Stimate d-le profesor,

Se vehiculează, în filozofia omului nou, a omului plin de orgoliu și admirație în fata propriilor realizări, că atunci când tu vorbești cu Dumnezeu se cheamă rugăciune, însă atunci când Dumnezeu iți vorbește se cheamă paranoia.

Pentru a spulbera acest mit, propun (cu permisiunea dvs a unui articol pe site-ul dvs personal – titlul îl las la aprecierea dvs de-asemenea) viziunea unui filozof, scriitor și orator de mare succes în SUA, autorul (printre altele) a cărții « The Greatest Salesman in the World » tradusă în 25 de limbi și vândută peste 50 de milioane de exemplare.

În fapt, motivul pentru care vă transmit acest text, este pentru a „vindeca” pesimismul, resemnarea, chiar disperarea unora dintre compatrioții și colegii de „forum” care privesc lucrurile, evenimentele, îndeobște prin prisma obtuză a negativismului indus de media de masă.

Textul reprezintă un pasaj din cartea autorului american de mare succes – Og Mandino, intitulată « The God Memorandum », tradus în românește…

Pasajul reprezintă un ipotetic, probabil, și foarte posibil mesaj pe care Dumnezeu l-ar transmite fiecăruia dintre noi, un mesaj de speranță și de reconciliere…

Cei cărora lacrimile le vor curge pe obraji, să fie liniștiți căci este o atitudine firească, umană, în raport cu sensibilitatea textului, care mai este supranumit „Odă vieții”.

P.S. Scuze pentru eventualele erori în traducere, nu sunt cel mai bun în asta…

Diogene

MEMORANDUMUL LUI DUMNEZEU

ŢIE…

…DE LA DUMNEZEU

Fii conștient de mesajul meu.

Îți aud strigătul.

Traversează obscuritatea, se înfiltrează în nori, se amestecă cu lumina stelelor și-și croiește o cale până în inima Mea, urmând drumul unei raze de soare.

Am cunoscut îngrijorarea, ascultând țipătul iepurelui ce se sufocă în lațul strângând al capcanei, al puiului de vrabie căzut din cuibul mamei sale, al unui copil încercând zadarnic să pescuiască în iaz și al unui Fiu ce-şi varsă sângele pe cruce.

Află că te ascult și pe tine. Fii în pace. Fii calm.

Îți aduc alinarea suferinței tale, căreia îi cunosc cauza… și remediul.

Tu plângi pentru toate visurile tale de copil ce-au dispărut de-a lungul anilor.

Tu plângi pentru amorul tău propriu lovit de eșec.

Tu plângi pentru potențialul tău ce l-ai sacrificat pentru securitate.

Tu plângi pentru individualitatea ta pe care gloata a călcat-o în picioare.

Tu plângi pentru toate talentele tale irosite pentru că n-au fost utilizate.

Tu te privești cu dispreț și-ți întorci terorizat fața de la imaginea ce se reflectă în lac. Cine este această caricatură umană ce te fixează cu o privire rece, plină de rușine ?

Unde au dispărut deci grația manierelor tale, frumusețea siluetei tale, rapiditatea mișcărilor tale, limpezimea minții tale, elanul tău ? Cine ți-a furat bunul tău ? Cunoști tu identitatea hoțului, atât de bine ca Mine ?

Odată, ți-ai pus capul pe o pernă de iarbă tandră în câmpia tatălui tău și ai contemplat pe firmament o catedrală de nori, știind că tot aurul Babilonului va fi într-o zi al tău.

Ai citit deja mai multe cărți, ai scris mai multe tăblițe cu note, convins fiind, că într-o zi înțelepciunea ta va egala și depăși pe cea a regelui Solomon.

Și că anotimpurile se vor transforma în ani până la sosirea împărăției tale în propriul tău paradis terestru.

Îți amintești cine a sădit aceste planuri, aceste visuri și aceste grăunțe de speranță în tine ?

Nu poți.

Tu nu ai nicio amintire de clipa în care ai ieșit din pântecele mamei tale și în care am pus mâna pe fruntea ta delicată. Dar despre secretul pe care l-am murmurat în micuța ta ureche când ți-am oferit aceste favoruri ?

Îți amintești de secretul nostru ?

Nu poți.

Anii ce-au trecut ţi-au distrus amintirile, căci ţi-au umplut spiritul de teamă, de îndoieli, de îngrijorare, de remușcări și de ură și nu mai este loc pentru amintiri plăcute, acolo unde aceste bestii locuiesc.

Nu mai plânge… sunt alături de tine… și acest moment este răscrucea vieții tale. Tot ce s-a petrecut până în prezent nu mai există în spiritul tău, precum timpul ce l-ai petrecut în pântecele mamei. Ce-a trecut este mort. Morții cu morții.

Astăzi, tu învii dintre morții-vii.

Astăzi, precum Ilie cu fiul văduvei, mă aplec de trei ori asupra ta, și trăiești din nou.

Astăzi, precum Elisei cu fiul Sunamitei, îmi pun gura pe gura ta și ochii Mei pe ochii tăi și mâinile Mele pe mâinile tale și trupul tău se încălzește din nou.

Astăzi, precum Iisus la mormântul lui Lazăr, îți ordon să ieși și tu vei ieși din mormântul tău pentru a începe o nouă viață.

Este aniversarea ta. Asta este noua ta zi de naștere. Prima ta viață, precum într-o piesă de teatru, nu era decât o repetiție. Acum, s-a ridicat cortina. De data asta lumea te privește și așteaptă să te aplaude. De data asta nu vei eșua.

Aprinde-ți lumânările. Împarte prăjitura. Toarnă vin. Ai revenit la viață.

Precum fluturele ieșind din crisalidă, vei zbura… vei zbura cât de înalt vei dori și nici viespile, nici libelulele, nici tăunii umanității nu te vor împiedica să-ți reușești misiunea sau căutarea adevăratelor bogății ale vieții.

Simte-mi mâna pe capul tău.

Primește-mi înțelepciunea.

Lasă-mă să-ți împărtășesc încă odată, secretul pe care l-ai auzit la nașterea ta și uitat mai apoi :

Tu ești cel mai mare miracol al meu. Tu ești cel mai mare miracol al lumii.

Acestea sunt primele cuvinte ce le-ai auzit. Apoi ai plâns. Toți plâng.

Tu nu m-ai crezut, atunci … și nimic nu s-a întâmplat în urmare, care să pună capăt incredulității tale. Căci cum puteai fi un miracol atunci când tu te consideri ca un eșec, chiar în sarcinile cele mai simple ? Cum poți fi tu un miracol, atunci când ai atât de puțină încredere în tine, când e vorba de a-ți asuma cele mai mici responsabilități ? Cum poți fi un miracol atunci când datoriile te copleșesc și când frământarea te ține treaz, întrebându-te de unde va veni pâinea zilei de mâine ?

Este îndeajuns. Laptele vărsat e acru. Totuși, câți profeți, câți înțelepți, câți poeți, câți artiști, câți compozitori, câți savanți, câți filozofi și câți soli ți-am trimis, purtători ai mesajului divinității tale, al potențialului tău divin și al secretelor reușitei ? Cum i-ai tratat ?

Însă te iubesc și sunt acum cu tine prin aceste cuvinte, pentru a înfăptui prezicerea profetului ce-a anunțat că Dumnezeu va întinde încă o dată mâna, a doua oară, pentru a ajuta restul poporului său.

Întind încă odată mâna.

Este a doua oară.

Tu faci parte din cei ce rămân.

Nu-mi folosește la nimic să cer, nu știai tu, n-ai auzit tu, nu ți s-a spus de la început ? N-ai înțeles asta încă de la crearea acestui pământ ?

N-ai știut ; n-ai auzit ; n-ai înțeles.

Ți s-a spus că ești o divinitate deghizată, un dumnezeu ce se amuză.

Ți s-a spus că ești o operă foarte specială, cu un țel nobil, dispunând de facultăți infinite, admirabile ca formă și mișcare, precum un înger în acțiune, precum un dumnezeu la privire…

Ți s-a spus că ești sarea pământului.

Ți s-a dat secretul să miști munții și să realizezi imposibilul.

Tu n-ai crezut pe nimeni. Ți-ai ars harta cu traseul ce duce spre fericire, ți-ai abandonat dreptul la pacea interioară, ai suflat în lumânările ce-au fost puse de-a lungul destinului tău, ce trebuiau să te ducă la glorie și te-ai împiedicat, pierdut și speriat, în obscuritatea futilității și a milei, până când ai căzut în infernul propriei tale creații.

Atunci ai plâns, bătându-te cu pumnii în piept și blestemându-ţi soarta ce te copleșea. Ai refuzat să accepți consecințele propriei tale gândiri negative, a acțiunilor tale josnice și ai căutat un țap ispășitor pentru eșecurile tale. Şi l-ai găsit repede !

M-ai învinovățit !

Ai strigat că handicapurile, mediocritatea ta, lipsa ta de oportunități, eșecurile tale… erau voința lui Dumnezeu !

Te-ai înșelat !

Hai să facem un inventar. Să enumerăm mai întâi handicapurile tale. Căci cum pot să-ți cer să-ți construiești o nouă viață fără a-ți da sculele necesare în mâini ?

Ești tu orb ? Soarele răsare și apune fără ca să-l vezi ?

Nu. Tu poți vedea… și sutele de milioane de receptori ce-am pus în ochii tăi îți permit să te bucuri de magia unei frunze de copac, unui fulg de zăpadă, unui lac, al unui vultur, al unui copil, unui nor, a unei stele, unui trandafir, unui curcubeu.. și a privirii dragostei. Ia în cont prima binecuvântare.

Ești tu surd ? Poate plânge un copil fără ca să-l iei în seamă ?

Nu. Tu poți auzi… și cele douăzeci și patru de mii de fibre ce-am construit în fiecare din urechile tale vibrează sub efectul vântului în copaci, al valurilor pe pietre, al armoniei cântului privighetorii, al jocului copiilor și al cuvintelor „te iubesc”. Ia în cont o altă binecuvântare !

Ești tu mut ? Buzele tale nu se mișcă pentru a lăsa saliva să treacă ?

Nu. Tu poți vorbi… cum nici o altă creatură a Mea nu poate, și cuvintele tale pot alina proasta dispoziție, reconforta pe cel deprimat, stimula pe delăsător, înveseli pe cel nefericit, încălzi pe cel singuratic, slăvi pe cel valoros, încuraja pe învins, învăța pe cel ignorant… și spune “te iubesc”. Ia în cont o altă binecuvântare !

Ești tu paralizat ? Corpul tău neputincios strică aspectul solului ?

Nu. Tu te poți mișca. Nu ești un copac condamnat la un petic de pământ în timp ce vântul și lumea profită de tine. Te poți întinde și alerga, dansa și munci, căci în tine am pus cinci sute de mușchi, două sute de oase și unsprezece kilometri de fibre nervoase pe care eu însumi le-am sincronizat pentru a-ți executa ordinele. Ia în cont o altă binecuvântare !

Poate că nimeni nu te iubește. Poate că tu nu iubești pe nimeni. Te sufocă poate solitudinea zi și noapte ?

Nu. Nu mai, de acum… Căci acum cunoști secretul dragostei : pentru a primi dragostea, trebuie să o dai fără să te gândești la ce primești. A iubi din interes pentru propria sa satisfacție sau din orgoliu, nu este iubire. Iubirea este un cadou ce-l oferim fără a cere nimic în schimb. Știi acum că a iubi fără egoism este propria sa recompensă. Şi chiar dacă iubirea nu ţi-ar fi întoarsă, nu s-ar pierde, căci acea iubire îți va reveni pentru a-ți înmuia și purifica inima. Ia în cont o altă binecuvântare ! Ia-o de două ori.

Inima ta este bolnavă ? Trebuie să se lupte pentru a te menține în viață ?

Nu. Inima ta este tare. Pune-ți mâna pe piept și simte-i ritmul și pulsațiile, oră după oră, zi și noapte, treizeci și șase de milioane de bătăi pe an, an după an, adormit sau treaz, făcând să circule sângele tău prin mai mult de o sută de mii de kilometri de vene, artere și capilare… pompând mai mult de două milioane șapte sute treizeci de mii de litri în fiecare an. Omul n-a fost niciodată capabil să creeze o mașină asemănătoare. Ia în cont o altă binecuvântare !

Ai tu o boală a pielii ? Când te apropii, oamenii își întorc privirea cu oroare ?

Nu. Pielea ta este limpede și este o minunăție a creației, necesitând numai să fie întreținută cu săpun, ulei, o perie și îngrijiri. Cu timpul, chiar și oțelul se va înnegri și va rugini, însă nu pielea ta. Eventual, chiar și metalele cele mai rezistente vor sfârși prin a se uza prin folosire, însă nu și acest înveliș ce-am construit în jurul tău. Ea se reînnoiește în mod continuu, vechile celule fiind înlocuite de altele noi, tot așa precum vechia ta viață este înlocuită acum de cea nouă. Ia în cont o altă binecuvântare !

Sunt plămânii tăi bolnavi ? Suflul vieții luptă oare pentru a penetra în corpul tău ?

Nu. Pilierii vieții te susțin chiar și în mediile cele mai oribile ce tu însuți ai creat și n-au răgaz în a filtra oxigenul ce dă viață, datorită a șase sute de milioane de săculeți de piele repliată, și a elimina din corpul tău deșeurile gazoase. Ia în cont o altă binecuvântare.

Este sângele tău otrăvit ? Este el diluat cu apă și cu puroi ?

Nu. În cei cinci litri șaptezeci de sânge ai tăi, există douăzeci și două de miliarde de celule conținând fiecare, milioane de molecule în care se găsesc atomii, oscilând la peste zece milioane de ori pe secundă. În fiecare secundă două milioane din celulele tale sangvine mor, pentru a lăsa locul la două milioane de celule noi, într-un proces perpetuu de reînviere, începând cu prima ta naștere. Cum a fost dintotdeauna așa în interiorul tău, este acum în exteriorul tău. Ia în cont o altă binecuvântare !

Ești tu sărac cu duhul ? Ești tu incapabil să gândești prin tine însuți ?

Nu. Creierul tău este structura cea mai complexă din univers. Știu asta. În creierul tău ce cântărește un kilogram treizeci și cinci, există treisprezece miliarde de celule nervoase, de trei ori mai multe celule decât există locuitori pe acest pământ. Pentru a te ajuta să reții fiecare percepție, fiecare sunet, fiecare gust, fiecare miros, fiecare acțiune pe care ai experimentat-o din prima zi a nașterii, ți-am dotat celulele cu mai mult de o mie de miliarde de miliarde de molecule, de proteine. Fiecare incident din viața ta este înregistrat, așteptând reamintirea. Şi pentru a-ți ajuta creierul să-ți controleze corpul, am dispersat în tine patru milioane de structuri sensibile la durere, cinci sute de mii de senzori sensibili la pipăit și peste două sute de mii de detectori sensibili la temperatură. Nici o națiune nu-și protejează aurul așa bine cum ești tu protejat. Nici una din vechile minuni ale lumii nu este atât de extraordinară cum ești tu.

Tu ești creația Mea cea mai rafinată.

În tine există îndeajuns de multă energie atomică pentru a distruge un mare oraș… și pentru a-l reconstrui.

Ești tu sărac ? Punga ta nu conține nici aur nici argint ?

Nu. Tu ești bogat ! Am făcut împreună inventarul bogăției tale. Studiază lista. Numără-le încă odată. Marchează valorile active.

De ce te-ai trădat ? De ce-ai plâns, spunând că toate binecuvântările umanității ţi-au fost luate ? De ce te-ai făcut să crezi că erai neputincios să-ți schimbi viața ? Îți lipsește talentul, simțurile, posibilitățile, plăcerile, instinctele, senzațiile și mândria ? Speranța te-a abandonat ? Pentru ce te ghemuiești în umbră, precum un gigant învins, în așteptarea unui transport patetic ce te-ar conduce în vidul așteptat și în umiditatea infernului ?

Ai atâtea. Binecuvântările tale dau pe-afară din cupa ta… și nici măcar n-ai observat, precum un copil crescut în abundență, căci ți-am dat totul cu generozitate și în mod regulat.

Răspunde-mi.

Răspunde-ți ție însuți.

Care om bogat, bătrân și bolnav, slab și neputincios, n-ar schimba imediat tot aurul din cuferele sale pentru binecuvântările tale pe care le-ai tratat cu atâta ușurință ?

Atunci, învață primul secret al fericirii și al reușitei. Ai în posesia ta acum fiecare binecuvântare necesară pentru a atinge o glorie minunată. Ele sunt comoara ta. Sculele tale cu care vei construi, începând de azi, fundațiile unei noi vieți mai bune.

Îți spun atunci, numără binecuvântările tale și află că tu ești cea mai mare creație a Mea. Asta este prima lege căreia va trebui să i te supui pentru a înfăptui cel mai mare miracol al lumii, învierea morților-vii.

Unde sunt handicapurile ce-au antrenat eșecul tău ? Ele nu se găseau decât în mintea ta.

Numără binecuvântările tale.

Cea de-a doua lege este precum prima. Proclamă-ţi raritatea.

Tu, te-ai condamnat însuți la un câmp arid și rămâi acolo, incapabil de-a-ți ierta propriul tău eșec, distrugându-te prin ura ta, acuzațiile tale și dezgustul ce-ți inspiră crimele ce-ai comis împotriva ta și împotriva celorlalți.

Nu ești perplex ? Nu te întrebi de ce eu pot să-ți iert eșecurile, greșelile, comportamentul tău… atunci când tu ești incapabil să te ierți ?

Mă adresez ție acum, pentru trei motive. Tu ai nevoie de Mine. Tu nu faci parte dintr-o turmă mergând spre distrugere, în masa cenușie a mediocrității. Tu ești foarte rar.

Ia ca exemplu o pictură de Rembrandt, o statuie a lui Degas, o vioară Stradivarius, sau o piesă de Shakespeare. Acestea au o valoare imensă pentru două motive : creatorii lor erau maeștrii și aceștia sunt puțini la număr. Şi totuși există mai multe exemplare ale acestor opere.

Prin acest raționament, tu ești comoara cea mai prețioasă a pământului, căci tu știi cine te-a creat și tu știi că ești un exemplar unic.

Niciodată, printre cele șaptesprezece miliarde de indivizi ce-au călcat pe solul acestei planete de la începutul timpurilor, nu a existat cineva care îți seamănă exact.

Niciodată, pană la sfârșitul timpurilor, nu va exista cineva care îți va semăna exact.

Niciodată nu ți-ai arătat cunoașterea sau aprecierea individualității tale.

Şi totuși, tu ești lucrul cel mai rar de pe lume.

Din tatăl tău, într-un moment suprem de dragoste, s-a scurs un număr infinit de grăunțe de iubire, peste patru sute de milioane. Şi toate, atunci când se dirijau spre mama ta, au pierit. Toate, exceptând una ! Tu.

Tu ești singurul ce-a perseverat în căldura amoroasă a corpului mamei tale, în căutarea jumătății tale, a unei celule din mama ta, atât de mică încât ar trebui peste două milioane pentru a umple o coajă de nucă. Şi totuși, în ciuda șanselor practic imposibile, în acest vast ocean de obscuritate și de dezastru, tu ai perseverat, tu ai găsit acea celulă infinit de mică, i te-ai alăturat și ai început o nouă viață. Viața ta.

Şi ai sosit, purtând cu tine, așa cum face fiecare copil, mesajul că nu eram încă descurajat de către om. Două celule acum unite într-un miracol. Două celule, fiecare conținând douăzeci și trei de cromozomi și în fiecare din acești cromozomi, sute de gene, definindu-ţi fiecare din caracteristicile tale, începând cu culoarea ochilor, până la șarmul ce emană din manierele tale și până la dimensiunea creierului tău.

Cu toate posibilitățile ce le aveam la dispoziție, plecând de la acest unic spermatozoid al tatălui tău, ales printre patru sute de milioane, împreună cu sutele de gene conținute în fiecare cromozom al tatălui și al mamei tale, aș fi putut crea trei sute de mii de miliarde de oameni, toți diferiți unul de celălalt.

Însă pe cine am decis să creez ?

Pe tine ! Unic. Cel mai rar dintre toți. O comoară fără de preț, dotată cu calități ale spiritului, cu expresii, mișcare, aspect și acțiuni astfel încât nimeni din cei ce-au trăit, în viață, sau care vor trăi, nu va avea niciodată.

Pentru ce te evaluezi în bani atunci când valoarea ta este împărătească ?

Pentru ce i-ai ascultat pe cei ce te înjoseau și … mai rău, pentru ce ai crezut în ei ?

Urmează-mi sfatul. Nu-ți mai ascunde raritatea în umbră. Fii mândru. Arat-o lumii întregi. Dă-ți silința să nu mergi cum merge fratele tău, nici să vorbești cum vorbește șeful tău, nici să muncești cum fac cei mediocri. Nu fă niciodată precum ceilalți. Nu imita niciodată. Căci cum poți ști că nu imiți un demon ? Căci cel ce imită un demon depășește întotdeauna exemplul maestrului său, atunci când cel ce imită binele, n-atinge niciodată pe cel ce-l contemplă. Nu imita pe nimeni. Fii tu însuți. Arată-ţi raritatea lumii și lumea te va acoperi de aur. Asta este atunci, cea de-a doua lege.

Proclamă-ţi raritatea.

Acum, cunoști două legi.

Numără-ţi binecuvântările ! Proclamă-ţi raritatea !

Tu nu ai niciun handicap. Tu nu ești un mediocru.

Consimți. Începi să zâmbești. Îți admiți eroarea personală.

Deci care este plângerea ta următoare ? Oportunitatea nu ți se prezintă niciodată ?

Urmează-mi sfatul și ea ți se va oferi, căci acum îți dau legea succesului în toate domeniile. Acum multe secole, această lege a fost dată strămoșilor tăi, de pe vârful unui munte. Unii au respectat această lege și viața lor a fost plină de fructe ale fericirii, ale reușitei, al aurului, și al păcii de spirit. Însă majoritatea n-au luat-o în seamă, căci căutau mijloace magice, cărări ocolitoare sau așteptau demonul numit șansă, ce trebuia să le aducă bogățiile vieții. Aceștia au așteptat zadarnic… ca și tine și apoi au plâns, ca și tine, acuzându-mă de reaua lor soartă.

Legea este simplă, tânăr sau bătrân, rege sau cerșetor, alb sau negru, bărbat sau femeie… toți pot utiliza acest secret în avantajul lor. Printre toate regulile, discursurile și scrisurile tratând despre reușită și maniera de a o obține, nu există decât o singură metodă ce n-a eșuat niciodată… oricine îți va cere să pășești un kilometru alături de el… tu fă doi.

Şi iată a treia lege… secretul ce-ți va aduce bogății și glorie, dincolo de tot ce-ți poți tu imagina. Fă un kilometru în plus !

Singura cale sigură de a reuși este de a aduce un serviciu mai bun și mai mare decât cel așteptat de la tine, indiferent despre ce sarcină este vorba. Asta este o obișnuință ce și-au însușit-o toate persoanele ce-au reușit de la începutul timpurilor. În consecință, îți declar că cea mai bună cale de a te împotmoli în mediocritate este de a face numai munca pentru care ești plătit.

Nu te gândi că ești exploatat dacă dai mai mult decât pentru cât ești plătit. Căci fiecare viață are pendulul său și sudoarea ce se va îmbrobodi pe fruntea ta, dacă nu este răsplătită astăzi, în schimb va fi răsplătită înzecit mâine. Mediocritatea nu face niciodată un kilometru în plus, căci pentru ce să se exploateze ea însăși, crede ea. Însă tu nu ești mediocru.

A parcurge acest kilometru suplementar este un privilegiu pe care trebuie să-l meriți din propria ta inițiativă. Tu nu poți și tu nu trebuie absolut deloc să eviți acest efort. Neglijează-l, fă tot atât de puțin efort precum ceilalți și responsabilitatea eșecului tău va fi a ta, în întregime.

Servind, primești cu certitudine compensația ce se impune, trebuie să suferi în urma pierderii recompensei, nefăcând asta. Cauza și efectul, mijloacele și scopurile, grăuntele și fructul, nu pot fi separate. Efectul este deja în floare în cauză, scopul se găsește în mijloace și fructul este întotdeauna în grăunte.

Fă un kilometru în plus !

Nu te preocupa că trebuie să servești un stăpân ingrat. Servește-l și mai mult.

Şi în locul său, lasă-mă pe mine să-ți fiu îndatorat, căci atunci vei ști că fiecare minut, fiecare serviciu suplementar ce vei aduce, îți va fi întotdeauna răsplătit. Şi nu fi îngrijorat dacă recompensa întârzie un pic. Căci cu cât răsplata este amânată cu atât este mai bine pentru tine… și dobânda compusă din dobânda compusă este unul din beneficiile cele mai avantajoase ale acestei legi.

Poți cere succesul, nu poți decât să-l meriți… și tu știi acum marele secret necesar pentru a obține recompensa rară.

Fă un kilometru în plus !

Unde este câmpul în care plângeai că nu există oportunitate ? Privește în jurul tău ! Vezi, acolo unde ieri încă te rostogoleai în deșeurile milei, acum mergi capul sus, pe un covor de aur. Nimic nu s-a schimbat… în afară de tine, dar tu ești totul.

Tu ești cel mai mare miracol al meu. Tu ești cel mai mare miracol al lumii.

Şi acum, ai în posesia ta cele trei legi ale fericirii și a succesului.

Numără-ţi binecuvântările ! Proclamă-ţi raritatea ! Fă un kilometru în plus !

Fii răbdător în progresul tău. Pentru a-ți număra binecuvântările cu recunoștință, pentru a-ți proclama individualitatea cu mândrie, pentru a parcurge un kilometru în plus și apoi un altul, aceste gesturi nu pot fi înfăptuite într-o clipire. Remarcă că ceea ce dobândești cu mai mult efort, este ceea ce păstrezi mai mult timp ; precum cei ce-au reușit să strângă o avere, și care sunt mai preocupați decât cei ce-au moștenit-o.

Şi nu-ți fie teamă începând noua ta viață. Orice înfăptuire nobilă implică partea sa de riscuri. Cel căruia îi este frică să întâlnească una nu merită să obțină cealaltă. Tu știi acum că tu ești un miracol. Şi miracolul nu știe ce e frica.

Fii mândru. Tu nu ești capriciul temporar al unui creator inconștient ce experimentează în laboratorul vieții. Tu nu ești sclavul unor forțe ce nu le poți înțelege. Tu ești libera manifestație a niciunei alte forțe decât a Mea, a niciunei alte iubiri decât a Mea… Tu ai fost creat cu un scop precis.

Simte-mi mâna. Ascultă-mi cuvintele.

Tu ai nevoie Mine… și am nevoie de tine.

Avem împreună o lume de reconstruit… și dacă aceasta cere un miracol, ce poate fi pentru noi ? Amândoi suntem miracole și acum, ne avem unul pe celălalt.

N-am pierdut niciodată credința în tine începând cu acea zi în care te-am aruncat pe un val uriaș, apoi depunându-te neputincios pe nisipul unui râu. Dacă vrei să calculezi timpul, era acum peste cinci sute de milioane de ani. Au existat mai multe modele, mai multe forme, mai multe dimensiuni, înainte de a ajunge la perfecțiune cu tine, acum peste treizeci de mii de ani. Şi de atunci n-am mai făcut niciun efort să te îmbunătățesc.

Căci, cum puteam îmbunătăți un miracol ? Tu erai o pură minunăție la privit și eram mulțumit. Ți-am dat această lume și toată puterea asupra ei. Apoi pentru a-ți permite să-ți atingi potențialul maxim, mi-am mai pus odată mâna pe tine și ți-am dat puteri necunoscute oricărei alte creaturi a universului, chiar și până astăzi.

Ți-am dat puterea să gândești.

Ți-am dat puterea să iubești.

Ți-am dat puterea să vrei.

Ți-am dat puterea să râzi.

Ți-am dat puterea să imaginezi.

Ți-am dat puterea să creezi.

Ți-am dat puterea să planifici.

Ți-am dat puterea să vorbești.

Ți-am dat puterea să te rogi.

Orgoliul ce-l am de la tine este fără limite. Tu ești ultima Mea creație, cel mai mare miracol al Meu. O ființă vie completă. O ființă ce se poate adapta tuturor climatelor, tuturor rigorilor, tuturor încercărilor. O ființă ce-şi poate dirija propriul destin fără nicio interferență din partea Mea. O ființă ce poate traduce o senzație sau o percepție, nu prin instinct, ci prin gândire și delibera cea mai bună acțiune pentru sine și pentru umanitatea întreagă.

Ajungem în acest fel la a patra lege a succesului și a fericirii… căci ți-am dat o altă putere, o putere atât de mare încât nici îngerii Mei din paradis nu o posedă.

Ți-am dat… puterea să alegi.

Cu acest cadou, te-am plasat deasupra îngerilor Mei… căci îngerii n-au libertatea de a alege păcatul. Ți-am dat controlul total al destinului tău. Ți-am zis să determini pentru tine însuți, propria ta natură, conform propriei tale voințe. N-ai fost liber să te modelezi după dorința ta. Ai primit însă puterea de a degenera până la forma de viață cea mai degradantă și ai primit de-asemenea puterea de a-ți asculta sufletul și de a renaște sub o formă înălțată și divină.

Niciodată nu ți-am retras această mare putere care este cea de a alege.

Ce-ai făcut tu cu această forță extraordinară ? Privește-te. Gândește-te la tot ce-ai făcut în viață și adu-ți aminte de acele momente dure când te-ai fi aruncat în genunchi pentru a-ți fi dată oportunitatea să o iei de la început.

Ce a fost a fost… și-acum, cunoști cea de-a patra lege a fericirii și a succesului… Folosește cu înțelepciune puterea de-a alege.

Alege să iubești… mai degrabă decât să urăști.

Alege să râzi… mai degrabă decât să plângi.

Alege să creezi… mai degrabă decât să distrugi.

Alege să perseverezi… mai degrabă decât să lași baltă.

Alege să lauzi… mai degrabă decât să critici.

Alege să vindeci… mai degrabă decât să rănești.

Alege să dai… mai degrabă decât să furi.

Alege să acționezi… mai degrabă decât să lași pe mâine.

Alege să te ameliorezi… mai degrabă decât să rămâi sedentar.

Alege să te rogi… mai degrabă decât să blestemi.

Alege să trăiești… mai degrabă decât să mori.

Tu știi acum că nu Eu sunt responsabil de nefericirile tale, căci te-am înstărit cu toate puterile ; acumularea acțiunilor și a gândurilor ce te-au condus în deșeurile umanității vin de la tine și nu de la Mine. Cadourile Mele de putere erau foarte importante pentru natura ta mică. Acum ești mare și înțelept, fructele pământului vor fi ale tale.

Tu nu mai ești doar ființă umană, tu ești un om în evoluție.

Tu ești capabil de mari minuni, potențialul tău este ilimitat. Cine altcineva printre creaturile Mele a stăpânit focul ? Cine altcineva printre creaturile Mele a cucerit gravitația, a studiat cerurile, a învins boala, ciuma și seceta?

Nu te mai coborî niciodată !

Nu te mulțumi niciodată cu firimiturile vieții !

Şi începând de astăzi, nu-ți mai ascunde niciodată talentele !

Adu-ți aminte de copilul ce spune : „Când voi fi mare”. De ce ? Căci și mare fiind adolescentul spune : „Când voi fi mai matur”. Apoi spune : „Când mă voi căsători”. Însă a fi căsătorit, ce înseamnă la urma urmei ? Şi toate acestea se transformă în : „Când voi ajunge la pensie”. Apoi, pensionarea sosind, privește înapoi la drumul parcurs ; un vânt rece mătură peisajul, ce într-un fel l-a ratat, și care acum a dispărut.

Bucură-te de această zi astăzi… și de mâine, mâine.

Tu ai înfăptuit cel mai mare miracol al lumii.

Tu ai înviat dintre morții-vii.

Nu-ți vei mai plânge niciodată soarta și fiecare zi va fi pentru tine o nouă bucurie și o nouă încercare.

Tu renaști… însă ca și înainte, poți alege eșecul și disperarea sau succesul și fericirea. Alegerea îți aparține. Aceste alegeri nu-ți aparțin decât ție. Eu nu pot decât sa observ, cum făceam înainte… mândru… sau trist.

Adu-ți aminte deci de cele patru legi ale fericirii și ale reușitei.

NUMĂRĂ-ŢI BINECUVÂNTĂRILE.

PROCLAMĂ-ŢI RARITATEA.

FĂ UN KILOMETRU IN PLUS.

UTILIZEAZĂ CU INŢELEPCIUNE PUTEREA DE A ALEGE.

Mai este încă ceva pentru a completa cele patru legi. Fă tot ceea ce faci cu dragoste… dragoste pentru tine însuți, dragoste pentru ceilalți și dragoste pentru Mine.

Șterge-ți lacrimile. Întinde-ți mâna și ia-mi mâna, stai drept.

Lasă-mă să-ți sfâşii giulgiul ce te ținea prizonier.

Astăzi ai primit mesajul Meu.

TU EŞTI CEL MAI MARE MIRACOL AL LUMII.

                                                                    *  *  *

                                                                    *****

Notă. Nu prea gust acest gen de texte, „rostite” de Însuși Dumnezeu! E puțin prea mult să pui pe seama Domnului gândurile tale, se trece astfel peste o anumită limită care, în mentalul românesc și ortodox, este bine păzită, chiar dacă nimeni nu a precizat-o vreodată.

Dar textul are o valoare aparte, venind din America, țara cea mai pătimașă în a susține basna cu extraterștrii! Acest text, în mod implicit, respinge aiureala cu civilizațiile care ne-au vizitat cândva, pe vremea lui Pazvante Chioru, iar de o vreme ne „monitorizează” cu grijă părintească…

Da, eu cred în teoria geocentrică, suntem buricul lumii, al Universului, suntem locul ales de Bunul Dumnezeu! Mulțumescu-Ți, Doamne!

i.c.