Claudio Mutti despre Ifigenia lui Mircea Eliade

By |2014-06-07T18:30:57+03:007 iunie 2014|Legionarii în eternitate|

Ifigenia sau jertfa mântuitoare

la Mircea Eliade

mircea-eliade

7 Comments

  1. Călin 8 iunie 2014 la 12:45 pm - Raspunde

    Mutti a mai scris despre „Dacia Hiperboreană” a lui Geticus (Lovinescu):

    ”Hyperborea

    Mulţi autori ai antichităţii latine şi greceşti i-au mentionat pe Hiperboreeni, populaţia care locuia în extremul septentrion al pamântului. Printre Românii, Vasile Lovinescu a susţinut teza după care Dacia ar fi fost, într-o anumită perioadă a antichităţii, sediul unui centru spiritual de origine hiperboreană; în alţi termeni, Hiperboreenii, deplasându-se din sediul originar septentrional spre sud, s-ar fi oprit în teritoriul cuprins între Dunăre şi Carpaţi, unde ar fi făcut un sediu secundar.
    …”
    restul aici: http://www.eurasia-rivista.org/hyperborea/6988/

    „P.S. Este regretabil că V. Lovinescu nu l-a citit pe Eminescu (mss. 2290, fila 70, v. Opere, Vol. II, pg 73) și n-a cunoscut cercetarea fundamentală intitulată „The Cambridge History of India”, 1922, vol I, p. 68, ambele surse citate în articolul nostru „Enigmele înțelepciunii eminesciene” (v. ”București Match”, nr.1/1996), pentru că n-ar mai fi scris despre așa zisa migrație hiperboreană de la Polul Nord la Paralela 45 (idee fundamental eronată, preluată de la L. G. B. Tilak, „The arctic home in the Vedas”, întărită de R. Guenon ca originea populară a Tradiției) și n-ar mai fi atribuit Indiei titulatura de Curte primordială (v. „Al patrulea hagialîc”, p. 80, 101, passim). În realitate Spațiul primordial, Curtea primordială nu poate fi decît Spațiul Carpatic, India fiind, cu siguranță, doar unul din Spațiile culturale derivate din Spațiul Carpatic.
    Iar dacă ar fi citit „Tableaux historiques de l’Asie, depuis la monarchie de Cyrus jusqu’à nos jours”, celebra operă a nu mai puțin celebrului Julius KLAPROTH, care a găsit geți blonzi în China și India, nu s-ar mai fi întrebat, fără rost: „le-au luat chinezii de la noi, le-am luat noi de la chinezi…”
    Tradiție=transmitere. Nu există transmitere decît stând locului. Vîntură-lume, lasă-n urmă vînt, nu tradiție. Atunci cînd Jean CUISENIER pune subtitlu cărții sale „Memoria Carpaților, România milenară”; o face pentru că i-o sugerează continuitatea în timp și spațiu. Nu există tradiție plimbătoare.
    (Gabriel Gheorghe, Revista Getica, nr 5-6, pg 264)

    • Dacul dd 8 iunie 2014 la 2:16 pm - Raspunde

      Toate siteurile(ziare ,bloguri) care nu ai unde sa comentezi si sa-ti spui parerea sunt facute de propaganda rusesca care vor sa propage doar parea lor si atat.
      Hiper boreenii pe timpu ala nu erau rusi , cel mult Baltici care aveau alta limba apropiata de limba celta si latina.Toate aceste popoare scytice erau contemporane traco-getilor .De asemenea erau popoare diferite intre ele dar pentru ca veneau din Scytia se numeau scyti.Posibil ca unele populatii scytice sa se fi amestecat cu dacii in nord si traco-getii in sud.Dar nu se stie daca erau iranieni sau slavi sau alte popoare sarmati.
      Citez ce se stie la ora actuala desi scytii sunt considerati CECENI.
      SAKA
      Sakā and Skuthai evidently constituted a generic name for the nomads on the northern frontiers.”
      Saqaliba (Arabic. SiKlabi) refers to the Eastern Europeans, often Slavic slaves, term is a Byzantine loanword: saqlab, siklab, saqlabi etc. is a corruption of Greek Sklavinoi meaning Slavs (from which the English word slave. in sec 7-10
      Modern debate about the identity of the „Saka” is due partly to ambiguous usage of the word by ancient, non-Saka authorities. According to Herodotus, the Persians gave the name „Saka” to all Scythians. However, Pliny the Elder (Gaius Plinius Secundus, AD 23–79) claims that the Persians gave the name Sakai only to the Scythian tribes „nearest to them”. The Scythians to the far north of Assyria were also called the Saka suni ”
      In the modern era, the archaeologist Hugo Winckler (1863–1913) was the first to associate the Sakas with the Scyths. I. Gershevitch, in The Cambridge History of Iran states: „The Persians gave the single name Sakā both to the nomads whom they encountered between the Hunger steppe and the Caspian, and equally to those north of the Danube and Black Sea against whom Darius later campaigned; and the Greeks and Assyrians called all those who were known to them by the name Skuthai (Iškuzai). Sakā and Skuthai evidently constituted a generic name for the nomads on the northern frontiers.”
      Upa, eastern tributary of the Oka, belongs to the series of names in connection with “river,” the Lithuanian upė.
      De ce nu poti face comentarii pe siteurile comuniste?
      Adevarul este numai al lor si daca comentezi minciuna rusesca iese la iveala.

      • Călin 8 iunie 2014 la 8:40 pm - Raspunde

        Ceea ce zic, știu, cît știu, din scrierile lui Gabriel Gheorghe.
        – arienii sînt din Spațiul Carpatic (lămurit după Vede de Univ Cambridge)
        – toți au plecat de aici cu limbă și obiceie: elini, germani, latini, etrusci, sciți, celți, sarmați, uni iranieni, uni indieni, mesageti, etc).
        – unii, după generații, s-au reîntors p-acilea cu limba puțin stîlcită și cu tot felul de nume (de pildă dacă parții vin din Iran și dacă au ajuns prin Dacia)
        – ai împărții la acea vreme pe, greșit zișii, indo-europeni, mai bine europeano-indieni, îi greșit; toți au aceiași matcă, toți au avut aceiași limbă, limba noastră țărănească.
        – idiomurile au apărut în Europa după apariția feudalismului, datorită îngrădirilor de mișcare, dar mai ales datorită „învățaților”, grămăticilor și preoților; în antichitate lumea se-nțelegea dintr-o parte a alta a Europei ba chiar mai departe.

        • Ion Coja 8 iunie 2014 la 10:10 pm - Raspunde

          Ideile de mai sus nu-s toate ale dlui Gabriel Gheorghe. Sper!…

          • Călin 8 iunie 2014 la 11:50 pm

            Poate n-oi fi priceput io bine, da lui Gabriel Gheorghe nu i-am găsit cusur deși, la-nceput, suspicios și mirat de ceea ce aflam, am probăluit.
            Totuși pînă acu n-am cetit din cartea lui Klaproth, ce-i lingvist, istoric, etnograf, explorator german.
            O să pun cîteva citate mai sus.

    • Călin 9 iunie 2014 la 12:22 am - Raspunde

      „Quoique ce soit en Asie qu’il faille chercher la première origine des Arsacides, quand ils soumirent cette partie du monde, ils venaient de l’Europe et ils faisaient partie d’une puissante nation dispersée depuis les bords du Danube jusqu’aux contrées les plus reculées de la haute Asie: ces peuples étaient les Daces; c’était là le nom national des Arsacides qu’ils donnèrent à tous leurs sujets. Trois siècles avant notre ère, la Hongrie et la Bactriane portaient également le nom de Dacie, et cette dénomination, toujours très reconnaissable, mais diversement modifiée dans les idiomes qui se sont succédé en Europe et en Asie, sert encore à désigner les Allemands et les descendants des anciens Persans.”
      (Tableaux historiques de l’Asie: depuis la monarchie de Cyrus jusqu’à nos jours, Julius von Klaproth, pg 42)

      Tălmăcire, în mare:
      Arsacizii [dinastie de regi parți, ce-au domnit peste Iran] vin din Europa fiind parte a unei națiuni puternice, întinsă de la Dunăre pînă pe platourile cele mai înalte din Asia: aceștia ierau dacii. Ungaria (de fapt Ungaria și Țările Române) și Bactria ( Uzbekistan, Tadjikistan, Afganistan și Pakistan) cu 3 secole îen încă purtau numele de Dacia, nume respectat, dar schimbat nițel în idiomurile ce au urmat prin Europa, folosit încă pentru ai numi pe germani (deutch/doici) și pe urmașii vechilor persani.

  2. Călin 8 iunie 2014 la 11:55 am - Raspunde

    Păcat că n-a scris mai mult în românește, păcat că n-a trudit mai mult asupra tradițiilor și obiceielor strămoșești*.
    Drept îi că Eliade a spus, ceea ce toți ar trebui să știm:
    „Pânã la Eminescu, majoritatea „intelectualilor“ nu stiau sã scrie româneste, desi, probabil, vorbeau destul de bine; cel putin la ei acasã, în satul sau în târgul lor, stiau sã vorbeascã. Dar aproape nimeni, pânã la Eminescu, nu îndrãznea sã scrie limba vorbitã, tãrãneascã. Limba noastrã scrisã urma modele streine: calapodul vechilor traduceri din slavoneste, fie structura limbilor din care se tradusese în ultimele douã secole, adicã neogreaca, italiana si franceza. Problema e prea complexã pentru a o dezbate aici. Destul sã spunem cã autorii români au reusit sã scrie bine româneste de-abia de la Eminescu încoace, adicã de mai putin de o sutã de ani.”
    Ascultați radioul de stat, Radio Cultural, că de restul nici nu pomenesc, să vă lămuriți că nu se mai vorbește românește.

    *Într-o carte de cîteva sute de pagini despre religiile lumii am aflat 2 pagini despre religia geților/dacilor…drept, ceva mai mult decăt am aflat la Daicoviciu despre romanizarea Daciei.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.