gelu
427 aprobate
gelu_aramianu@hotmail.com
195.0.227.97
Cea mai mare greseala a Ortodoxiei este recunoasterea Vechiului Testament. Invatamintele Ortodoxiei trebuiau sa inceapa cu Noul Testament. Atata timp cand evreii L-au respins pe Iisus Christos ca Fiul Lui Dumnezeu, respectand invatamintele Vechiului Testament prin care cei ce se reprezinta drept Messia trebuiesc ucisi, Vechiul Testament trebuia respins ca carte de invatatura in Religia Ortodoxa. Prin scrierile mincinoase ale Vechiullui Testament s-a batatorit calea ca Iisus Christos sa fie condamnat la moarte de catre fariseii, slujitorii Satanei pentru ca sa nu le dispara acestora neamul lor de hoti si criminali.
De la cap la coada Vechiul Testament este o carte a minciunii si trebuie sa fii dus cu capul tu, ca ortodox sa crezi in minciunile evreilor din Vechiul Testament. Intre religia dintelui pentru dinte si ochi pentru ochi si religia iertarii nu exista nici un punct de legatura. Cand chiar si-n ziua de astazi un evreu slujeste Adevarul? Niciodata.
” Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” îl găsim în Levitic înainte de a deveni a doua poruncă a lui Iisus (Matei,Marcu) asta ca să înțelegem mai ușor: ” Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc”, respectiv cuvintele lui Isus citate de evanghelistul Marcu.
Sf.Ap.Pavel (Paul) ne spune în Epistola către Romani: ”în afară de Lege (VT), s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege și Prooroci. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credința în Iisus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred, că nu există deosebire. Fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de Slava lui Dumnezeu”.
În concluzie cea mai mare greșeală a Ortodoxiei este că acei credincioși ortodocși nu iau atitudine când astfel de pochimene, cu aere de specialiști în teologie, se apucă să-și dea cu părerea despre ortodoxie și intră cu picioarele în credința oamenilor.
În momentul în care apare un nou testament, cel anterior devine null! Există surse și informații care stipulează faptul, ca biserică catolică, Vaticanul, aproximativ acum 1300 de ani, au scris așa numitul vechi testament și integrat în biblie! Trebuie investigat acest fir de fum! Nu iese fum fără foc!
Adica sa aruncam la gunoi cea mai frumoasa poezie scrisa vreodata? Nu-i frumos.
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Sau cum sa-l anulam noi pe Nicolae Steinhardt? Nu-i frumos.
Daca reprezentarea Rastignirii lui iisus Cristos pe Cruce a fost schimbata cum le-a convenit, inclusiv forma Crucii cine ne asigura ca si pildele din Noul Testament sunt cele originale lasate de Iisus Christos? „Icoana Răstignirii Domnului – Mănăstirea Voroneț / Foto: Pr. Silviu Cluci, Doxologia.ro.
Reprezentări ale Crucii lui Hristos sunt cunoscute încă din prima eră creștină. La început se făceau reprezentări decorative ale Crucii (fără Cel răstignit) în absidele catacombelor și mai apoi ale bisericilor. Pe la sfârșitul secolului al IV-lea, Prudentius a vorbit despre o scenă a Răstignirii într-unul dintre poemele sale. La British Museum se află o compoziție bine dezvoltată a Răstignirii, pictată pe un os de fildeș, reprezentare ce este datată în secolul al V-lea. În secolul următor găsim aceeași scenă înfățișată pe ușa din lemn de chiparos de la Basilica „Santa Sabina” din Roma.
Iconografia bizantină s-a dezvoltat completând relatarea Sfântului Ioan cu elemente împrumutate din Evangheliile sinoptice: sfintele femei în spatele Fecioarei Maria, sutașul cu soldații, fariseii și mulțimea din spatele lui Ioan. Hristos era pictat îmbrăcat într-un colobium (n.r. ‒ tunică fără mâneci), încă viu, cu ochii deschiși, stând drept pe Cruce.
În secolul al XI-lea, în Bizanț, imaginea lui Hristos îmbrăcat și viu pe Cruce a fost înlocuită cu Hristos dezbrăcat și mort, cu capul plecat și trupul frânt. Împotriva acestor reprezentări din Constantinopol au protestat cu vehemență reprezentanții papei Leon al IX-lea, în 1054. Bizanțul a creat un tip de răstignire clasic prin simțul proporției, căutând sobrietatea și limitându-se la esențial, în privința persoanelor înfățișate la picioarele Crucii: Maica Domnului și Sfântul Ioan, însoțiți uneori de o femeie sfântă sau de sutaș.
Hristos este reprezentat gol, doar o pânză îi acoperă şoldurile. Curbura trupului spre dreapta, capul aplecat şi ochii închişi indică moartea Celui Răstignit. Faţa Lui, întoarsă spre Maria, păstrează o expresie gravă a măreţiei în suferinţă, expresie care ne duce cu gândul mai degrabă la somn, decât la moarte: trupul lui Dumnezeu-Omul rămâne după moarte nestricăcios.
Biruinţa asupra morţii este simbolizată printr-o peșteră care se deschide la piciorul Crucii, sub vârful pietros al Golgotei, piatra care a crăpat în momentul morţii lui Hristos, pentru a lăsa la iveală o căpățână. Este craniul lui Adam care, conform tradiției, ar fi fost îngropat sub Golgota, care înseamnă chiar „locul Căpăţânii” (Ioan 19,17). Tradiţia iconografică a preluat acest detaliu, provenit din izvoare apocrife, pentru că evidențiază înţelesul dogmatic al icoanei Răstignirii: mântuirea primului om, Adam, prin sângele lui Hristos, Adam Cel Nou, Care S-a făcut Om ca să mântuiască neamul omenesc.
Crucea are opt extremităţi ‒ formă corespunzătoare unei foarte vechi tradiţii, considerată cea mai autentică atât în Răsărit, cât şi în Apus. Partea de sus a Crucii corespunde cu inscripţia care indică acuzaţia I.N.R.I. (Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor). Partea de jos a Crucii este un suport pentru picioare (un suppedaneum), pe care au fost bătute în două cuie picioarele lui Hristos. Suppedaneum-ul crucifixurilor şi cel din icoanele ruseşti ale Răstignirii este de obicei oblic. Această înclinare a stinghiei de jos a Crucii, în sus, spre dreapta lui Hristos, şi în jos, la stânga Lui, capătă sens simbolic: îndreptarea tâlharului celui bun si condamnarea celui rău.
Fundalul arhitectural din spatele Crucii reprezintă zidul Ierusalimului. Acesta se găseşte deja pe uşa Bisericii „Santa Sabina” (secolul al Vl-lea). Detaliul acesta exprima adevărul cum că Hristos a fost răstignit în afara cetății, dar, în acelaşi timp, exprimă o concepţie spirituală: aşa cum Hristos a pătimit în afara porţii Ierusalimului, tot aşa creştinii trebuie să-L urmeze şi să meargă „în afara zidurilor”, pentru a-L descoperi.
Partea de sus a Crucii, cu braţele întinse ale lui Hristos, se profilează pe fundalul cerului. Răstignirea la loc deschis arată semnificaţia cosmică a morţii lui Hristos, care „a curățat cerul” şi a eliberat întregul univers de sub stăpânirea demonilor.
În partea de sus este reprezentat soarele cu negru, iar luna este zugrăvită roșie ca sângele. Eclipsa de soare de la răstignirea lui Hristos este descrisă în Evanghelii, dar Sfântul Petru, citând o profeție de la Ioil („Soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele” Ioil 3, 4), afirmă că a avut loc o eclipsa de lună (Facerea 2, 20).
Maica Domnului, însoţită de o sfântă femeie, se află în dreapta lui Hristos. Stă dreaptă, trăgându-şi mantia peste umeri cu un gest al mâinii stângi, în timp ce mâna dreaptă şi-o ridică spre Hristos. Faţa ei exprimă durerea imensă, dar stăpânită, dominată de credinţa puternică.
Atitudinea Sfântului Ioan, aplecat înainte, exprimă nelinişte şi un fel de cutremur: ţine mâna stângă întinsă spre Cruce, în timp ce cu dreapta parcă ar vrea să-şi închidă ochii în faţa priveliştii morţii Stăpânului său. Sfânta femeie şi sutaşul (fără aureole) stau în spatele Fecioarei Maria şi al ucenicului. Femeia are trăsăturile contractate de durere, cu mâna stângă pe obraz, într-un gest de lamentaţie. Sutaşul ‒ un om cu barbă, purtând mahramă ‒ Îl priveşte pe Cel Răstignit şi Îi mărturiseşte Dumnezeirea, ducându-şi mâna dreaptă la frunte, ca şi cum ar vrea să se închine: degetele sunt îndoite într-un gest ritual de binecuvântare.”
Nu cred ca exista cineva in Romania care n-a jucat ” telefonul fara fir”? Nu e curios cum Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, cel mai intelept trecator in lumea pamanteana aflat in posesia Adevarului Absolut care guverneaza Universul, nu a lasta macar un singur rand scris de mana Lui? Sau a lasat si mincinosii au avut grija sa ascunda Scrierile Lui?
Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și …
Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapăd-o de la tine;
-gresiti sint ortodocsii care cred ca trebuie sa refuze sa puna blesteme,
6. Pe vrajmasul meu pune-l sub stapanirea unui om rau, si un paras sa stea la dreapta lui!
7. Cand va fi judecat, sa fie gasit vinovat, si rugaciunea lui sa treaca drept un pacat!
8. Putine sa-i fie zilele la numar, si slujba sa i-o ia altul!
9. Sa-i ramana copiii orfani, si nevasta sa, vaduva!
10. Copiii lui sa umble fara niciun capatai si sa cerseasca, sa-si caute painea departe de locuinta lor daramata!
11. Cel ce l-a imprumutat sa-i puna mana pe tot ce are, si strainii sa-i jefuiasca rodul muncii lui!
12. Nimeni sa nu mai tina la el si nimeni sa n-aiba mila de orfanii lui!
13. Urmasii lui sa fie nimiciti si sa li se stinga numele in neamul urmator!
14. Nelegiuirea parintilor sai sa ramana ca aducere aminte inaintea Domnului si sa nu se stearga pacatul mamei lui!