 gelu360 aprobate gelu_aramianu@hotmail.com 88.94.172.0
Incet, incet, incet intr-un an de zile ne-am apropriat de Butonul Rosu care va fi activat foarte curand. Pentru ca SATAN USA, SATAN NATO si SATAN UE conduse de khazarii setosi de sange vor efectiv sa distruga Rusia pentru a-i fura bogatiile si a-i elimina pe rusii ortodocsi cu bisericile si manastirile lor cu tot de pe fata Pamantului, De un an de zile cele 3 entitati satanice ce conduc Occidentul i-au indopat åe urcacani cu arme de sute miliarde de dolari care vor continua sa-aprovizioneze in speranta ca Rusia va fi ingenuchiata asa ca Kievul va primi o nucleara tactica dupa care si Warsovia una strategica. Scapa cine vrea Sfântul si Bunul Dumnezeu sa scape. Amin. |
5 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Dar si Norvegia este in NATO! :))
You ask yourself how risky the use of the nuclear arsenal will be for the sender at a given moment? In the more distant future, towards the end of the conflagration, two factors will appear saving humanity from their plan of total destruction:
1. stones or the meteorite factor;
2. volcanoes or the factor of mega eruptions.
These two factors will mark the era of the unpredictable or impossible to predict ecosystem. In the presence of these two factors, launches will be impossible even at distances of 10 kilometers because this unpredictability itself will change military tactics so that people will not risk their lives to venture to make such launches and they will be forced to give up nuclear weapons. Why will they think of using the arsenal at the end of the war? Not because they want to protect us, because in the end they are not being protected either. They think this is because they think they are too confident in themselves and their technology. For them, technology is everything and that’s why they think they are demigods and because they are too confident they will eventually use these things. They don’t even think carefully about mega-businesses theirs, not even their knowledge. No. The mega-airs of power and the belief in technology make them so confident, but to the same extent historically stupid. You have never seen a missile run after a man like Stan and Bran. S and only for these reasons.
Va intrebati cum va fi cu risc folosirea arsenalului nuclear pentru expeditor la un mimoment dat?In tmpurile viitoare mai indepartate.spre finalul conflagratiei vor aparea doi factori salvatori pt omenire de la planul lor de distrugere totala:
1.pietrele sau factorul meteoritic;
2.vulcanii sau factorul eruptiilor mega.
Acesti doi factori vor marca era ecosistemului imprevizibil sau imposibil de pronosticat.In prezenta acestor doi factori lansarile vor fi imposibil de efectuat chiar si pe distante de 10 kilometri pentru ca insasi imprevizibilitatea aceasta va schimba tactica militara astfel ca oamenii nu isi vor risca viata sa se aventureze in a face astfel de lansari si vor fi siliti sa renunte la armele nucleare.De ce vor gandi sa foloseasca arsenalul la sfarsitul razboiului?Nu pentru ca vor sa ne protejeze,pt ca pana la urma nici pe ei nu se protejeaza.Ei gandesc asta pentru ca se cred prea siguri pe ei si pe tehnologia lor.Pentru ei tehnica e totul si de aceea se cred semi-zei si de prea increzuti ce sunt vor uza de astea la urma.Ei nu gandesc cu precautie nici la mega-afacerile lor,nici la inavutire.Nu.Mega-aerele puterii si credinta in tehnologie ii face asa siguri pe ei dar in aceeasi masura istoric de prosti.Nu ati mai vazut niciodata o racheta sa fuga dupa om ca la Stan si Bran.Om mai vedea si numai de-astea.
Va rog nu mai pomeniti de nucleare.Nu e vremea nuclearelor nici acum nici anii ce vor urma.Cand se va termina 80 la suta din omenire cu cele clasice conventionale sau neconventionale atunci cred ca vor trece la nucleare pt ca si povestea cu nuclearele tot ;upta cu Creatorul este.Vor uza spre final cu ele cand vor vedea miracole mari la tot pasul in care Dumnezeu le va arata cu ce minuni mai presus de fire va tine un om in viata si atunci ei,nebunii in ura lor satanica fata de Creator si creatia Lui vor uza de aceste arme cu tendinta de a distruge complet omenirea fara sa stie,dracii ca cu armele acelea Dumnezeu va invarti butonul si practic vor muri ei si nu oamenii care vor mai fi ramas prin speciala interventie dumnezeiasca.Si practic ce va fi?Ecosistemul insusi ii va distruge pe cei care vor uza atunci de nucleare pentru ca timpul razboiului gatandu-se,tot arsenalul care se va folosi de atunci incolo spre distrugerea umanitatii se va indrepta ca o sulita intoarsa din zbor spre expeditor ucigandu-l.
Sa vorbim putin acum despre instrainare,pt ca deportarile ce sunt?Nu sunt instrainare?
Da.Instrainarea.Asemanatu-te-ai cu Hristos cu instrainarea.Nu ai mintea imprastiata.Cu instrainarea te-ai rupt de toate legaturile firii si singurul dor e imparatia cerurilor.Oare acei oameni homless nu au instrainarea?Cei din azile nu au instrainarea?Cei din catunele parasite nu o au?Cei plecati in strainatate nu o au?Au ei mangaierea rudelor?Nu.Cei din palatele regale unde traiesc singuri in inima lor si ceilalti ii trateaza drept „rezerve”,”spare” nu au instrainarea?Cei care se vor retrage in catacombe si in crapaturi,pesteri nu vor avea instrainarea?Cei care au adormit in gulagul romanesc,in gulagul siberian intemnitati sau ne-intemnitati nu au avut ei oare aceasta?Femeile si copiii ukraineni veniti aici nu au aceasta cand se stie ca de sotii lor,taticii lor ramasi pe front nu se mai stie nimic?
Copiii cand pleaca de la parintii lor hulpavi,lacomi,egoisti,nedrepti si oropsitori ai propriilor copii nu au aceasta?Au.Si cate forme nu are aceasta instrainare.Cine nu este mai strain pe lume decat cel care pentru ca a ales calea virtutii e batut,jignit,batjocorit,tratat ca pe un rau,vorbit de rau la toti si oriunde de nimeni altii decat de rudele lui?Si nimeni nu il crede din cauza barfelor rudelor si ce durere si instrainare pe lumea asta nu e mai mare decat asta?
SUNT RELAȚIILE SUA-GERMANE ÎNDREPTATE CĂTRE MĂRI TURBATE?
De Suzanne Loftus
La un an de la invazia Ucrainei de către Rusia, alianța transatlantică pare revitalizată și mai puternică ca niciodată. O componentă semnificativă a acestui lucru a fost relația strategică dintre SUA și Germania. Dar, din cauza tensiunilor economice și geopolitice din ultimele 12 luni, parteneriatul ar putea naviga în mările agitate.
De la invadarea Ucrainei de către Rusia în urmă cu un an, Occidentul a impus Rusiei sancțiuni fără precedent, inclusiv asupra sectorului său energetic. Începând cu anii 1980, Germania s-a bazat pe gazul rusesc ieftin pentru a-și furniza marea producție industrială. Jumătate din producția economică a Germaniei și aproape două treimi din locurile de muncă ale țării se află în „mittelstand”-ul țării, sau cele 2,6 milioane de întreprinderi mici și mijlocii, cu o capacitate limitată de a răspunde la creșterea bruscă a costurilor de producție. Astfel, Germania a fost deosebit de dificil să facă față impactului întreruperii bruște a aprovizionării cu energie a Rusiei.
În timp ce Germania se confruntă cu o probabilă recesiune și o scădere a nivelului de trai, Statele Unite au vândut Germaniei gaze naturale lichefiate scumpe pentru a înlocui gazul natural rusesc și au profitat substanțial de pe urma acestui lucru. Nevoile de GNL ale Europei sunt estimate să crească cu 150% din 2021 până în 2040. În timp ce GNL din S.U.A. ajunge deja la niveluri record, va fi nevoie de mult mai mult pentru a reechilibra piețele europene de gaz.
Costurile asociate cu această dependență crescută de gazul lichefiat vor avea un efect profund asupra competitivității industriilor europene. Germania și Franța au acuzat SUA că au profitat de pe urma războiului în detrimentul europenilor. Ministrul francez de Finanțe, Bruno Le Maire, a avertizat împotriva conflictului din Ucraina care are ca rezultat dominația economică a SUA și o Europă slăbită, declarând că este inacceptabil să lase SUA să exporte GNL la un preț de patru ori mai mare decât cel vândut în interiorul țării.
În plus, președintele american Joe Biden a lansat Legea de reducere a inflației, menită să combată schimbările climatice, regenerând în același timp industria și infrastructura din SUA. În timp ce măsurile de sprijinire a industriei americane sunt de înțeles din motive interne, politicile sale protecționiste riscă să facă necompetitive secțiuni cheie ale industriei europene. Industria auto din Germania este deosebit de vulnerabilă la acest act.
IRA impune cerințe ca tehnologiile verzi, cum ar fi vehiculele electrice, să aibă piese fabricate în SUA. De asemenea, promite subvenții mari pentru hidrogenul verde, stimulând producătorii europeni să-și transfere afacerile în Statele Unite.
Acest lucru se aplică în special industriilor mari consumatoare de energie, care încep deja să-și relocalizeze producția în străinătate din cauza costurilor mai mici cu gaz și electricitate. Preocupările germane cu privire la pierderea competitivității întregii economii și la dezindustrializare se vor intensifica cu siguranță.
De-a lungul acestui an trecut, administrația SUA, urmată de Secretariatul NATO și unele guverne europene, a făcut declarații politice îndrăznețe către oameni ca acest război fiind o luptă globală între democrație și autocrație. Pofta reînnoită din spatele acestei lupte ideologice include noi tactici, cum ar fi „friendshoring”, prin care democrațiile investesc în țări care își apropie mintea, reducând în același timp dependența lor de autocrații.
Aceasta constă, de asemenea, în redirecționarea lanțurilor de aprovizionare către țări „sigure” din punct de vedere politic și economic pentru a evita eventualele perturbări. Astfel de politici sunt motivate de șocurile asupra economiei globale ca urmare a pandemiei de COVID-19 și a invaziei Ucrainei de către Rusia. În ciuda acestor noi amenințări percepute, acțiunile Statelor Unite și ale Germaniei prezintă o discrepanță puternică cu declarațiile și angajamentele lor politice unul față de celălalt.
IRA nu include măsuri de extindere a protecției sau subvențiilor aliaților și trimite un mesaj protecționist prietenilor Americii din străinătate. UE și-a dezvăluit, la rândul său, Planul Industrial Green Deal, propriul său plan de acordare a subvențiilor pentru energie verde menit să stimuleze competitivitatea industriei europene pe fondul protecționismului american și al prețurilor ridicate la energie.
În timp ce disputele comerciale nu sunt cu totul noi între UE și Statele Unite, acest „tit-for-tat” actual privind subvențiile verzi ar putea semnala o nouă eră a protecționismului, care afectează legăturile globale, comerțul internațional și colaborarea într-o perioadă tensionată din punct de vedere geopolitic.
De asemenea, contrar principiilor „friendshoring”, Germania pare să-și fi sporit dependența față de China, la preocuparea Statelor Unite și a altor națiuni occidentale. În noiembrie anul trecut, cancelarul german Olaf Scholz a vizitat Beijingul cu o delegație de afaceri a unor corporații importante din Germania.
Acest lucru simbolizează interesul continuu al cancelariei de a urmări relații economice strânse cu China, în ciuda faptului că guvernul de coaliție al lui Scholtz este profund divizat cu privire la politica Germaniei în China. Industria auto a țării depinde în special de China, deoarece Volkswagen se bazează pe piața chineză pentru cel puțin jumătate din profituri. În 2022, Germania a investit un record de zece miliarde de euro în economia chineză.
Pentru a înrăutăți lucrurile, un raport-bombă al lui Seymour Hersh a sugerat recent că SUA ar fi putut fi în spatele bombardamentelor pe conducta Nordstream de anul trecut. Investigațiile anterioare ale guvernelor suedez, german și danez au dezvăluit că incidentul a fost într-adevăr un act de sabotaj al unui actor de stat, dar că făptuitorul era încă necunoscut. Câteva luni mai târziu, a urmat un raport al Washington Post care afirmă că nu s-au găsit dovezi că actul a fost comis de ruși, lăsând publicul să se îndoiască cine ar putea fi cu adevărat făptuitorul.
Guvernul german nu a reacționat la acuzațiile lui Hersh, cel puțin public. Mass-media germană a reacționat cu întârziere la articolul lui Hersh, dar numai pentru a o respinge fără o investigație serioasă. Acest lucru sugerează unul dintre două lucruri: fie germanii nu cred că acuzațiile sunt adevărate și pur și simplu le ignoră, fie sunt incapabili din punct de vedere politic să facă declarații negative, având în vedere situația geopolitică de confruntare în care se află Occidentul astăzi.
Dacă acuzațiile lui Hersh se dovedesc adevărate, acest lucru ar indica că SUA ar fi putut simți nevoia să „țină Germania la linie” în mijlocul atacului Rusiei în Ucraina de teama că va continua pur și simplu să-și obțină aprovizionarea cu gaz atât de necesară din Rusia. Și dacă este adevărat, ar indica că relația de bază care a fost o componentă importantă a puterii SUA în lume din 1945 se află pe motive mult mai șocante decât se arată în exterior.
La un an al războiului din Ucraina, secretarul de stat al SUA Anthony Blinken, în întâlnirea sa cu omologul său Wang Li la Conferința de Securitate de la München, susține că China ia în considerare trimiterea de ajutor letal Rusiei.
Chinezii nu au făcut nicio declarație oficială de acest fel, dar dacă vor urma într-adevăr această cale, Statele Unite vor simți fără îndoială nevoia să răspundă.
Unele dintre aceste răspunsuri ar putea include aplicarea de sancțiuni împotriva Chinei, consolidarea aderării stricte la regimul de sancțiuni împotriva Rusiei, creșterea ajutorului militar al SUA pentru Taiwan sau creșterea poziției de securitate a SUA în Asia.
În lumina preocupărilor economice ale Germaniei, Statele Unite ar putea avea dificultăți în obținerea sprijinului necesar în rândul aliaților săi transatlantici pentru a fi la fel de dure cu China pe cât și-ar dori să fie. Pe măsură ce acest război escaladează cu o mai mare implicare potențială a Chinei, forțarea Germaniei să aleagă o parte va fi un adevărat test pentru relație.
Un lucru este totuși clar, dacă Germania ar întrerupe brusc legăturile economice atât cu Rusia, cât și cu China într-un timp atât de scurt, țara va fi pe o cale sigură către autosabotarea economică, în special în fața protecționismului american reînnoit.[1] Cât de departe este dispusă Germania să meargă de dragul valorilor și al considerațiilor geopolitice rămâne de văzut, dar relația dintre SUA și Germania s-ar putea confrunta cu provocări dificile pe viitor.
Disponibilitatea guvernelor europene liberale de a urma exemplul Americii în ultimii doi ani a datorat mult faptului că un președinte democrat se află la Casa Albă. În cazul în care o figură non-atlantică similară cu Donald Trump va reintra în Președinție în doi ani, aceasta ar putea slăbi grav relația, chiar dacă preocupările economice tot mai mari în Germania cu privire la pericolele pentru industria germană determină guvernul german să adopte o poziție mai dură împotriva SUA. presiune pentru izolarea Chinei.
Aceștia sunt factori importanți de luat în considerare atunci când ne gândim la aniversarea unui an de la invazia Ucrainei de către Rusia și decidem cum să ducem acest conflict la încheiere înainte de a risca o escaladare mai mare și o confruntare geopolitică mai mare.
Pe măsură ce acest război escaladează cu o mai mare implicare potențială a Chinei, forțarea Berlinului să aleagă o parte va fi un adevărat test pentru relația cu SUA.
Sursa: https://responsiblestatecraft.org/2023/02/24/one-year-later-are-us-german-relations-headed-toward-rough-seas
NT:
1. A se observa ca doctrina ultra protectionista a SUA pornita de Trump este inca in plina desfasurare si sub guvernarea Biden.
Traducerea: CD