Ce îşi doreşte Rusia de la Ucraina şi cum îşi poate atinge obiectivele. (Stratfor)
13 martie 2015, Alexandru Filimon
Agenţia Stratfor arată că decidenţii din Rusia vor trebui să se hotărască dacă scenariile care se află pe masa de lucru îndeplinesc cerinţele politice ale Moscovei. Scopul nu este pur şi simplu de a avea opţiuni care sunt fezabile, ci identificarea unor opţiuni care servesc unor scopuri strategice pe termen lung.
Rusia are în mod clar capacitatea militară de a pune o presiune imensă asupra Ucrainei în cazul în care vrea să facă acest lucru, dar rezultatele nu ar duce la atingerea obiectivelor sale geopolitice. Chestiunea ucraineană trebuie să fie privită într-un context mai larg al nevoilor Rusiei de a crea un tampon împotriva puterilor europene şi NATO. Ucraina este fundamentală pentru această nevoie a Rusiei, pentru că acoperă o suprafaţă largă în Intermarium, zona dintre Marea Baltică şi Marea Neagră.
Occidentul poate îngenunchea Rusia
Factorii de decizie din Rusia ar trebui să ia în considerare consecinţele unei intervenţii de proporţii mari din partea NATO sau SUA. O astfel de intervenţie probabil ar contracara total ofensiva rusă. Dar întrebarea este dacă o intervenţie de acest tip ar fi favorabilă pentru Occident. Statele Unite şi NATO nu au nici un angajament de apărare a Ucrainei în cazul desfăşurării unei ofensive ruseşti. În ceea ce priveşte Rusia, forţarea imperativelor sale geopolitice va conduce cu siguranţă la acţiuni din partea Occidentului.De fapt, este mult mai probabil că NATO nu va interveni în mod direct, dar strategii ruşi trebuie să ia în considerare toate riscurile. Un mijloc mai realist, de represalii sau de descurajare, ar fi pentru Occident să impună sancţiuni mai importante decât cele care sunt în vigoare, care ar înghenunchia economia Rusiei. Sancţiunile ar veni cu un cost pentru Occident, dar economia slabă a Rusiei amplifică riscul politic.
Examinarea obiectivelor Rusiei
Pe măsură ce criza din Ucraina s-a prelungit, Kievul a virat spre Occident. Orice mutare spre o integrarea în Europa sau NATO ar ameninţa în mod clar obiectivele Rusiei şi ar putea muta graniţele NATO la 435 km de Moscova.În acest moment, în ciuda anexării de către Rusia a Crimeei şi a acţiunilor sale militare în estul Ucrainei, voinţa Kievului de apropiere de Occident creşte, iar Rusia este lăsată fără tampon în această regiune. În procesul de examinare a opţiunilor militare şi a costului politic şi material care ar deriva din fiecare scenariu, răsplata pentru Rusia ar fi restabilirea acestui tampon.
Rusia împinge Ucraina în braţele Europei
De exemplu, deşi o legătură terestră cu Crimeea pare perfect fezabilă din punct de vedere militar şi ar putea garanta aprovizionarea cu apă dulce pentru peninsulă, se realizează puţin din punct de vedere strategic.
Aceasta ar provoca daune economice grave Ucrainei, în special în cazul în care ocupaţia se extinde dincolo de Nipru spre Transnistria. Dar schilodirea economică a Kievului nu garantează aspiraţiile regionale de securitate ale Rusiei. De fapt, acest lucru ar putea duce inevitabil la faptul că Ucraina ar începe să depindă mai mult de finanţarea din Vest şi, ca urmare, să se integreze şi mai mult în Europa.Teritoriile din estul Ucrainei pe care separatiştii le-au obţinut cu forţa armelor şi cu sprijinul substanţial al armatei ruse oferă un tampon strategic pentru regiunile ruse Volgograd şi Rostov. Acest lucru nu este nesemnificativ, mai ales că aceste regiuni ruseşti fac conexiunea cu graniţa de sud a Rusiei în Caucaz, iar pierderea restului Ucrainei ca tampon tot reuşeşte să pună Occidentul mai aproape de Moscova. Chiar dacă separatiştii şi susţinătorii lor ruşi au reuşit să ia în întregime regiunile Doneţk şi Luhansk, o breşă în tampon tot ar exista la Kursk.Având în vedere că Ucraina a angajat o parte considerabilă a puterii sale militare pe câmpul de luptă în estul Ucrainei, o ofensivă rusească cu scopul de a lua în întregime aceste regiuni ar putea distruge capacităţile militare ale Ucrainei. Rusia poate reduce în mod semnificativ eficienţa de luptă a întregii armatei ucrainene. Acest lucru însă nu ar elimina posibilitatea de aliniere a Kievului cu Occidentul, la fel cum şi schilodirea economică a Ucrainei, strivirea armatei sale, ar împinge Kievul chiar mai aproape de Occident, forţându-l să depindă de Statele Unite şi NATO pentru asistenţă în reconstrucţia capacităţii sale militare.
Rusia se poate opri la Nipru
Singura opţiune militară pentru Rusia, pe care Stratfor a analizat-o din punct de vedere al capacităţilor militare ale Rusiei respectiv strategiile sale geopolitice, este scenariul în care armata militară rusă se ancorează pe Nipru, în estul Ucrainei.Aşa cum s-a explicat în partea întâi din seria articolelor Stratfor, forţa necesară pentru a efectua această operaţie ar reprezenta o importantă parte a forţelor terestre de care dispune Rusia. Prin această operaţiune, Rusia nu ar trebui doar să reutilizeze multe din forţele sale de securitate deja existente, dar probabil şi-ar creşte dimensiunea militară prin recrutări şi extindere a mobilizăriii rezerviştilor, mai ales în cazul în care vrea să menţină o prezenţă în altă zone de-a lungul frontierei Rusiei şi, în periferia acesteia.Starea economiei ruseşti ar împiedica astfel de eforturi. O mobilizare semnificativă ar presupune cheltuieli bugetare suplimentare. Chiar dacă Rusia a reuşit să lanseze operaţiunea, succesul său nu poate fi garantat. Mai mult decât atât, o intervenţie NATO în Ucraina nu ar anula doar eforturile Rusiei de a ajunge la obiectivele sale, acest lucru ar putea servi drept o lovitură paralizantă pentru capacitatea militară a Rusiei.
Riscul escalădării
O intervenţie SUA şi NATO împotriva unei ofensive ruseşti în Ucraina ar fi o escaladare semnificativă în sine. Cu toate acestea, în cazul unei astfel de intervenţii, ameninţarea faţă de operaţiuni militare şi represalii extinse până în ţările baltice, sau în interiorul Rusiei, ar putea fi cât se poate de reale. Ca parte a strategiei de război, ambele părţi ar putea încerca să lovească în infrastructură şi în resursele militare dincolo de teatrul de operaţiuni ucrainean, folosind rachete balistice şi rachete de croazieră sau lovituri aeriene. Astfel de acţiuni ar putea, desigur, să escaladeze rapid în război total, şi în acest punct posibilitatea de represalii nucleare ar aduce o dinamică imprevizibilă în cadrul conflictului.
Singura mutare câştigătoare constă în a nu juca
Toate scenariile sunt posibile din punct de vedere logistic, deşi unele ar avea un cost incredibil, iar puţine dintre ele ar satisface aspiraţiile Rusiei, şi nici un scenariu nu garantează reuşita atâta timp cât rămâne posibilitatea unui răspuns militar din partea SUA sau NATO. În cazul în care perspectiva unui astfel de angajament militar descurajează Vestul să ia măsuri directe împotriva unei ofensive ruseşti, opţiunea Occidentului de a subsuma celelalte părţi ale Ucrainei minimizează semnificativ beneficiile oricărei operaţiuni militare rusesti. Aşa cum a observat Iosua, computerul din filmul ”Jocuri de Război” (1983): „Singura mutare câştigătoare constă în a nu juca „.
Ruşii ar putea face joncţiunea cu Transnistria în mai puţin de o lună
10 martie 2015, de George Damian
Pentru realizarea joncţiunii cu forţele din Transnistria, Rusia ar trebui să lanseze o ofensivă care să implice până la 60.000 de militari şi să realizeze o înaintare de peste 600 de kilometri în mai puţin de o lună. Eventualitatea ca forţele ruse să reia ofensiva în Ucraina rămâne în atenţia agenţiei Stratfor, care a publicat o analiză în care evaluează posibilele direcţii de atac în următoarea perioadă.
Analiştii Stratfor au luat în considerare capacităţile militare ruse existente şi intenţiile politice ale Moscovei faţă de Ucraina pentru a evalua posibilele modalităţi de reluare a ofensivei pro-ruse. Exerciţiul teoretic al Stratfor are intenţia de a realiza o mai bună înţelegere a opţiunilor militare ruse în Ucraina şi modul în care ar putea evolua eforturile militare în eventualitatea în care va fi rupt acordul de încetare a focului.
O poziţie periculoasă
Stratfor apreciază că în acest moment poziţia militară a Rusiei în Ucraina este una dificilă şi a costat foarte mult faţă de câştigurile politice reduse care au fost obţinute. ”Bastionul strategic al Crimeei poate fi apărat ca o insulă, însă este în permanent supus pericolului izolării. Poziţia separatiştilor ucraineni şi a ruşilor care îi sprijină în estul Ucrainei reprezintă în esenţă un cap de pod extins care va avea nevoie de investiţii militare foarte mari pentru a fi menţinut şi nu a ajutat Moscova să îşi atingă scopul strategic de a obţine o graniţă uşor de apărat. Acest lucru ridică întrebarea dacă nu cumva Rusia va întreprinde acţiuni militare suplimentare în Ucraina pentru a-şi asigura interesele”, se arată în analiza Stratfor. Pentru a răspunde la această întrebare, analiştii americani au examinat şase scenarii militare care ar putea fi luate în considerare de Rusia pentru a-şi rezolva problemele de securitate din Ucraina, scenarii care merg de la continuarea unor operaţii de hărţuire de mică amplitudine până la o invazie pe scară largă a Ucrainei până la fluviul Nipru. Scenariile Stratfor apreciază perioada de timp şi forţele necesare pentru ca Rusia să atingă anumite obiective, capacitatea de executare a acestor operaţiuni şi costurile implicate.
În aceste scenarii se porneşte de la ipoteza că forţele ruse se vor confrunta exclusiv cu cele ucrainene, fără alte intervenţii externe.
Legătura directă cu Crimeea
În primul scenariu, analiştii Stratfor presupun că forţele ruse vor dori să realizeze o legătură terestră între Donbas şi Crimeea prin intermediul unui coridor terestru care să se oprească pe fluviul Nipru. În această situaţie liniile defensive se vor sprijini pe acest râu. Forţele ruse vor trebui să realizeze o înaintare de 400 de kilometri în cadrul unei regiuni cu o suprafaţă de 46,6 mii kilometri pătraţi, ceea ce va duce la crearea unei linii defensive lungi de aproximativ 450 de kilomteri şi va trebui controlată o populaţie de aproximativ 2 milioane de oameni.Pentru ca această operaţiune să aibă succes va fi nevoie de o forţă ofensivă de 24-36.000 de militari, urmând ca atacul să dureze circa 14 zile. Pentru apărarea achiziţiilor teritoriale ar urma să fie nevoie de menţinerea unei forţe de 40 – 55.000 de militari în regiune. De asemenea, ar trebui să fie luată în considerare şi eventualitatea unei mişcări de insugenţă, de vreme ce populaţia este mai puţin pro-rusă în afara regiunii Donbas.
Joncţiunea cu Transnistria
Stratfor prezintă şi varianta în care Rusia va încerca să ocupe întreaga zonă costieră din sudul Ucrainei şi să realizeze joncţiunea cu forţele din regiunea transnistreană. În spatele unei astfel de operaţiuni s-ar afla ideea de a tăia accesul Kievului către Marea Neagră. Conform evaluărilor Stratfor, pentru ca forţele ruse să ocupe întregul litoral ucrainean ar fi nevoie de o forţă de atac formată din 40.000 – 60.000 de militari care vor trebui să realizeze o înaintare de 645 de kilomteri pentru a ocupa peste 100.000 de kilometri pătraţi în 23 până la 28 de zile. Pentru a menţine această achiziţie teritorială ar fi nevoie de o forţă defensivă de 80.000 până la 112.000 de militari. În paralel, ar fi creată o poziţie dificil de menţinut deoarece legătura dintre trupe va trebui făcută peste fluviul Nipru. În plus, populaţia car ar trebui să accepte această ocupaţie va fi de aproximativ 6 milioane de oameni, ceea ce ar creşte şansele izbucnirii unor mişcări de insurgenţă. Analiştii Stratfor apreciază că aceste două scenarii implică apariţia unor poziţii militare extrem de vulnerabile: ”Poziţiile extinse peste zone de câmpie – mai ales despărţite de un fluviu – sunt greu de menţinut, dacă nu imposibil atunci când ar fi vorba de un atac concentrat al unei forţe militare moderne. Liniile de aprovizionare ar fi extrem de lungi”.
Frontiera pe Nipru
Un al treilea scenariu luat în considerare de Stratfor este cel în care forţele ruse ar încerca să ocupe întreg teritoriul ucrainean aflat la est de fluviul Nipru, urmând ca acest curs de apă să fie folosit drept linie defensivă. Din punctul de vedere al apărării teritoriului cucerit, acest scenariu pare a fi cel mai logic: fluviul Nipru are puţine puncte de traversare şi puţine zone unde pot fi realizate treceri tactice, ceea ce înseamnă că forţele defensive se pot concentra doar asupra acestor puncte. Însă şi acest scenariu are punctele sale slabe: ”O astfel de operaţiune ar reprezenta o implicare militară masivă. Zona avută în vedere are o suprafaţă de 222 de mii de kilometri pătraţi, pentru apărare fiind nevoie de 90.000 – 135.000 de militari, iar distanţa ce va trebui acoperită de o eventuală ofensivă va fi de 400 de kilomteri. Regiunea, cu o populaţie de 13 milioane de oameni ar avea nevoie de forţă masivă de combatere a mişcărilor de insurgenţă.
Forţele terestre ale Rusiei sunt în jur de 280.000 de militari, ceea ce înseamnă că o astfel de ofensivă ar implica o mare parte din toate trupele ruse”. Ocuparea teritoriului ucrainean din stânga Niprului ar dura maxim două săptămâni, deoarece forţele ruse ar putea avansa pe mai multe direcţii de atac. Pe de altă parte, ”această operaţiune ar necesita o mobilizare vastă şi o retrasare a sarcinilor pentru forţele militare ruse, ceea ce ar face ca intenţiile Moscovei să fie detectabile şi să alarmeze din timp Europa şi Statele Unite”.
Variaţiuni pe aceeaşi temă
Ultimele două scenarii luate în considerare de Stratfor iau în considerare implicarea unor forţe reduse. O variantă de acţiune ar putea lua în considerare extinderea dominaţiei forţelor rebele spre sudul ori spre nordul actualelor regiuni ieşite de sub controlul Kievului, însă o astfel de evoluţie ar aduce o contribuţie minimă la intenţiile strategice ale Moscovei. Ultimul scenariu prezentat de Stratfor presupune o serie de operaţiuni de hărţuire de-a lungul întregii graniţe ruso-ucrainene, ceea ce va duce la o blocare a armatei Ucrainei în afara actualei zone de contact din Donbas.
Ambiţiile Rusiei în Europa Centrală sunt depăşite de limitele economice şi geopolitice.
5 martie 2015, de Mediafax
Moscova a depus eforturi în ultimii ani pentru a-şi spori influenţa în Europa Centrală, iar criza din Ucraina a mărit interesul Kremlinului faţă de regiune, însă limitele economice şi geopolitice ale Rusiei îi depăşesc ambiţiile în regiune, comentează agenţia de analiză Stratfor.
Rusia vrea să-şi folosească legăturile politice şi comerciale pentru a submina instituţiile occidentale şi pentru a aduce Europa Centrală mai aproape de interesele sale. De la izbucnirea conflictului ucrainean, Moscova a devenit şi mai interesată de câteva state central-europene, respectiv Ungaria, Slovacia şi Cehia, care se străduiesc să menţină un echilibru între Rusia şi Occident.Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, are programată o vizită în Slovacia în aprilie, preşedintele rus, Vladimir Putin, a vizitat Ungaria la jumătatea lui februarie, iar Kremlinul şi-a consolidat relaţiile şi cu preşedintele ceh Milos Zeman.Europa Centrală este importantă pentru Rusia datorită localizării sale geostrategice, la marginile estice ale Uniunii Europene şi NATO. Aceste state au imperative geografice diferite faţă de vecinii lor de la periferia Rusiei şi sunt mai deschise la posibilitatea consolidării relaţiilor cu Moscova.Spre deosebire, apropierea geografică de Rusia determină Polonia să evite relaţiile politice sau comerciale cu Moscova şi să fie mai dispusă să se apropie de Occident. România, care are ieşire la Marea Neagră şi se învecinează cu Republica Moldova, o fostă republică sovietică cu o regiune separatistă susţinută de ruşi, este o ţară care a oscilat istoric între Rusia şi Occident. Dar acum, din cauza provocărilor geopolitice şi temerilor faţă de influenţa rusă, a virat spre Occident.
Însă alte ţări din Europa Centrală sunt mai departe de Rusia şi, pentru că se confruntă cu riscuri de securitate mai mici din partea ruşilor, au şanse mai mari de a crea un echilibru între Moscova şi Occident. Înainte de izbucnirea conflictului ucrainean, Rusia a profitat de criza financiară din UE pentru a-şi spori prezenţa comercială în Europa Centrală, mărindu-şi astfel şi influenţa în regiune. În plus, Rusia şi-a folosit serviciile de informaţii şi a sprijinit grupuri de extremă-dreapta în acelaşi scop.Conflictul din Ucraina a determinat Rusia să-şi intensifice eforturile în regiune. În timp ce România şi Polonia cer o prezenţă sporită a NATO în regiune, Moscova încearcă să se asigure că ţări ca Ungaria, Slovacia şi Cehia nu susţin iniţiativele românilor şi polonezilor. De asemenea, Kremlinul speră ca statele central-europene, alături de Grecia şi Cipru, să blocheze adoptarea unor noi sancţiuni în UE împotriva ruşilor. Însă constrângerile Rusiei sunt tot mai mari, criza financiară cu care se confruntă ţara determinând Moscova să-şi reducă cheltuielile în statele central-europene şi să-şi canalizeze atenţia spre piaţa internă. În timp ce unele fonduri vor fi alocate principalelor obiective geopolitice ale Rusiei, în special crizei din Ucraina, cheltuielile în alte zone ar putea fi limitate.Astfel, problemele cauzate de criza financiară din Rusia şi de provocările geopolitice vor limita abilitatea Kremlinului de a-şi îndeplini ambiţiile în Europa Centrală, o regiune în care ţările oscilează constant între Occident şi Moscova.
Domnule Ion Coja, vă rog frumos să scrieţi Ucraina, ştiţi de pe celălalt site că mă deranjează scrierea incorectă! Îmi cer mii de scuze!
Mulţumesc pentru înţelegere!
STRATFOR E A LUI ROTSCHILD!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
OPRITI DEMENTA DE A CONDAMNA GERMANIA!!!
GERMANIA SI FRANTA INCEARCA SA OPREASCA DEMENTA WASHINGTONULUI CARE VREA MUSAI RAZBOI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
TODD E UN PSIHOPAT INSTRUIT :vede intr-una doar nemti in copaci cand de fapt Washingtonul e SINGURUL DEMENT AZI PE PLANETA, capitala UZRAELULUI care vrea in desperare razboi mondial!
Serviciile secrete germane au atacat Washingtonul care vrea razboi mondial – de aici atacul fata de nemti in toate azimuturile!
ZICE ROBERTS MAI JOS:” WASHINGTONUL A INNEBUNIT!”
Roberts ii cunoaste ca in palma, stie ce vorbeste!
CITEZ SI TRADUC PERSONAL DIN ROBERTS:
„In the CNN propaganda show, Wolf Blitzer failed to report that German intelligence challenges Washington’s claims about Russia and that the French and German governments have finally realized that Washington is insane and are working desperately to stop Washington’s drive toward war”.
TRADUCEREA MEA
„In spectacolul/circul de propaganda CNN, Wolf Blitzer a omis sa raporteze faptul ca serviciile secrete germane au somat declarand drept dubioase declaratiile Washingtonului despre Rusia si ca guvernul francez si german au inteles intr-un final CA WASHINGTON E DEMENT !!!!!!!!(sublinierea mea ) si ca aceste doua guverne lucreaza desperate sa opreasca impulsul Washingtonului de a provoca razboi.”
CNN Is Beating the Drums of War — Paul Craig Roberts
March 14, 2015 | Categories: Articles & Columns | Tags: | Print This Article
http://www.paulcraigroberts.or…
CNN Is Beating the Drums of War
Paul Craig Roberts
President George W. Bush’s national security advisor, Condi Rice, warned Americans that Saddam Hussein’s (nonexistent) weapons of mass destruction could result in a mushroom cloud going up over an American city. No such threat existed. But today a very real threat exists over all American cities, and the national security advisor does not notice.
The threat issues from Washington and arises from the demonization of Russia and its leadership.
Wolf Blitzer (CNN, March 13) used the cover of a news program to broadcast a propaganda performance straight out of the Third Reich or perhaps from George Orwell’s 1984. The orchestration presented Russia as a massive, aggressive military threat. The screen was filled with missiles firing and an assortment of American General Strangeloves urging provocative measures to be deployed against the Russian Threat. Blitzer’s program is part of the orchestrated propaganda campaign whose purpose is to prepare Americans for conflict with Russia.
It was such irresponsible propaganda and so many blatant lies for a media organization to sponsor that it was obvious that CNN and Wolf Blitzer had no fear of being called on the carpet for spreading war fever. The so-called “mainstream media” has been transformed into a Ministry of Propaganda.
Similar propaganda is being spread in the UK where defense minister Michael Fallon declared Russia to be a “real and present danger” to Europe. US troops and tanks are being rushed to the Baltics on the pretext that Russia is going to attack.
That such blatant lies can issue from high government officials without a shred of evidence and without shame should scare you to death. We are witnessing the total disrespect for truth and human life by high government officials and the presstitute media.
The propaganda is driving the world toward war. The propaganda has destroyed the trust between nuclear powers and has resurrected the threat of nuclear armageddon. The Russian government sees that Washington and its NATO vassals are conjuring a nonexistent Russian Threat. Clearly this conjured threat has a purpose that intends Russia harm.
Washington’s propaganda spread by the presstitutes is the most irresponsible act in human history. Reagan and Gorbachev succeeded in removing the threat of nuclear war, and the crazed neoconservatives and their media whores have brought it back.
Washington’s propaganda attack on Russia and Vladimir Putin is like Washington’s attack on Afghanistan and Osama bin Laden, Iraq and Saddam Hussein, Libya and Gaddafi. Does this mean that Washington intends to attack Russia in a pre-emptive nuclear strike?
If so, it means the end of the world. Clearly, the threat to the United States and the entire world resides in Washington and not in Moscow. The threat is the crazed neoconservative ideology of US world hegemony supported by the unbridled greed of American corporations to control the resources of the world
Putin understands the seriousness of the situation and is working hard to diffuse it, but Washington has made it impossible to diffuse. Washington’s price is that Putin must hand over Crimea and the Russian Black Sea naval base, abandon the Russian populations in southern and eastern Ukraine, and accept NATO military bases in Ukraine. Washington’s demand is a demand for Russia’s pre-emptive surrender.
In the CNN propaganda show, Wolf Blitzer failed to report that German intelligence challenges Washington’s claims about Russia and that the French and German governments have finally realized that Washington is insane and are working desperately to stop Washington’s drive toward war.
Washington and its UK puppet have spent the entirety of the 21st century creating death and destruction. Seven countries have been invaded, bombed, or droned in order “to spread democracy.” Iraq is destroyed, as is Afghanistan, Libya and Somalia . Syria nearly so, and Pakistan and Yemen are politically and socially destabilized by incessant US air attacks. The democratic, elected, governments of Honduras and Ukraine have been overthrown by US coups. Venezuela is next in line, with Bolivia, Ecuador, Argentina and Brazil waiting their turn.
Washington has given the world 14 years of brutal and inhumane war. Isn’t this enough evil? Does Washington have to give us more?
Washington and the presstitutes have lost their humanity. They have become agents of evil. If mushroom clouds appear, the responsibility will lie with Wolf Blitzer, CNN, and the presstitutes who beat the drums of war.
……..
„Părintele Lavrentie, discutând cu arhimandritul Teofan şi Nechifor, le spunea cu multă luare aminte: „…cuvintele noastre sfinte sunt – Rusia şi rusesc. Şi numaidecât. trebuie ştiut că mai întâi a fost încreştinarea Rusiei şi nu încreştinarea Ucrainei. Kievul este al doilea Ierusalim şi mama tuturor oraşelor ruseşti. Rusia Kievleană era împreună cu Rusia Mare. Kievul fără Marea Rusie este de neînchipuit şi de nepermis. In Polonia a existat un centru secret al evreilor. Pe polonezi i-au obligat să ocupe. Rusia, iar când ei au reuşit să ocupe o bucată din Rusia, au dat-o în arendă cu tot ce era în ea, inclusiv biserici şi mănăstiri. Ortodocşii nu puteau să facă nimic de sine stătător. Erau strâmtorări din toate punctele de vedere, şi trebuiau să se supună Poloniei, adică catolicilor şi uniaţilor. Lor nu le plăceau deloc cuvintele Rusia şi rusesc, de aceea au numit acele pământuri Rusia cea Mică (Malorosiei). Apoi însă au văzut că totuşi denumirea conţinea silaba ros, şi atunci au numit-o Ocrainei (margine). Ce margine putea fi aceasta când ea e înconjurată de jur împrejur de alte state? Iar mai târziu au înlocuit cuvântul „Ocraina” cu Ucraina şi ucraineni, ca să ne dezrădăcineze mai uşor de la Rusia ortodoxă.
Preacinstitul Teofan, egumenul lavrei Pecerska, spunea: «Să nu care cumva să cinstim altă credinţă şi în nici într-un caz să nu ne unim cu catolicii şi să ne lepădăm de ortodoxie».
Arhiepiscopul Lazăr şi Sfântul Teodosie ale cărui sfinte moaşte le avem aicea (spunând acestea Părintele Lavrentie a făcut o închinăciune spre soborul catedralei) şi Sfântul Ioan – Mitropolitul Tobolskii, toţi s-au străduit să facă după cuvântul lui Iisus Hristos «faceţi aşa ca toate să fie una», să fim cu Rusia ortodoxă, ca împreună să formăm Sfânta Rusie. Şi astfel, pentru totdeauna să ne depărtăm de conducerea poloneză şi catolicism, care ne duc sufletul la pierzare. V-am spus ca să ştiţi! Ţineţi minte! Şi nu uitaţi! Kievul n-a avut niciodată patriarh. Patriarhii au fost şi au trăit întotdeauna la Moscova. Feriţi-vă de biserica autocefală ucraineană”. Părintele Kronid de la Lavra Pecerskaia l-a contrazis pe Părintele Lavrentie, spunându-i că ucrainenii care singuri se sfinţesc şi uniaţii au dispărut din Ucraina. Părintele însă cu tristeţe i-a răspuns: „Diavolul va intra în ei şi ei cu mare putere diavolească se vor uni împotriva Bisericii Ortodoxe. Dar sfârşitul lor va fi ruşinos, iar cei ce îi vor urma vor fi pedepsiţi de Cel de sus”. Ce cuvinte sfinte şi adevărate a grăit acest înţelepţit Părinte. Acum, (în zilele noastre, 1993), a apărut un singur arhiereu (ucrainean singur sfinţilor) şi s-a numit Patriarhul Kievului, dar unde? în America. El nici n-a ştiut sau poate a uitat că în Kiev niciodată n-a fost patriarh. Dar deja mulţi, din neştiinţă, strigă: „Patriarhul nostru!” Părintele ne-a preîntâmpinat: „Să fiţi credincioşi Patriarhiei Moscovite şi nici într un caz să nu intraţi în vreo dezbinare. Pentru acei arhierei şi ierei care vor tulbura poporul, mare va fi pedeapsa lor, şi, vai, câte suflete vor trage după dânşii, ducându-le în gura iadului. Să vă feriţi de „biserica” de peste „graniţe” şi să ştiţi că ea nu este trecută în rândul Bisericilor Ortodoxe. Ea nu este Biserică ci e parte a Bisericii ruseşti. Mult a suferit, dar a supravieţuit Biserica noastră într-un stat de ateişti. Cinstire şi slavă ei!
Ţara noastră e veşnic ortodoxă! Cuvântul „Biserica e liberă” e o denumire dată de eretici. La noi Biserica e Ortodoxă. Se dezbină şi intră în erezie cei ce nu cred în Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică! Biserica Ortodoxă este trupul Mântuitorului (oare se poate rupe trupul lui Hristos?). Şi ei (ereticii) nu ţin minte că unul este Dumnezeu, una este Credinţa şi unul este Sfântul Botez. Iisus Hristos a creat o singură Biserică (şi nu biserici) ce nu va fi învinsă nici de porţile iadului. Una este, doar Biserica Ortodoxă Sobornicească şi Apostolească, celelalte, ce se numesc „biserici”, nu sunt biserici ci sămânţă stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos”.
…….
„Credincioşii ruşi se vor căi de păcatele lor de moarte, că au permis jidovilor să necinstească Rusia, că nu l-au apărat pe Ţar, unsul lui Dumnezeu, n-au cinstit Biserica Ortodoxă, mănăstirile, bisericile, mucenicii şi toţi sfinţii. Că au urât cucernicia, lucrurile drepte şi au îndrăgit şiretlicurile diavoleşti şi toată necinstirea vrăjmaşă. Şi mulţi ani au lăudat, au înălţat şi s-au închinat idolului sovietic şi ateismului, distrugătorul ţării, considerându-l nemuritor. Puterea sovietică 1-a ridicat în slăvi pe Stalin şi pe Lenin, numindu-i şi pe ei nemuritori”. Spunea Părintele că atunci când dracii au băgat sufletul lui Lenin în iad, mare bucurie şi mare triumf a fost în iad, iar apoi au adăugat: „…iar atunci când Stalin va intra în iad, acelaşi lucru va fi. Va pieri amintirea şi cinstirea lor cu zgomot. Rusia împreună cu toate popoarele slave va întemeia o împărăţie puternică, şi va fi condusă de către un împărat ortodox, uns al lui Dumnezeu, în Rusia vor dispărea toate ereziile şi dezbinările. Dumnezeu va milui Rusia pentru timpurile groaznice anticreştine, şi pentru că a avut o soartă tragică înainte de venirea lui antihrist şi pentru că în acele vremuri groaznice a strălucit în Rusia regimentul măreţ al mucenicilor , începând din cinul înalt duhovnicesc până la cetăţenii de rând: de la cele mai înalte grade ale feţelor bisericeşti, mitropolit şi împărat, preot şi călugăr, până la sugari şi nou- născuţi şi terminând cu mirenii. Ei toţi se vor închina lui Dumnezeu, împăratului nostru, Sfintei Treimi, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi-L vor implora ca să miluiască Rusia.
Trebuie să ştiţi că Rusia este apărată de Maica Domnului, ea se roagă şi mijloceşte pentru noi. Toţi Sfinţii ruşi împreună cu Sfânta Născătoare de Dumnezeu se roagă pentru iertarea Rusiei, în ţara noastră va înflori dreapta credinţă ca-n vremurile de demult şi va fi foarte mare bucurie pentru sufletele creştine (dar pentru puţin timp, căci va veni timpul Judecăţii de Apoi). De împăratul ortodox rus se va teme chiar şi antihrist iar restul ţărilor, în afară de Rusia şi celelalte pământuri slave vor fi sub puterea lui antihrist şi vor suferi chinuri groaznice ce sunt însemnate în Sfânta Scriptură! Rusie, pocăieşte-te, cinsteşte-L şi înalţă-L pe Dumnezeu, cântându-I Lui: Aliluia!”
…….
http://www.manastirea-sireti.md/uploads/books ro/Sf.%20Lavrentie%20de%20la%20Cernigov%20 %20Viata,%20invataturile%20si%20minunile.pdf
https://archive.org/stream/Sfantul_Lavrentie Viata__invataturile_si_minunile_Sfantului_LavrentiS antul_LavrentieViata__invataturile_si_minunile_Sfa tului_Lavrentie_djvu.txt
Iata ce spunea Mihail Eminescu in ziarul Timpul in ianuarie 1878 referitor la rusi: „Cu un cuvânt, de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special şi nu-i cerem decât ceea ce suntem în drept a-i cere ei, ca oricărui om de rând, cu faţa curată: să respecte pe deplin convenţia încheiată cu noi. Nici s-a bătut pentru noi, nici n-am poftit-o să se bată; deci nu are dreptul de a trata cu Turcia în numele nostru. Nici ea s-a luptat pentru noi, nici noi pentru dânsa, ci fiecare pentru sine şi ale sale; ea pentru a împlini mandatul Europei şi pentru confraţii ei de peste Dunăre; noi pentru noi.
Deci încă o dată: Nu voim s-auzim de nici un aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata în numele nostru, căci n-am însărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene”.
In acelasi ziar in martie 1878 poetul nostru national spunea : Însuşi numele „Basarabia” ţipă sub condeiele ruseşti. Căci Basarabia nu însemnează decât ţara Basarabilor, precum Rusia înseamnă ţara ruşilor, România ţara românilor”.
Iar in iunie 1878 Mihai Eminescu aducea urmatoarele completari :
„De atunci (1812, n.n.) şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a cânta în ziua de Paşti „Hristos a înviat” în româneşte.
Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.
Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice”.
Da. Sigur. Nu contest ce spunea marele patriot ortodox Mihai Eminescu, dar si atunci, ca si acum, se ducea o propaganda infernala de catre occident impotriva rusilor. (Doar pregateau lovitura din 1917).Eminescu se pare ca a cazut si el in aceasta capcana. Ca si in ziua de azi.
Dar daca il citati pe Eminescu, de ce nu citati si ce spune el despre lupanarele ocidentului :
„..Astfel vin patura dupa patura în tara noastra, cu ideile cele mai ciudate, scoase din cafenelele frantuzesti sau din scrierile lui Saint-Simon si alte altor scriitori ce nu erau în toate mintile, iar formele vietii noastre de astazi au iesit din aceste capete sucite care cred ca în lume poate exista adevar absolut si ca ce se potriveste în Franta se potriveste si la noi… In loc sa le sarute mânile si sa le multumeasca, ei se fac de catre padure si încep cu libertatea, egalitatea, fraternitatea si suveranitatea, încât batrânii-si pierd cu totul calindarul…”
„….In Franta locurile de judecatori si din armata se cumparau cu bani, si dreptatea asemenea, la noi fiecine, dupa câta carte învatase si minte avea, putea sa ajunga alaturi cu coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale tarii. Iar nu se potriveste!
In Franta nemultumirea economica era la culme: caci fiecaruia îi trebuia mai mult decât avea. Luxul si modele istoveau averile cele mai mari. La noi boierul mostenea o blana de samur de [la] strabunu-sau, un sal turcesc de la bunu-sau, un antereu de citarea de la tata-sau, având de gând sa le lase toate si nepotu-sau, ca sa se fuduleasca si el cu dânsele si fiecare avea strânsura pentru iarna si parale albe pentru zile negre; c-un cuvânt fiecare avea mai mult de câtu-i trebuia, caci pe atunci toata tara era conservatoare”. Iar nu se potriveste!
Oare ce facusera mosnegii ca sa merite urgia liberalilor? Ce sa faca? Ia pe cât [î]i ajunsese si pe ei capul. Biserici, manastiri, scoli, spitale, fântâni, poduri, sa li se pomeneasca si lor numele când va creste iarba deasupra lor… si înca una, pe care mai ca era s-o uitam. Multi din ei au scos punga din buzunar si au trimis pe baietii ce li s-au parut mai isteti înlauntru”, ca sa-nvete carte, sa se procopseasca spre fericire neamului. Si-au crescut serpi în sân cu alte cuvinte.
Caci acest tineret s-au fost dus într-o tara bolnava în privirea vietii sociale: Clasele superioare putred de bogate au ajuns acolo la o rafinare de placeri nemaipomenita în alte colturi ale pamântului, producerile sanatoase în literatura si arta facuse loc picanteriilor de tot soiul, în sfârsit orisice era mai cautat decât apa limpede si racoritoare de izvor. Apa cu parfum, apa cu zahar, apa cu migdale, apa cu otrava, tot ce poftesti, numai apa de izvor nu….”
De ce nu il citati pe Eminescu sa vedem ce spune de despre Biserica Ortodoxa : “Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie.
Odinioară o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele…
Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.” („Timpul”, 14 aug. 1882).
„Şcoalele primare nu sunt institute pentru propagarea ştiinţei, ci institute de creştere (educaţiune). Pe de altă parte, Biserica este asemenea un institut de creştere şi influenţa ei asupra şcolii primare este cea mai folositoare…Ştiinţa începe abia acolo unde judecata e coaptă, disciplina caracterului deplină, înainte de această epocă nu există decât creştere prin deosebite mijloace, din cari religia este cel mai puternic. Partea pur dogmatică a religiei se pierde cu vremea, dar sâmburele ei moral rămâne şi formează tăria caracterului”
(M. Eminescu, „Timpul”, 11 oct. 1878).
„CACI CEST TINERET S-AU FOST DUS INTR-O TARA BOLNAVA IN PRIVIREA VIETII SOCIALE ” aceste cuvinte simple va pot ramane in suflet si in minte incat sa nu mai sustineti cu atita vehementa, impotriva Adevarului, ceea ce si noi am constatat, realitatea de zi cu zi, in acesti 25 de ani de „valori”, ca occidentul ne poate aduce ceva bun ?
Un erou basarabean din s. Zubrești-
Gavrilă Andronache
–––––––––––––––––
” Eroii noștri –
Căzut cu arma în mâini”
Jurnal de Chișinău /
de Gheorghe Mârzencu, august 2013
http://www.jc.md/eroii-nostri-cazut-cu-arma-in-maini/
În aceste zile, se împlinesc şaizeci de ani de la moartea eroică
a lui Gavril ANDRONACHE,
neînfricat luptător pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia sovietică.
A căzut într-o luptă inegală cu trupele speciale ale securităţii. Aflat mai mulţi ani în fruntea unui detaşament de rezistenţă armată antisovietică, la îngemănarea codrilor Străşeni, Orhei şi Călăraşi, venise pentru scurt timp acasă, în satul Zubreşti, Străşeni. A fost urmărit şi înconjurat de armata securiştilor. În noaptea de 17 spre 18 august 1953, l-au atacat prin surprindere, dar el a ripostat cu dârzenie. Târât dimineaţa la un spital din Chişinău, medicii i-au numărat peste cincisprezece răni mortale. El însă, aşa ciuruit, a mai trăit vreo zece ore după aceasta.
Cel mai longeviv luptător antisovietic
Născut în anul 1902 la Zubreşti, Străşeni (după alte surse, s-a născut la Vâprova, Orhei), Gavril Andronache a crescut şi s-a format în mediul firesc al Basarabiei româneşti. A reacţionat cu ostilitate la prima ocupaţie sovietică din 1940, apoi din iulie-august 1941 a revenit în serviciul Statului Românesc, mai întâi ca lucrător al primăriei din localitate, apoi a fost numit şef al postului de jandarmi din satul Vâprova, Orhei.
În primăvara anului 1944, frontul sovieto-român a ajuns până în preajmă şi el s-a înrolat în armata română regulată. În acel august necruţător intrat în istorie şi sub denumirea „Operaţia Iaşi-Chişinău”, Gavril Andronache a reuşit să scape din încercuirea sovietică. Un an mai târziu, îl aflăm şef al fabricii de vin din Zubreşti. Dorinţa de a nu admite străinii pe pământul său natal l-a mişcat mereu spre o luptă cu noul regim sovietic antiuman.
Împreună cu alţi patrioţi ai plaiului, în 1945, au format o organizaţie clandestină antisovietică. Într-o notă a securităţii din ianuarie 1946, ce se află în dosarul lui Gheorghe Focşa din satul vecin Tătăreşti, şi el slujitor al jandarmeriei române până în 1944, îi găsim şi pe zubreştenii Gavril Andronache şi Dumitru Lupaşcu. Pe parcurs, au aderat şi alţi temerari, între care Gavril Botnari din Grebleşti, pe atunci şeful fabricii de vin din Cobâlca (Codreanca) care se va afla alături de Andronache până în ultima zi a acestuia.
Codrul, frate cu românul
Imediat ce au revenit sovieticii în 1944, securitatea lui Stalin a început a-i vâna pe toţi basarabenii care au colaborat cu regimul românesc. Numai pentru că în timpul războiului şi-a făcut serviciul în altă localitate decât în cea în care îşi avea casa, bătăile de noapte în uşa lui Gavril Andronache au întârziat cu un an şi ceva. Încă puţin şi ar fi fost şi el arestat. Fără să aştepte însă, Gavril Andronache şi-a luat arma, o carabină românească, şi s-a ascuns în codru. În 1947, în pădurea dintre satele Zubreşti, Recea şi Tătăreşti, numită Ghireşti (în altă parte este atestată cu numele Limbar), Gavril Andronache a fost rănit într-o ciocnire de focuri cu un grup de securişti. Din arhive aflăm că l-a pus pe picioare medicul din Recea, Sidor Dulgheru, care avea şi el nişte socoteli cu sovieticii.
Lupta antisovietică, o mişcare a întregului popor din zona respectivă
Armata din pădure a lui Gavril Andronache s-a bucurat de susţinerea largă a populaţiei. Mai ales pe timp de iarnă, când pădurile din părţile noastre devin mai vulnerabile, luptătorii din codru şi-au găsit adăpost la case conspirative în satele din împrejurimi. În dosarele penale ulterioare, intentate combatanţilor din organizaţia antisovietică a lui Gavril Andronache, organele de anchetă au înregistrat zeci de nume şi locuinţe care i-au adăpostit pe partizanii noştri. Oamenii din satele respective le puneau la dispoziţie adăposturi, haine şi mâncare, îi informau despre apariţia grupurilor de militari. Astfel, şi-au pus la bătaie viaţa şi libertatea circa o sută de persoane din satele Zubreşti, Tătăreşti, Recea, Găleşti, Grebleşti şi altele din apropiere.
În 1949, mişcarea de rezistenţă ia amploare
Teroarea roşie venită de la Kremlin a lovit în bietul basarabean mai ales în iulie 1949. Zeci de mii de copii, femei, bătrâni au fost smulşi noaptea din culcuşul lor cald şi trimişi în pustietăţile Siberiei. Le-a fost sortită aceeaşi cale şi familiilor grupului de luptători – Gheorghe Focşa, Gavril Botnari şi alţii. Alături de Gavril Andronache, aceştia însă au reuşit să se ascundă, mutându-şi cu fermitate traiul în codru, cu întreaga lor familie. Li s-au alăturat alţi evadaţi din zona morţii siberiene şi anume, Spiridon Magari, Afanasie Magari, Filip Magari, Grigore Iovu, Nicolae Cheptene, din Recea, Mina Cogan din Grebleşti, Mihail Ninică din Teleşeu şi alţi „deschiaburiţi”. Ceva mai târziu, organizaţia antisovietică de partizani a lui Gavril Andronache s-a completat cu neînfricaţii luptători Sergiu Voinovan din Zubreşti şi Ion Gălescu din Găleşti.
Toţi, inclusiv femeile, deţineau echipament militar, în special carabine româneşti şi ruseşti, dar şi pistoale, arme de vânătoare şi mitraliere. Numărul de luptători cu dislocare permanentă în codru ajungea până la douăzeci. Aveau de fapt mai multe dislocări în formă de bordeie camuflate, principalele situându-se în pădurile Larga de lângă Recea şi Lopatna de lângă Cobâlca. Partizanii noştri dispuneau şi de aparat de radio, noutăţile postului „Vocea Americii” difuzându-le apoi printre ţărani.
Armata din pădure a avut nenumărate ciocniri cu trupele regulate ale securităţii, pe timp de zi şi de noapte, la distanţă şi piept la piept, iar uneori chiar pe frontul invizibil. Eroii noştri aveau zeci de locuinţe conspirative şi mai mulţi informatori în mijlocul securiştilor. Le erau prieteni mai ales pădurarii, dar şi lucrători ai primăriilor sovietice, care la necesitate le perfectau documente de acoperire.
Amploarea mişcării de rezistenţă armată antisovietică din zona Străşeni-Orhei-Călăraşi i-a făcut până şi pe sovietici să recunoască: în faţa lor era nu un grup, nici măcar un detaşament, ci o „organizaţie contrarevoluţionară antisovietică”.
Eroii adevăraţi, eroi neştiuţi
Lupta cu statul terorist sovietic a fost însă inegală. După mai multe schimburi de focuri, alături de Gavril Andronache au mai căzut cu moarte de erou Afanasie Magari şi Nicolae Cheptene, alţi luptători fiind răniţi, apoi condamnaţi la moarte sau la ani grei de puşcărie. Au reuşit însă şi ei să trimită în mormânt trei securişti.
Intensificând teroarea, securitatea sovietică a putut în toamna anului 1954 să dezmembreze organizaţia lui Gavril Andronache, unii combatanţi rămânând de fapt să mai lupte pe cont propriu până la începutul anilor şaizeci. Materialele adunate şi dosarele celor arestaţi însă au fost ţinute în arhive ascunse toţi aceşti şaizeci de ani. Şi chiar astăzi, ca să ajungi la ele îşi trebuie permise speciale…
De fapt, acesta este paradoxul basarabean viabil de când îl ştim: eroi falşi şi importaţi gen Kotovski, Koşevoi sau Kosmodemianskaia, dar mai ales tancurile acestora, mai sunt glorificaţi pe alocuri, li se mai păstrează monumente şi străzi sau localităţi în numele lor.
În acelaşi timp, sovieticii au reuşit să ţină ascunse zeci de ani la rând faptele adevăraţilor eroi, cum a fost şi este Gavril Andronache. De fapt, acest neînfricat român trebuie să-şi ocupe locul firesc în galeria eroilor naţionali ai statului ce se vrea „independent”, Moldova.
–––––––––––––––––––––––
George MĂRZENCU, Jurnal de Chişinău/ 2013
https://vremuritulburi.wordpress.com/2014/12/22/discursul-anual-a-lui-vladimir-putin-bazele-americane-sunt-in-toata-lumea-si-considerati-ca-noi-ne-comportam-agresiv/
„…..Bazele americane sunt în toată lumea, şi consideraţi că noi ne comportăm agresiv?….
„……Am crescut bugetul apărării, dar cheltuielile Pentagonului le depăşesc pe ale noastre. Avem dreptul să alegem căile de apărare a securităţii noastre, la fel ca alte state. Acum, în legătură cu acordul pentru scutul anti-rachetă. Cine a ieşit din înţelegere? Noi? Nu, au făcut-o Statele Unite. În mod unilateral. Ne creează ameninţări. Nu doar în Alaska, dar şi în Europa – în Polonia, în România. Cine dintre noi se comportă agresiv? Nu voi vorbi acum cine are dreptate în problema ucraineană. Ei sau noi. Eu consider că noi avem dreptate. Dar să lăsăm asta momentan. Dorim relaţii echivalente, dar doar în condiţiile respectării intereselor noastre naţionale.”
……
„După căderea zidului Berlinului, ne-am deschis în faţa partenerilor noştri. Ce am primit pentru asta?”
…….
„Aţi spus că s-a prăbuşit zidul Berlinului şi acum se înalţă altul. Dar noi vedem asta nu doar începând de acum. După căderea zidului Berlinului nu ne-au spus că nu va avea loc o extindere a NATO către est? Dar ea a început. Acesta nu este un zid? Nimeni nu s-a oprit, înţelegeţi. Asta este principala problemă a relaţiilor internaţionale de astăzi. Partenerii noştri occidentali nu s-au oprit. Ei au considerat că sunt un imperiu, iar ceilalţi sunt vasali….”
EVENIMENT – CLUBUL DIALOG:
LUNI, 16 martie 2015, orele 15, Chisinau,
strada Columna 144E (intersecția străzilor S. Lazo cu Alexandru cel Bun)
Expertul FUMN, Petrișor Peiu din Bucuresti
Dezbatere: „Rep. Moldova între est și vest”:
* Gazoductul Iași-Ungheni, între capacitatea actuală și viitor.
* Semnificația geopolitică a RE-UNIRII cu România, costuri și implicații.
* Miza alegerilor din Găgăuzia.
moderator- analistul Constantin Uzdrisch.
–––––––––––––––––––––––––––––
CLUBUL DE DIALOG este o inițiativă a Institutul pentru Cultură și
Drepturi Europene în colaborare cu ziarul Timpul md care își propune
realizarea de dezbateri publice având în prim-plan teme de actualitate
ale societății noastre.
N.B.
Petrișor Peiu este directorul Departamentul de Analize Economice
al Fundației Universitare a Mării Negre.
Doctor al Universităţii Politehnica din Bucureşti (1996),
Atât Alexandru Filimon cât și George Damian scot în evidență existența unor posibile (dar improbabile) scenarii emergente dintr-un nou episod de
manipulare și demonizare a inamicului, marca stratfor…
Aceste scenarii sunt absolut fanteziste și reflectă doar niște viziuni psihopate, însă reprezintă un mare pericol prin faptul că se induce treptat, acceptul unei confruntări armate, a războiului în intelectul colectiv…
Și asemenea nebunii nu trebuiesc în niciun caz acceptate…
… Amicii noștri pseudo-jurnaliști în servitudinea lor deloc onorabilă contribuie
ca asemenea psihopatii delirante să devină o realitate tangibilă.
Rușine lor !!!
http://stopmensonges.com/un-journaliste-allemand-explique-comment-la-cia-manipule-les-journalistes-en-vue-de-pousser-leurope-a-la-guerre/
Carpathian Ruthenians demand recognition of them as separate nationality, autonomy
http://tass.ru/en/world/782810
occidentul „civilizator”, ameninta ca de obicei, provoaca, si la scurt timp urmeaza si fapta…asa cum s-a si intamplat in alte cazuri din istorie. cine sant fanaticii? cine sant talibanii? cine sant extremistii?
Mai avem oare simtul realitatiii? Santem constienti de efectele propagandei mincinoase occidentale?
http://activenews.ro/solutia-unui-analist-militar-american-la-conflictul-din-ucraina-trebuie-sa-incepem-sa-i-ucidem-pe-rusi-si-sa-i-trimitem-in-tara-in-saci-de-plastic_1890785.html
”Soluția” unui analist militar american la conflictul din Ucraina: Trebuie să începem să-i ucidem pe ruși și să-i trimitem în țară în saci de plastic!
Încă o marionetă (cu stele) în slujba diabolicului Soros, delirul său fiind totuși depășit de departe de cel al jidancei Tymoshenko, care ea vroia
nici mai mult nici mai puțin decât utilizarea bombei atomice:
http://trutube.tv/video/21942/Yulia-Tymoshenko-Kill-the-Russians-with-nuclear-bombs
Pentru cei ce se îndoiesc încă de complotul iudeo-masonic în a dirija lumea către hecatombă… :
http://www.christianvoice.org.uk/index.php/2014mar14soros-behind-ukrainian-uprising/
https://www.youtube.com/watch?v=xOZ5OEDc1J4
După ce Ucraina a devenit de facto o dictatură, legi interzicând criticarea deciziilor guvernului (alogen și trădător) fiind promulgate de
curând, aceeași fosilă speculantă miliardară – omul cu cap de
țestoasă de Galapagos, este de părere că întreaga Europă trebuie
să devină ca si Ucraina :
http://metatv.org/soros-leurope-doit-devenir-comme-lukraine
Majoritatea scenarilor vorbesc despre razboi cu o usurinta de parca ar fi vorba de o joaca de copii si nu de un conflict care poate sa genereze un razboi atomic.
Daca facem o incursiune in timp sa vedem cum a aparut Ucraina vom vedea ca la origine a stat rigiditatea catolicilor polonezi fata de ucrainienii ortodocsi.Acum destramarea Ucrainiei are la baza rigiditatea ucrainienilor ( catolici si ortodocsi) fata de minoritati:rusi, romani,unguri si slovaci.Rusii au ales separarea si pe considerentul ca vor fi sustinuti de Rusia.Parerea mea este ca politicienii de la Kiev au impins tara in haos si ar trebui ca Europa sa medieze conflictul fara sa puna gaz pe foc, prin calmarea Poloniei si prin renuntarea de a integra Ucraina.SUA ar trebui sa inteleaga ca orice apropiere NATO de granita cu Rusia va fi privita ca o amenintare.
Romania ar fi putut juca un rol important in criza ucrainiana daca ar fi fost independenta…
http://www.romaniatv.net/un-convoi-de-tancuri-si-blindate-americane-a-tranzitat-romania-in-drum-spre-constanta-foto_208196.html
Nea Filimoane te stiu de pe alte siteuri.Esti un luptator pentru intregirea tarii romanesti.Ma refer la siteurile din Moldova (Basarabia).
Si eu va sunt alaturi de cativa ani mai ales in disputa cu Pascuru.
Ce este cu UCRINA ? E o denumire locala sau cineva nu reuseste sa nu greseasca nici macar in titlu ?