mijlocul nostru a reprezentantului UGSR si sa-l invit mai intai sa-si spuna numele pentru ca am o intrebare specifica pentru dumnealui.” Reprezentantul UGSR s-a prezentat cu numele si functia ce-o indeplinea. Minerii erau foarte atenti la ce urma sa-l intreb pe reprezentantul UGSR. Iata intrebarea: „Cu ce drept un presedinte de sindicat semneaza foile de boala?” Raspunsul lui Dionisie Chichi a venit scurt si concis: „Din punct de vedere juridic, presedintele de sindicat nu are nici un drept sa semneze foile de boala. Singura semnatura autorizata este cea a medicului care a emis certificatul medical.” La auzul celor zise de reprezentantul UGSR, toti minerii i-au luat cu huo si injuraturi pe conducatorii minei, prezenti acolo. Din nou m-am adresat minerilor astfel: „Fratilor, aceasta este dovada clara ca cei care ne conduc sunt abuzivi si demagogi. Eu zic sa-i lasam in pace pe cei care m-au criticat mai devreme. Nu merita sa-i mai bagam in seama. La Lupeni, noi ne-am cerut drepturile cinstit si curajos si am obtinut aprobarea lor. Ce trebuie sa retineti dumneavoastra este faptul ca incepand din data de 8 august vom lucra 6 ore pe zi si vom astepta si implementarea celorlalte revendicari aprobate. Acum va rog sa intrati in mina, iar eu ma voi duce la conducerea sectorului pentru a ma scuza ca nu m-am prezentat aseara la serviciu. Am fost prea obosit dupa doua nopti nedormite.” Minerii m-au ascultat si au intrat in mina dar nu inainte de a se uita amenintator, acuzator si injurios catre acuzatorii mei. Abia dupa intrarea minerilor in mina, cei amenintati au parasit sala de pontaj.
Dupa ce am iesit de la conducerea sectorului 2, m-am intalnit cu Mitrica Gheorghe, ajutor de miner la sectorul 2. Il cunosteam pe Mitrica. Era foarte muncitor, era casatorit si avea 7 copii minori. Toata familia lui Mitrica locuia intr-o garsoniera din Vulcan. Cu toate ca situatia familiala a colegului meu era foarte grea, Mitrica nu era trecut cu prioritate pe listele de apartamente cu 3 sau 4 camere. Mitrica m-a rugat sa-l ajut sa obtina, atunci pe loc, de la
conducerea exploatarii miniere Paroseni un apartament adecvat pentru el si familia lui. Am hotarat sa-l ajut pentru a obtine ceea ce ar fi meritat. Asadar, impreuna cu colegul meu, am mers direct la biroul directorului exploatarii. Directorul Avramescu Traian ne-a primit imediat. In biroul directorului a aparut si reprezentantul UGSR. Am adus la cunostinta lui Avramescu doleanta colegului meu. Dupa ce a ascultat despre ce era vorba, directorul a chemat la el pe secretarul de partid si presedintele de sindicat si a indicat sa fie adusa lista cu prioritatile pentru apartamente cu 2, 3 si 4 camere si cea cu cotele de apartamente alocate minei Paroseni.
Secretarul de partid si presedintele de sindicat au protestat in fata directorului asupra faptului ca eu nu aveam nici o autoritate pentru a forta acordarea de apartament colegului meu si ca numai comisia sociala avea acel drept de repartitie a apartamentelor. Reprezentantul UGSR nu s-a implicat in nici un fel in discutiile deja tensionate. Folosesc cuvantul tensionat, pentru ca politrucii erau iritanti prin ‚argumentele’ lor strigate. Dupa ce i-a linistit pe politruci, directorul mi-a spus ca pentru moment nu era nici o solutie pentru colegul meu, deoarece pe lista de alocatie se aflau numai 3 garsoniere. Colegul meu arata dezolat si usor intimidat de indrazneala strigata a politrucilor. Iata ce i-am raspuns directorului: „Dumneavoastra detineti un apartament cu 3 sau 4 camere in orasul Vulcan, iar sotia dumneavoastra are un apartament cu 2 camere in blocul artistilor (asa era poreclit blocul unde locuisera artistii cand s-a turnat filmul Lupeni 29 – n.a.) din Lupeni. Va rog sa hotarati acum, pe care dintre cele doua apartamente il cedati in favoarea lui Mitrica?” Pentru cateva secunde, toti cei prezenti, incluzandu-l si pe colegul meu, au ramas muti si incremeniti de indrazneala si franchetea intrebarii mele. Pus in fata evidentei cunostintelor mele despre situatia sociala a familiei directorului, acesta a fost primul care si-a revenit din soc si spre cinstea lui a zambit si a promis ca va ceda unul din apartamente in favoarea colegului meu. Directorul a mai promis ca el, personal, se va ocupa de documentele ce urmau sa fie intocmite pentru transferul de apartament. I-am multumit directorului pentru decizia luata, dupa care am parasit acel birou, lasandu-l acolo pe colegul meu pentru semnaturile de rigoare.
Aproape de iesirea din incinta minei, am fost ajuns din urma de reprezentantul UGSR incercand sa ma descoase despre cum de stiam ca directorul detinea 2 apartamente. Mi-am continuat drumul spre casa ignorandu-l total pe acel reprezentant al UGSR si fara a-i satisface curiozitatea.
Luat de valurile evenimentelor care au urmat, n-am mai aflat niciodata daca colegului meu i s-a cedat unul din apartamentele directorului sau daca si de acea data Mitrica a fost momit cu alte promisiuni desarte, sa mai astepte pana sa primeasca un apartament adecvat familiei lui.
Provocarile, confruntarile si ’discutiile’ de la Petrosani. Interventia minerilor de la mina Aninoasa
In seara zilei de 4 august 1977 m-am prezentat la mina Paroseni pentru schimbul de munca din timpul noptii. In sala de pontaj, pe toata distanta parcursa pana la locul de munca si in subteran, toti muncitorii paroseneni intalniti mi-au strans mainile si m-au bombardat cu fel si fel de intrebari care vizau atat starea mea de spirit si in special despre confruntarea dintre mine si Ceausescu la Lupeni.
Chiar si la locul meu de munca au sosit ortaci de la locurile de munca invecinate, cu care am stat la taifas toata noaptea, fara a lucra nici un minut. De prisos sa spun ca nici un maistru sau inginer nu a vizitat locul meu de munca in acea noapte.
In dimineata zilei de 5 august 1977, la iesirea din subteran, am fost intampinat de catre directorul exploatarii miniere si informat de catre acesta ca eram asteptat la Petrosani pentru discutii cu Ilie
Verdet si Gheorghe Pana. Am acceptat sa ma duc la Petrosani.
Dupa ce am facut un dus, m-am schimbat in hainele de casa. La iesirea din curtea minei eram asteptat de catre soferul directorului care m-a condus, mai intai acasa (la cererea mea – luand cu mine afisul provocator de la mina Vulcan, brosurile referitoare la
Constitutia RSR, Legea 3/1977 si Legea 23/1966, exemplarul cu revendicarile grevistilor, trei coli de hartie alba format A4 – am transmis mesaj verbal de instiintare catre Maniliuc ca plecam la municipiul de partid din Petrosani pentru convorbiri cu Verdet si Pana) si apoi la Petrosani, in fata cladirii municipiului de partid. Aici am fost intampinat de catre secretarul municipal cu propaganda, Rusu. Acesta m-a condus prin spatele cladirii municipiului de partid intr-o sala de conferinte de la etajul 1, trecand mai intai printre niste civili care se uitau la mine ca la trecerea unui urs. Cred ca era in jurul orei 8 dimineata cand am ajuns la Petrosani.
In sala de conferinte, intr-adevar, eram asteptat de catre Ilie Verdet si Gheorghe Pana. Amandoi erau imbracati la fel cum ii vazusem prima oara, cu diferenta ca de data aceasta Ilie Verdet purta cravata la gat. O data introdus in sala de conferinte, Rusu a disparut. In mijocul salii se afla o masa masiva, dreptunghiulara si acoperita cu plus. In jurul mesei se aflau aproximativ 14-16 scaune confortabile si plusate. La mijlocul mesei, pe o parte se afla Verdet si cu Pana, si de cealalta parte eu. Pana si Verdet aveau, pe masa in dreptul lor, cate un carnetel pentru consemnari. La randul meu mi-am pus pe masa tot ce adusesem cu mine, pregatit sa consemnez despre discutiile ce urma sa le am cu cei doi.
Verdet mi-a zambit si mi-a strans mana puternic, zicandu-mi: „Bine-ai venit, Dobre tata!” Am replicat: „Cam puternica strangerea aceasta de mana!” Pana se uita la mine artagos si suparat. La mirarea mea despre chestia cu stransul mainii, Verdet mi-a zis: „Am vrut sa-ti sugerez speranta noastra ca vom dialoga cu tine constructiv si util despre ce ar fi mai bine sa facem impreuna pentru minerii nostri din Valea Jiului.” Hait, mi-am zis in gand, joaca tare si o face pe diplomatul, vulpoiul! Imediat l-am blocat la mantinela pe Verdet, replicandu-i: „Nene Verdet, daca respectati si implementati imediat tot ce ni s-a promis la Lupeni, nu cred ca am avea prea multe de discutat.” La auzul spuselor mele, Gheorghe Pana a sarit ca ars, si-a dat palaria pe spate si cu mainile in solduri, ma privea incruntat si agresiv. L-am fixat pe
Pana cu privirea si l-am intrebat sfidator si cu sange rece: „Ce este, nene Pana, nu va simtiti bine?” Verdet se uita pe furis catre mine si Pana. Apoi Verdet i-a zis lui Pana sa-si toarne un pahar cu apa si sa se aseze pe scaun. Zambind si chiar usor razand, Verdet m-a intrebat brusc daca doream o cafea. I-am raspuns ca doream
o cafea mare, daca se putea. Verdet, a chemat o femeie blonda careia i-a ordonat sa-mi aduca cafeaua asa cum o dorisem, comandandu-si si lui una mica si cu mult zahar. Gheorghe Pana n-a vrut cafea. Verdet a asteptat pana cand am inghitit cateva guri de cafea, dupa care mi-a zis, rar si apasat: „Uite ce e Dobrica tata, noi suntem de acord cu toate doleantele tale, exceptie facand Legea 3 din iulie a acestui an si programul de 6 ore. Despre aceste doua puncte am dori noi sa discutam si sa ne punem de acord.” I-am raspuns lui Verdet clar, tot la fel de rar si apasat: „Nene Verdet, revendicarile sau doleantele, asa cum va place
dumneavoastra sa le numiti, nu sunt numai ale mele. Ele sunt revendicarile majoritatii minerilor grevisti din toata Valea Jiului. Noi am inteles ca ele au fost aprobate de catre presedintele tarii. Cu ce drept va permiteti sa propuneti renegocierea a ceea ce deja presedintele a aprobat? Chiar daca ati avea mandatul expres al presedintelui, de renegociere a revendicarilor noastre, trebuie sa va dezamagesc precizandu-va ca eu nu am acordul minerilor grevisti si nici nu intentionez sa li-l cer, pentru renegocieri. Pe scurt, nu pot si nici nu doresc sa renegociez a ceea ce deja ni s-a promis din gura celei mai autorizate persoane din aceasta tara.” Verdet arata trist si dezamagit. Pana statea labartat pe scaun, cu capul dat pe spate si arata de parca il pocnise cineva cu un pumn in cap.
Dupa circa 1-2 minute de priviri tensionate, in tacere, am observat ca expresia fetei lui Verdet a devenit dusmanoasa, taioasa si agresiva, dupa care mi s-a adresat cu o adevarata tirada de reprosuri si acuzatii: „Asculta Dobre, ia aminte foarte serios la ce-ti spun eu aici si te rog sa nu ma intrerupi. Iti vorbesc cu toata raspunderea calitatii pe care o am pe linie de partid si stat. Tu nu te poti erija in reprezentantul tuturor minerilor din Valea Jiului. Noi reprezentam puterea clasei muncitoare din aceasta vale si nu tu! Noi stim ca tu, impreuna cu niste derbedei fara capatai, ati batut si fortat minerii sa vina la Lupeni. Nu mai vorbesc de faptul ca ai asmutit si continui sa-ti asmuti huliganii si derbedeii sa jigneasca, ameninte si chiar sa bata personalul tehnico-administrativ. Tara asta nu este o tirla fara stapani. Aici functioneaza legi clare si cine nu se supune va suporta toate masurile de rigoare! Tot ce crezi tu ca ati obtinut, la Lupeni, nu este un drept care vi se cuvine. Un drept obtinut prin provocari, instigari la nesupuneri de legi, teroare si intimidari nu se numeste un drept castigat. Acesta este un drept nul si abuziv! Acum ca totusi ati facut ce ati facut, cu toate aspectele negative enumerate mai devreme, te indemn prieteneste sa cobori cu picioarele pe pamant si sa fii de acord cu noi pentru a iesi cu fata curata din situatia creata de voi si nu de noi. (apoi zambind) Ce zici, batem palma?”
Gheorghe Pana mi-a zis si el: „Si sa mai stii tovarase ca-ti facem o mare favoare ca te afli acum in fata noastra si mai ales in casa partidului!”
Dupa ce am intrebat pe cei doi politruci daca terminasera tot ce aveau sa-mi spuna, le-am cerut sa asculte, fara a ma intrerupe, la
ce urma sa le zic.
Iata replica mea, citez din consemnari: „Regret ca n-ati invatat nimic din lectia ce v-am administrat-o la Lupeni. Dupa cum va manifestati aici, se pare ca nu va lasati pana cand nu veti vedea si simti, cu adevarat, partea urata a comportamentului minerilor infometati, umiliti cu etichete pe care nu le merita si in special mintiti cu aprobari venite de la cea mai inalta autoritate a tarii. Nu stiu ce sa cred! Nu cred ca sunteti naivi si lipsiti total de simtul adevarului elementar despre ce s-a intamplat la Lupeni. Cred mai degraba ca va credeti smecheri si va amagiti zadarnic cu ideea ca aveti de-a face cu in idiot care la cea mai usoara intimidare se pisa pe el de frica. Tare mi-e tema ca ma confundati cu voi! Sunt sigur ca v-aduceti aminte despre ce vi s-a intamplat pe ghereta portarului de la mina Lupeni! Ati uitat, intocmai ca niste curve, ca daca nu va aparam eu de furia minerilor, provocati chiar de voi, acum n-ati mai fi avut favoarea si onoarea de a sta de vorba cu mine. Nu va merge cu mine, asa sa stiti! Sa nu indrazniti s-o dati pe coarda amenintarilor si intimidarilor pentru ca, si de aceasta data, tot voi si nu eu voi fi responsabil de tot ce ar putea sa se intample.”
Politrucii au sarit sus, ca arsi, de pe scaune si erau rosii de furie.
Redau, exact, in continuare urmatoarea scena a confruntarii strigata, insultatoare si injurioasa.
Verdet: „Nu ti-e rusine tovarase sa ne insulti cu scene de trista amintire? Iti atrag atentia sa…”
Dobre: „Voi m-ati provocat!”
Pana: Sa-ti fie rusine, huligan si derbedeu ce esti!
Dobre: (Am sarit de pe scaun si am strigat furios catre Pana si Verdet) „Huligani si derbedei sunteti voi si cine v-a cacat asa de prosti si ticalosi! E bine?”
Verdet: „Eu nu m-am legat, ma, de familia ta”
Pana: „Te arestam pe loc si te bagam in fundul puscariei, huliganule!”
Verdet: (catre Pana) „Ghita, taci din gura!”
Dobre: (strigand tare) „Arestati pe pizdele mamii voastre!”
(Femeia blonda care-mi adusese cafeaua, si-a bagat capul pe usa din spatele celor doi si privea speriata catre noi)
Verdet: (strigand catre femeie) „Iesi si inchide usa ca nu e cazu.” (apoi catre mine, conciliant) Dobre nu striga ca ne aude lumea si nu se cade sa ne facem de ras.
Pana: (strigand tare) „Eu nu mai rezist!”
Verdet: (catre Pana) „Ghita, ti-am spus sa taci din gura! Stai jos si taci!”
Dobre: (adresandu-ma direct si amenintator catre Pana. Realmente eram scos din sarite) „Pe cine arestezi tu, ma! Sar la tine si te calc in picioare, Dumnezau ma-ti de scofalcit!”
(Pana se asezase pe scaun si se uita holbat catre mine)
Verdet: (conciliant) „Dobre, te rog! Fara injuraturi! Am auzit ca ai absolvit liceul din Lupeni cu bine. Esti baiat destept si educat. Nu se cade!” (apoi catre Pana) „Ghita, iti interzic sa mai vorbesti. Nu mai trebuie sa inveninam atmosfera discutiilor cu observatii neprincipiale si jigniri nesanatoase.” (catre mine si Pana) „Toti suntem vinovati de greselile facute!”
Dobre: „Voi sunteti vinovati, nu eu! Voi nu ma meritati ca partener de discutii! M-ati invitat aici sa ma jigniti si chiar sa ma amenintati cu arestarea!” (uitandu-ma incruntat la Pana)
Verdet: „Dobre, hai sa uitam ce-a fost mai devreme intre noi si sa ne aplecam peste problemele care ne framanta. Eu zic sa nu mai deschidem discutia despre ce a promis iubitul nostru conducator la Lupeni. Ce-a promis a promis si nu putem trece peste cuvantul secretarului nostru general. Noi am ramas in Valea Jiului ca sa-i ducem cuvatul la indeplinire. Esti multumit?”
Dobre: „Nu sunt multumit si nici nu doresc sa mai vorbesc cu nici unul dintre voi. Eu nu sunt tigan sa ma cert si sa ma injur cu voi ca la usa cortului si dupa aceea sa accept sa reiau jocul cu destinele
minerilor. Lucrurile sunt cat se poate de clare! Mai sunt numai doua zile pana la implementarea promisiunilor de la Lupeni. Implementati ce ni s-a promis si cu asta am terminat.” (m-am ridicat in picioare si am inceput sa-mi strang ce pusesem pe masa)
Verdet: „Dobre, Dobre, stai ma om bun ca nu arde lumea.” (am
dat sa ma indrept catre usa). „Uite Dobre, noi ne cerem scuze ca te-am suparat asa de rau! Da trebuie sa recunosti si tu ca ai intrecut masura. Si ca sa revin la oile noastre, trebuie sa-ti spun ca avem mari necazuri cu implementarea doleantelor voastre.”
Dobre: „Asta trebuia spusa la Lupeni si nu aici! V-am mai zis si repet, eu nu renegociez ce s-a promis minerilor din Valea Jiului.”
Verdet: „Dobre draga, tu stii bine ca la Lupeni nu s-au putut folosi cuvintele ‚nu se poate’ sau ca ‚va fi greu de implementat’. La Lupeni s-a hotarat ca e musai sa se poata si musai trebuie sa ramana. Pentru noi este ordin si ordinul nu se discuta! Se executa!
Problema noastra si a ta este: cum trebuie sa implementam mai bine acest musai. Si asa cum bine ai spus mai inainte, nu e timp de tagada sau jeluiala.”
Dobre: „Problema implementarii nu este a noastra!”
Verdet: (m-a luat prin incercuire propagandistica) „Dobre draga, lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Dupa cum ne indeamna mereu iubitul nostru conducator, inainte de a se lua o decizie, noi avem datoria sa ne consultam cu masele sau mai bine zis cu reprezentantii lor, adica cu tine in cazul de fata, ma, om bun si zau, incapatanat ca un catar, (razand si facandu-mi complice cu ochiul) asa dupa cum zice o vorba din popor.”
Dobre: „Degeaba! Nu tine la mine cu tamaierea si gargara!”
Verdet: „Nu-i nici o tamaiere, Dobre tata. Crede-ma ca sunt destul de serios si trecut prin multe situatii grele.” (vazand ca-l priveam ironic, neincrezator si suspicios, Verdet a continuat). „Uite ce este Dobre! Te rog sa te asezi pe scaun, pentru ca am sa-ti fac o destainuire sincera de care sunt sigur ca ai sa te bucuri.”
Dobre: (razand si fara a ma aseza pe scaun) „Mai sa fie! Te pomenesti ca veti trece la implementarea promisiunilor chiar de astazi! Aceasta ar fi o decizie inteleapta de care m-as bucura cu adevarat!”
Verdet: (razand si apoi ranjind vulpeste) „Ma Dobre tata, mai intai iti spun deschis si fara rusine ca nici prin cap nu ne-ar fi trecut sa te invitam sa stam de vorba, din cauza umilintelor si tratamentelor la care am fost supusi nu numai eu si tovarasul Pana, dar si restul
aparatului superior de partid si stat. Dar s-a intamplat un lucru peste care eu si tovarasul Pana, aici de fata, nu am putut sa-l trecem cu vederea.” (Verdet a venit langa mine, si cu voce destul de joasa de parca se ferea sa fie auzit de catre alte persoane, mi-a zis) „Catre orele 4 din aceasta dimineata, am avut o scurta
convorbire telefonica cu iubitul nostru secretar general. N-am sunat eu! Cred ca-ti dai seama ca n-as fi indraznit sa deranjez la acea ora! Te rog sa ma crezi ca am fost foarte surprins de telefonul care l-am primit, dar si afectat si ingrijorat ca la acea ora tarzie de noapte, iubitul nostru conducator se mai gandea si framanta de felul cum trebuie sa actionam pentru a rezolva doleantele voastre. De data aceasta, printre alte indicatii care ne-au fost trasate, ni s-a ordonat expres ca inainte de a implementa masurile care se impun, sa ne consultam si cu minerul care a prezentat doleantele de la Lupeni. Si chiar m-a intrebat sa-i spun
cum te cheama! Sa stii ca i-am spus cum te cheama si tot ce stiam despre tine! Tin sa-ti precizez ca te-am si laudat, la telefon, ca fiind un om cu scaun la cap si cu multa putere de intelegere!” (apoi cu un ton de parca mi-ar fi facut o mare favoare, Verdet mi-a zis) „Trebuie sa-ti spun ca n-am vrut sa-l supar, la telefon, pe iubitul nostru conducator despre pataniile umilitoare la care am fost supusi eu si tov. Pana. Si cred ca am facut bine, dand astfel dovada de maturitate politica si putere de sacrificiu. Dupa cum vezi, am pus mai presus interesul general fata de cel personal!” (l-am lasat pe Verdet sa delireze in continuare) „Dupa ce am multumit frumos de ordinul care l-am primit, imediat l-am instiintat pe tov. Pana despre ce era vorba si ce urma sa avem in vedere, cu maxima prioritate. Si pentru ca noi suntem soldati credinciosi ai partidului si secretarului nostru general, am trecut fara sovaire la actiune. Asa se face ca ne aflam acuma fata-n fata cu tine!” (continuam sa tac)
„Pentru a duce la indeplinire ordinul primit, eu zic sa ne asezam cuminti la masa si sa ne consultam despre ce ar fi mai bine sa facem, pentru ca nu mai este timp de pierdut cu discutii inutile si nesanatoase.”
Pana: „Eu pot confirma tot ce-a spus tovarasul Verdet!”
Verdet: „Ghita, nu mai interveni! Lasa-l pe Dobre sa-si adune gandurile, sa revina pe scaun si sa incepem sa ducem pana la capat mandatul secretarului general.”
Pana: „Bine, tac! N-o sa mai scot nici-o vorba! Va las pe
dumneavoastra sa conduceti discutiile!”
(Verdet a revenit si a luat loc pe acelasi scaun pe care sezuse mai inainte. Pana nu se miscase de pe scaun. Amandoi imi zambeau ranjit si ma indemnau cu mainile sa ma asez din nou pe scaun. Politrucii ma priveau fix si intrebator)
Dobre: (mi-am reluat locul pe scaunul pe care sezusem, hotarat sa nu las acei provocatori ordinari sa aiba ultimul cuvant)
„Pe mine nu ma priveste cu nimic ultimul vostru mandat si nici nu doresc sa impartasesc cu voi impactul si surpriza ce ati avut-o la primirea telefonului din partea presedintelui. Este treaba voastra si va rog sa ma scutiti de alte marturisiri de acest gen.” (Pana se uita urat la mine si se framanta pe scaun. Verdet a repetat de doua ori expresia: „Imi pare rau Dobre ca vorbesti cu lipsa de respect despre tot ce ti-am spus confidential! Sa stii ca-mi pare rau!” L-am ignorat pe Verdet si am continuat)
„Este pentru ultima oara cand va zic ca voi si partidul vostru sunteti vinovati ca ne-ati adus in starea de sclavi si ne-ati provocat sa va administram lectia de la Lupeni.”
Pana: „Vorbesti prostii, ba tovarase, pentru ca si tu si cu altii sunteti membri de partid. Am facut gresala cand v-am primit in randurile noastre.”
Dobre: (adresandu-ma direct lui Pana) „Da, dar mancam din cazane diferite ca marime si continuturi. Noua, celor multi, ne-ati oferit un cazan mic umplut cu zeama chioara din care sorbim cu linguritele, iar voi si cei ca voi, putin la numar in raport cu noi, v-ati rezervat cazanoiul cu bunatati inepuizabile, adanc si larg cat minele de carbune, din care sorbiti cu linguroaiele pe nerasuflate. Poti sa intelegi, soldat neinstruit, cum vine chestia asta cu cazanele?”
Pana: (rosu de furie, mi-a replicat) „Mie sa nu-mi vorbesti, ba tovarase, de povesti cu instruirea. Eu sunt un soldat bine instruit si credincios pana la sacrificiu partidului! Acum inteleg eu cum ai reusit sa sucesti mintile minerilor cu propaganda aia a ta ieftina si de cacat! Si sa ma ierte tovarasul Verdet ca ma folosesc din nou de o expresie populara, da nu am gasit cuvantu potrivit.” (apoi razand ca prostul) „Auzi la el, propaganda cu cazanele!”
Verdet: „Ghita, ti-am spus sa nu mai vorbesti! Nu mai vorbi necuviincios ca nu se face la momentu de fata! Trebuie sa inaintam cu discutiile principiale!” (apoi catre mine) „Dobre, ai promis sa nu te mai angajezi in discutii sterile si nesanatoase!”
Dobre: (catre Verdet) „N-am promis nimic!” (catre Pana) „Replica mea cu cazanele este de bun simt, reflecta adevarul crud si de aia minerii m-au ascultat si urmat.” (apoi miscandu-mi degetul acuzator catre cei doi politruci, le-am strigat) „Propaganda voastra este mincinoasa, provocatoare si de cacat din care mancati vartos cu polonicele! De-aia v-au huiduit minerii si erau cat pe-aci sa va omoare!”
Verdet: (usor amenintator) „Dobre nu te juca cu cuvinte grele c-o sa regreti!”
Pana: (sarind din nou de pe scaun, privindu-ma incruntat si tragandu-si palaria pe ochi pentru a ma intimida, cred ) „Vorbeste ca pe maidan, tovarase Verdet! Eu propun sa nu mai ascultam la cuvintele grele pe care ni le adreseaza!”
Verdet: „Ghita, ti-am spus sa taci si sa nu te mai amesteci cand nu trebuie! Toarna-ti un pahar cu apa si calmeaza-te! Tafna ta incepe sa ne aduca deservicii. Nu uita care ne e tinta! De-acu inainte numai eu conduc! Vei fi responsabil daca te mai amesteci!”
Pana: „Am inteles tovarase Verdet, da ca persoana responsabila n-am putut sa rezist! Eu ma duc la toaleta de serviciu sa-mi dau cu apa pe ochi!” (indreptandu-se catre una dintre usi)
Dobre: (strigand catre Pana) „Cu apa de la veceu si nu de la chiuveta!”
Verdet: „Dobre, ajunge cu jignirile! E mai in varsta ca tine si e nervos din fire!” (referindu-se la Pana)
Dobre: „Daca este nervos din fire, spitalul este aproape!” (apoi ironic) „Sau poate ca numai munca de jos ar putea sa-i fie de ajutor!”
Verdet: (zambindu-mi) „Uite Dobre tata, daca tov. Pana te deranjeaza asa de rau ii zic sa se ocupe de alte probleme si sa ne lase sa continuam discutiile numai noi doi. De acord?”
Dobre: „Pe mine ma deranjeaza toti provocatorii ordinari si lipsiti de simtul realitatii si le raspund pe masura obrazniciilor lor. Asadar, fara obraznicii si provocari la adresa mea si a minerilor grevisti! Ma lasa rece daca de fata se afla una, doua sau mai multe persoane.”
Verdet: „Nu este bine Dobre sa participe mai multe persoane la discutii. Mie mi s-a incredintat misiunea secreta sa stau de vorba cu tine! Hai sa dialogam, numai noi doi, despre miezul problemei care ne framanta! Asa ca intre niste barbati responsabili si constiinciosi!”
Dobre: „Cat de responsabila este persoana din fata mea si care
imi cere insistent sa dialogam, cand mai devreme m-a jignit pe mine si pe minerii grevisti cu epitete scandaloase de derbedei, huligani si batausi?”
Verdet: „Dobre, tu nu poti sa negi ca la Lupeni am fost tratati cu lipsa de respect, huiduiti, insultati si amenintati. Si chiar sechestrati si agresati fizic, ma refer la mine si tov. Pana.”
Dobre: „Da, dar acelea au fost reactii firesti si justificate ale minerilor la starea umilitoare de sclavi in care am ajuns, tergiversari si amanari in rezolvarea revendicarilor, minciuni si chiar provocari si amenintari grosolane cu interventia militara in Valea Jiului.” (apoi aratandu-i afisul provocator de la mina Vulcan) „Chiar si dupa greva de la Lupeni ati continuat cu provocarile! Stiu precis ca din initiativa si cu aprobarea dumitale au fost lipite pe pereti afise de acest fel la mina Vulcan. Ati fost martor la reactia minerilor vulcaneni si chiar pedepsit cu amenintari, injurii si lovituri
cu suplimentele de mancare. Nu minerii rasculati au fost si sunt derbedei si huligani! Noi am raspuns si vom raspunde pe masura provocarilor huliganice, agresive si obraznice! Asa sa stiti!”
Verdet: (pus in fata evidentei provocatoare cu afisul de la mina Vulcan, Verdet arata pleostit si umilit) „Recunosc ca am inghitit paharul amarnic al situatiei de ieri de la mina Vulcan.”
Dobre: (aratand acuzator cu degetul catre Verdet) „Chiar si aici v-ati permis sa provocati si sa amenintati! Sunt foarte indignat si revoltat pentru ca incercati sa va dati inocenti. Adevarul este ca noi suntem victimele provocarilor voastre murdare si multiple! (vazand ca Verdet nu zicea nimic si ma privea nauc, am continuat) „Eu am crezut ca m-ati invitat aici pentru a va lumina despre eventuale nelamuriri pe care le aveti si a propune masuri aditionale in sensul largirii spectrului punctual si revendicativ de la Lupeni, dar in nici un caz pentru a pune in discutie esenta punctelor revendicative sau ciuntirea setului revendicativ.”
Verdet: „Daca te rog sa ma scuzi pentru jignirile pe care ti le-am adresat tie si colegilor tai mai devreme, esti de acord sa discutam ca doi oameni civilizati si sa ne aplecam pe fondul problemelor?”
Dobre: „Repet, nu accept rediscutarea esentei punctelor revendicative sau ciuntirea setului revendicativ. Va stau la dispozitie numai cu aspectele care va nelamuresc din setul de revendicari aprobate deja de presedintele tarii.”
Verdet: (parca mai invigorat si putin entuziasmant) „Este vorba, Dobrica tata, sa ne lamurim reciproc despre tot ce ati cerut.”
Dobre: „Eu si minerii grevisti am fost si suntem foarte lamuriti despre revendicarile cerute si aprobate de catre presedinte. Astept sa aud care sunt nelamuririle dumneavoastra.”
(La acel moment a aparut Pana, stergandu-se pe maini cu o batista pe care ulterior si-a varat-o in unul din buzunarele hainei. Am fost si raman convins ca Pana a ascultat, prin usa WC-lui
ramasa intredeschisa, conversatia dintre mine si Verdet. Verdet i-a cerut lui Pana sa se mute pe un scaun de la capatul cel mai indepartat al mesei si sa nu intervina sub nici un motiv in discutiile ce urmau sa aiba loc. Pana a promis ca va respecta ceea ce-i ceruse Verdet)
Verdet: (a scos din unul din buzunarele hainei exemplarul cu revendicarele minerilor pe care i-l inmanasem lui Ceausescu la Lupeni si mi-a zis) „Uite Dobre, eu iti propun sa ne uitam pe lista cu doleante si sa ne oprim la punctele la care eu cred ca sunt
nelamuriri.” (apoi increzator ca era pe punctul de a-si atinge scopul, si parca la comanda, Verdet a dat-o pe banda amabilitatilor de gazda grijulie si ospitaliera, insotindu-si cuvintele cu gesturi, zambete, glume de prost gust si mereu facandu-mi complice cu ochiul asemenea unei matroane de bordel) „Dobrica tata, eu cred ca esti de acord cu mine ca nu putem trece la discutii serioase pe stomacu gol si fara sa dam pe gat ceva racoros! Nu se cade sa ne neglijam, nu-i asa? (batandu-se usor cu palma pe burta si facadu-mi teoria similaritatii dintre stomacul uman si motorul unui autobuz) „Stomacu asta este la fel ca motoru de la autobuz! Ii dai benzina, merge autobuzu! Nu-i dai papa, nu merge autobuzu si-ti da tot felul de necazuri!” (facandu-mi complice cu ochiul si zambindu-mi curveste, Verdet s-a ridicat de pe scaun si mi-a zis) „Te rog sa ma scuzi pentru cateva momente! Vreau sa aflu cu ce s-a pregatit activul nostru de partid sa ne serveasca in momentu asta, deosebit de important!”
Dobre: „Nene Verdet, nu cred ca este cazul sa va obositi prea mult. Eu doresc numai o cafea mare. Mai doresc sa si fumez, daca nu deranjeaza prea mult!”
(Gheorghe Pana, nu scotea nici o vorba, isi tinea capul aplecat in jos, zambea si se facea ca-si noteaza ceva in carnetelul lui)
Verdet: (prefacandu-se ca-l suparasem si dojenindu-ma in stilul lui caracteristic) „Sa stii Dobre tata, ca aici nu mai sunt de acord cu tine! Ca gazda, ma simt jignit! Trebuie sa mancam ceva ca se apropie pranzu! Nu este vorba de o masa festiva ca alea cu
strainii! E ceva frugal ca la botu calului! Si vor veni si cafelele!” (apoi vorbind si in numele lui Pana, Verdet a continuat mierleste) „Noi nu avem nimic impotriva sa si fumezi. Nu putem refuza asta musafirului nostru! Nu se cade!”
(Verdet, urmat de Pana, au disparut pentru circa 5-10 minute. In lipsa lor, prima data mi s-a adus o scrumiera si o ceasca mare de
cafea. Apoi au fost aduse 3 tavi rotunde si asezate pe masa, cate una in dreptul meu si a celor doi politruci. Pe tavi se aflau cate 3 pahare, sticle cu apa minerala, bere si sucuri. Apoi alte cateva tavi cu sandwich-uri, branzoaice si prajituri. Pe timpul „discutiilor” care au urmat m-am atins doar de cafea si apa minerala. Dupa circa 10 minute, Verdet si Pana au reaparut si s-au asezat pe aceleasi locuri. Politrucii erau numai zambete si ma indemnau sa mananc si sa beau. I-am lasat sa se indoape bine, dupa care l-am intrebat pe Verdet sa-mi spuna ce nelamuriri avea)
este jenant acest CRISTI de mai jos.Nu inteleg ce cauta un individ pe pagina asta,de acest gen.
Opriti elucubratiile.Coja este omul democratiei si a drepturilor umane,pacii si emanciparii patriotice romanesti.
https://holocaustmd.wordpress.com/
Uraa, uraaa, uraaa,
RESTUL A FOST STERS. MOTIVUL? UMOR CĂZNIT, PENIBIL.
Comentariul lui Cristi a fost șters, din motivele cunoscute.
Domnule Dobre, nu înțelegi că Ion Coja este omul sistemului semito-mason? El face aidoma lui Băsescu, spune că luptă împotriva turnătorilor și securiștilor torționari, și-n același timp îi promovează pe toți securiștii și torționarii semito-masoni în toate funcțiile de conducere ale țării, fabrici, uzine, primării, poliție, tribunale, spitale, școli, etc, salarizându-i discriminatoriu față de restul românilor, dând securiștilor și torționarilor bolșevici salarii și pensii de zeci de ori mai mari ca ale țăranilor și minerilor, dând oprobiului public, în media, pe cei care aidoma Monei Muscă au colaborat forțat cu fosta securitate bolșevică. Și uite așa, turnătorii, cei care au colaborat cu securitatea ceaușistă, evident forțați de sistem prin amenințare cu dispariția fizică sau pierderea locului de muncă, sunt înfierați public de toarășul Coja, dar activistul bolșevic și cine a fost și este ofițer de securitate, torționar sau urmaș de torționar este băiat de comitet, patriot și preasfânt, așa ca prelații sionisto-ortodocși ce au asasinat sute de români prin intermediul legionarilor, cu colaborarea securiștilor casei regale semito-masone de Hohenzoler. Nu vedeți că pe Ion Coja nu-l interesează faptul că poporul român trăiește în sclavie, într-un lagăr de muncă forțată acum ca și pe vremea lui Ceaușescu? El nu cunoaște sediile securității, nici n-a auzit de securiști decât așa, pe la colțuri, da” și-a bătut joc de securitate. Iar Iliescu este, n-așa?, un patriot care nu a vrut să lase țara pe mâna străinilor, și s-a „sacrificat ” pentru bobor, a stat în funcții călduțe, privilegiate, cu securiști și mașină la scară, cinstit și sărac (sic), ca să dea el țara pe mâna semito-indienilor care se și afișează public alături de trădătorul Traian Băsescu, acest ucenic al lui Ion Iliescu, care ne spune hăhăind că până în 2030 se va schimba raportul de populație și indienii vor fi mai mulți ca românii, cerând românilor să plece din țară dacă nu le convine viața de aici. Ion Coja nu luptă pentru drepturile poporului român, Ion Coja luptă pentru ca el și tovarășii săi legionaro-ortodocși, securisto-torționari și odraslele lor să aibă privilegii discriminatorii față de muncitorii și țăranii, față de profesorii și inginerii români, pentru a menține status quo-ul acestui sistem semito-mason ce slujește Israelul, afiliați în semito-masonerie, ca să ia puterea și să pună jugul pe poporul român pe care nu se sfiesc să-l facă de câte ori au ocazia, puturos și prost… Probabil, de vor ajunge la putere, evident în numele auto-declaratei lupte împotriva jugului evreiesc, legionarii vor face și ”jde sinagogi, aidoma legionarilor simiști când au pus mâna pe putere și au terorizat poporul român alături de casa regală și cu acordul lui Ion Antonescu, fraierul manipulat de ei, în vreme ce foloseau aceleași expresii peiorative, ”jidan, țigan”, ca să dea impresia că ei luptă împotriva jugului evreiesc și indian, băgând și niște indieni de rând în lagăre pe alocuri; ca să dea impresia că luptă împotriva jugului semito-indian, iar poporul scârbit de jugul sionist să nu vadă că la putere erau tot semito-indieni. Și uite așa, cum necum se face că-n timp ce strigă ”jos jidanii”, legionarii sprijină securitatea și torționarii corporatiști semito-masoni. Lupul îmbrăcat în haine de oaie, lupul care caută să facă lupii a părea victime discriminate, prin expresii gen ”jidan, țigan,”, pentru a abate atenția de la crimele sioniștilor ce exploatează acum poporul român prin iliescienii, băsiștii, pontiștii, șova-iștii și compania care efectiv vor să ne gonească din țară sau să ne lichideze prin distrugerea sistemului medical, prin impunerea la conducerea spitalelor a semito-masonilor care nu vor să dea medicamente și tratamente bolnavilor români, prin închiderea în masă a fabricilor și uzinelor, a fermelor și minelor, printr-o salarizare absolut criminală ce nu permite supraviețuirea românilor. În numele poporului, acesta este asasinat în masă. În numele luptei împotriva „jidanilor”, în timp ce urlă din toți bojocii că acum 70 de ani (!!!) „jidanii” nu au fost supuși unui genocid în lagărele de concentrare naziste, legionarii fac jocul semito-masoneriei și caută să mențină aceleași privilegii ca și până acum pentru securiștii și torționarii semito-indieni, discriminând minerii, țăranii, muncitorii români care îi țin pe toți ăștia în spinare. Ca la șah, domnule Dobre, ca la șah… Da” noi românii suntem proști, nu ne prindem, că ei semito-indienii „preasfinți și patrioți” sunt mult prea deștepți, „are” diplome și „e” savanți de renume mondial, premiați și de Papa de la Roma, aidoma știm noi cui…
Mai baiete, se spune ca in urma felului in care a fost distrusa scoala din Romania in ultimii 25 de ani ar fi crescut numarul analfabetilor. Cand am auzit asta, am fost foarte indignat. Dar acum, dupa ce am citit postarea dumintale, cred ca o sa ma mai gandesc.
L-am cunoscut pe domnul „cristi” si il evaluez ca fiind de mare buna credinta si ptriot.
Dansul nu are limita in a lupta pentru sustinerea ideilor sale. Inca nu a aflat invatatura stramosilor care au spus ca „intelepciunea este sa sti cand sa iti schimbi gandul”. Se vede ca a studiat mult si a acumulat multe informatii cu care si-a format o anume vedere asupra realitatii e care o considera adevarul absolut.
Dansul compara toate informatile cu care se intalneste cu imagine sa despre realitate formata deja si daca acestea sunt in contradictie cat de mica cu imaginea sa despre realitate, le respinge si califica emitentul in consecinta, procedura prin care se asigura, fara sa isi dea seama, ca nu va afla nimic nou vreodata.
Fermitatea sa este laudabila, nu si procedura de comparare cu ce stie in loc de evaluarea independenta a fiecarei informatii. Cand va schimba procedura de evaluare a informatiei, va putea fi de mare folos neamului. Pana atunci rezultatul actiunii sale va fi dezbinator in favoarea inamicului nostru secular.
Un patriot care atacă sistematic și din toate pozițiile Biserica Neamului! Patriot se cheamă un astfel de ins? Ia mai interesati-vă, aveți mulți prieteni medici.
Intradevar un adevarat patriot nu produce conflict intre camarazi. Daca are divergente, le abordeaza delicat si le rezolva fara tensiuni.
Pentru ca un patriot are dragoste si cu asat si respect pentru camarazi.
Domnul cristi considera sincer ca apara neamul dar o face in feluri distrucive pebtru fortele patriotice in ciuda intentiilor si nu dovereste nici o urma de respet si pretuire petru ceilalti patrioti ci numia pentru ideile sale, cea ce il face strain de demersul nationalist.
Concluzia supremă ce se impune din relatarea dlui Dobre este aceea că, prin furnizarea de probe definitive, CEAUŞESCU NU ŞTIA NIMIC DIN CE SE ÎNTÂMPLA CU ADEVĂRAT ÎN ŢARĂ, ÎNCĂ LA 1977 ! Vedem cum unii dintre cei mai apropiaţi colaboraţi : Verdet şi Până alterau prezentarea realităţii la ambele capete atât la Ceauşescu cât şi la muncitori, ţineau pe toţi în tensiune şi neştiinţă. Cu ce scop ? Cu siguranţă nu pentru in scop personal ci unul mult mai mare când străinii s-au folosit de prăpastia creată între popor şi Ceauşescu.
Răspuns la afirmaţiile făcute de Burebista 24.06.2014 la 12:15 pm
În perioada lui Ceauşescu, economia României era integrată vertical şi orizontal şi funcţiona ca o firmă gigantică în care operaţiunile interne efectuate în toată ţara în toate întreprinderile erau planificate, resursele furnizate în cantităţile şi calităţile necesare procesului desfăşurat, rezultatul preluat şi transferat către etapa următoare. Desigur existau măsurări valorice ale intrărilor şi ieşirilor dar ele erau ajustate atunci când raţiuni superioare de fluidizare a fluxului economic îl solicită.
Economia integrată era abia organizată, în perfecţionare şi completare, încă nematurizată, în consecinţă lipsa ei de perfecţiune nu se poate critica, o economie care era extrem de uşor să fie reglată pentru a produce cam orice tot mai bine.
Se producea enorm dar mai tot beneficiul nu ajungea la popor deoarece era furat prin firmele de comerţ exterior conduse fără excepţie de acei străini ce trăiesc printre noi de câteva generaţii sub falsă identitate de români.
Exportul desigur era făcut, chipurile, pentru a plăti datoria externă, dar când şi asta a fost plătită în aprilie 1989, nu mai aveau nici o explicaţie pentru lipsurile de pe piaţă şi s-au grăbit tare de tot să îi umple urechile şi gura cu pământ lui Ceauşescu înainte să el să afle “schema” şi se luptă şi azi ca să nu iasă adevărul la iveală, respectiv că lipsurile de pe piaţă nu aveau absolut nimic de a face cu datoria externă.
Doar aflarea adevărului despre realitatea înainte de 1989 ne dă posibilitatea de a şti adevărul de după 1989 până în prezent şi astfel să identificăm pe cei care au comis cea mai mare distrugere a averii poporului român şi a fiinţei naţionale, a poporului ca entitate biologică.
Aşa cum într-o firmă nu evaluezi profitabilitatea produsă de fiecare loc de muncă, aşa nu se poate evalua profitabilitatea fiecărei etape pe fluxul naţional de producţie a economiei integrate.
Cărbunele se afla la începutul fluxurilor esenţiale de energie de care întreaga populaţie şi componente economice aveau stringentă nevoie. Important era un singur lucru : să intre cărbuni în sistem. Să măsori eficienţa activităţii minerilor într-un sistem integrat şi complet planificat şi sincronizat este similar cu a evalua eficienţa şoferului de aprovizionare pentru un şantier de construcţii : dacă nu mai conduce maşina aprovizionării totul se opreşte. Văzut din punctul de vedere al lui „burebista”, şoferul vedere al lui „Burebista”, şoferul este un cost net, el nu produce nici un profit.
Prin legea 15/1990 adusă gata tradusă din străinătate, PROPRIETATEA PUBLICĂ a Statului Român a fost transformată în PROPRIETATEA PRIVATĂ a statului Român.
Un singur cuvânt schimbat şi toată nenorocirea a fost adusă pe capul întregului nostru neam.
La 1989, prin asasinarea capului statului şi a 1,100 de patrioţi, nişte anume străini au preluat funcţiile de conducere ale Statului şi au blocat de atunci accesul patrioţilor la aceste funcţii.
ÎNAINTE de Legea 15/1990, PROPRIETARUL AVERII NAŢIONALE ERA POPORUL iar Statul era ADMINISTRATORUL averii, angajatul poporului, SLUGA poporului. Prin Legea 15/1990, ÎNTREAGA PROPRIETATE A POPORULUI : pământ, resurse naturale sub şi supraterane, câmpii, munţi, lacuri, râuri, oraşe, drumuri, canale navigabile, centrale energetice, fabrici, vapoare, instalaţii de toate felurile, locuinţe, tot, tot, tot ce făcuse şi apărase poporul nostru în veacuri A FOST DAT ÎN PROPRIETATEA STATULUI, ADMINISTRATORULUI, SLUGII adică a trecut de la proprietar la angajat!
Observăm că funcţiile în stat fuseseră uzurpate prin crimă de străini CU PUŢIN ÎNAINTE de introducerea legii 15/1990.
Aşa au ajuns străinii stăpâni pe averea noastră după care, încet, încet şi-au însuşit-o prin privatizări, executări silite, crize economice, naţionalizarea valutei în nov. 1991 de Stolojan, stabilirea valorii leului faţă de alte monezi internaţionale după planul lor de distrugere a economiei şi sărăcire a poporului, devalorizarea cumplită de 1,000 de ori a leului între 1990-2000, producerea de inflaţie şi deflaţie după cum era util planurilor lor de sărăcire definitivă a poporului şi preluarea a tuturor valorilor materiale de la noi pentru ca neamul nostru să nu aibă mijloacele să îi îndepărtăm de la conducerea statului, loc uzurpat de ei prin crimă, şi să ne eliberăm cumva de jugul explotării crunte în care ne-au adus.
Prin legea 15/1990, poporului i s-a luat întreaga avere. Ce a primit în schimb ? ABSOLUT NIMIC !!!! Proprietarului i s-a luat proprietatea şi nu i s-a dat nimic în schimb. CE ESTE ASTA ALTCEVA DECÂT FURT CALIFICAT ? ÎNŞELĂCIUNE DE ANVERGURĂ GIGANTICĂ ? Parte cea mai perversă este că s-a făcut APARENT LEGAL ! Cel mai mare furt de la neolitic la prezent s-a făcut legal !?!?
Dar prin legea 15/1990 s-a mai făcut ceva ce scapă atenţiei patrioţilor, ceva de inimaginabilă perfidie : componentele sistemului economic integrat au fost separate una de alta sub formă de Regii Autonome sau Societăţi pe acţiuni.
Întrucât în sistemul planificat, fiecare componentă se focaliza pe producţie, aprovizionarea şi vânzările fiind în atribuţiunile Comietului de Stat al Planificării şi finanţarea a sistemului planificat de circulaţie a fondurilor, de regulă exclusiv pentru salarii, în rest circulând acte, NICI UNA DIN FIRMELE ŞI REGIILE NOU APARTUTE NU AVEA TOATE COMPOENTELE FUNCŢIONALE NECESARE SĂ FUNCŢIONEZE INDEPENDENT, NU AVEA EXPERIENTA ŞI SEPCIALISTII ŞI RESURSELE FINACIARE APĂRUTE NU AVEA TOATE COMPONENTELE FUNCŢIONALE NECESARE SĂ FUNCŢIONEZE INDEPENDENT, nu avea experienţă şi specialiştii şi resursele financiare pentru toate operaţiunile, cu precadere pentru aporvizionare.
Prin Legea 15/1990 nou createle firme au fost dirijate către în colaps generalizat şi blocaj financiar la cheremul celor care stăpâneau banii, adica străinii acre au preluat prompt sursa, recte banca naţională şi reţeaua de bănci precum străinii acre au preluat prompt sursa, recte Banca Naţională şi reţeaua de bănci precum şi prădătorii sub formă de agenţi care săreau în ajutorul firmelor nou create să completeze funcţiile lipsă firmelor nou create să completeze funcţiile lipsă pentru a putea continua activitatea, ambele categorii având ca scop preluarea patrimoniului fără nici un cost şi eliminarea muncitorilor, adică SĂRĂCIREA COMPLETĂ A ROMÂNILOR.
O analiză lămuritoare. Într-adevăr, ca să înțelegem ce s-a întâmplat după 1990 este ne voie să pricepem bine ce s-a întâmplat înainte de 1990, cu ce „a greșit” Nicolae Ceaușescu de i-a supărat așa de rău pe cei care i-au luat capul.
@ Ion Coja
Inchei cu ultimul comentariu privind ‘brava’ si ‘invincibila’ Securitate, specializata in minciuni, diversiuni si manipulari.
In final, eu m-am dovedit mai viclean si mai desptept decat ‘floarea cea vestita’ a ‘elitei’ Securitatii! Nu credeti? Ganditi-va numai la faptul ca detin casete inregistrate cu securistul nr. 2 in ierarhia fostei Securitati, pline cu confesiuni inedite nu numai despre episodul Stefan Gheorghiu dar si despre multe alte subiecte privind culisele complotului anticeausist, lucruri nestiute de mine ci doar presupuse, cu referinta in special la Ion Iliescu, mult laudat de dvs, si Imre Asztalos (ceea ce ma interesa pe mine), pe filiera KGB – AVO, intalniri de taina dintre Virgil Magureanu si Laszlo Tokes etc.
Nu cred ca e chiar de neglijat si de-aici de colo, sa determini un odios securist sa se destainuie pentru un „pumn de lire sterline” si cateva medicamente vitale pentru a-l tine in viata, macar pana la sfarsitul confesiunilor cum mi-am dorit eu. Dintr-un mandru si de neatins calau securist a ajuns o biata carpa….securista cersindu-si iertare si invocand mila-mi pentru el (cu inama-i in ghilimele si aproape incetand sa bata din cauza lipsei de medicamente pentru fluidizarea sangelui) si fratele lui care era imobilizat la pat. La intalnirile cu Alexie Stefan, acesta privea in toate partile pentru a nu fi vazuti si sa se fi scris in presa ca, citez, „uite domne, sa intalnit calaul cu victima!”.
Domnule, eu n-am fost, nu sunt si nu voi fi colaboratorul si/sau agentul nici al Securitatii si nici al oricarui serviciu secret din aceasta lume! Dimpotriva, am fost victima constanta a Securitatii urmarind doar sa ma umileasa, neutralizeze si compromita (adevarat, fara ami da seama si nu fac un secret din asta!). Important e ca am supravietuit Securitatii, cu regretul ca Nicolae Ceausecu, si el o victima sigura a aceleiasi josnice si tradatoare Securitate, desigur varfurile si acele directii/structuri cu raspundere politica, supraveghere si asigurare a securitatii fizice a fostului presedinteei, si nu orice amarat de securist, am asistat la izolarea si inmormantarea, fizica dar si morala, a acelor tradatori de Neam si Tara si in curand voi dezvalui si continutul total al confesiunilor odiosului securist. Razbunare, poate veti zice! Nu, doar adevar si dreptate!
”Confesiunile odiosului securist” trebuie publicate urgent! Deja se pune întrebarea de ce așa de tărziu? Întâlniri de taină între Măgureanu și Laszlo Tokes? Când? Înainte sau după 1990? Ce vreți, domnule Dobre, să ne rugăm de dvs să le publicați?
Cred ca m-am grabit afirmand ca voi publica continutul „total” al inregistrarilor. Partile cele mai senzitive si inca de mare actualitate si interes legitim si imediat imi rezerv dreptul sa nu le public, inca. Nu de frica pentru mine (intotdeauna am fost un aproape inconstient de pericolul fizic care ma pandit de foarte multe ori si cred ca este o minune ca inca mai traiesc), ci fata de cei din familia mea apropiata. Atat eu cat si membrii familiei mele n-am avut, nu avem si probabil ca nu vom avea niciodata o protectie, fizica desigur. Asadar, urmasii mei vor hotara cand si cum vor fi publicate acele date inca extrem de senzitive. Insa un lucru este absolut cert: confesiunile securistului confirma cu certitudine marea tradare a securistilor cu deosebirea ca sa mizat pe mana rusilor (fara sa se anticipeze ptabusirea URSS-lui) folosind fundamental gresit cartea ungureasca Asa se explica ‘izolarea’ de la Focsani si jocul central de la Bucuresti. Mai exista si regretul de a nu se fi ascultat la sfatul meu, blocat pe toate caile de catre ei, securistii, de a se miza pe parteneriatul strategico-militar secret cu China ca solutie viabila pentru pre-intampinarea prabusirii in abis, din decembrie 1989.
Abia așa, dacă nu publicați, sunteți în primejdie! Dacă publicați tot ce aveți de spus, vă asigurați toată protecția. Căci nu mai au niciun interes să vă scoată din joc!
Chiar așa simt și eu, că ați oprit filmul și nu-l derulați mai departe! Nu știu dacă aveți voie să procedați așa!
Multumesc pentru sfat, dar imi rezerv dreptul sa decid separand povestea de istorie de cea de INCA actualitate.
Punerea in public a informatei secretizate elimina orice motivare pentru cel expus sa atace pe detinatorul informatiei.
Nu e complicat de inteles ca cei vizati nu mai au nimic de castigat din eliminarea sursei dupa aparitia informatiei in public. Ba dimpotriva, asta sigura rpotectie totala intrucat orice necaz al sursei aduce o confirmarea a autenticitaii informatiie dar si o mentine in atentie pe termen nelimitat prin martirajul sursei.
@ Ion Coja
Afirmati: „CONSTANTIN DOBRE A AJUNS STUDENT LA „ȘTEFAN GHEORGHIU” LA CEREREA SECURITĂȚII… Domnule Dobre, nu pot să vă cred! Nu aveți voie să ne lăsați în ceața cea mai densă!… Cum vine asta? Generalul Macri (parcă) v-a bătut și v-a umilit, iar după aceea acceași Securitate se îngrijește de Dvs să ajungeți student, cu mari perspective în establishmentul comunist! O asemenea turnură neașteptată a lucrurilor nu poate fi interpretată decât în favoarea Securității! N-am nimic împotrivă, dar vreau să știu dacă avem acceptul dvs! Dacă nu, veniți vă rog cu explicații complete!”
1. Mda, ‘saraca’ Securitate cat de brava, mandra si plina de virtuti a fost ea c-a reusit sa-l compromita pe Constantin Dobre?! Mai ieri i-i murisera laudatorii si acum renaste ca pasarea Pheonix in urletele („CONSTANTIN DOBRE A AJUNS STUDENT LA „ȘTEFAN GHEORGHIU” LA CEREREA SECURITĂȚII…”) si proslavirile lui Ion Coja, in piata publica a internetului!
2, Ati fost si ramaneti um om inocent, brav si fericit! Ati reusit sa santajati Securitatea (va citez: „În ce mă privește, eu am șantajat Securitatea!”, vezi comentariul de la „topicul” „Corneliu Copusu, in 1986 …”) si in acelasi timp sa va lamentati ca nici nu cunosteati sediile/cladirile Securitatii ( vezi afirmatiile facute la „topicul” „ION ILIESCU?…”)!!!???
3. In timp ce eu imi afirm cu sinceritate si umilinta limitele si infrangerile cu privire la fosta Securitate, dvs declarati batosat si mandros c-ati santajat ‘brava si invincibila’ Securitate, fara insa a cunoaste sediile/cladirile Securitatii(?!). Recunosc si ma ‘predau’! Ati fost mai mandru si mai brav decat mine! Sunteti fericit, acum? V-ati linistit?
Domnule Dobre, în discuție sunt confesiunile dvs, nu ale mele! Ați pus pe site mărturia dvs și acum lumea discută pe marginea ei! Ce amestec am eu în problemele pe care le lăsați nelămurite. V-am citat comentariul anterior, am fost mulțumit de răspunsul dvs, dar acest răspuns naște alte întrebări: Cum este cu înbârligăturile dvs cu profesorul Măgureanu?
Eu vă promit că am să vă lămurecs cum am șantajat Securitatea cât de curând!
Pai am lamurit, chiar pe acest site, despre ce e vorba privindull pe VM si gasca-i de tradatori de Neam si Tara. Chiar dvs ati preluat confesiunile mele cu privire la acel episod si le-ati postat pe acest site, parca sum titlul „Eroul de la Lupeni…” si nu mai stiu cum, ca aici e tarziu si nu am acum timp sa caut.
Nu cred că ați mai povestit cum a intervenit Măgureanu ca să nu fiți dat afară de la Ștefan Gheorghiu. Nu-mi aduc aminte!
N-am cred c-am afirmat niciodata asa ceva. Indicati, va rog, cand si unde am spus asa ceva.
@ Ion Coja
Desi ocupat cu treburi curente de familie, dau prioritate intrebarilor dvs in legatura cu episodul Stefan Gheorghiu. Retineti:
1. In vara anilor 1979 si 1980 m-am prezentat la 2 examene de admitere, in Craiova. Mai intai la Institutul Electro-Mecanic, sectia subingineri si apoi la Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universitatii din Craiova. Picat fiind la ambele examene, am cerut sa-mi vad lucrarile si modul cum au fost cotate. Secretariatul de la acel Institut mi-a spus ca nu puteam sa-mi vad lucrarile, desi alti respinsi comentau ca-si vazusera lucrarile. Ma rog, am protestat, acolo si atunci, dar am fost amenintat sa parasescu acea cladire, in caz contrar urma sa fiu, citez, „ridicat de cine trebuie”.
Cei de la Facultatea de Stiinte Economice m-au luminat pe deplin, citez, „intrebati la Securitate ca acole se afla ce cereti sa vedeti”.
2. In luna mai sau aprilie a anului 1981, mare-valva-mare, intreprinderea unde lucram atunci ca…. sudor prin recalificare (Intreprinderea de Reparatii Auto sau IRA, cum i se spunea pe scurt) urma sa fie vizitata de fostul angajat al acelei intreprinderi, parca Ion Diaconescu i-l chema, care ajunsese ziarist la ziarul doljean chemat „Inainte”, transformat in „Cuvantul Libertatii”, dupa ‘revolutie’). L-am abordat pe „tovarasul Ion” si i-am spus, fata de mai multi colegi-muncitori, ca eu as putut scrie mai corect si cinstit despre ce se intampla cu adevarat in judetul Dolj. „Tov. Ion”, infruntat asa de abrupt, incoltit si cu ‘mandria’ ne-stirbita pana atunci mi-a spus sa ma prezint la ziarul la care lucra pentru a mi se examina, citez, „abilitatile”. Zis si facut, m-am prezentat la sediul ziarului in cestiune si dupa ce mi sa spus ca meseria de ziarist e foarte grea si ca atestarea legala a acelei meserii trebuia facuta de Academia Stefan Gheorghiu, sectia ziaristica (auzeam pentru prima oara de acea institutie de invatamant!), m-am lasat examinat dand raspunsul in scris la o intrebare despre alimentatia publica din judetul Dolj. Probabil ca raspunsul meu cinstit, liber-cugetator si ‘labartat’ pe circa 4 foi format A4, n-a fost pe linia ‘asteptarilor’ si de aceea cred ca niciodata nu am aflat daca am trecut sau nu acel ‘test’, desi am insistat de vreo 2 sau 3 ori.
3. La sfarsitul lunii iunie a aceluiasi an, 1981, am fost chemat la directorul unde lucram care mi-a spus ca eram asteptat a doua zi, la orele 10:30, dimineata, de catre Miu Dobrescu, pe atunci prim-secretar al Comitetului de Partid dolj si Presedinte al Consiliului Judetean Dolj. Directorul a insistat sa-mi atraga atentia ca prezentarea la Miu Dobrescu era obligatorie si ca, citez, „era de bine si nu de rau”. Intr-adevar, m-am prezentat la acea intalnire si dupa ce mi sa spus ca lui Miu Dobrescu i se adusese la cunostinta despre, citez, „dorinta dvs de a deveni ziarist”, adaugat ca acea „meserie” trebuia invatata la Academia Stefan Gheorghiu, citez, „cea mai importanta si prestigioasa institutie de invatamant din tara noastra”. L-am crezut pe Miu Dobrescu si i-am urmat ‘sfatul’ de a ma prezenta la examenul de admitere din luna iulie a acelui an. Examinarea a fost facut cu privire la textul manualului de liceu nu mit „Economie Politica”. Am fost admis cu nota 7.23, la sectia fara frecventa si nu la cea de zi. Abia cand m-am prezentat la cursurile de pregatire, din luna mai a anului urmator, 1982, in vederea sustinerii examenelor de vara AM AFLAT ca fusesem repartizat la sectia economica, curs fara frecventa, si NU la cea de ziaristica, cursuri numai de zi. In timpul acelor cursuri de pregatire pentru examenele de vara pentru materia „Istoria Romaniei si a PCR”, curs predat de seful acelei catedre, Profesor dr. docent, Petreanu si nu mai stiu cum, in prezenta tuturor cursantilor la fara frecventa, peste 200 cred, aflati in cea mai mare aula din cladirea noua a AC. St. Gheorghiu, m-am ridicat si l-am intrebat cu cu voce tare pe „tov. Petreanu”, citez, „Din ce cauza niciodata PCR n-a cerut retrocedarea Basarabiei?”. Dintr-o data toata asistenta a amutit si li se citea pe fata uimirea si indrazbeala gestului meu. „Tov. Petreanu” a ramas „lemn” pret de cateva zeci de secunde dupa care a devenit rosu la fata de furie si mi-a raspuns in genul primarului Barbu interpelat despre munca voluntara ce trebuia prestata de catre mineri pentru a fi trecuti cu prioritate pe listele de aragaze si apartamente, strigan-mi, citez, „Din cauza obrazniciei dumneavoastre!”, dupa care a parasit acea aula in care ma/ne aflasem. Urmarea ispravii mele a fost aceea ca am fost somat sa ma prezint la rectorul Academiei Stefan Gheorghiu, Dumitru Popescu zis si „dumnezeu”, care mi-a pus in fata doua alternative: 1) Sa cer scuze Tov-lui Petreanu de fata cu toti ceilalti cursanti la fara frecventa si 2) sa fiu dat afara de la Stefan Gheorghiu. Fapt e ca n-am parasit Stefan Gheorghiu pentru inainte i-l cunoscusem pe ‘profesorul’ Virgil Magureanu, lector la catedra de „Stiinte politice, economice si sociologice contemporane” cu care ma si ‘imbarligasem’ initial intr-ale conspiratiei. Despre datul afara de la Stefan Gheorghiu n-am mai fost notificat si/sau auzit decat haaaat departe, in vara anului 2007, ca Securitatea isi „bagase coada” sa nu fiu dat afara, chiar din gura celui care intervenise la Miu Dobrescu sa fiu admis la Stefan Gheorghiu.
4. In sfarsit, in vara anului 2007 l-am reintalnit, la cerea mea, pe cel mai crancen securist dedicat total urmaririi si supravegherii mele. E vorba de Alexie Stefan, fost sef al Securitatii din judetul Dolj, cu gradul de lt. colonel pana in anul 1983 cand a fost inaintat la gradul de general maior si apoi de Secretar de Stat al DSS si prim-adjunct al lui Iulian Vlad, ultimul sef al Departamentului Securitatii Statului. L-am inregistrat pe ascuns pe Alexie Stefan, care ulterior a ‘crapat’ (citeste a murit) si redau acum doar cele mai semnificative afirmatii ale lui Stefan Alexie cu privire la episodul Stefan Gheorghiu si actele de Securitatii de compromitere a mea.
Mai intai Alexie mi-a reprosat ca m-am pus co o institutie de stat, apoi ca imi cunostea numele de cod din arhivele Securitatii, „Dodu” (corespunzand cu ceea ce am vazut eu in dosarele prezentate la CNSAS), ca privea la mine ca la un pestisor aflat intr-un borcan de pe birpul lui si care se zbatea in toate directiile si el, Alexie imi anticipa toate intentiile si actiunile. Apoi ca el, personal, a mers la Miu Dobrescu sa-i ceara atragerea si admiterea mea la Stefan Gheorghiu sub pretextul compromiterii mele. A mai afirmat ca Securitatea, citez, „de la centru, adica tov. general maior Emil Macri”, a intervent la Dumitru Popescu „Dumnezeu” sa nu fiu dat afara de la Academia Stefan Gheorghiu. In sfarsit, Alexie Stefat a mai afirmat ca ceea ce-am perceput eu ca, citez, „intalniri intamplatoare” cu securistii din Craiova si Bucuresti n-au fost altceva decat, citez, „opratiuni bine gandite de noi pentru a va compromite si a preintampina si descuraja orice contact cu dvs atat din tara cat mai ales de peste hotare”
Asta-i, pe scurt, povestea adevarata despre episodul Stefan Gheorghiu din viata mea.
@ Ion Coja
1. Spuneti: „Burebista a afirmat că mineritul mergea în pagubă, din pricina calității cărbunelui, că era subvenționat de stat. Că, adică, pentru a primi salariile pe care le primeau minerii, alți români munceau în plus, pentru ei! Și că pretențiile de majorare a salariilor și de a li se spori alte alocații nu erau justificate, în contextul economiei naționale, așa cum era ea!
Dacă e așa, trebuie să luăm în calcul și acest aspect. E adevărat?”
Sunt uluit ca si dvs sustineti aberatiile anonimului „Burebista” din pozitia de traitor contemporan cu evenimentul grevist din august 1977! Mult mai grav: observ ca si dvs va aliniati la gandirea de tip Verdet si Pana! Singura scuza pe care v-o atribui este aceea ca n-ati priceput si inca nu pricepeti cum functiona legislatia economico-financiara de atunci. Retineti, va rog:
a) toate statele lumii, de atunci si chiar de azi si indiferent de sistemul politic asumat, au subventionat si inca subventioneaza segmentele energetice proprii, motivele si strategiile fiid diverse: conservarea resurselor energetice, politici protectioniste, independenta energetica etc
b) in conditiile specifice din timpul grevei, legislatia economico-financiara a statului roman era profund propagandistica si contradictorie. Contradictiile se refereau la urmatoarele: planuri de productie nerealiste versus conditiile existente si obiective de realizare ale acelor planuri in plan tehnic, tehnologic, social si motivational; clamata propaganda de autoconducere si autofinantare a intreprinderilor socialiste versus REALISTELE si DISPROPORTIONATELE cote procentuale financiare de 80% varsate la bugetul de stat din veniturile nete ale intreprinderilor miniere si DISTRIBUITE tot asa de DISPROPORTIONAT intre masa minereasca a Vaii Jiului si armata de activisti locali si centrali (vedeti argumentul meu cu teoria cazanelor, din ultimul episod, versus reactia politrucilor Ilie Verdet si Gheorghe Pana)
2. Ridic manusa cu privire la Stefan Gheorghiu si Nicolae Ceausescu, aruncata de mai multe ori in „ringul” public, si va raspund astfel:
a) Nu exista nici-o dovada si sunt sigur ca nici nu va exista ca personal Nicolae Ceausescu l-ar fi insarcinat pe Ilie Verdet sa renegocieze cu mine revendicarile minerilor, ca NC ar fi stiut c-am fost expulzat din Valea Jiului sau c-am fost cursant la Stefan Gheorghiu. Mai mult, atunci cand N. Ceausescu a fost informat despre conspiratori, in anul 1986, i sa ascuns sursa informatiei VITALE, venita exclusiv de la mine, ca se hotarase uciderea/asasinarea cuplului Ceausescu. Si mai mult, stiu precis ca NC a cerut sa vorbeasca cu mine, dar i sa raportat, fals si manipulant, ca eu n-am dorit sa ma intalnesc cu el. Dupa cele relatate de mine se deduce, cu toata claritatea, ca Nicolae Ceausescu a fost total in „bezna”, adica total si cu intentie DEZINFORMAT despre evolutia lucrurilor dupa greva si chiar in timpul grevei atunci cand a afirmat ca noi, minerii Vaii Jiului, cerusem schimbarea sistemului de munca de 6 ore cu cel de 8ore/zi. Acum pot afirma cu certitudine ca atunci si acolo, in Valea Jiului, a inceput MAREA dezinformare si manipulare a lui Nicolae Ceausescu, chiar de oamenii lui apropiati – securisti si activisti – cu care sa inconjurat si in care sa increzut si caruia, in final, i-au dorit disparitia fizica, pentru a se proteja pe ei de orice vina si a se ‘justifica’ in fata Neamului romanesc.
b) Imi recunosc naivitatea de a fi ajuns la Stefan Gheorghiu, nu la cererea lui Nicolae Ceausescu, ci a Securitatii ( am aflat doar in anul 2007) cu scopul ascuns de a fi compromis (asa ceva mi-a declarat generalul DSS Alexie Stefan, prim-adjunct al lui Iulian Vlad). Candva voi reveni cu amanunte.
c) spuneti: „Dacă nu este vorba de Ceaușescu, atunci cine v-a plăcut și v-a apreciat atât de tare de v-a însris la Stefan Gheorghiu, fabrica de activiști PCR, adică v-a înscris pe linia partidului, aia care te ducea direct în nomenclatura PCR”
Intrebarea fundamentala este aceasta: am ajuns eu numit sau dus „direct in nomenclatura PCR”? Evident, nu! Si daca nu, cum poate fi explicat? Voi reveni cu detalii si raspunsuri logice si de bun simt, cand voi avea timp si aplecare pe acest subiect.
Domnule Dobre, la Ștefan Gheorghiu se ajungea cu recomandare și cu invitația de a te prezenta la examenul de admitere. Nu cred să fi picat vreunul!… Iar întrebarea mea este simplă: cine v-a recomandat să mergeți la Stefa Gheorghiu? Ca să dați răspuns la această întrebare nu vă trebuie nicio „aplecare”, alta decât cea care să fie mereu în funcțiune: aplecarea spre adevăr!
Nu trebuie să fiți deranjat de întrebările care vi se pun! Ia imaginați-vă că Nicolae Ceaușescu nu era lichidat de criminalii de complotiști! Nu credeți că tăbăram pe el cu toții? În ce scop? Ca să-i punem întrebări!
Spuneți că ați ajuns la Ștefan Gheorghiu LA CEREREA SECURITĂȚII! Nu vă dați seama cât de senzațională este această „confesiune”? Nu vă dați seama că această mărturisire vă obligă la explicații și detalii cât mai multe?
Prima chestiune de lămurit este următoarea: acum faceți prima oară în public această „confesiune”? Când ați mai făcut-o, în ce împrejurări?
Vor urma și alte întrebări. Mărturisesc și eu că sunt șocat! Nu mă așteptam ca Securitatea să fie o instituție așa de… De faină! L-a trimis pe Dobre să-și facă studii universitare!… Cum s-o mai înjure cineva?!
CONSTANTIN DOBRE A AJUNS STUDENT LA „ȘTEFAN GHEORGHIU” LA CEREREA SECURITĂȚII… Domnule Dobre, nu pot să vă cred! Nu aveți voie să ne lăsați în ceața cea mai densă!… Cum vine asta? Generalul Macri (parcă) v-a bătut și v-a umilit, iar după aceea acceași Securitate se îngrijește de Dvs să ajungeți student, cu mari perspective în establishmentul comunist! O asemenea turnură neașteptată a lucrurilor nu poate fi interpretată decât în favoarea Securității! N-am nimic împotrivă, dar vreau să știu dacă avem acceptul dvs! Dacă nu, veniți vă rog cu explicații complete!
@ Ion Coja
Domnule profesor,
1. Ani de zile m-ati INVITAT (atat in privat cat si public) sa-mi public memoriile pe blogul dvs personal si acum va luati la intrebari invitatul!? Mai ca-mi vine sa va intorc „complimentul” invocand PARADOXUL COJA!
2. Ne-am inteles, in privat si pe acest site, sa afisati INTREGUL TEXT pe episoade in ordinea fireasca si logica, adica cronologic, a nararii acestora in timp si spatiu. Ce este de neinteles ca ati scapat/uitat sa afisati episodul DACTILOGRAFIERII LISTEI DE REVENDICARI la timpul si locul potrivit? Este un repros firesc adresat editorului de catre autor, nu?
3. La ce sa raspund anonimului „Burebista”?? La acuzatia ca am distrus socialismul?? Nu este primul si probabil ca nici ultimul care ma acuzat si acuza de asa ceva: de la fostii pionieri, utecisti, membri ai PCR pana la „dasteptii”, „nealiniatii” si „rezistentii” lui peste prajit, de ieri si azi! Mai simplu spus: „Burebista”, prin reprosuri, jigniri si gandire este tot un fel de fost politruc, dar de talie mai mica, gen fostul tandem de atunci Ilie Verdet – Gheorghe Pana; astia din urma macar au fost acolo, la fata locului, si au primit exact ce-au meritat pe cand „Burebista” pe ce se bazeaza, „in puii mei” (apud Emil Boc), cand ‘combate’ si jigneste?? Pe situatia dezastroasa a Romaniei de azi, inclusiv a minerilor din Valea Jiului?? „Burebista” sigur bate campii luandu-ma pe mine drept tinta gresita. Pai atunci cum stam cu ADEVARATII VINOVATI: tradatori, conspiratori si vanzatoti de Tara si Neam??? M-am si ma aflu eu printre acestia? Dimpotriva, eu sant cel care i-a deconspirat si denuntat si ca rezultat al pozitiei mele, in sljba Neamului si Tarii, iata-ma crucificat in exil de aproape 25 de ani!
Burebista a afirmat că mineritul mergea în pagubă, din pricina calității cărbunelui, că era subvenționat de stat. Că, adică, pentru a primi salariile pe care le primeau minerii, alți români munceau în plus, pentru ei! Și că pretențiile de majorare a salariilor și de a li se spori alte alocații nu erau justificate, în contextul economiei naționale, așa cum era ea!
Dacă e așa, trebuie să luăm în calcul și acest aspect. E adevărat?
Eu am fost prizonierul impresiei, al poveștii că N.Ceaușescu v-a apreciat, i-a plăcut de dvs și v-a adus la Ștefan Gheorghiu, ca să vă pregătească să fiți un bun lider al clase muncitoare. Ceea ce, din partea lui Ceaușescu mi s-a părut un gest de mare noblețe!Se pare că m-am înșelat. Mare păcat că nu a fost așa!
Se vede că nu am înțeles prea bine ce mi-ați spus, nu am avut discuții prea lungi. Dar eu nu am avut de la dvs altă explicație a faptului extrem de ciudat că ați ajuns student la Ștefan Gheorghiu, unde nu erai primit decât la propunerea județenei de partid!
V-am invitat să vă scrieți amintirile mai ales ca să lămuriți acest paradox. Dacă nu este vorba de Ceaușescu, atunci cine v-a plăcut și v-a apreciat atât de tare de v-a însris la Stefan Gheorghiu, fabrica de activiști PCR, adică v-a înscris pe linia partidului, aia care te ducea direct în nomenclatura PCR:
Domnule Dobre, de ce nu ești și dumneata un politruc semito-mason ca Iliescu, afiliat KGB-ului și școlit la Moscova? Atunci te-ar fi apreciat și pe dumneata domnul Coja așa cum o face acum cu Iliescu, prezentându-l drept un om de bine, care era acolo la vârf ca să nu fie distrusă România de străini, ci de el și de semito-indienii săi… Iar acest Burebista, dacă ar fi existat pe vremea lui Burebista, trimitea minerii daci în șomaj și le spunea să muncească pentru romani, că nu dau randament. Mâine poimâine or să ne spună acești patrioți de mucava și că agricultura nu dă randament și ar trebui să ne învățăm, noi românii, să nu mai mâncăm… De fapt se vede că fac totul pentru a distruge și ultimii țărani români, căci odată distrusă forța de muncă care ne dă păpica, suntem cu totul terminați ca popor. Prioritatea numărul unu este salarizarea corespunzătoare a țăranilor, pentru că altfel nu vom mai avea mâncare, iar o nație care depinde de mâncarea altor popoare, este aidoma africanilor; iar africanii îi vedem bine cum trăiesc… Da” se poate mânca și aer, ce dracu, no?… Nu ne spun ei, marii patrioți, în frunte cu Vadimul cel turbat al serviciilor, să muncim pe brânci pentru nimic, ca în Evul Mediu? Eee, faine vreme o fost atunci pentru acești semito-masoni care ne zic prin Vadim că Eminescu și tot neamul lui au fost niște nebuni… Acum, ai dracu români vor să fie plătiți pentru munca lor, și încă bine, ca căpșunarii români din Spania. Da” unde dracu se cred, în coruptul și putredul Occident? Nuu tată, românii trebuie să fie învățați să muncească pentru un blid de linte ca să aibă semito-masonii securiști și bolșevici salarii și privilegii ca-n sclavagism, ca pe vremea lui Ceașcă, Stalin, Hohenzoleri. Ăștia sunt noii burebiști, ăștia sunt noii patrioți; de mucava, iar dumneata, dle Dobre, pentru că lupți pentru eliberarea românilor din sclavie, ești apostrofat că ai fost la Ștefan Gheorghiu, probabil sub un stres imens și amenințări voalate; dacă ai fost… Cei care au avut funcții de conducere în aparatul de stat comunisto-mason, mari telectuali cu pana-n genunchi la comandă politică, torționari și călăi, „e” băieți buni, că „e” semito-indieni… Eu de exemplu am primit vot de blam din partea UTC-ului, în liceu, dar asta pentru că eram un element „recalcitrant” și criticam comunismul… Totul se leagă, iar ei se dau atât de evident de gol…
http://www.youtube.com/watch?v=OPdwR1Q6vv4
Domnule Dobre, astăzi, ca și în 77, te lupți cu aceiași politruci semito-masoni, fie că se numesc ei psd-iști, pdl-iști, prm-iși, pp-dd-liști, șamd… U know what i mean, reading the here feedback from the upper ones…Toată mass media oficială este deasemenea controlată și acum de aceiași semito-masoni din 77 și progeniturile lor de carne și spirit.
Băi tată, și toți ăștiai vor să fie primari, președinți, la putere cu ai lor cu tot, în cel mai mare palat al planetei, construit de obidiții români, bașca și la Bruxelles. Toți spun că sunt sfinți, minunați, inteligenți de bubuie cerul peste ei, și patriooooți… de crapă glia sub ei, de când străbunica lor se juca cu păpușile în curtea lu Ștefan cel Mare sfântul declarat de popi în conclavuri pământești. Bă tată, da nici unu din acești minunați nu vorbește despre niște lucruri elementare și esențiale, și care dacă ar fi susținute de ei, „incoruptibii deontologi”, i-ar aduce la putere cu siguranță. Dacă ar susține tare, ca platformă electorală, faptul că dacă ajung la putere va dispărea sclavia, vor dispărea într-o lună legile echivoce, că nu vor mai pasa răspunderea guvernării de la președinție la guvern și de la guvern la Curtea Constituțională, și de la Curtea Constituțională la Bruxelles, și de la Bruxelles la Papa Pius al enșpelea, dacă ar da lege obligatorie și neechivocă conform căreia nici un salariu maxim pe economie nu poate fi de 6 ori mai mare ca cel mai mic salariu sau pensie pe economie, dacă ar susține că doctorul, profesorul, politicianul, polițistul, vânzătorul, popa prins că ia mită, că primește daruri pentru munca lui face cel puțin 5 ani pușcărie și nu mai are voie să aibă funcții de tipul celor ocupate anterior mitei, sau orice funcții de conducere și răspundere avansată, dacă ar da lege prin care oricine angajează fără contract primește închisoare pe viață, și tot închisoare pe viață primește comerciantul ce dă la vânzare produse nesănătoase, cu e-uri, cu initium, etc, dacă ar cere sistarea salariilor discrimatorii dintre securiștii semito-masoni și restul populației României, dacă ar cere desecretizarea tuturor dosarelor securității ca la germani, dacă ar impune prin lege aplicată obligatoriu ca absolut toți cei bogați să justifice la sânge averile lor colosale și să le fie confiscate cele ce nu pot fi justificate sau care nu sunt legale, ia să vezi cum ar avea cel puțin 80% din voturi. Dar nu, nimeni din cei mediatizați nu vrea asta, nici legionarii, nici prm-știi, nici psd-iștii, nici băsiștii auto-proclamați luptători anti-corupție, nici udmr-iștii, nici Dan Diaconiștii în direct sau în reluare cu tot cu Tudor Barbu pp-dd-listul securist educat la Ierusalim, sionist demascat. Toți vor puterea, dar nu suflă o vorbă despre sutele de mii, milioanele de țărani, muncitori, mineri, profesori, ingineri români masacrați și goniți din țară de elitele semito-masone din fruntea României. Doar ei, semito-masonii sunt preasfinți, geniali, patrioți în timp ce duc trai pe vătrai pe spinarea românilor sclavagizați sub ei. Și băi, ai dracu români, nu vor să-i aleagă, nu mai prea merg la vot, nu-s în stare să-i deosebească pe patrioți de trădători; cumva pentru că românii s-au prins că toți politrucii și liderii media sunt o apă și-un pământ, și nu vin cu nici o platformă electorală de genul celei sus-amintite, care să fie stipulată ca fiind obligatorie de impus în parlament, guvern, președinție? Politruci, mai ușor cu laudele și treceți la egalizarea drepturilor tuturor cetățenilor României, aboliți sclavia și dați salarii decente în primul rând bazei fără de care nu putem avea o țară dezvoltată: muncitorii, țăranii, apoi inginerii, savanții, doctorii, profesorii: acestea sunt prioritatea numărul unu, fără de care nu putem exista ca stat modern și puternic. Dup-aia vin generalii, securiștii, agenții și spionii, nu înainte. Altfel, o să fim în continuare o națiune de turnători și borfași, proștii fiind considerați a fi cei care mai sunt atât de naivi încât să muncească pentru 700 lei pe lună, sau pentru și mai puțin, cu pensii de 30 lei lunar după 50 de ani de muncă pe câmp!!! Dar ne mirăm că n-avem agricultură și industrie, că mâncăm banane și mere din Africa, fasole din China și ne cumpărăm mașini din Germania, în vreme ce generalii, securiștii, torționarii bolșevici și curvele lor ne zbiară toată ziua pe la teveuri ce patrioți și geniali ”e” ei, așa ca Eba sau Năstase, ca Ponta sau Becali, ca Băsescu sau Udrea, ca Oprea sau Dragnea, ca Diaconescu sau Constantinescu… Restu-i tăcere și vorbe-n vânt…
http://deveghepatriei.wordpress.com/2011/05/25/catolicismul-si-simbolurile-luciferice-masonice/
@ Burebista si Ion Coja
Domnilor,
!. Se pare ca n-ati citit cu atentie textul meu din primul episod. I-l citez:
……………………..
„Am inceput si sa ma pun la punct cu informatii si cunostinte despre Constitutia RSR, L27/1966 (Pensii de asigurari sociale de stat) publicata in Buletinul oficial 85/28 decembrie 1966, despre mecanismul financiar-contabil, cheltuieli si venituri, normari si salarizari, organizarea si statutul intreprinderilor de stat, stabilirea si implementarea planurilor de productie (de ‘jos in sus’ si de ‘sus in jos’), eficienta si productivitate de tip socialist, angajamentele in numele oamenilor muncii, sursele si destinatia unor fonduri banesti, nivelarea veniturilor clasei muncitoare (grija obsesiva de a nu se imbogati cineva) prin parghia dirijarii preturilor, dar mai ales smecheria cu irealistele si diversele cote procentuale financiare varsate la bugetul de stat din veniturile nete ale intreprinderilor miniere. ‘Inzestrat’ cu acele cunostinte plus multa perspicacitate si spontaneitate am reusit, in August 1977, sa ‘bat’ la cap si la fund si mai ales sa contrazic si sa umilesc, cu propriile lor argumente pe conducatorii ‘iubiti’ de atunci”
……………………………..
2. Daca aveti cunostinte solide despre legislatia de atunci: politica, economico-financiara plus alte necesare cunostinte tehnice si tehnolgice specifice mineritului de atunci, sun gat sa purced „lupta” cu domniile voastre. Altfel vorbim vorbe!
3. Burebista, tocmai solutia aia „în baza unei analize temeinice bazată pe calcule economice” care coincidea ca doua picaturi de apa cu planurile de productie ‘propuse’ de ‘jos in sus’ si aprobate si implementate ‘de sus in jos’ a fost extrem de nerealista si de aceea contestata si inscrisa in programul de revendicari in 3 puncte (punctele 5, 6 si 7):
………………………………
„5. Reevaluarea si reasezarea planurilor de productie in conformitate cu posibilitatile concrete din fiecare exploatare miniera din Valea Jiului.
6. Eliminarea angajamentelor politice de suplimentare a planurilor de productie.
7. Marirea planurilor de productie sa fie realista si direct proportionala cu performantele si randamentele noilor
tehnici si tehnologii miniere si cu imbunatatirea conditiilor sociale si de trai ale muncitorilor din subteran.”
…………………..
Gasiti intreaga lista de revendicari (uitata de dl Coja s-o publice!) la comentariul meu de la Episodul 5.
Acum va invit si eu sa alegeti una din urmatoarele doua „solutii”: 1) va retrageti jignirile si va cereti scuze ori 2) ma anuntati cand sunteti pregatit pe teme de legislatie economico-financiara si politica de atunci pentru a ma avea de viitor interlocutor. Alegeti solutia care va convine daca ma mai doriti ca interlocutor.
Cu bine,
Constantin Dobre
Domnule Dobre, ce-i aia că am uitat s-o public?! Era simplu să public tot textul dumitale și „scăpam” de el! Așa, eu, ca prostul, stau și ți-l fragmentez ca să aibă efect mai mare, căci lumea se plictisește cu un text de 81 de pagini! Mai am și altele de făcut. Poftim, o să-ți pun și restul textului, de care nu am uitat! Nu ții seama decât de dumneata! Ai face mai bine să re-citești obiecțiile făcute de Burebista! Nu știu dacă sunt corecte, dar dumneata nu le-ai înțeles sau, în orice caz, în răspunsul dat mai sus se vede că nu ai înțeles ce a vrut omul să spună!
Da, oameni ca Dobre au îngropat socialismul, iar acum se lamentează că li s-au închis minele iar minerii au rămas pe drumuri.
Greşeala mare a partidului a fost aceea că a stat prea mult la discuţie cu oameni ca Dobre. Soluţia ar fi fost aceasta: să li se pună în faţă alternativa, ori acceptă soluţia ce li se propune în baza unei analize temeinice bazată pe calcule economice, ori să se gospodăreaască singuri plătindu-le tona de cărbune la preţul existent pe piaţa europeană a cărbunelui, asigurîndu-se ca alternativă cărbune din Polonia sau Donbas. Pînă la urmă minerii înşişi s-ar fi convins că oameni ca Dobre erau doar nişte provocatori obraznici ordinari pe care i-ar fi eliminat ca pe nişte măsele stricate.
După cît se pare, economia românească nu era în stare să suporte cheltuielile pentru cărbunele din Valea Jiului, cunoscut pentru calitatea lui slabă, plus consecinţele nefaste pentru economie rezultînd din cedările salariale către mineri ce ar fi declanşat revendicări în lanţ din partea altor categorii de muncitori, fapt ce ar fi condus la o inflaţie galopantă ca în anii ’90.
Interesante observații! Deci s-ar putea ca revendicările minerilor să fi fost nerealiste?!
„Tovarasul Burebista” LOL
…e prototipul de votant PSD! si gasca lor de infractori!
Adică, mai scurt, vreţi să spuneţi că Ceauşescu a fost înpiedicat să realizeze o economie de piaţă (pe care o dorea din tot sufletul, hahaha) de către dl Dobre?
In 1989 valoarea produselor romanesti aflata in magazine depasea destul de mult suma banilor aflati la populatie, ceea ce imi spune ca incepand cu 1990 s-ar fii ridicat semnificativ salariile si nivelulu de viata a intregului popor, pe baza unei economii nationale sanatoasr, aflata la apogeul sau. Cum s-au pregatit criminalii sa ne distruga…
În 1990 se intra într-un nou cincinal… Se rezolvase problma locuințelor și urma să se treacă șa construcția de drumuri, de autostrăzi în primul rând, concomitent cu slăbirea curelei!…
Ani fericiti,….
Ce jeguri ordinare erau Ceauşescu şi ciracii săi! Tot respectul pentru omul deosebit care este dl Dobre, şi care a avut o fărâmă de nebunie ca să-i înfrunte pe aceşti monştri.
Dle profesor, sper că din acest moment v-aţi trezit şi veţi înceta cu apologia jenantă a lui Ceauşescu.
Dle Dobre, memoriile dv. sunt o mărturie istorică de primă mână. Sunt la dispoziţia dv., fără nici un fel de pretenţii, pentru o tehnoredactare profesionala a textelor dv. în legătură cu evenimentele din 1977, şi o răspândire a lor pe internet, pe cât voi putea mai bine.
Dacă sunteţi de acord, vă pot comunica aici adresa mea de e-mail.
Domnule „PD”, va trebuie sa furnizati pe loc aici probe in baza carora calificati pe Ceausescu si „ciracii sai” drept „jeguri ordinare”.
In lipsa promptei prezentari a probelor, va trebui sa va retrageti afirmatia tot aici in acelasi fel in care ati formulat-o.
Domnule Dobre, sunt convins ca nu veti cadea capcana acestui individ. Se gasesc ample resurse pentru indeplinirea acestei functii.
Vă invit să citiţi relatarea grevei, scrisă de liderul ei, dl Dobre. Mai mult, ce să zic?
Scuze, de-abia acum am văzut ideea ca să nu cadă în capcana acestui individ (adică a mea).
Eu m-am gândit ca dl Dobre să-mi trimită textele, eu să le paginez, să le fac PDF, iar apoi să răspândesc textul pe internet (prin Project Gutenberg, Ebook Browse etc. – sunt destule posibilităţi).
Unde e „capcana”?
PD are perfecta dreptate!
anonimul dec sustine ca anonimul PD are dreptate ….. dreptate in ce? intreb pt ca nu raspuns la solictarea mea de informatii. Amandoi v-ati naspustit cu calificari din cele mia extremiste far nici o argumentaie, far nici o poba far nici o informatie verificabila.
Un singur lucur este argumentt dar de dl Dobre nu de dvs: „ciracii” erau cu certitudine niste romani antiromani, care sapau la prapastia intre Ceausescu si popor dar vedem cu claritate ca nu erau ai lui Ceausecu, erau impotriva lui Ceausescu in timp ce in modul cel mai ipocrit se declarau in forma slujitorii celui mai iubit. Actiunea de a schimba onditiile inteleerii aprobate de Ceauseu ar fi produs o prapstie instantanee intre mineri si Ceasusecu si asat a fost scopul. Daca reuseau sa il convinga pe Dobre faceau jocul starinilor si revolutia poate s-ar fi realizat cu 10 ani mai devereme.
Este din cein ce mai clar ca Ceausesu si poprul meregau intr-o diretie comuna contrara mafiei internationale, si impreuna reuseaus a submineze planurile mafiei la nivel international. Cu mana slugilor lor interne, mafia internationala au facut propastia intre popor si Ceausescu dupa cum bine este liustrat in realtarea dlui Dobre. Pentru a jefui poprul a trebuit sa omoare pe Ceausescu si aum a venit randul poporului.
Sunteți dl arhitect Adrian Grigoriu, pe care toată presa jidovită îl critică? Dacă-i așa, vă asigur de toată stima mea.