1

Chemare către

Purtătorii Duhului nou al Vremii

LEGIONARI,

Cuvîntătorii partidelor politice cutreeră din nou oraşele şi satele cerându-vă ajutor pentru ca să se poată reface. Sub domnia lor românismul de pretutindeni a sărăcit şi a îngenunchiat în faţa străinului pripăşit de curând. Rosturile mari ale Patriei sunt părăsite. Lumea noastră politicianizată, nu mai vede în faţă decât interesul partidului, pentru a cărui biruinţă sacrifică în fiecare zi şi în fiecare ceas, însuşi viitorul nostru ca neam.

Se prăbuşesc pădurile din munţi încăpute pe mâna veneticilor.

Geme inima în Moţii şi Maramureşenii uitaţi de toată lumea.

Muncitorii Români părăsiţi îngroaşă rândurile comuniştilor jidani.

Comerţul românesc, lipsit de protecţie, îngenunchiază în lupta neegală cu străinul.

În cadrele armatei noastre glorioase pătrunde tot mai adânc şi tot mai sus, germenul disolvant şi conrupător de conştiinţe. Şi ceasuri grele se prevăd în viitor. De vom fi chemaţi cândva la marele examen internaţional cine va mai apăra pământul ţării şi gloria Drapelului nostru?

Ţăranul român îşi vinde produsul sub preţul de cost. Misiţii s’au înmulţit şi ne inundă. Cafenelele sunt pline de cămătari şi de samsari. Ei se îmbogăţesc în dauna celor cari muncesc. Poporul este spoliat. Românul înglodat în datorii a ajuns rob modern al bancherului jidan.

Ţara împărţită în partide, care se sfâşie unele pe altele, se dărâmă sub ochii noştri.

Conducerea partidelor nu este o conducere de mână tare, şi nu are nici un pic de direcţie naţionalistă, de oblăduire şi încurajare a elementului românesc, care ţine de multe secole pe umerii săi, viaţa ţării.

LEGIONARI,

În faţa acestei situaţii, şi mai înainte ca politicianismul condamnat să se poate reface, am tras spada şi am înălţat steagul cel nou al vremii.

Se simte prin aer tot mai accentuat nevoia unor alte principii de viaţă politică şi morală.

Despoliticianizarea ţării este o poruncă a vremii.

În locul partidelor parazite, se simte nevoia unui braţ creator.

În locul şovăelii în conducere, se simte nevoia unei baghete magice, căreia să i se supună toată suflarea românească.

În locul partidelor desbinate, veşnic în luptă, unitate de comandament.

În locul partidelor mereu aplecate străinilor, politica de neatârnare şi încurajare a românismului susţinător de ţară.

Spuneţi celor ce vin din nou să vă apuce mâna, că ceasul lor s’a terminat. „Pot pieri toţi cuvântătorii aceştia”.

De acum încolo de un singur glas va trebui să ascultaţi, tainic şi nepătruns ca Dumnezeu: chemarea Patriei. Acest glas să-l audă toată suflarea voastră. Lui să vă supuneţi într’un singur suflet.

ROMÂNI,

Atunci când glasul şi braţul vostru vor proclama victoria, România va reînvia. Vor înflori în ea ca bujorii, copiii voştri. Străinul o va respecta. Duşmanul se va teme.

SOLDAŢI AI „GĂRZII DE FIER”,

Când vouă vă este hărăzit de Dumnezeu să făuriţi această Românie nouă, când de la Nistru până la Tisa, neamul vă aşteaptă să vă primească în nesfârşite aplauze pe scena istoriei, isbucnească din piepturile voastre de oţel, strigătul nostru de luptă şi de victorie:

Trăiască România românească! Trăiască „Garda de Fier”!

CORNELIU ZELEA CODREANU, Comandantul „Gărzii de Fier”

*

Textul Chemării este impresionant prin tabloul României anilor ’30, atât de asemănător cu ceea ce se arată a fi România de azi, văzută din acelaşi unghi, al interesului naţional, al responsabilităţii pentru viitorul Neamului românesc. Să fie acesta motivul, unul din motivele pentru care publicul românesc naţionalist se arată a fi tot mai interesat de doctrina legionară ?

Să reţinem câteva formule:

Lumea noastră politicianizată, nu mai vede în faţă decât interesul partidului, pentru a cărui biruinţă sacrifică însuşi viitorul nostru ca neam ;

Se simte nevoia unor alte principii de viaţă politică şi morală:

Un singur glas, tainic şi nepătruns ca Dumnezeu: chemarea Patriei!

Din perspectiva gândirii politice teoretice, este cu totul remarcabilă critica pe care legionarii au adus-o partidelor politice şi politicianismului generat de acest sistem. Spre deosebire de alţi critici, legionarii au imaginat şi o alternativă a acestui sistem, pe care au experimentat-o cu rezultate mai degrabă pozitive. Propaganda anti-legionară, în primul rând prin minciună şi diversiune, se străduie să ascundă aceste rezultate.

Să consemnăm şi idealul, nici pe departe exclusiv legionar: o Românie românească. O asemenea Românie nu va înceta să fie o gazdă bună pentru minoritarii etnici sau religioși, deoarece este românească și tradiția toleranței față de Celălalt, a bunei înțelegeri. Tradiția lui „să-l lași și pe altul să trăiască”… Dar trebuie hotărît cu strășnicie că există și un cod de reguli de bun simț și de loialitate recomandate minoritarilor, în paralel cu un cod de reguli pentru majoritari, pentru etnicii români, cu obli gații specifice. Una din obligații fiind aceea de a asigura caracterul românesc al viețuirii în România, de a nu-l abandona pentru mode trecătoare.

Mi-aduc aminte de intenţia cu care le-am propus studenţilor prin anii ’80, un curs special despre “limba română ca valoare spirituală”: să identificăm ce este românesc în limba română, reflectând o forma mentis românească, o amprentă a experienței românești de viață…

Nu tot ce se întâmplă în România are caracter românesc, nu oglindește ființa românească. Strădania unui partid și a unei guvernări naționaliste trebuie să se îndrepte înspre această finalitate: caracterul românesc al majorității populației să se regăsească în caracterul românesc al vieții pe care a duc locuitorii României. În stilul de viață, în idealurile care ne animă, în tradițiile pe care le cultivăm, în programele de viitor, amprenta românească să fie cât mai vizibilă, cît mai apăsată.