Ce veți face cu pensia nesimțită, domnule profesor?

 

 Ce veți face cu pensia „nesimțită”, domnule profesor ION COJA? O veți băga în buzunar sau o veți refuza, ca domnul Quintus?

 

O voi băga în buzunarul tipografului care îmi va publica, integral, tot ce am făcut în Senat. Toate discursurile și intervențiile din ședințele în plen, se află consemnate în Monitorul Oficial. Cred că am avut cele mai multe „discursuri”. O să le public pe toate, n-am avut până acum bani s-o fac, dar îmi prind bine banii pe care îi voi primi. Toată pensia o voi folosi pentru a tipări! Cărțile mele, dar și ale altora, cum am făcut și până acum când am avut bani. Dacă câștig procesul de moștenire, pe rol din 1993, voi putea publica „în draci”! Eventual plătesc și o echipă de teatru să-mi joace piesele aflate acum sub „cherem rabinic”!

 

Ce înseamnă „cherem rabinic”?

 

Atunci când se supără pe tine rabinul sau alți năuci de la Comunitatea evreiască, se dă cuvînt de ordine la toți cei care au vreun interes la Comunitate: Popescu sau, în cazul meu, Ion Coja, este un om mort. Să nu se mai vorbească de el la nicio emisiune TV, nici invitat să nu fie, piesele să nu i se joace, să i se dea jos tabloul de pe perete etc. Ca și când nici n-ar exista!… Ca și când nici n-a existat vreodată!… Obicei din ghettou!

 

Nu vă cred!… Aveți vreo dovadă?

 

Dar nici nu te rog să mă crezi. Mergem mai departe! Ce-i cu pensiile?

 

Sunt convins că dvs vă meritați pensia! Dar ceilalți?

 

Pui greșit problema acestei pensii. Pensia de parlamentar a fost stabilită încă din primul an de funcționare a Parlamentului și nu a stârnit nicio obiecție, niciun comentariu nefavorabil. După aceea a început manipularea opiniei publice împotriva parlamentarilor. Avea nevoie de asta Traian Băsescu ca să scape de demiterea prin referendum în primul mandat. Joc subtil și perfect ticălos!… Nu putea reuși decât cu o presă ticăloșită!

 

Considerați că este echitabil ca parlamentarii să primească această pensie?

 

Este o întrebare prea directă ca să poată primi un răspuns corect. Eu sunt dispus să discutăm nu de pensia parlamentarilor, ci de sistemul de pensii în întregime! Abia așa discuția ar avea coerență. Ba chiar o discuție și despre salarii! La așa ceva să mă inviți!

 

Înțeleg că ați avea de făcut niște propuneri. Vă ascult!

 

Da, aș avea de făcut o propunere în numele lui Mihai Eminescu, al bădiței Mihai! Îți mai aduci aminte versurile din Scrisoarea a II-a?

„Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,

Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi…”

Asta-i problema principală, veche încă de pe vremea lui Eminescu: cumulul de salarii și de pensii! Cumulul de funcții este inevitabil, sunt persoane mai înzestrate, care pot îndeplini mai multe funcții, pot face față la mai multe solicitări, mai ales specialiștii de înaltă clasă, academicienii, de pildă. Este în interesul societății să fie puși la treabă, să fie „storși” de tot ce pot să dea în beneficiul comunității….

Din păcate, au acces la cumul de funcții și diverși impostori, din rândul „activului de partid”… Și asta pentru că cumulul de funcții înseamnă și cumul de salarii!… Cumul de îndemnizații etc. Toți se înghesuie să prindă cât mai multe consilii de administrație, să fie „cumularzi”.

 

Soluția?

 

Soluția, desigur parțială, dar capabilă să corecteze o parte din abuzuri, ar fi să se stabilească un plafon maxim pentru bugetari: veniturile cumulate să nu depășească o anumită valoare, cinci sau zece sau douăzeci de salarii minime pe economie. Sau să nu depășească salariul președintelui Țării… La fel și pensiile. Sigur există pensii exagerate și mai ales cumul nesimțit de pensii. Prima măsură ar fi să stabilim și pentru pensiile mari un plafon: nicio pensie plătită de la buget să nu poată depăși o anumită valoare, atât la sută din plafonul maxim al salariilor.

Trebuie avută în vedere și soluția aplicată de Ceaușescu: când a văzut că mai toți în jurul său cumulau mai multe salarii, a dat o hotărîre de guvern prin care cei care aveau mai multe salarii au fost invitați să opteze pentru unul din salarii, dar să rămână mai departe cu funcțiile pe care le aveau…

 

După o asemenea măsură cine l-a mai iubit dintre activiștii de frunte ai PCR?!… Cum să nu-l trădeze tovarășii cei mai apropiați?!..

 

O altă condiționare pe care aș introduce-o: persoanele care au prejudiciat în vreun fel bugetul să nu poată beneficia de pensii speciale (de primar, de parlamentar etc.), iar drepturile sale cumulate să nu poată depăși ½ din drepturile care i s-ar cuveni. Principiul ar trebui să conteze: cine se face „vinovat” față de bugetul Țării trebuie sancționat la bugetul personal. Acolo unde-l doare cel mai tare!…

 

Pensiile și alte drepturi speciale pentru revoluționari cum le apreciați?

 

Numai victimele și, după caz, urmașii victimelor revoluției s-ar cuveni să primească niște pensii, ajutoare etc. Restul, adică „revoluționarii” lui pește, să fie ajutați să-și publice amintirile… În efortul de a se afla ce a fost în decembrie 1989! Căci revoluție nu a fost! Dacă n-a fost revoluție, de unde să avem revoluționari?! S-a ajuns ca unii militari sau milițieni să fie declarați revoluționari!… Bătaie de joc!

 

Despre Arșinel sau Răzvan Teodorescu ce părere aveți?

 

E o glumă proastă asta cu Arșinel revoluționar!… Probabil că a spus bancuri cu Ceaușescu în baie!… Dar de Răzvan Teodorescu cam știu ce a făcut… Pe 22 decembrie l-am întâlnit la TV, era pe la ora 14-15. În televiziune nu se mai putea intra, dar venise generalul Voinea și eu m-am liniștit văzând că a venit un cap lucid, care să-l tempereze pe Dinescu și holbații ceilalți! Am intrat în vorbă cu domnul academician și am convenit că ar trebui mers la casa lui Ceaușescu unde țiganii au intrat și fură pe ruptele. Să nu fure obiecte din patrimoniu, ne-am zis…. Și am afluit într-acolo!… Păi dacă domnul Rrrăzvan Teodorrrescu și-a scos pentru asta certificat de revoluționar, o să fac și eu cerere, să mi se dea chiar două patalamale de luptător decembrist… Una pentru ziua de 21 decembrie, alta pentru ziua de 22. Mai departe m-am potolit. În noaptea de 22-23 decembrie m-am prins că-i cacealma!… Și m-a cuprins o jale care nu mi-a trecut nici până azi!…

 

A consemnat Tommy Stoicuț

3 ianuarie 2016