Mai rău decât pe vremea opresiunii alogeno-boşevice, când Moş Crăciun a fost botezat Moş Gerilă – dar a fost lăsat să trăiască -, Irozii Uniunii Sovietice de la Bruxelles au dat poruncă de ucidere a lui Moş Crăciun şi de interzicere a Sărbătoririi CRĂCIUNULUI.

Ei vor să impună „Felicitările de sezon”

QVO VADIS, EUROPA?

QVO VADIS, UMANITATE?

Ţineţi minte, despoţi nelegiuiţi:

cu un ucaz strâmb nu se poate nimici nici credinţa, nici tradiţia unui popor.

Redacţia ART-EMIS urează colaboratorilor şi cititorilor revistei, tuturor românilor şi creştinilor de pretutindeni,

*

*

CRĂCIUN FERICIT !

Vin colindătorii, cum veneau odată

Leru-i Ler,
Să colinde-n seara asta minunată,

Leru-i Ler,
Dar li-i gura-i arsă şi li-s ochii-n lacrimi,

Leru-i Ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi!

Leru-i Ler.

Gazdelor creştine să-i primiţi în casă

Leru-i Ler,
Şi cum se cuvine să-i poftiţi la masă,

Leru-i Ler,
Ni-i trimite Sfântul să ne-ncerce mila,

Leru-i Ler,
Domnii mari de astăzi să-şi deschidă vila.

Leru-i Ler.

Şovăielnic pasul, mâinile plăpânde,

Leru-i Ler,
Tremurat li-i glasul, nu ştiu să colinde.

Leru-i Ler,
Dacă stau la poartă şi nu zic nimica,

Leru-i Ler,
Domnilor de astăzi să v-apuce frica!

Leru-i Ler.

Mută-i întrebarea ce răsună afară:

Leru-i Ler,
Am murit degeaba, ce-aţi făcut din Ţară?

Leru-i Ler,
Tot în frig şi-n foame, tot cu mâini întinse,

Leru-i Ler,
Pe la porţi străine ce ne stau închise!

Leru-i Ler,.

Vin colindatorii cum veneau odată,

Leru-i Ler,
Să colinde în seara asta minunată,

Leru-i Ler,
Dar li-i gura arsă şi li-s ochii-n lacrimi.

Leru-i Ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi!

Leru-i Ler…

Versuri – Radu Gyr