Priviţi aceste secvenţe de film realizate la 6-17 mai 1946 … NIMIC NU-I TRUCAT, nici măcar PROSTIA ENORMĂ şi BÂLBELE PENIBILE ale celor care vorbeau în numele „Tribunalului Poporului” din Bucureşti …
Execrabil. CINE şi PENTRU CE îl judecau pe Mareşalul Antonescu?!
Execrabil. CINE şi PENTRU CE îl judecau pe Mareşalul Antonescu?!
Pierdem vremea discutând despre … holocaust şi alte tâmpenii, când avem în faţă asemenea „judecători” delegaţi ai Kremlinului şi Sionului, aşa precum: Al. Voitinovici (evreu), Alexandra Sidorovici – Brucan (evreică), Avram Bunaciu (evreu) ş.a. Mai este nevoie de studii speciale, atunci când ARHIVELE VORBESC la Bucureşti şi Moscova, la Chişinău şi Londra, la Washington şi Palo Alto? Cărţile publicate de istoricii români şi informaţiile extrem de bogate postate pe Internet sunt explozive, ele sunt mult prea suficiente pentru un nou Tribunal nu doar la Bucureşti, ci chiar şi la Nurnberg!!! Nemaifiind nevoie de „pledoariile” unor Wiesel, Ioanid, Shafir, Katz, Florian ş.a.
Dar, în 1946, unde era Naţiunea Română şi, mai ales, unde-i – azi – presa liberă şi obiectivă din ţară sau din exil, unde-i Academia Română pentru a contribui la RESTABILIREA ADEVĂRULUI?
Linişte … Este Democraţie şi respingem Antisemitismul, inventat şi vehiculat … DE CINE şi PENTRU CINE?
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=y234mHmBAHs[/youtube]
Atata polemica!! Domnule profesor, poate ar fi indicat sa mai publicati inca odata teoria Gheorghe Mateevici!!
Istoria doar consemneaza evenimentele iar istoricul serios trebuie sa realizeze o analiza cat mai nepartinitoare. Istoricul serios nu are voie sa foloseasca in discursul sau conjunctia „DACA?!”. Cand o face el nu mai este om de stiinta si se descalifica in ochii lumii stiintifice.
In ceea ce priveste „Procesul Marii Tradari Nationale” (Procesul lui Ion Antonescu) toata lumea cunoaste faptul ca sentinta a fost prevazuta inca de la bun inceput. Nimeni nu si-a facut vreo iluzie in acest sens. Reabilitarea tarzie este salutara dar trebuie sa ne ferim de a aluneca in mod periculos in extrema opusa. Epoca respectiva trebuie analizata cu obiectivitate caci numai asa vom fi mai aproape de adevar.
Antonescu a fost judecat pe fapte și legile de atunci. Ați văzut ce clar era interogatoriul moldoveanului. Parcă era Pivniceru înainte de naștere.
Oricum Antonescu nu avea de ales nici sub forța Germană nici sub forța Uniunii Sovietice. Omul a fost sub vremi.
Dar am eu întrebare foarte parșivă pentru voi: de ce nu faceți voi acum ce au făcut eroii aceștia? Sunteți alogeni cumva și tatonați terenul? Deja pe unul cred că l-am dibuit. Mai aștept semne.
Care-i alogenul dibuit de dv. ca să-l înjur şi eu oleacă?
evreii romani au supravietuit datoriti lui antonescu.poporul roman nu este antisemit si antonescu a stiut foarte bine acest lucru.de aceea el sa opus cererilor repetate al lui hitler de a-i preda pe evrei germaniei.acesti fortune hunters-precum radu ioanid,elie wiesl etc-nu cunosc cuvantul rusine.gm
nu jidanii au condus Germania nazi,asta e cea mai mare aberatia pe care o aud!
evreii din Germania conform lui
SERBAN MILCOVEANU
au fost incadrati in SS si GESTAPO,si JUDE POLITZEI si CAPO in lagarele naziste,adica colaborationisti cu nemtii,atat in POLONIA ocupata cat si alte zone ocupate.
Evreii germani,loiali Germaniei!
La fel cum in Romania evreii loiali Romaniei nu au patit absolut nimic.Evreii care au luptat in primul razboi mondial in Armata romana,nu au patit nimic in timpul lui Antonescu!
Asta nu inseamna ca jidanii au condus germania nazi!
Germania a pierdut razboiul din cauza gafelor militare facute de Hitler in Rusland,Stalingrad,Cuban si Cecenia,Moscova si Leningrad.
Oricum America castiga razboiul,asta-i cert,insa Germania putea sa-si negocieze bine soarta,daca Moscova era ocupata de nemti,iar STALIN era spanzurat!
Plauzibil.
Vere daca zici ca evreii in Germania n-au avut traba cu nazistii,atunci Hitler ce erea dupa mama nu evreu (o sa sari la gitul meu asa cum va e obiceiul si o sa spui ca bat cimpii daca vrei o dovada ca pina si numele de ADOLF HITLER ESTE TOT EVREIESC dute si cauta in cimitirul evreiesc din capitala sa vezi un mormint cu numele de ADOLF HITLER,nu ca e minunat)?;ai cui bani au fost folositi ca sa-l aduca si sa-l sustina la putere nu ai bancherilor evrei J.P.Morgan si Rothschild; cine erea prieten si facea afaceri cu Hitler nu familia evreului Buch, Prescott?;dar cel ce a scos teoria ARIANISMULUI nu a fost evreul Alfred Rosenberg ce facea parte din org.ocultist-francmasonica THULE;interfetele lagarelor de munca cu regimul nazist nu spui ca ereau formate din evrei sau ca tot evreii (sefii din comunitati) au livrat nazistilor LISTELE CU FAMILII EVREIESTI unde se gaseau informatii ca:adresa,nr.de membrii ai fam.,stare materiala (toate lucrurile de valoare ale fam.).Cam astea sunt unele din dovezile pe care le ignori cu buna stiinta.
MANINCI KKT CU POLONICUL. EVREII AU FURAT NUMELE CARACTERISTICE TARILOR IN CARE S-AU STABILIT. ROSENFELD, SPIELBERG ITI SPUN TOTI CA SUNT NUME EVREIESTI: INCORECT, SUNT NUME NEMTESTI…. TU ESTI DOAR UN ALT TIMPIT CARE A PUS BOTU’ LA PORCARIILE LUI IAIN WOLFE, CU ORIGINEA EVREIASCA A LUI ADOLF. VIZITEAZA STORMFRONT.ORG SA TE LAMURESTI
Văd că manipulatorii lucrează (vârtos). Eu nu văd cum îl puteți scoate pe Antonescu deasupra pentru că el a fost prins într-o conjunctură făcută de alții înainte. Dacă Reichul a fost înăbușit atunci cum putea să scape Antonescu cu mica lui armată? Pe de altă parte filmul expus cu Antonescu confirmă marea problemă pe care legionarii au avut-o cu poporul care nu îi urmau pentru că nu cunoșteau soluții la problemele României.
Afirmațiile că evreii au condus Germania hitleristă sunt grave și forțele antigermane sunt grave și necesită explicații și dovezi. În momentul de față nu pare posibil ca o minoritate să manipuleze popoare și state până la catastrofă mondială.
„În momentul de față nu pare posibil ca o minoritate să manipuleze popoare și state până la catastrofă mondială.”
–
Scriind aşa ceva dai dovadă de naivitate! Dar nu trebuie să mă bagi în seamă. Toţi de pe acest sait sunt… cum nu trebuie.
Atâta timp cât la conducerea României nu vor fi români patrioţi, ci doar tovarăşi care ne-au condus după 1989 până azi 2013, nu vom putea să ne apărăm, pentru că aceştia ţin cu străinii: cu evreii, cu americanii, cu nemţii, cu englezii, alţii cu ruşii, numai cu România şi românii, nu ţin.
Rugaţi-vă la Dumnezeu să ne scoată în cale încă un mareşal sau să-l căutăm printre noi pe acel mareşal şi să luptăm să-l punem la conducerea României şi a Statului Român, ca altfel pierim cu toţii cu aşa trepăduşi, trădători la putere.
Și dacă ne rugăm lui Iahve atunci mareșalul va lupta pentru curul nostru de trântori căcăcioși?
Ne rugam!
BRAVO, domnule profesor VLADIMIR ILIESCU.
NU ATI TRIT DEGEABA. MA BUCUR CA ATI SPUS SI ATI AVUT CURAJUL SA SPUNETI ADEVARUL DE LA TRIBUNA AULEI ACADEMIEI ROMANE, DESPRE FAPTUL CA IN ROMÂNIA NU A FOST HOLOCAUST, MAI ALES CA DUMNEAVOASTRA SUNTEŢI DIN BUCOVINA DE LA CERNAUTI SI ATI TRAIT ACELE VREMURI SI STITI MAI BINE CA ALTII ADEVARUL, ADICA TRĂIT PRIN PROPRIA DUMNEAVOASTRA VIATA.
VA FELICIT PENTRU CURAJUL AVUT.
IN FATA LUI DUMNEZEU, O SA PRIMITI CEEA CE MERITATI PENTRU APARAREA ADEVARULUI. ADICA DUMNEZEU LA JUDECATA DE APOI VĂ VA AŞEZA LA DREAPTA SA ŞI VEŢI CUNOAŞTE FERICIREA PT CA AŢI IUBIT ADEVĂRUL ŞI AŢI LUPTAT PENTRU ADEVĂR CÂT AŢI FOST PE PĂMÂNT.
SUNT FERICIT CA V-AM AUZIT CU URECHILE MELE SI CU OCHII MEI CE ATI SUSTINUT IN PUBLIC ATUNCI LA ACADEMIA ROMANA.
CA, COLEG DE BREASLA VA SUSTIN SI VOI MERGE PANA LA CAPAT ALATURI DE DUMNEAVOASTRA IN APARAREA ACESTUI MARE ADEVAR, A ADEVARULUI ISTORIEI NOASTRE ROMÂNESTI, IN APARAREA ROMÂNIEI SI AL ROMANILOR.
CU,
COLEGIALITATE, PRIETENIE ŞI PRETUIRE,
S.F.
BRAVO, domnule profesor VLADIMIR ILIESCU.
NU ATI TRIT DEGEABA. MA BUCUR CA ATI SPUS SI ATI AVUT CURAJUL SA SPUNETI ADEVARUL DE LA TRIBUNA AULEI A ACADEMIEI ROMANE, DESPRE FAPTUL CA IN ROMÂNIA NU A FOST HOLOCAUST, MAI ALES CA DUMNEAVOASTRA SUNTEŢI DIN BUCOVINA DE LA CERNAUTI SI ATI TRAIT ACELE VREMURI SI STITI MAI BINE CA ALTII ADEVARUL, ADICA TRIT PRIN PROPRIA DUMNEAVOASTRA VIATA.
VA FELICIT PENTRU CURAJUL AVUT.
IN FATA LUI DUMNEZEU, O SA PRIMITI CEEA CE MERITATI PENTRU APARAREA ADEVARULUI.
SUNT FERICIT CA V-AM AUZIT CU URECHILE MELE SI CU OCHII MEI CE ATI SUSTINUT IN PUBLIC ATUNCI LA ACADEMIA ROMANA.
CA, COLEG DE BREASLA VA SUSTIN SI VOI MERGE PANA LA CAPAT ALATURI DE DUMNEAVOASTRA IN APARAREA ACESTUI MARE ADEVAR, A ADEVARULUI ISTORIEI NOASTRE ROMÂNESTI, IN APARAREA ROMÂNIEI SI AL ROMANILOR.
CU,
COLEGIALITATE, PRIETENIE ŞI PRETUIRE,
S.F.
Mareşalul ION ANTONESCU este martirul națiunii, trădat de Regele Mihai…
Sunt de acord cu dvs., „regele” Mihai a fost un profitor , daca nu il convoca la palat, 23 august nu era, pe 26 august mergea sa inspecteze frontul de rasarit, poate se ajungea la o negociere cu rusii prin Elisabeta Kolontai amb. URSS la Stokholm, daca Iuliu Maniu nu ascundea telegrama, et.
Dar ideea cu Mihai si regalitatea da bine la extern.
Domeniul coroanei a fost bun national, nu a venit Carol I cu acesta din Germania.
Dar sa nu facem confuzie intre Carol I , Ferdinant si Carol al II lea si cu atat mai putin cu Mihai.
Fie că se vrea, fie că nu, Mareşalul ION ANTONESCU a fost, este şi va rămâne unul dintre CEI MAI MARI PATRIOTI ROMÂNI. Delatorii lui pot fi asemănaţi cu spectatorii laşi, care aruncă ouă asupra „actorilor”, dar care nu se implică în evenimente. Perioada în care Mareşalul a condus NEAMUL ROMÂNESC trebuie analizată „Sine ira et studio” în condiţiile specifice ale perioadei, nu sub imperiul (ne)documentarii post-factum. Puteţi, domnilor delatori ai Mareşalului, să numiţi o altă personalitate a vremii care şi-a asumat răspunderea conducerii Ţării în clipele grele din Timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial? Iuliu Maniu a jucat – tot timpul – la două capete, cum se spune, inclusiv în timpul mascaradei procesuale din 1946, în complotul lui Mihai şi a camarilei sale, la 23 august 1944, când au trădat ROMÂNIA şi pe români. FOSTUL Rege Mihai – trădătorul Neamului Românesc, s-a bucurat de toate onorurile – în timpul guvernării Antonescu – dar greutăţile şi răspunderea le-a lăsat pe umerii Mareşalului. El s-a ales doar cu profitul TRĂDĂRII. Astăzi, la vârsta senectuţii, s-ar impune să spună ADEVĂRUL. Cel necosmetizat.
Evreii (nu toţi), cei nesinceri şi mincinoşi, aflaţi sub coordonate sörösiste, l-au „absolvit” pe Horthy de orice vină. Asupra Mareşalului au aruncat tone de proiectile şi lături scabroase. Pe Mareşalul Antonescu îl asasinează în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare minut, în fiecare secundă!Laşii nu sunt interesaţi decât de buzunarele lor. Tac precum mortul în păpuşoi. Pe Wilhelm Filderman, după ce a spus ADEVĂRUL despre Mareşal, coreligionarii lui l-au „făcut” sclerozat. La fel au păţit TOŢI evreii care au spus adevărul – şi există astfel de oameni: Norman Finkelstein, Grossman, rabini şi oameni corecţi…
În vremurile de restrişte ale dictaturii globaliste în care trăim, TOŢI ROMÂNII trebuie să se unească, altfel vom pieri ca NEAM. Ţara este deja pierdută sub Diktatura U.E. – noua Uniune Sovietică, mult mai groaznicü öi distrugütoare dec#t cea a anilor ´40-´50.
Tu vorbesti adevarat, se vede ca esti Român.
Noua Uniune Sovietica mult mai groaznica si mai distrugatoare inca n-a ajuns la desavarsire caci trebuie sa aiba trei mutari, trei rocade sau ‘şeşacuri’ pe care trebuie sa le faca. Este fier(Uniunea sovietica), fier si lut(Uniunea Sovietica cu capitala la Brixel) si urmatoarea, abia urmatoarea rocada va fi nespus de groaznica si distrugatoare si in acest sens au nevoie de Romania ca sa fie sub forma de lumina, de patriotism. Care e rolul regelui Mihai in tot acest plan? El e omul lor, si multi alti asa zisi romani care joaca comedia patriotismului si a nationalismului.
De luat in seama aceste randuri!
Ce să le facem hitleriștilor dacă nu au foat înțelepți? Ce război este acela în care atacă haotic toate țările indiferent dcă au vreo vină sau nu?
La proces nu am văzut nesiguranță. Președintele tribunalului în afara dicției moldovenești nu dădea semne de incompetență sau nesiguranță. O conduită asemănătoare ar trebui față de capitaliștii actuali pentru complot împotriva statului național, subminarea puterii de stat, subminarea economiei naționale etc. și pedeapsa cu moartea prin ardere catolică pe rug eventual tragere pe roată ungurească! Ce este anormal să elimini capitalismul antinațional?
imi demonstrez din nou ca nu cunsti istorie,draga camarade!
Hitler a cerut Armistitiul cu Anglia,insa jidanul CHURCHILL a refuzat!
iar in 1941 STALIN era gata sa atace Germania,insa HITLER i-a luat-o inainte cu doar 7 zile!!
Hitler nu a vrut razboi mondial,precum se abereaza!!!! ci ANGLIA si URSS,adica jidanii au vrut razboi mondial,scopul sionistilor;
-crearea statului ISRAEL,si emigrarea jidanilor din Europa in Palestina
-si dominarea planetei de catre jidanii din America.Si nu puteau altfel decat prin razboi mondial
Acesta este adevarul.Confirm cele afirmate mai sus. Antonescu Erou National. Acelas crez l-am avut de cand eram copil, din timpul razboiului,din clasele primare (tatal meu lupta la Cotul Donului, mama deced.la 96 de ani in 2007,ne intretinea pe noi la tara, 3 copii. Toti iubeam pe maresal.Cunoastem Adeevaru despre Antonescu. Cunoastem pe cei care i-au facut rau lui Antonecu si Tarii.Cum pot sa nege,ei si cei din conducere, manifestand o pozitie denigratoare, antinationala, distructiva?.Oare sa nu inteleaga ? Nu cred.Sunt convins ca vor sa distruga si ce a mai ramas, dupa ce au jacmanit atata.Ne sfideaza.Tot atfel, sunt convins ca adevarul va invinge:Antonescu ero national, delatorii preluand rusinea faptelor lor.
3 martie 2013
i.b.-
Aceste ganduri sincere ar trebui sa ne faca pe noi, cei in putere inca astazi, sa ne fie rusine de pasivitatea noastra si sa redevenim demni de cei care s-au ingropat sub braza tarii si au murit moarte de erou!
sa-l faca icoana astia, asazisi democrati ocidentali. daca nu reactiona Hitler cu cele 7 zile mai devreme, Stalin se oprea doar la Atlantic. ar fi cunoscut si occidentul „binefacerile” comunismului, dupa care alerga o patura de intelectuali zapaciti, asa zisii socialisti, si acum ne-ar fi inteles durerile noastre. si uite asa s-ar fi constituit mai devreme UE, sub steagul rosu.
dar n-a fost sa fie, probabil ca trebuiau distruse reperele individului inainte: in est prin educarea „omului nou”, iar in vest prin metodele pe care le simtim pe pielea nostra (distrugerea familiei, egoism, sexualitate, droguri, etc…)
In lumina ultimelor descoperiri privind manipularea umana, se pare ca s-a optat pentru acesta varianta. acum noi romanii avem de recuparat… de unde si realitatea deformata din jurul nostru.
pentru a nu fi pacaliti, trebuie sa privim mai des inauntrul nostru. acolo dusmanul inca n-a ajuns…inca!
Dumnezeu si natia romana!
Moscova, Kremlin, 3.3.2013 – Koba a observat şi dă un ultim avertisment: Zob-ule, stai liniştit, mai ales că NU ŞTII şi NU ÎNŢELEGI ISTORIE, aşa după cum îţi spune şi NICADOR … Ce înseamnă pentru tine HITLERIŞTI? Derivă din SIONIŞTI sau viceversa? Ce competenţă la Voitinovici? A ajuns apoi şeful Tribunalului Suprem al României comuniste şi a eşuat lamentabil, tot aşa precum şi în dramaturgie! HA! Cât priveşte „discursul” lui Al. Voitin (pseudonimul lui de … dramaturg?!), nu-ţi dai seama, Zob, că nu era în discuţie lipsa de dicţie, ci de erecţie?! Stai jos! Vorba colaboratorilor mei: Zob, paşol na turbinka!
Este posibil să fie adevărat ceea ce ai scris dar documentele dominante pe piață arată ceea ce am scris. Dacă aveți altă ipoteză ea trebuie verificată sub aspectul valorii.
Kremlin, 3.3.2013, ora 21,30 – Măi tovarăşe ZOB, dv. sunteţi serios. Neglijaţi că EU AM SPUS. De unde, mă rog, atâtea semne de îndoială … este posibil, altă ipoteză …, bla-bla-bla. Citiţi ce scrie în „Enciclopedie” (sursa în final) despre „eroul” d-tale AL. VOITINOVICI (pseudonime VOITIN ş.a.), cel care, ca preşedinte al „Tribunalului Poporului” în 1946, i-a „judecat” pe Antonescu şi colaboratorii săi:
„Alexandru Voitin (6 august 1915, Paşcani, judeţul Iaşi – 5 septembrie 1986, Bucureşti) este un jurist, poet, prozator şi dramaturg. Este fiul Iuliei Voitinovici (născută Zierhoffer), învăţătoare, şi al lui Adam Voitinovici, cofetar. Va absolvi la Iaşi Liceul de Aplicaţie de pe lângă Seminarul Pedagogic (1933) şi Facultatea de Drept (1937). Intră în magistratură, ocupând diverse funcţii mărunte la tribunalele din Piatra Neamţ, Dorohoi, Roman, Iaşi, din judeţele Ilfov şi Prahova. Cariera îi va fi favorizată de conjunctura politică de după război, când este numit preşedinte al Tribunalului Poporului (1945-1946), procuror general (1948-1952), preşedinte al Tribunalului Suprem (1954-1967), şef al Colegiului de Jurisdicţie la Curtea Superioară de Control Financiar (1973-1979).
În perioada 1945-1967 a slujit cu zel noua putere politică, dând sentinţe dure şi nedrepte, în urma cărora au fost încarceraţi şi chiar executaţi cei consideraţi duşmani ai regimului comunist. Istoria îi reţine numele îndeosebi în legătură cu rolul avut în 1946 în instrumentarea procesului intentat lui Ion Antonescu şi colaboratorilor acestuia. Ca literat, debutează în 1933 la „Adevărul literar şi artistic” cu versificarea intitulată Matematica, iar editorial în 1934 cu placheta Beton armat (reluată, cu mici modificări, în Pahare de fum, 1974), amalgam de rimări ale unor stereotipii imagistice, în registru simbolist, romantic-traditionalist, avangardist.
Voitin este indecis atât în stil, cât şi în tematică, oscilând între omagii aduse lui Demostene Botez, balade ale nopţilor cu lună, cu bătrâne vrăjitoare, cânturi aprinse despre noua arhitectură şi progresul mijloacelor de transport. Tot în 1934, împreună cu câţiva colegi de la Drept şi Medicină, editează revista „Manifest”, la care renunţă după al doilea număr, cedându-i titlul lui George Ivaşcu. Mai publică la „însemnări ieşene”, „Umorul literar”, „Lumea”, „Tot”, „Cuvântul liber”, „Şantier”, „Era nouă”, „Frize”, „Jurnalul literar”, „Ecoul”, „Cronica”, „România literară”, „Teatrul” etc. În 1957 semnează cu pseudonimul Alexandru Adamescu dramatizarea Judecata focului şi alege să se ocupe cu perseverenţă de acest gen literar. A mai iscălit Al. V. Voitinovici, Adam Apostol.
Piesele de teatru ale lui Voitin sunt grupate în trilogii: Oameni în luptă (1964), alcătuită din Oameni care tac, Oamenii înving şi Oamenii sunt oameni (Ancheta), sau 3 comedii (1968), intitulate Portretul, Tezaurul lui Justinian, Scrisori anonime, ori sunt antologate tematic: Procese istorice (1976), unde intră mai vechile Judecata focului, Procesul Horia (1967), Avram Iancu sau Calvarul biruinţei (1970), la care se adaugă Adio, majestate! şi Colivia cu năluci. Textele se definesc fie ca scheciuri bulevardiere de îndoctrinare, salvate, pe scenă, de la penibilul clişeistic prin jocul câte unui actor de talent (Grigore Vasiliu-Birlic în rolul negustorului beţiv Zigu din Oameni care tac), fie ca inconsistente replicaţii de „muşatisme”, ca ironizări ale moravurilor familiale mic-burgheze, fie ca dezlănţuiri patetice, grandilocvent naţionaliste şi mesianice, orientarea fiind luată cu împrumut din discursul oficial.
Simplistă formal, decupată în câte trei acte, fiecare fiind segmentat în tablouri cu replici scurte şi precise, seria Oameni în luptă propune scenarii de acţiune (tipărire de manifeste, sabotaje etc.), adecvate mitologiei ideologice a ilegaliştilor urmăriţi de Siguranţă, dispuşi în piesă într-o galerie de personaje-tip, opuse mani-heist altora, care ilustrează îngroşat postura negativă. Defectul tehnic rezidă în sufocarea conflictului. Piesele încep şi se termină la nivelul indicaţiilor scenice, atent precizate ideologic, desfăşurarea ulterioară fiind întru totul previzibilă, printre înşiruiri de lozinci, metafore schingiuite contextual şi sancţiuni pe eşantioane sociale.
Voitin abandonează clişeul propagandistic în 3 comedii, adoptându-l pe acela al cazurilor de mic-burghezi beneficiari ai unor moşteniri dubioase. Autorul are acum ocazia să satirizeze copii răsfăţaţi, cucoane simandicoase şi soţi fanfaroni. Fără subtilitatea lui Tudor Muşatescu, el nu obţine însă decât efecte prin ricoşeu, nişte fragile similarităţi de spirit, într-o imitaţie înfundată în stângăcii. Un rateu major al acestei trilogii îl reprezintă Scrisori anonime. Dorind să ridice ştacheta inspiraţiei, dramaturgul se străduieşte să scrie în maniera participativă a lui Luigi Pirandello. Ticluieşte o „comedie” în care personajele îşi cedează cuvântul unul altuia, dar lecţia pirandelliană nu prea are la ce folosi.
Piesele reunite sub titlul Procese istorice aparţin registrului solemn al activismului patriotic. Voitin alege să instrumenteze cu predilecţie cauze importante (eliberarea iobagilor de sub exploatarea grofilor unguri şi a Curţii de la Viena, frăţietatea provinciilor româneşti, repusă în discuţie la revoluţia de la 1848 etc.), pe care însă le afundă în declamaţii, imprecaţii, asimilări sanctificatoare, fără a face diferenţă între manifestarea mândriei şi naivităţile găunoase (Franklin şi Beaumarchais stau de vorbă la un pahar de Bordeaux şi admiră insurgenţa lui Horea). Lipsite de adâncime, personaje-etalon precum Horea şi Avram Iancu transportă un întreg arsenal de locuri şi situaţii comune parafate politic.
Voitin supralicitează acţiunea, deschide multiple planuri de argumentare privind „rolul istoric”. Totodată ecranează partitura protagonistului, redus la o voce prestatoare de aserţiuni, stilistic rizibile, însă întotdeauna rostite cu patos: „Lupta noastră a fost ca o vacă neagră… întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau Calvarul biruinţei). În alte piese, Adio, majestate! (în centrul scenei: N.D. Cocea şi Miron Radu Paraschivescu – luptătorul de stânga vechi şi cel nou), Colivia cu năluci (răstălmăcirea unei legende din Valea Târnavelor), intriga e complet subordonată acceselor de propagandă prin care sunt aruncate în banca acuzării monarhia („în fruntea tuturor nelegiuiţilor au stat întotdeauna regii”) şi „obscurantismul”, sub incidenţa căruia cade religia („Puterea voastră se va spulbera. Omul va fi deplin stăpân pe braţele lui, pe mintea lui, pe sufletul lui. Pe întreaga lui fiinţă şi viaţă”). Personajele, conflictul reprezintă parametri ideologici, schematizaţi, anticipativi, montaţi într-un ansamblu cu miză educativă.
În 1975 lui Voitin i se editează volumul Însemnările unui ucenic politic de odinioară. Sunt pagini memorialistice cu mesajul la vedere, destinate tineretului, spre luare-aminte asupra formării unui intelectual „democrat” în atmosfera culturală şi ideologică a Iaşiului interbelic. Se rememorează ambianţa familială, anii de studii, confruntările cu militanţii de dreapta, sunt evocate câteva figuri din lumea literară (Magda Isanos, George Ivaşcu), reuniunile cvasimondene / cvasipolitice, „ceaiurile” uteciste.
Romanul Cinema Splendid (I-II, 1978-1981), care împreună cu alte două, proiectate cu titlurile Cocoşul de vânt şi Corbii demenţi, ar fi trebuit să alcătuiască o trilogie, pare o demonstraţie de scriitură scăpată de sub control, excesiv digresivă, cu ţinta pe dispunerea galopantă a pledoariei, fără vreo preocupare pentru construcţia personajelor. Stilul magistratului nu se acomodează nici acum exigenţelor scrisului literar, eforturile fiind resimţite drept sforţări, ambiţii, fără să poată anula senzaţia de proză confecţionată.
Opera literară
• Beton armat, Cernăuţi, 1934;
• Judecata focului, Bucureşti, 1957;
• Oameni care tac, Bucureşti, 1963;
• Oameni în luptă, Bucureşti, 1964;
• Procesul Horia, Bucureşti, 1967;
• Tezaurul lui Justinian, Bucureşti, 1967;
• 3 comedii, Bucureşti, 1968;
• Avram Iancu sau Calvarul biruinţei, Bucureşti, 1970;
• Niciodată singuri…, Bucureşti, 1970;
• Pahare cu fum, prefaţă de Aureliu Goci, Bucureşti, 1974;
• Însemnările unui ucenic politic de odinioară, Bucureşti, 1975;
• Procese istorice, Bucureşti, 1976;
• Cinema Splendid, I-II, Bucureşti, 1978-1981;
• Pragul nemuririi. Horia, Cloşca, Crişan, Bucureşti, 1985;
• Dezbateri dramatice, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1986″.
Sursa: crispedia@gmail.com
PS – Ce personulitate acest VOITINOVICI: După ce a regizat judecarea şi condamnarea lui Antonescu, Maniu ş.a., a scris – cu, neobrăzare şi în spirit naţionalist-comunist, „Procese istorice” ???!!! Cu adevărat, tovarăşe ZOB, Voitinovici era şi el dintre … evreii noştri/voştri – na, mi se încurcă limba. Te pomeneşti că devin peltic ca abjectul individ la „proces” în 1946 …
STALIN a semnat!
Kremlin, 3.3.2013, ora 13,59 – CAZ UNIC pentru mine să revin în al doilea rând într-un caz, şi anume pentru a-l atenţiona serios şi exclude din comunitatea noastră pe tov. ZOB. L-am depistat că umblă cu falsuri şi insinuări nepermise. A socotit nenorocitul că nu o să-i aflu fişa lui Al. Voitinovici, preşedintele „Tribunalului Poporului” din Bucureşti cât timp el a funcţionat în perioada mai 1945-iunie 1946. Dar iată „fişa” primită la ordin acum 30 de minute de la NKVD (ulterior KGB, azi FSB) sub cifrul 552: „VOITINOVICI, A. ALEXANDRU (6.VIII.1915 Paşcani – 5.IX.1986 Bucureşti) (fiul lui Adam (cofetar; fiul lui Iosif, orig. din Galiţia, stabilit la Podul Iloaiei) şi Iulia (n. Zierhoffer;învăţătoare) – ilegalist cu stagiul recunoscut din 1935; preşedintele Tribunalului Poporului(1945-1946), secretar general al Ministerului Justiţiei (1946-1948), procuror general al R.P.R.(1948-1952), preşedinte al Tribunalului Suprem al Republicii (1954-1967), detaşat ca membru al Curţii Permamente de Arbitraj de la Haga (1967-1973), şef al Colegiului de Jurisdicţie la Curtea Superioară de Control Financiar (1973-1979, pensionat); scriitor şi publicist submediocru sub pseudonimele “Al. Voitin” (cel mai frecvent), “Al. Adamescu”, “Adam Apostol”; decorat cu ordinul “23 August” clasa a III-a în 1964; a prezidat, între alte sute de condamnări ale unor opozanţi ai sistemului comunist, procesele lui Ion Antonescu (1946) şi Iuliu Maniu (1947)”. Eşti un nenorocit, tovarăşe ZOB, repet, căci Voitinovici AL TĂU nu era peltic din cauza … emoţiilor la „procesul” lotului Antonescu, el avea deja stagiu consacrat din 1935 în PCR, fiind selectat personal de Lucreţiu PĂTRĂŞCANU, căsătorit cu Herta Schwamen, eliberată după asasinarea soţului (1956) şi devenită informatoare a Securităţii la Sibiu. În ce-l priveşte pe Voitinovici, la care revin, el a fost şi a rămas tot timpul – aşa cum îl defineşte Generalul (r) Ioan DAN – un … „magistrat” (vezi „Procesul” Mareşalului Ion Antonescu, ed. a II-a, Bucureşti, 2005, p. 117). Istoricii au dovedit şi documentele au confirmat integral că, la „procesele” loturilor Antonescu (1946) şi Maniu (1947), Voitinovici a fost la dispoziţia celor de „sus” (cf. M. D. Ciucă, Procesul Mareşalului Antonescu. Documente, I, Bucureşti, 1995; I. P., „Zydokomuna”, ediţia decembrie 2012, disponibilă şi pe Internet), deci a funcţionat la discreţia regimului criminal de la Bucureşti, cum l-a definit chiar Raportul Tismăneanu. Şi, dacă-i vorba de crime, tovarăşe ZOB, să mă laşi pe mine să vorbesc! Nu ştii, matale, CE şi CUM … Am zis, deci am hotărât! – KOBA /ЌОБА
nu-i exclus ca la NURNBERG Antonescu sa fi fost gratiat! pentru ca americanii l-au gratiat pe MIKLOS HORTY,desi cat a fost regent in Ungaria, evreii au fost deportati si ucisi la Auschwitz.
Insa pe Szalasi l-au spanzurat la Budapesta.
Oricum istoria este foarte criminala.Aceasi evrei stalinisti au fost epurati incepand cu 1958-1964 din cadrul PCR PMR si Securitate,iar apoi au plecat in Israel si America,ori EUROPA LIBErA dandu-se ANTI-COMUNISTI vezi Doamne!