Istoria poate fi uneori cinică, dar nu şi injustă. În fapt, istoria e singura care, uneori, mai reuşeşte să pună lucrurile la locul lor. Iar lecţia e simplă: o oră de vot (poate unii îşi mai amintesc cozile de la închiderea secţiilor de votare de la alegerile prezidenţiale din decembrie 2004, când a fost spulberat avansul deţinut de Năstase asupra lui Băsescu după primul tur şi pe parcursul aproape întregii zile din turul 2). Atât l-a despărţit pe Adrian Năstase de scaunul de preşedinte. O oră care i-a hotărât destinul: în loc de Cotroceni a ajuns la Rahova. Iar costumul Armani a fost schimbat cu zeghea de puşcăriaş. Că Năstase nu e vreun Nelson Mandela (sau, după cum susţine mai nou Victor Ponta, vreo Iulia Timosenko) am mai arătat după condamnarea din Dosarul Trofeul Calităţii (aici). Nu pentru drepturi civice ori pentru vreo direcţie vizionară a unei ţări a luptat Năstase, ci pentru conservarea drepturilor unei găşti în acapararea resurselor României. Degeaba încearcă să fluture în apărarea sa steagul aderării la NATO şi al negocierilor pentru UE, atâta vreme cât tocmai în aceste negocieri se ascund multe dintre traumele de acum ale României şi ale cetăţenilor români. Şi nu în sensul în care integrarea euro-atlantică nu ar fi fost de dorit, ci pentru că acest lucru s-a întâmplat cu cedări şi în condiţii care nu ar fi fost necesar să fie acceptate (exemplele altor state din Estul Europei arată clar că se putea negocia mult mai bine). Iar nu talentul de negociator a fost cel care i-a lipsit lui Năstase. Cedările şi acceptarea unor condiţii perdante pentru România s-a făcut în cunoştinţă de cauză, tocmai pentru a asigura protecţia intereselor găştii din care Năstase făcea parte (o politică rămasă neschimbată şi după 2004, singura modificare fiind cea legată de gaşca profitoare).
Rămânând la momentul 2004, pierderea luptei pentru Cotroceni a fost pusă pe seama imaginii pe care presa i-a construit-o lui Năstase ca „întâiul corupt al ţării”. Dincolo de comparaţiile aberante cu Mandela, Timosenko ori Iuliu Maniu, am observat, totuşi, în ultimii ani, atât în comentariile critice oneste din spaţiul public, dar şi în percepţia publică, o diluare a acuzaţiilor (într-o anumită măsură generată şi de „concurenţa” care a apărut între timp pentru o asemenea titulatură). O diluare a acuzaţiilor care nu ajunge să susţină că Năstase nu ar fi fost corupt, ci doar că nu ar fi fost „întâiul corupt”. Că acea imagine de „întâiul corupt” ar fi fost doar o exagerare a jurnaliştilor, o răzbunare împotriva presiunilor politice şi economice la care presa a fost supusă în timpul Guvernării Năstase. Să fim serioşi: într-adevăr, nu Năstase a fost cel mai important beneficiar al sistemului, dar a fost cel care l-a girat şi, de fapt, în cea mai mare parte l-a creat. Modul în care a fost furată şi devalizată România până în 2003 şi modul în care hoţia a fost continuată după această dată sunt esenţial diferite, chiar dacă personajele, cu diferite permutări partinice şi de grup, au cam rămas aceleaşi.
Conflictul din 2003, dintre preşedintele de atunci, Ion Iliescu, şi premierul Adrian Năstase nu a fost doar unul al orgoliilor ori de control în partidul mamă, ci a fost o confruntare între două sisteme. Două sisteme însă la fel de malefice şi perdante pentru cetăţenii români. În 2003, România chiar avea şansa unei schimbări radicale. Presiunea externă dar şi voinţa publică (legate de integrarea euro-atlantică) nu mai puteau fi ignorate (spre deosebire de Iliescu, Năstase a înţeles destul de clar acest lucru). Doar că urmărindu-şi interesele de gaşcă, Năstase nu a negociat pentru România statutul unui partener în NATO şi UE, ci pe cel al unei colonii. Pentru că era singurul mod în care privilegiile grupului puteau fi conservate (nicio colonie din epocile modernă şi contemporană nu putea fi/ nu poate fi gestionată/administrată/devalizată fără colaborarea unei „elite” autohtone care să ofere o aparenţă de legitimitate). A fost (şi este) un sistem care le-a convenit de minune şi succesorilor (din nou, istoria s-a dovedit a fi cinică la adresa lui Năstase). Iar din acest punct de vedere, Năstase nu are de ce să se plângă. Ar fi trebuit să ştie toate regulile jocului în care a intrat. Iar o astfel de regulă arată clar că într-un sistem colonialist gaşca de la putere va acţiona pentru anihilarea concurenţei (nimic nou pe malurile Dâmboviţei – regimurile fanariote se supuneau aceloraşi reguli: vai şi amar de „domnitorul” mazilit dacă nu reuşea să convingă Înalta Poartă că, la o adică, ar putea să ofere şi mai mult din resursele Ţărilor Române decât cel care i-a luat locul).
Plăteşte acum Adrian Năstase pentru toate aceste lucruri? Într-o mică măsură. După o exasperantă tegiversare, fostul premier a fost condamnat pentru că şi-a băgat şi el degeţelul în butoiul cu miere. Iar din acest punct de vedere, se poate considera nedreptăţit: cei care s-au înfruptat cu polonicul zâmbesc în fotografiile de prin Alpi, Dubai sau Miami. Simbolistica pedepsirii lui Adrian Năstase este, astfel, destul de firavă. Oferă o anumită satisfacţie publică şi poate să-i pună în gardă pe unii dintre urmaşii lui Năstase (de toate culorilor politice), dar se rezumă la condamnarea unui om (a unui infractor), nu şi a sistemului pe care acest om îl reprezintă.
Adrian Năstase are acum statutul unui infractor de drept comun. A primit mită. A şantajat. Şi a fost condamnat pentru asta. E bine (că şi-a primit pedeapsa). Dar Adrian Năstase nu e nicidecum un deţinut politic, după cum pretind Ponta şi alţii. Şi poate că unora li se va părea paradoxal: faptul că Adrian Năstase nu a fost condamnat politic (sau, mai exact, faptul că această condamnare nu are semnificaţia unei condamnări politice) nu e chiar atât de bine. E un semn că sistemul poate merge mai departe. Cu alţi infractori şi alte măşti la înaintare.
***
P.S. Mai am o minimă speranţă: aştept motivarea Curţii. Poate că, în individualizarea pedepsei, se va reţine ca circumstanţă agravantă semnificaţia politică a acţiunilor infracţionale ale lui Adrian Năstase. Faptul că acţiunile lui nu reprezintă doar hoţii punctuale, ci sunt bazele unui sistem de devalizare a resurselor României (de la cele naturale, la cele umane) . Şi mai ales, ale unui sistem care nu se limitează la “comisionarea” şi şpăguirea unor funcţionari publici, cu rang mai mic sau mai mare. Speranţele într-o astfel de motivare sunt, însă, mici. Pentru că dacă s-ar fi reţinut o astfel de circumstanţă agravantă, pedeapsa nu ar fi putut fi doar de 4 ani.
Mihai Goţiu, realitatea.net
Cind l-au bagat pe Nastase la racoare au facut din el o victinma . Acum toti ii pling pe umar de cit a fost el de nedreptatit !
El stie ca marea lui vulnerabilitate e privatizarea Petrom-ului si isi incropeste o aparare : pasami-te nu l-a vindut ci l-a concesionat pe 10 ani , de parca in aia 10 ani austriecii doar au mirosit petrolul romanesc ,nu l-au extras si l-au vindut.
Daca e el asa de cinstit de ce n-a facut public contractul si l-a tinut secret ?
De ce nu a negociat mai bine redeventele si pretul la care se platesc ?
De ce nu a descapusat Petromul ca sa nu ajunga sa-l vinda ? Cine l-a impiedicat?
Am mai spus-o si o spun din nou:
Sa-l condamni pe Nastase pentru niste bideuri si termopane sau sepcute si afise din campania electorala,cind el a facut pagube Romaniei de o valoare incalculabila prin pierderea independentei energetice este ca si cum l-ai condamna pe cel care ar sparge Banca Nationala , nu pentru ca a disparut tezaurul ci pentru ca a zgiriat broasca de la intrare cind a fortat usa !!!!
Domnule Mihai Gotiu,pune-ti articolul intr-un plic,impreuna cu comentariul domnului Vasile,si expediati-l lui Adrian Nastase direct in puscarie!
Domnule Adrian Nastase , sunte-ti primul VINOVAT de soarta pe care o aveti acuma, deoarece a-ti intervenit in justitie , oprind-o pe Rodica Stanoiu sa trimita rechizitoriul dosarului FLOTA de la PICCJ, in ceea ce il priveste pe INFRACTORUL Traian Basescu, pe baza R E C H I Z I T O R I U din Anul 2004 luna august ziua 09, Procuror şef secţie Vasile Drăghici – Secţia de combatere a corupţiei şi procuror Ioan Oţel, de la Parchetul Naţional Anticorupţie, Bucureşti.PARCHETUL NATIONAL ANTICORUPTIE.
Cabinetu! Procuroru!ui General,Nr.52/C/2003.Doamnei profesor universitar doctor RODICA MIHAELA STANOIU
Avem deosebita onoare sa va inaintam, spre stiinta informarea
referitoare la sesizarea comisiei special constituite, conform art. 16 alin.2 din Legea nr.115/1992 republicata, privind responsabilitatea ministeriala, ce are ca obiect activitatea infractionala desfasurata de fostul ministru al transporturilor Traian Basescu.
cu deosebita consideratie,
PROCUROR GENERAL .
CABINET
NR. 39/C/2002
Catre,
PRESEDINTIA ROMANIEI
– Comisia speciala constituita conform art.16 al.2
din Legea nr.115/1999 republicata privind responsabilitatea ministeriala -In conformitate cu dispozitiile art.12, art.16 alin.3 si art.24 alin.2 din Legea nr.115/1999 republicata, am onoarea sa va
sesizez urmatoarele:
Probele administrate In dosarul penal nr.20/P /2002 al Parchetului National Anticoruptie, privind afacerea C.N.A PETROMIN S.A. Constanta-KLA VENESS Norvegia, releva pierderea ilegala a proprietatii de catre C.N.M PETROMIN S.A. Constanta a celor 16 nave maritime angajate in relatii cu parteneri norvegieni,estimandu-se un prejudiciu de circa 300.000.000 D.S.D.Datele din dosar atesta implicarea domnului Basescu Traian, ministru al transporturilor. Nu rezulta din probele administrate ca Basescu Traian ar fi avut vreo aprobare sau mandat al vreunei autoritati ierarhice romane, lipsindui autoritatea similara norvegiana pentru o eventuala stabilire a unui cadru general de cooperare in domeniul maritim, astfel ca angajarea sa prin aceasta scrisoare de intentie apare ca un act abuziv. Din materialul probator prezentat rezulta insa in mod evident ca activitatea lor infractionala, pe cazul in speta, a fost inlesnita direct de fostul ministru al transporturilor domnul (bisnitarul securist) Basescu Traian, astfel ca se impune extinderea cercetarilor si efectuarea urmaririi penale impotriva acestuia pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata, prevazuta de art.248/1 combinat cu art.248 Cod penal.NORMAL SI CORECT AR FI CA ADRIAN NASTASE SA IMPARTA CELULA CU INFRACTORUL DOVEDIT CU PROBE, TRAIAN BASESCU MACAR PENTRU 4 ANI.
Mai don Vasile, de ce nu spui ca te cheama Iliesiu-placa stricata !?!
acest ticalos notoriu aka adrian nastase ar trebui sa zaca intr-o parnaie pentru tot restul vietii.alaturi de el ar trebui sa se afle si multi altii dintre cei care conduc astazi romania.gm
Romania nu poate avansa in nici un fel, in nici o directie, atata vreme cat Iliescu nu va fi si el acuzat pentru crimele sale. Acest lucru va ramane ca o constanta, care ne va apasa si de acum incolo, pentru ca un criminal tolerat de o comunitate aduce nenorocire acelei comunitati. Sa nu uitam ca peste 1000 de frati de-ai nostri – dintre cei mai buni – au cazut secerati la ordinul lui Iliescu, care era un (s)pion KGB. Este inca o rusine si mai mare ca acei frati cazuti, sunt considerati de multi romani ca fiind fraieri care nu s-au prins la timp ca nu-i revolutie ci lovitura de stat.
Pai a fost si lovitura de stat, dar a fost si mai mult decat revolutie, a fost o jertfa care ne-a asigurat – sa fim cinstiti – o soarta mai buna decat meritam! Mai avem inca o tara, urgia s-a mutat in Iugoslavia si in alte parti. S-a strigat jos comunismul cand multi cetateni cu spirit „practic” – ascunsi pe sub paturi, in propriile apartamente – se multumeau intr-adevar cu un comunism cu fata umana, cu o perestroica, cu o ocupatie gorbaciovista.
Am pierdut ocaziile sa-i pedepsim pe Militaru si pe „Brucan”. Sa nu o pierdem pe ultima!!!
Pedeapsa data, modul cum o executa si punerea batistei pe tambal in privinta adevaratelor hotii ale lui Ady constituie o jignire pentru bunul simt public, o insulta la adresa inteligentei romanilor, o sfidare a ideii de justitie, o bataie de joc.
Foarte corect !