Plînsul după Traian Băsescu
30 martie 2022, Cornel Nistorescu
Un plînset jurnalistic acoperă o mare parte din mass-media. Parcă am fi la moartea unui lider coreean, cînd toate cucoanele și toți tinerii erau obligați să-și smulgă părul și să se dea cu capul de pereți.
Elena Udrea, după verdictul pentru Băsescu: Marș!
Ni se întîmplă și nouă la fel?! După vînzarea flotei, după dezastrul de la CFR, după afacerea Nana, după restituirile cu prioritate sau după afacerile cu energie electrică și cu terenuri, după declarațiile mincinoase date de nenumărate ori într-o carieră politică, țara este împinsă pe nedrept în situația de a-l plînge pe Traian Băsescu mai ceva decît pe un erou tragic. Asta în ciuda faptului că este vorba despre o lege și despre o sentință definitivă!
Securistul Băsescu la decontul final
Ce ne facem, fraților? Îl plîngem și noi și ducem toată populația României la mintea lui Ciutacu și a Elenei Udrea, a lui Niels Schnecker, băgat și el la greu în spălări de bani, a Elenei Drăghici și a lui Dan Andronic (mintea ca mintea, dar banii și procesele!) și a încă vreo cîțiva deveniți peste noapte (motivate sau păcăliți) bocitori și bocitoare de serviciu?
Ce facem? Înecăm țara într-o atitudine de melodramă ieftină cînd este vorba de o grosolană și repetată încălcare a legii? Este vorba despre un personaj politic vinovat că a mutilat societatea românească vreme de două decenii și care este o oglindă fidelă a lumii noastre politice din aceste trei decenii.
O nouă lovitură în plin pentru Băsescu
Omul are deja nenumărate plîngeri penale pentru diverse. Iar acum încă una pentru fals în declarații în formă continuată. Din 2000, de cînd a candidat pentru funcția de primar general al Capitalei,Traian Băsescu tot declară pe proprie răspundere că n-a colaborat cu Securitatea. În 2004, cînd a candidat la Primăria Capitalei pentru a doua oară, a scris iar și a semnat, apoi, în același an, a fost obligat să declare pentru a putea candida pentru funcția de președinte al României. În 2009, a declarat fals pentru a patra oară, iar în 2016 cînd a candidat pentru Senat și, în 2019, pentru Parlamentul European, a mai adăugat două declarații în fals, dovedind o tenacitate infracțională ieșită din comun. Ne aflăm în fața celei mai cumplite fraude în declarații pe proprie răspundere, comisă de un demnitar român! Ce flota, ce afacere Nana, ce Elena Udrea cînd prin declarații frauduloase același personaj a deschis porțile tuturor demnităților publice, pînă la cea mai înaltă!
T. Băsescu începe să simtă urmările deciziei ICCJ
Sigur, pe tot acest traseu infracțional, există o problemă. Cel puțin una, dacă nu zeci! Traian Băsescu și-a bătut joc de nenumărate ori de o prevedere legală fără să se întîmple nimic și fără să sufere nicio consecință. Cum a fost posibil, cînd încă înainte de a fi ales ca primar general al capitalei existau indicii că el a fost racolat de Securitate încă de cînd era elev la Institutul de Marină Mircea cel Bătrîn din Constanța? Demersurile lui Mugur Ciuvică au scos la iveală și alte indicii. Și cu toate acestea, instituția publică îndrituită să cerceteze cazul a ocolit probele și dosarul personajului. Sunt mărturii că la CNSAS existau dovezi încă din 2006 privind colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea. Și cu toate acestea, CNSAS a evitat cercetarea cazului. Abia după înlocuirea Germinei Nagîț de la Direcția de investigații a CNSAS dosarul Băsescu, ținut la păstrare cu aerul de uitat și ignorat, a fost scos la iveală și dus la sentința definitivă de astăzi. Ne aflăm în fața unei disfuncționalități dacă nu cumva a unei fraude comise sub umbrela CNSAS. După toate aparențele, ar putea fi vorba despre un refuz al datoriei, de un abuz în serviciu care ar putea fi incriminat în baza Legiii 78/2000, cea care la art. 12, indice 2, descrie situația în care i se creează unui terț un avantaj material. Pentru Germina Nagîț și pentru toți cei implicați în dosirea probelor din dosarul lui Traian Băsescu, reproduc un paragraf de lege care ar trebui să-i pună serios pe gînduri.
Art. 12. – Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:
a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
Și mai sunt cîteva legi care s-ar putea să le creeze uriașe probleme pentru perioada următoare.
Autovictimizarea este concepția victimizării într-un cartier dintr-o varietate de motive, cum ar fi justificarea abuzului față de alți vecini, manipularea de către alții sau necesitatea atenției .
Psihologii şi chiar psihiatrii ne vorbesc despre cum anumiţi indivizi practică victimizarea cu scopul precis, chiar dacă şi numai subconştient, pentru a obţine avantaje de la cei cărora le induc sentimentul de vinovăţie şi de a-i face pe aceştia, astfel, slujitorii lor.
Şi, de multe ori, „vinovaţii“ sunt victimele reale ale victimizaţilor.
În multe cazuri suferinţa nici nu a existat, ci este doar o predispoziţie a personalităţii privind modul de a-şi privi viaţa, predispoziţie transmisă de la ancestori (înaintaşi, părinţi, fiind preluată fie genetic, fie cultural, prin exemplu).
Procesomanii sunt şi ei, adesea, invocând atacuri şi persecuţii la adresa lor, tot nişte meşteri ai victimizării, care, exagerând în rău tot ce li se întâmplă, au învăţat sau încă caută căile câştigului uşor prin acuze şi revendicări.
Victima care se joacă (de asemenea cunoscut ca si jucând victima, cardul victimei, sau auto-victimizare) este fabricarea sau exagerarea victimei dintr-o varietate de motive, care să justifice abuz al altora, la manipula altele, a strategie de coping, căutarea atenției sau difuzarea responsabilității.
Față de alte popoare care practică politica auto-victimizării, la evrei (mai ales) această politică nu este ceva doar la nivel subconstient sau intuitiv, are rădăcini mai adânci: psihologic, prin permanenta auto-victimizare, evreii incearcă să abată atenția lumii și a lumii creștine în special de la cea mai mare crimă, Răstignirea lui Iisus Hristos. Auto-blestemul, ca pedeapsă a Sfântului Duh asupra iudeilor (“Sângele lui asupra noastră și asupra copiilor nostri”), este implacabil, îi urmărește de două mii de ani (așadar, cred că închinarea la Zidul Plângerii este un grav păcat împotriva Duhului Sfânt, care din câte stiu nu se iartă!. Aviz și pentru domnul George Simion, cu dragostea lui reală sau nu față de Israel. De iuda Traian Basescu și alții care sși-au pus tichia pe cap și au pupat bălos infamul zid, ce să mai spunem!). Iar “viermele neobosit” care roade în conștiința colectivă iudaică nu poate fi liniștit decât ori prin pocăință sinceră pentru crima comisă. Dar ei mânați de la spate de “tatăl minciunii” încearcă asta zadarnic printr-o ură și mai mare față de cei care îndrăznesc să spună Adevarul sau prin această perpetuă auto-victimizare. Ei știu că noi știm că ei știu ce crimă au comis.
Şi să te victimizezi ca evreu, o practică constantă, dovadă că infractorii evrei de după 1990 au stat foarte rar şi foarte puţin, mai degrabă deloc, în închisori în România.
Exemple: preşedintele Ion Iliescu l-a graţiat înainte de Paştele lui 2004 pe israelianul infractor Aharon Schwarz, care, în urmă cu ceva ani înainte, furase 200 de mii de dolari de la Banca Română de Dezvoltare (încă românească la data furtului). Acesta, însă, s-a victimizat apoi, acuzând România, deşi fusese iertat de efectuarea pedepsei meritate şi ar fi trebuit să fie recunoscutor. Aharon Schwarz, ca un evreu standard permanent auto-victimizat, dă statul român în judecată la CEDO pentru cele mai năstruşnice abuzuri pe care le-ar fi îndurat în puţinele zile cât a stat totuşi la închisoare şi, culmea, deşi îi sunt respinse majoritatea acuzelor, prin hotărârea CEDO primeşte 12 mii de euro despăgubiri din partea României pentru că nu l-a vindecat de râie (scabie) în penitenciar. Vedeţi „Cauza Aharon Schwarz împotriva Români
Nemțeanul” Laufer, delir de autovictimizare:
Iohannis nu m-a numit pentru că sunt evreu
Astăzi, în anul 2018, am fost respins de către preşedintele României, Klaus Iohannis. Sunt îngrijorat de motivele reale care au stat la baza respingerii mele, atunci când m-a refuzat în funcţia de vicepremier şi ministru al Dezvoltării, fără să motiveze această decizie, ceea ce este neconstituţional. Consider că refuzul preşedintelui Iohannis, în ceea ce mă priveşte, este un nou act de antisemitism şi vreau să atrag atenţia asupra fenomenului neîncetat de antisemitism pe care l-a demonstrat în ultimul an preşedintele Klaus Iohannis. Aşa cum se ştie, domnul Iohannis a avut mai multe ieşiri împotriva evreilor şi declaraţii antisemite. A refuzat şi blocat numirea unui ambasador în Israel, dorind pe această cale să saboteze relaţia dintre România şi Israel. Totodată, vă pot spune că a contribuit inclusiv la sabotarea şedinţei de guvern comune care trebuia să aibă loc între Guvernul israelian şi cel român”, a spus Laufer.
Declarația isterică a lui Laufer a fost desființată chiar de președintele Institutului Elie Wiesel.
3. O familie de evrei, care calatorea din Franta spre Israel, sustine ca un granicer german „i-a umilit”, scupiandu-le in pasapoarte si facand cu mainile gesturi ce sugerau ca ii impusca, informeaza ynetnews.com. Michael si Dvora Sitbon au declarat ca, in timpul escalei facute in Germania, ei si cei patru copii au fost supusi unui tratament degradant si rasist de catre unul dintre ofiterii germani de la punctul de frontiera.
Cei doi Sitbon au declarat ca incidentul a fost observat de o singura persoana, care este martorul lor.
„M-am confruntat cu antisemitismul si in trecut. Franta nu duce lispa de asa ceva. Insa n-am sa tac in legatura cu acest incident. Il vom da in judecata pe ofiter, chiar daca va trebui sa-l confrunt. Nu voi putea sa-i uit fata. Avea o tunsoare precum cea a lui Hitler”, a declarat Michael.
Ambasada germana din Israel a fost informata in legatura cu incidentul.
De ce sa nu putem fi in dezacord cu evreii? astia numai bani vor, si nenumarate avantaje. sa se care la ei in israel si sa taca din gura jegosii…ca stiu numai sa escrocheze popoarele in interiorul carora sunt. daca mi se pare ca exagereaza cu holocaustul lor, care e problema? e democratie,si am tot dreptul sa spun asta. toti se rusineaza cand vine vorba de holocaust…dar romanii si tiganii care au fost omorati in lagare? eu sunt roman si ma doare undeva de evrei, noua ca popor nu ni s-a recunoscut nimic in aceasta privinta. asa ca sa ne mai scuteasca evreii de tampeniile lor. ce a fost a fost. ce tot cer atatia bani
Citez : „Parca am fi la moartea unui leader coreean, cand toate cucoanele si toti tinerii erau OBLIGATI(s.m) sa-si smulga parul (de pe cap) si sa se dea cu capul de (toti) peretii”.
Inteleg ca autorul lasa sa se interpreteze ca se refera la nord-coreeni care chipurile ar fi indobitociti de comunisti si de Kim Ir Sen si urmasii, de a se comporta asa.
Cred ca adevarul nu este pe la mijloc ci chiar mai departe de aceasta varianta. Pe ce ma bazez ? Urmaresc cu interes seriale (sud) coreene, in special cele istorice, cu subtitrare in limba romana, in care se vede ca daca un lider sau un rege de-al lor moare, tot poporul il jeleste, indiferent daca acest rege a fost un odios sau un bland. Scenele sunt aceleasi indiferent daca se petrec in timpul celor trei regate ale lor (Goguryeo, Silla si Baekje) din primul mileniu e.n. si chiar ulterior in perioada Joseon(Chosun), pana la invazia japoneza de la inceputul sec XX. Tot poporul plangea moartea regelui lor, indiferent daca a fost un rege bun sau rau.
Asa este traditia la coreeni, sa-si planga mortii, nu le-a bagat in cap comunismul chestia asta. Este educatia lor, rezultat de la invataturile lui Mencius si Confucius si ulterior de la Budha.
PS-1. Nu cred ca cinematografia sud-coreana este aservita celei din nord ca sa le sustina jalea exprimata la moartea unui conducator.
PS-2, Spre deosebire de ei, noi nu jelim conducatorul mort ci chiar ne bucuram cum a fost cazul la executia familiei Ceausescu, cand oamenii scandau plini de bucurie : Ole, ole, ole, Ceausescu nu mai e ! Cred ca d-aia nu ne ajuta Dumnezeu, pe noi neamul romanesc, pentru ura pe care multi o poarta in suflet, o prea multa ura. Parerea mea, scuze daca nu-i asa !
Demnitatea lui Traian Basescu a fost salvata inr-un cartel politic de toata jena in care l-am scuipat , am trecut prin abuzuri si nu am avut parte de Inspectia judiciara , de SIIJ, de CNCD sau de avocatul poporului. Procurorul Nita teodor a acoperit o tentativa de omor din 2001 cand cu o lista de firme de la sindicatul marinarilor am ajuns in Tritonul clanului Basescu. Cu CV-ul in mana sefa de acolo a dat drumul la doi caini dog german si radea in batjocura cand eram la un pas de moarte….. Mai tarziu cu prabusirea cladirii hidroavionului Getta l-am avut aici si pe Dutu Stelian PDL sef Consiliu Judetean Constanta care mi-a spus in fata ,,Adriane, aici fiecare e cu afacerile lui.” Pentru asa ceva am carat zeci de tone de moloz noapte de noapte in cate 40 de caldari pe noapte dupa ce o masina a primariei a intrat in mine de era sa-mi rupa genunchii – am schiopatat o saptamana pentru ca bara din fata mi-a intrat in genunchi. Sunt multe….
Mai tarziu Traian Basescu a condamnat comunismul doar dupa ce au fost furate din arhive toate dosarele arhivate de tatal meu in anii 50 . Avea o retea de ofiteri de Securitate prin care a arhivat sute de dosare in secret pe cele mai grele cazuri care au fost furate dupa 1989….
Sunt multe de spus, dar dupa proces ca sa vezi ce mizerii sunt astia , am fost atacat la munca in folosul comunitatii cu cei de la probatiune de fata si s-a acoperit totul. Am fost desfigurat si luat cu ambulanta si s-a acoperit totul si am avut batausi MMA in firmele mafiei lui Basescu si s-a acoperit totul. Trec zilnic prin presiuni la nivel de crima in si prin familie pentru linistea lui Basescu la nivel de crima. Am fost batut , batut cu ochelarii sparti sau sac de box in pumni si in picioare si s-a acoperit totul pentru linistea lui Basescu.
Cu o singura foaie de hartie la Inspectia judiciara sau cu corpul de control al guvernului se termina tot linsajul si am fost adus la sapa de lemn si astazi excrocat cu o propietate de 180000 de euro in Piata Grivitei. Pentru o singura foaie de hartie mi-au facut pulbere cariera , sanatea , am pierdut niste ani la pensie si am fost linsat si sunt linsat in continuare in timp ce Traian Basescu face pe desteptul pe Romania TV. Am fost linsat in batjocura si in ura. In inselaciune si la un nivel de batjocura incat cand eram in fata comisiei de doctori, una din doctore s-a ridicat si a parasit sala fara sa spuna un cuvant scarbita de ura si de batjocura prin care treceam.
Vrei sa stii cu ce s-a acoperit tatal meu? Tatal meu a fost seful informatiilor in Directia de Graniceri care nu a dat Banatul sarbilor si care i-a ars pe mosadisti – dosarele legionarilor incepand de la legionarii parasutati, Ogareanu, Arnautoiu pana la toate gruparile din munti cand mosadistii alergau dupa despagubiri de aiurea fara acte si pe acte falsificate de Securitate pentru retragerea sprijinului acordat de NATO anticomunistilor din Romania….
Din 1997 tatal meu s-a trezit cu un secretar de stat de-al lui Emil Constantinescu care venea cu carti cu dedicatii si cu sacosi pline cu toate bunatatile. Cand il vedea tatal meu spunea ,,Lasa-i Adriane sa-si faca numarul ca daca nu vin ei cu ceva mai inteligent.” Asa a spus pentru ca veneau sefi de servicii secrete cu amenintari ca sa-si tina gura pe furturile de dosare din arhiva Securitatii si pe falsificare de istorie – ,,Memorialul durerii ” …..
Acest secretar de stat a fost preluat personal de Traian Basescu in PDL si i-a tiparit toate cartile ani de zile si la condamnarea comunismului iarasi m-am trezit cu el pe cap iarasi cu carti cu dedicatii si cu sacosi pline pana cand mama a facut o furie si l-a dat afara.
Traian Basescu a condamnat comunismul cu fosti secretari de stat din CDR preluati de PDL care mergeau la familiile fostilor sefi din Securitate cu sacosile pline si cu carti pe ,,Memorialul durerii” de era sa fac infarct prima oara.