Bucureşti, 29 Septemvrie 1935

PRIMA CIRCULARĂ PENTRU

COMERŢUL LEGIONAR

Către Şefii de Judeţ

Camarazi,

Un drum nou suntem chemaţi să străbatem în curând cu acelaşi succes şi cu aceeaşi glorie, cu care am străbătut pe cele trei de până acum. Am biruit pe drumul sabiei şi al luptelor, am biruit pe drumul închisorilor, am biruit pe drumul muncii în tabere.

Pentru prima dată legionarimul păşeşte, peste câteva zile, pe drumul comerţului.

Trăim într’o întreagă mentalitate, sub tirania ei: Românul nu e bun de comerţ, numai Jidanul e priceput la comerţ etc.

Voim să răsturnăm, să sfărâmăm această mentalitate şi să arătăm că şi pe acest drum legionarul va învinge.

În acelaşi timp în zilele de 13 şi 14 Septemvrie, muncit de gândul că aici la centru avem nevoie de atâtea guri pe care trebuie să le hrănim, oscilăm pentru a putea face faţă problemei, între cerşetorie (a merge şi a cerşi hrană) şi muncă (a ne-o câştiga singuri prin propriile sforţări).

Am ales munca şi m’am hotărât să pornesc cu legionarii, pentru prima dată, pe un drum nou, necunoscut de noi şi părăsit de Români, drumul comerţului.

Sub protecţia patronului creştin al zilei în care am gândit şi al Sfintei Cruci, am pornit cu o mare credinţă, care creşte mereu, că noi legionarii vom deschide cale către comerţ, poporului român. (…)

Domnilor Şefi de Judeţ,

Vă atrag atenţiunea în chipul cel mai serios asupra următoarelor:

I. Deviza „Cooperativei Legionare” a comerţului legionar este: „Aici nu se vinde marfă proastă”.

Nu marfă alterată, veche, ci nu se vinde marfă inferioară, de mâna a doua.

Pentru ca omul care cumpără să aibă certitudinea că va lua lucru sănătos, iar cel care vinde, producătorul, să ştie că nici nu i se poate desface marfa decât dacă se forţează să producă în condiţiuni ireproşabile.

II. Deviza 2-a o complectează pe aceasta: „Aici se vinde cea mai bună marfă pe care o produce poporul român”.

Pentru aceasta din regiunea vinurilor se va căuta cu cea mai mare atenţie cel mai bun vin din regiune.

Numai pe acesta îl va recomanda Şeful de Judeţ, numai pe acesta îl vom cumpăra.

De asemeni în celelalte regiuni se va căuta: cel mai bun caşcaval din regiune, cea mai bună brânză, cel mai bun unt.

Nu vom cumpăra de la legionari, ci de la Românii care sunt mai vrednici şi produc mai bine.

O singură restricţie: Nu se cumpără de la Jidani.

Şeful de Judeţ care nu se va osteni să caute cea mai bună marfă din regiunea lui, va face o mare greşeală. Pentru că nu va contribui în măsura cerută la marea izbândă legionară, pe câmpul de luptă al comerţului.

Nu mai este vorba de o afacere, ci de onoarea noastră. De aceea fiecare, cu tot sufletul lui, la treabă!

Vom răsturna o întreagă lume, care ne crede neputincioşi, vom răsturna şi învinge dând înapoi toată linia jidovească, care a asaltat comerţul creştin, şi vom recuceri poziţiile noastre româneşti pierdute.

Învingând şi aici, pe această linie, vă puteţi imagina ce revoluţie va fi, câte valuri de simpatie nu se vor ridica spre noi, câtă panică în liniile jidăneşti. Prin aceasta ne vom apropia cu încă 100 metri de viitoarea biruinţă românească legionară.

De aceea, cer tuturora, care vor conlucra pe acest teren, o mare conştiinţă în cele mai mici amănunte, ca pe ori şi care câmp de bătălie.

Comerţul legionar înseamnă o fază nouă în istoria comerţului pângărit de spiritul jidănesc: el se numeşte: comerţul creştin, bazat pe iubirea de oameni, nu pe furarea lor, comerţul bazat pe onoare.

C. Z. C.

*

Apare deseori în textele legionare cuvîntul jidan. În zilele

noastre cuvîntul jidan este un termen peiorativ. Aceasta, probabil, ca o consecinţă a intrării în limba comună a cuvîntului evreu. Limbajul nu importă sinonimia perfectă. Din cele două cuvinte, unul trebuia să capete un sens batjocoritor, iar celălalt să rămână neutru. Deci, în textele legionare, ca şi în multe alte texte interelice sau mai vechi, prezenţa cuvîntului jidan nu denotă nici anti-semitism, nici rasism sau mai ştie dumnezeu ce ! Cuvîntul jidan a început să capete acest sens în anii ’50. Sensibili la această evoluţie semantică au fost şi evreii. Vezi, în acest sens, celebra vorbă de încurajare pe care a primit-o N. Steinhardt de la taică-su, pregătindu-se să-şi facă “stagiul” de recluziune de la Jilava : “Ai grijă să te porţi ca un evreu, iar nu ca un jidan căcăcios !” (citez din memorie).

Să mai consemnăm, din păcate, adevărul cuprins în

sintagma “comerţul pângărit de spiritul jidovesc”

Inventivitatea evreiască a funcţionat nestăvilită de vreo

cenzură morală în imaginarea celor mai felurite stratageme de înşelare şi năpăstuire a clientului, mai ales în lumea satelor. Jupân Dumitrache credea sincer în onoare, îndeosebi în onoarea sa de comersant, de negustor, care a funcţionat printre comercianţii români ca o regulă de aur până la naţionalizarea din 1948. Negustori cinstiţi au fost şi printre evrei, printre evreii pământeni îndeosebi, dar “tonul” l-au dat evreii care s-au simţit în trecere prin spaţiul românesc, pentru care lumea românească a fost numai o sursă de venituri, de capital cu care să poată pleca mai departe, în lume. Despre această categorie de comercianţi ne-au lăsat consemnări dureroase mai toţi scriitorii moldoveni, etnografi şi folclorişti care au străbătut satele maramureşene şi bucovinene. Să nu uităm că dintre aceşti evrei, care şi-au făcut mâna în aceste părţi ale Europei, s-au recrutat primii gangsteri din America, adică “inventatorii” gangsterismului, inclusiv ai gangsterismului mascat în “inginerii financiare”. Pentru aceştia era de neconceput, fără sens, ideea legionară, românească, de comerţ bazat pe onoare. Onoare la negustori?!