Chinezării plăcute

De fapt nu este vorba de neintelegere, ci de rea vointă in a prezenta prin propagandă lucrurile atfel ca să se dezinformeze lumea.
In Vest, SUA, Anglia, Australia cat si in alte tări imperialiste se studiază intens istoria si cultura tărilor cotropite sau care urmează să fie demonizate si apoi cotropite de Plosnita Financiară Internatională. Sunt zeci de asemenea institute dedicate studiului culturii, religiilor si politicilor acestor tări.
Tom Harper, care este lector în relații internaționale la Universitatea din East London, tocmai ne prezinta mai jos un exemplu edificator. Apologeticul său articol vine parcă să scuze pe imperialisti pentru necunoasterea politicii externe chineze de parcă Ignoranta ar conta pe undeva ca scuză. Dar in fapt existenta acestor Institute de de studii ale Chinei sunt o dovada a perfidiei talmudice ce dirijează cursul globalist. Insăsi functia autorului il contrazice.

NEINTELEASA POLITICĂ EXTERNĂ A CHINEI ÎN VEST
– Cinci lucruri pe care Occidentul le greșește periculos de mult cu privire la viziunea asupra lumii și ambițiile globale ale Chinei
De Tom Harper – 3 octombrie 2023

Politica externă a Chinei nu este la fel de amenințătoare pe cât este adesea descrisă în Occident.

Capacitatea Chinei de a surprinde politicienii occidentali a fost demonstrată recent, când liderul chinez Xi Jinping a lipsit în mod neașteptat de la summitul G20. Au existat câteva motive pentru care acest G20 ar fi putut fi mai puțin important pentru Xi, inclusiv influența crescândă a parteneriatului BRICS (Brazilia, Rusia, India și China).

Dar adesea reacțiile occidentale la o decizie chineză pot veni din lipsa de înțelegere a motivațiilor Beijingului.

O cunoaștere mai profundă a Chinei ar ajuta Occidentul să interpreteze mai clar acțiunile Beijingului, util într-un moment în care mulți analiști văd China ca un potențial contestator al SUA ca putere mondială dominantă.
Având în vedere acest lucru, iată cinci lucruri pe care Occidentul le greșește adesea cu privire la politica externă chineză:

1. Nu este o mare chestie
În mass-media occidentală, politica externă chineză a fost adesea văzută ca o mare schemă pentru a asigura conducerea mondială. O astfel de imagine a fost populară în rândul politicienilor occidentali, cum ar fi guvernatorul Dakota de Sud, Kristi Noem, care a susținut că China are un „plan de 2000 de ani pentru a distruge SUA”.[idioata nu stie ca SUA abia exista de 250 de ani – NT]

Cu toate acestea, politica chineză nu este chiar intriga labirintică pe care a fost adesea prezentată de propaganda iudee. Un exemplu în acest sens poate fi văzut în „diplomația Războinicului Lup”, care a fost adesea interpretată ca o strategie calculată și pe termen lung de agresiune chineză împotriva liderilor occidentali.

Dar un alt mod de a privi diplomația “Wolf Warrior” este un răspuns oportunist la retorica belicosă a administrației fostului președinte american Donald Trump, precum și o necesitate de a răspunde naționalismului exagerata si fals. Arătarea liderilor chinezi „vorbând dur” cu omologii lor străini joacă, de asemenea, bine cu un public intern sătul să tot vada fetele umile ale diplomatilor chinezi la intalnirea cu diplomatii tarilor mari.

De asemenea, inițiativele chineze mai mari, cum ar fi Inițiativa Belt and the Road (BRI), care oferă ajutor și finanțare țărilor africane și sud-americane pentru a crea noi infrastructuri, ar putea fi, de asemenea, create ca răspuns la evoluțiile externe, în special pivotul SUA. spre extinderea influenței sale în Asia, din 2010.

Politica externă chineză a fost în mare măsură concepută ca răspuns la evoluțiile recente, mai degrabă decât să fie o schemă de dominație chineza pe termen lung.

2. China se ocupă cu tact de democrații
O altă teamă comună este că Beijingul a încurajat ascensiunea autoritarismului politic în alte țări. Modelul chinez de dezvoltare economică a crescut temerile că China ar încerca să-și răspândească sistemul politic dincolo de granițele sale naționale.

Însă, unii dintre cei mai mari susținători ai modelului Chinei au fost elitele politice din națiunile în curs de dezvoltare, multe dintre acestea având o istorie colonială și care apreciază că China oferă o alternativă la Occidentul imperialist în atragerea investițiilor.

Beijingul adoptă în general o abordare laissez-faire față de politica internă a partenerilor săi, nu se amesteca in politica interna a altor tari. China fiind dispusă să se ocupe cu tact de democrații și dictaturi, mai degrabă decât de a-și forța partenerii să se alinieze propriului sistem politic.

3. Rolul Chinei în ordinea mondială
Una dintre cele mai comune descrieri ale Chinei în ultimii ani a fost cea a acesteia ca putere revizionistă care încearcă să răstoarne ordinea mondială bazată pe reguli liberale și organismele internaționale.

O astfel de imagine a fost popularizată de cartea lui Graham Allison din 2017 “Destined for War”, care a avertizat despre o China care încearcă să răstoarne dominația SUA. Prezintă relația China-SUA ca fiind cea mai recentă din șirul lung al relațiilor de mare putere care urmează același model.

Cu toate acestea, în timp ce China dorește să modifice anumite domenii ale sistemului post-Război Rece, în special acesta fiind centrat în jurul SUA și a valorilor liberale, ea nu dorește să răstoarne complet întregul sistem.

De exemplu, China a jucat un rol semnificativ în organismele internaționale consacrate, cum ar fi Națiunile Unite. China a fost, de asemenea, unul dintre principalii beneficiari ai globalizării post-Război Rece, dezvoltarea rapidă a Chinei fiind realizată parțial prin acest model economic.

4. Experiența istorică a Chinei
Una dintre cele mai mari provocări puse de politica externă chineză este că pune sub semnul întrebării multe dintre înțelegerile dominante ale relațiilor internaționale, care s-au întemeiat pe experiențele Occidentului.

Dar China se bazează pe o istorie diferită, una care include propria sa poziție dominantă pe plan internațional, dar și înfrângerea și ocupația sa.
Beijingul face referire la acest trecut când vorbește despre „Secolul umilinței” (1839-1949), o perioadă în care China a fost dominată și ocupată de puterile coloniale.
Această imagine puternică poate aduna populația internă și poate construi o cauză comună cu națiunile în curs de dezvoltare, multe dintre acestea fiind ele însele foste sau actuale colonii.

Epocile de aur din China ale dinastiei Han, Tang și Song (202BC-1279) au influențat și gândirea chineză. Acesta a fost o perioadă de influență culturală și economică uriașă, comerțul cu Asia centrat în jurul Drumului Mătăsii.
Drumul Mătăsii se referă la o rețea istorică de rute comerciale extrem de profitabile care leagă o Chină puternică de restul lumii și obișnuia să-și vândă produsele de secole. Ambițiile sale de a construi o nouă versiune a acesteia pot fi văzute în BRI, care oferă Chinei un „nou Drum al Mătăsii”.

Înțelegând logica din spatele acestor moșteniri, se poate vedea mai clar politica externă chineză.

5. Recursul ajutorului chinezesc
Ajutorul financiar și proiectele de investiții ale Chinei în țările în curs de dezvoltare sunt uneori descrise ca pur și simplu mituind state corupte sau captându-le cu „diplomația capcanei datoriilor”. [Hotul striga: Hotiii!!!]

În timp ce aceste imagini au fost populare în acoperirea mass-media occidentală a politicii externe chineze, ele trec cu vederea rolul țării care primește ajutor în alegerea de a accepta finanțarea chineză și modul în care acest lucru atrage, de asemenea, ca alternativă la pachetele otravite de ajutor occidentale, care în mod tradițional vin cu multe condiții grele si umilitoare legate de guvernare.

Liderul militar și strategul chinez Sun Tzu a subliniat odată importanța cunoașterii inamicilor, precum și pe sine; aceste cuvinte sunt deosebit de pertinente în înțelegerea Chinei de astăzi.

Sursa: https://asiatimes.com/2023/10/china-foreign-policy-grossly-misunderstood-in-the-west

AVIZ: Magazinul Asia Times este un magazin din Singapore, inclinat catre politica Americana, dar care nu poate totusi neglija evidentele chineze fiind in proximitate.

Traducerea: CD

Recomandarea lui Sun Tzu ne este benefică si nouă dacă dorim să scăpăm de jugul UE si să redevenim independenti si suverani. Trebuie să ne gasim un aliat puternic, cu resurse economice reale cu care să ne poata initial ajuta si cu o cultură, religie si politică care să nu fie intrusive si care ne-ar putea influenta doar in bine.
Modul xenofobic in care romanii ii percep pe chinezi se datorează nu culturii chineze inofensive si deloc ofensatoare, dar se datorează tocmai necunoasterii acestei culturi valoroase. Iată că ignoranta ne costă si de data aceasta.

Se stia prea bine inclinatia rusilor de a deveni cat mai occidentali si ai evita de la distantă pe chinezi.
Dar iată că occidentul si-a dat alama pe fată, a intrat intr-o putrefactie respingatoare si actionează violent in cadrul politicii NATO si astefel au determinat pe rusi să-si indrepte alianta către chinezi, găsind la ei intelegerea, sprijinul si cooperarea pe viitor in diverse domenii cultural-stiintifice etc.
Se pare ca nu au nimerit prost.

Si noi la momentul oportun ar trebui să ne reorientam aliantele căci singuri nu avem puterea si resursele de a scapa de sclavia colonială din ce in ce mai grea.
Nu ne cere nimeni să ne face frati cu chinezii, iar dacă am pretinde asa ceva i-ar jigni căci ei pot intelege anumite limitări culturale si orice exagerare ar fi ofensatoare. Dar am putea să incercăm să-i cunoastem si să găsim in cultura lor lucruri ce rezonează armonios cu cultura noastra desi unică.

Chiar si acest lector la Universitatea din East London ne demonstreaza ca politica Chinei nu este atat de periculoasa pe cat este prezentata de propaganda si asa cum este perceputa de romanii spalati la freza, caci propaganda anti Rusia si anti China lucreaza in Romania de cand au aparut primele gazete/ziare, caci ele erau bineinteles evreiesti si cu o agenda sionista.

Zbigniew Brzezinski a prevăzut că sfarsitul hegemoniei americane se va produce cand se va realiza o axă pan EuroAsiatică. Deci înscrierea noastră în această axă, dacă nu vrem să rămanem sclavii pierdantilor, este speranta noastră spre libertate, independentă și suveranitate.
CD