CORNELIU ZELEA CODREANU
Circularele Căpitanului
România românească
Antologie de texte
comentate de Ion Coja

Editura AEVEA

*

Cuvânt înainte
Circulările şi manifestele Căpitanului sunt de covârşitor folos
pentru cei ce vor să cunoască Mişcarea Legionară.
Sunt în ele răspunsuri şi deslegări pentru toate atitudinile
individuale şi colective, pentru toate problemele neamului
românesc, de azi şi de mâine.
Aceste circulări în afară de valoarea lor istorică şi
documentară asupra diferitelor momente prin care a trecut
Legiunea, îndurând înfrângerile şi smulgând, peste moarte, toate
biruinţele, constitue ceea ce numim şi vom numi, noi legionarii,
de-acum înainte: linia Căpitanului.
Cei ce vor voi să trăiască în adevăratul duh legionar şi să nu
greşească în acţiunile lor, vor face mereu apel la această linie,
se vor întoarce mereu la isvorul curat al acestei cărţi de
neegalată gândire şi de supremă credinţă în destinul
românismului în lume.
[Bucureşti, 1940]

MIŞCAREA LEGIONARĂ

*

Importanța Circularelor
Circularele au fost documente ale vieții interne de partid
care au orientat activitatea legionarilor, de la Căpitan până la
ultimul primit în rândurile Mișcării. Au avut greutatea unor
ordine și instrucțiuni de uz intern, cu caracter obligatoriu de cele
mai multe ori. Asemenea documente sunt emise de conducerea
oricărui partid politic. Este interesant să faci comparația între
Circularele Căpitanului și cele emanate de alte partide. Diferența
este copleșitoare mai ales din punct de vedere etic, moral. Este
atâta idealism în ceea ce a încercat să facă Codreanu, în ce și-a
propus să obțină de la camarazii săi: un comportament
ireproșabil ca ținută morală. Corectitudine, respect pentru legile
firii și ale credinței ortodoxe, disponibilitate la un devotament
total pentru interesele Țării împins până la sacrificiul
neprecupețit al vieții, Mișcarea legionară numărând printre
membrii săi un număr impresionant de martiri, care și-au dat
viața fără niciun regret, fără nicio ezitare în numele crezului lor
naționalist și creștin. Spre a-i da autoritate și consfințire supremă.
Diferența dintre un patriot și un naționalist: în principiu,
orice brav cetățean este patriot și, ca recrut în armata Țării, depui
jurământ că îți dai viața pentru Patrie, apărând-o de dușmani. Și
chiar îți dai viața dacă situația îți impune acest sacrificiu, ca
combatant într-un răzbel.
Naționalistul însă face ceva mai mult, el își dedică viața
Patriei, își trăiește toată viața năzuind să fie de folos Neamului și
Patriei prin tot ce face. A fi naționalist este un mod de a trăi, de
a-ți folosi puterile și aptitudinile în beneficiul celorlalți, al celor
din Neamul tău. Naționalistul are grija de a găsi forme cât mai
potrivite pentru a se pune în slujba intereselor naționale. Se
preocupă ca această grijă să nu cedeze în fața intereselor
personale sau de grup. Pentru naționalist suprema lex est salus
reipublicae: salvarea republicii, a Țării! Nu cunoaște un
comandament superior!
În Circularele sale Căpitanul ridică ștacheta demnității de
legionar la cote neimaginate de niciun partid politic. Pe drept
cuvînt Petre Țuțea aprecia rolul Căpitanului în destinul Neamului
românesc a fi fost acela de pedagog la scară națională. Iar dacă
luăm în calcul faptul că „jumătate din poporul român a aderat la
Mișcarea legionară” – cum aprecia în 1945 un document al
Partidului Comunist din România, este un lucru extraordinar că
un program atât de idealist, de exigent pentru ținuta morală a
fiecărui legionar, a avut un ecou atât de puternic în rândul
maselor populare, care a scornit la un moment dat pecetea
„corect ca un legionar”!
Nimeni nu este profet în țara lui! Această observație s-a
făcut din experiența trăită de marii reformatori ai omenirii, a
căror valoare nu s-a bucurat de recunoașterea imediată din partea
celor din mijlocul cărora s-au ridicat! Corneliu Zelea Codreanu
este o excepție extrem de onorabilă pentru poporul român care s-a regăsit în viziunea Căpitanului despre ce trebuie să fie un
legionar! Modelul imaginat de Codreanu, atât de exigent, a găsit
ecoul cel mai puternic în milioane de suflete de români, din toate
categoriile de populație. Așa ceva nu s-a mai întâmplat cu nici un
mesaj politic, de partid, nici înainte, nici după Mișcarea
Legionară.
Importante sunt toate documentele privitoare la doctrina
legionară. Impunătoare este și personalitatea lui Corneliu Zelea
Codreanu! Este impresionantă grija sa pentru dimensiunea
spirituală a legionarului, pentru perfecționarea sa morală,
sufletească. Dar lucrul cel mai impresionant este faptul că
doctrina legionară, atât de pretențioasă, atât de exigentă sub
aspect etic, a fost îmbrățișată de un număr atât de mare de
români!
Mișcarea legionară este performanța cea mai strălucită din
istoria modernă a poporului român! Iar lucrul acesta nu se poate
înțelege și aprecia ca lumea fără să citim cu atenție aceste
Circulare ale Căpitanului. Aceste „circulări”, cum le-a numit
autorul, cu o pronunție conformă regulilor de profunzime ale
gramaticii limbii române. Circulările sunt documentele cele mai
semnificative, mai edificatoare pentru viața din interiorul
Mișcării Legionare. Cine vrea să judece personalitatea
Căpitanului și prestația istorică a Mișcării Legionare trebuie să
pornească de la textele intitulate Circulare. Sunt fundamentale ,
sunt documente cu valoare probatorie maximă!

Ion Coja

*

Textul nr 1

Chemare către
Purtătorii Duhului nou al Vremii
LEGIONARI,
Cuvîntătorii partidelor politice cutreeră din nou oraşele şi
satele cerându-vă ajutor pentru ca să se poată reface. Sub domnia
lor românismul de pretutindeni a sărăcit şi a îngenunchiat în faţa
străinului pripăşit de curând. Rosturile mari ale Patriei sunt
părăsite. Lumea noastră politicianizată, nu mai vede în faţă decât
interesul partidului, pentru a cărui biruinţă sacrifică în fiecare zi
şi în fiecare ceas, însuşi viitorul nostru ca neam.
Se prăbuşesc pădurile din munţi încăpute pe mâna veneticilor.
Geme inima în Moţii şi Maramureşenii uitaţi de toată lumea.
Muncitorii Români părăsiţi îngroaşă rândurile comuniştilor
jidani.
Comerţul românesc, lipsit de protecţie, îngenunchiază în lupta
neegală cu străinul.
În cadrele armatei noastre glorioase pătrunde tot mai adânc şi
tot mai sus, germenul disolvant şi conrupător de conştiinţe. Şi
ceasuri grele se prevăd în viitor. De vom fi chemaţi cândva la
marele examen internaţional cine va mai apăra pământul ţării şi
gloria Drapelului nostru?
Ţăranul român îşi vinde produsul sub preţul de cost. Misiţii
s’au înmulţit şi ne inundă. Cafenelele sunt pline de cămătari şi de
samsari. Ei se îmbogăţesc în dauna celor cari muncesc. Poporul
este spoliat. Românul înglodat în datorii a ajuns rob modern al
bancherului jidan.
Ţara împărţită în partide, care se sfâşie unele pe altele, se
dărâmă sub ochii noştri.
Conducerea partidelor nu este o conducere de mână tare, şi nu
are nici un pic de direcţie naţionalistă, de oblăduire şi încurajare
a elementului românesc, care ţine de multe secole pe umerii săi,
viaţa ţării.

LEGIONARI,
În faţa acestei situaţii, şi mai înainte ca politicianismul
condamnat să se poate reface, am tras spada şi am înălţat steagul
cel nou al vremii.
Se simte prin aer tot mai accentuat nevoia unor alte principii
de viaţă politică şi morală.
Despoliticianizarea ţării este o poruncă a vremii.
În locul partidelor parazite, se simte nevoia unui braţ creator.
În locul şovăelii în conducere, se simte nevoia unei baghete
magice, căreia să i se supună toată suflarea românească.
În locul partidelor desbinate, veşnic în luptă, unitate de
comandament.
În locul partidelor mereu aplecate străinilor, politica de
neatârnare şi încurajare a românismului susţinător de ţară.
Spuneţi celor ce vin din nou să vă apuce mâna, că ceasul lor
s’a terminat. „Pot pieri toţi cuvântătorii aceştia”.
De acum încolo de un singur glas va trebui să ascultaţi, tainic
şi nepătruns ca Dumnezeu: chemarea Patriei. Acest glas să-l
audă toată suflarea voastră. Lui să vă supuneţi într’un singur
suflet.
ROMÂNI,
Atunci când glasul şi braţul vostru vor proclama victoria,
România va reînvia. Vor înflori în ea ca bujorii, copiii voştri.
Străinul o va respecta. Duşmanul se va teme.

SOLDAŢI AI „GĂRZII DE FIER”,
Când vouă vă este hărăzit de Dumnezeu să făuriţi această
Românie nouă, când de la Nistru până la Tisa, neamul vă
aşteaptă să vă primească în nesfârşite aplauze pe scena istoriei,
isbucnească din piepturile voastre de oţel, strigătul nostru de
luptă şi de victorie:
Trăiască România românească! Trăiască „Garda de Fier”!
CORNELIU ZELEA CODREANU,
Comandantul „Gărzii de Fier”

*

Textul Chemării este impresionant prin tabloul României
anilor ’30, atât de asemănător cu ceea ce se arată a fi România
de azi, văzută din acelaşi unghi, al interesului naţional, al
responsabilităţii pentru viitorul Neamului românesc. Să fie
acesta motivul, unul din motivele pentru care publicul românesc
naţionalist se arată a fi tot mai interesat de doctrina legionară ?
Să reţinem câteva formule:
– Lumea noastră politicianizată, nu mai vede în faţă
decât interesul partidului, pentru a cărui biruinţă sacrifică
însuşi viitorul nostru ca neam ;
– Se simte nevoia unor alte principii de viaţă politică
şi morală:
– Un singur glas, tainic şi nepătruns ca Dumnezeu:
chemarea Patriei!
Din perspectiva gândirii politice teoretice, este cu totul
remarcabilă critica pe care legionarii au adus-o partidelor
politice şi politicianismului generat de acest sistem. Spre
deosebire de alţi critici, legionarii au imaginat şi o alternativă a
acestui sistem, pe care au experimentat-o cu rezultate mai
degrabă pozitive. Propaganda anti-legionară, în primul rând
prin minciună şi diversiune, se străduie să ascundă aceste
rezultate.
Să consemnăm şi idealul, nici pe departe exclusiv
legionar: o Românie românească. O asemenea Românie nu va
înceta să fie o gazdă bună pentru minoritarii etnici sau religioși,
deoarece este românească și tradiția toleranței față de Celălalt,
a bunei înțelegeri. Tradiția lui „să-l lași și pe altul să
trăiască”… Dar trebuie hotărît cu strășnicie că există și un cod
de reguli de bun simț și de loialitate recomandate minoritarilor,
în paralel cu un cod de reguli pentru majoritari, pentru etnicii
români, cu obli gații specifice. Una din obligații fiind aceea de a
asigura caracterul românesc al viețuirii în România, de a nu-l
abandona pentru mode trecătoare.
Mi-aduc aminte de intenţia cu care le-am propus studenţilor prin
anii ’80, un curs special despre “limba română ca valoare
spirituală”: să identificăm ce este românesc în limba română,
reflectând o forma mentis românească, o amprentă a experienței
românești de viață…
Nu tot ce se întâmplă în România are caracter românesc, nu
oglindește ființa românească. Strădania unui partid și a unei
guvernări naționaliste trebuie să se îndrepte înspre această
finalitate: caracterul românesc al majorității populației să se
regăsească în caracterul românesc al vieții pe care a duc
locuitorii României. În stilul de viață, în idealurile care ne
animă, în tradițiile pe care le cultivăm, în programele de viitor,
amprenta românească să fie cât mai vizibilă, cît mai apăsată.