29 Mai 1935

IUBITE CAMARADE,

Răspund cu întârziere din cauza ocupaţiilor multe pe care le am.

I. Toţi cei înscrişi după prigoană nu mai sunt legionari, ci membri. După trei ani de stagiu, ca membru, poate cineva deveni legionar.

II. Nu este permis trecerea de la un cuib la altul a unui legionar. Cuibul nu se poate rupe decât pentru a crea un nou cuib.

Atunci se formează o familie de cuiburi şi cuiburile noi formate ţin cu toate de familia lor.

III. Nu se admite ca un legionar să uneltească în contra altuia.

IV. Nu se admite separaţie între legionarii săraci şi cei bogaţi. Separaţia se face de cine face mai multă jertfă pentru Legiune.

Acela este cel dintâi.

Şefia. Tare sunt supărat când legionarii se ceartă pentru şefie. E mare păcat.

Şef indiferent cine va fi, dar mai mare va fi acela care dintre amândoi va face jertfa ambiţiei lui. Acela care îşi va călca în picioare propria lui ambiţie.

C. Z. C.

*

Să reţinem şi acest criteriu, potrivit căruia va să fie potrivit răspunderilor de şef numai legionarul capabil “a face jertfa ambiţiei sale”.