Cine urmează, d-le Iohannis?

Autor: Octavian TIREANU

Alegerile de duminică, 26 mai, n-au avut nimic de-a face cu Europa, cu o singură excepţie. Singurele partide care au anunţat,
cât de cât, nu atât un program, ci mai degrabă o conduită viitoare la Bruxelles a propriilor europarlamentari au fost PSD şi ALDE.
Acestea au anunţat că vor pretinde din partea funcţionărimii UE mai mult respect pentru România – şi cred că au fost pedepsite fix
pentru acest angajament. Nu poate fi coincidenţă. Vocile care mai îndrăznesc să sară în apărarea a ceea ce, din păcate, a mai rămas
doar prin cărţi şi se cheamă demnitate naţională sunt demonizate şi chiar sugrumate sub pretextul că sunt „împotriva Europei”.
Duminică, 26 mai, nu s-a votat vreo doctrină sau ideologie. Câştigătorul PNLeste un partid adoctrinar. Tema drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti, care este altarul istoric al liberalismului, nu există în preocupările acestui partid. Esenţa ideologiei PNL a fost sintetizată
de Ludovic Orban prin îndemnurile adresate susţinătorilor săi în campanie: cine nu sare ia condamnare, loviţi cu parul în pesedişti
şi faceţi-le plângeri penale. Bâta şi cătuşele sunt apanajul PNL. La care se adaugă ideile delirante, de o înfricoşătoare inspiraţie
fascistă, ale noului lider cu batistuţă şi pantofi bicolori. Celălalt mare câştigător, USR-PLUS, are drept singură ideologie agresivitatea,
violenţa politică şi obrăznicie cât cuprinde. E un partid crescut din nimic, dospit în incubatoarele securităţii, cum anunţa Victor Ponta.
Nici listele n-au reprezentat un criteriu de vot. Într-un studiu apărut în perioada campaniei, doar puţin peste 10 la sută au ştiut să
amintească până la cinci nume de candidaţi pentru PE, de la diferite partide. În mod ciudat, însă, a apărut o trepidaţie naţională
pentru ca d-na ClotildeArmand, de pildă, să fie trimisă neapărat la Bruxelles via Bucureşti, întrucât din Franţa n-ar fi avut nicio şansă.
Simultan, trebuia să fie lăsate acasă nişte doamne deştepte şi incomode, precum Norica Nicolai şi RenateWeber.
Mai trebuia ca acolo să fie trimis pentru 15.000 euro pe lună, un alt personaj comic precum Ghinea, care numai că nu-i pupă tălpile
Monicăi Macovei şi care, fiind ministru de fonduri europene în guvernul ochilor albaştri condus de Cioloş, a făcut două lucruri
memorabile pentru care trebuia răsplătit: o plângere penală (specialitatea casei) împotriva fostului ministru şi acordarea a 25 de
milioane de euro SRI-ului pentru finanţarea unui program de asamblare a tuturor datelor existente în toate instituţiile publice despre
fiecare cetăţean. În schimb, trebuia scos din joc Călin Popescu Tăriceanu – virtual contracandidat al lui Iohannis şi singurul
luptător inflexibil împotriva securităţii – pentru că, nu-i aşa, ţara are nevoie de alde Ghinea, nu de Tăriceanu…
În aceste alegeri n-au contat programele şi listele, după cum nici întrebările de la referendum, în sine, n-au fost un motiv pentru vot.
Nici preşedintele nu mai ştia întrebările, darmite cei care se dădeau de ceasul morţii să le voteze. Care au fost, atunci, resorturile
acestui vot? Derulând filmul înapoi, este limpede că aceste alegeri au fost gândite ca un fel de Colectiv 2, prin care Iohannis să-şi
mai procure încă o dată, „Guvernul său”, de care are nevoie ca de aer spre a-şi mai asigura cinci ani de huzur la Cotroceni.
Toate tertipurile încercate timp de doi ani de Iohannis pentru a doborî Guvernul au eşuat – moţiuni de cenzură, plângeri penale
pentru trădare naţională şi somaţii publice adresate premierului de a demisiona, blocarea şi respingerea legilor Guvernului de peste
10 ori mai mult decât toţi ceilalţi preşedinţi la un loc etc. În aceste condiţii,s-a pregătit din vreme „Schema Colectiv”, în urma căreia
Iohannisîndeamnă pe faţă la un puci parlamentar combinat cu o mişcare de stradă. Se înţelege că, în acest scop, acum este de folosit
Victor Ponta, acelaşi care data trecută a trebuit să fie dat jos. Operaţiunea „Colectiv 2” a fost pregătită din timp. N-a trebuit cine ştie
ce inovaţie, instrumentul folosit a fost cel construit pentru Băsescu şi validat de noua securitate la alegerile prezidenţiale din 2009.
Este vorba despre parazitarea alegerilor parlamentare cu un referendum şi de folosirea armei de manevră numită diaspora. Sunt
metode cu succes asigurat. În 2009, tema a fost parlamentul unicameral (neconstituţional), iar acum tema inventată a fost cea a
penalilor. De când e la Cotroceni, vocabularul lui Iohannis n-a avut decât vreo 200 de cuvinte, toate rezervate super-demonizării
lui Dragnea şi bolborosirii la nesfârşit a unor discursuri despre penali, cătuşe, justiţie etc. La fel ca Băsescu, şi pentru Iohannis,
penal este orice adversar care nu poate fi învins la vot. Iohannis şi-a băgat picioarele în Comisia de la Veneţia, în Curtea
Constituţională şi în celelalte reglementări internaţionale care interzic referendumuri în acelaşi timp cu alegerile obişnuite şi s-a
interferat abuziv într-un proces electoral în care n-avea ce să caute. A construit temeinic această obsesie publică a „penalilor”,
securitatea a pus-o slogan de campanie pentru USR-PLUS, facebook-ul s-a încins de tot felul de ameninţări şi pericole, ieşirea la
vot a fost ordinul de zi, ştiindu-se că ponderea PSD şi ALDE va scădea numai la o prezenţă masivă, postacii au pompat din greu în
acest sens, tribalizarea a ajunsla cote uriaşe, s-a atins masa critică, astfel că nu mai trebuia decât ziua de vot. Ceea ce s-a şi întâmplat,
calcul perfect, operaţie reuşită. Dar dl Iohannis nu s-a oprit, a vrut însă să-şi maximizeze triumful, punând decisiv cizma pe gâtul PSD.
În ziua pronunţării sentinţei lui Dragnea, a ieşit cu o declaraţie în care numai că n-a spus clar că acesta trebuie arestat… Cine a
avut urechi de auzit a înţeles mesajul. Alegerile de duminică se încunează acolo unde Iohannis a avut pohta ce-a pohit: Dragnea
e în puşcărie. Devoalarea abuzurilor trebuie pedepsită.
Aviz amatorilor. Urmează ca procurorul Portocală să fie repus degrabă în funcţie

.

.

Nota redacției: Textul de mai sus a fost preluat de pe revista „Românul australian”. Există și oameni serioși în diasporă!…