Ce îşi doreşte Rusia de la Ucraina şi cum îşi poate atinge obiectivele. (Stratfor)

 

13 martie 2015, Alexandru Filimon

 

Agenţia Stratfor arată că decidenţii din Rusia vor trebui să se hotărască dacă scenariile care se află pe masa de lucru îndeplinesc cerinţele politice ale Moscovei. Scopul nu este pur şi simplu de a avea opţiuni care sunt fezabile, ci identificarea unor opţiuni care servesc unor scopuri strategice pe termen lung.

 

Rusia are în mod clar capacitatea militară de a pune o presiune imensă asupra Ucrainei în cazul în care vrea să facă acest lucru, dar rezultatele nu ar duce la atingerea obiectivelor sale geopolitice. Chestiunea ucraineană trebuie să fie privită într-un context mai larg al nevoilor Rusiei de a crea un tampon împotriva puterilor europene şi NATO. Ucraina este fundamentală pentru această nevoie a Rusiei, pentru că acoperă o suprafaţă largă în Intermarium, zona dintre Marea Baltică şi Marea Neagră.

Occidentul poate îngenunchea Rusia

Factorii de decizie din Rusia ar trebui să ia în considerare consecinţele unei intervenţii de proporţii mari din partea NATO sau SUA. O astfel de intervenţie probabil ar contracara total ofensiva rusă. Dar întrebarea este dacă o intervenţie de acest tip ar fi favorabilă pentru Occident. Statele Unite şi NATO nu au nici un angajament de apărare a Ucrainei în cazul desfăşurării unei ofensive ruseşti. În ceea ce priveşte Rusia, forţarea imperativelor sale geopolitice va conduce cu siguranţă la acţiuni din partea Occidentului.De fapt, este mult mai probabil că NATO nu va interveni în mod direct, dar strategii ruşi trebuie să ia în considerare toate riscurile. Un mijloc mai realist, de represalii sau de descurajare, ar fi pentru Occident să impună sancţiuni mai importante decât cele care sunt în vigoare, care ar înghenunchia economia Rusiei. Sancţiunile ar veni cu un cost pentru Occident, dar economia slabă a Rusiei amplifică riscul politic.

Examinarea obiectivelor Rusiei

Pe măsură ce criza din Ucraina s-a prelungit, Kievul a virat spre Occident. Orice mutare spre o integrarea în Europa sau NATO ar ameninţa în mod clar obiectivele Rusiei şi ar putea muta graniţele NATO la 435 km de Moscova.În acest moment, în ciuda anexării de către Rusia a Crimeei şi a acţiunilor sale militare în estul Ucrainei, voinţa Kievului de apropiere de Occident creşte, iar Rusia este lăsată fără tampon în această regiune. În procesul de examinare a opţiunilor militare şi a costului politic şi material care ar deriva din fiecare scenariu, răsplata pentru Rusia ar fi restabilirea acestui tampon.

Rusia împinge Ucraina în braţele Europei

De exemplu, deşi o legătură terestră cu Crimeea pare perfect fezabilă din punct de vedere militar şi ar putea garanta aprovizionarea cu apă dulce pentru peninsulă, se realizează puţin din punct de vedere strategic.

 

Aceasta ar provoca daune economice grave Ucrainei, în special în cazul în care ocupaţia se extinde dincolo de Nipru spre Transnistria. Dar schilodirea economică a Kievului nu garantează aspiraţiile regionale de securitate ale Rusiei. De fapt, acest lucru ar putea duce inevitabil la faptul că Ucraina ar începe să depindă mai mult de finanţarea din Vest şi, ca urmare, să se integreze şi mai mult în Europa.Teritoriile din estul Ucrainei pe care separatiştii le-au obţinut cu forţa armelor şi cu sprijinul substanţial al armatei ruse oferă un tampon strategic pentru regiunile ruse Volgograd şi Rostov. Acest lucru nu este nesemnificativ, mai ales că aceste regiuni ruseşti fac conexiunea cu graniţa de sud a Rusiei în Caucaz, iar pierderea restului Ucrainei ca tampon tot reuşeşte să pună Occidentul mai aproape de Moscova. Chiar dacă separatiştii şi susţinătorii lor ruşi au reuşit să ia în întregime regiunile Doneţk şi Luhansk, o breşă în tampon tot ar exista la Kursk.Având în vedere că Ucraina a angajat o parte considerabilă a puterii sale militare pe câmpul de luptă în estul Ucrainei, o ofensivă rusească cu scopul de a lua în întregime aceste regiuni ar putea distruge capacităţile militare ale Ucrainei. Rusia poate reduce în mod semnificativ eficienţa de luptă a întregii armatei ucrainene. Acest lucru însă nu ar elimina posibilitatea de aliniere a Kievului cu Occidentul, la fel cum şi schilodirea economică a Ucrainei, strivirea armatei sale, ar împinge Kievul chiar mai aproape de Occident, forţându-l să depindă de Statele Unite şi NATO pentru asistenţă în reconstrucţia capacităţii sale militare.

Rusia se poate opri la Nipru

Singura opţiune militară pentru Rusia, pe care Stratfor a analizat-o din punct de vedere al capacităţilor militare ale Rusiei respectiv strategiile sale geopolitice, este scenariul în care armata militară rusă se ancorează pe Nipru, în estul Ucrainei.Aşa cum s-a explicat în partea întâi din seria articolelor Stratfor, forţa necesară pentru a efectua această operaţie ar reprezenta o importantă parte a forţelor terestre de care dispune Rusia. Prin această operaţiune, Rusia nu ar trebui doar să reutilizeze multe din  forţele sale de securitate deja existente, dar probabil şi-ar creşte dimensiunea militară prin recrutări şi extindere a mobilizăriii rezerviştilor, mai ales în cazul în care vrea să menţină o prezenţă în altă zone de-a lungul frontierei Rusiei şi, în periferia acesteia.Starea economiei ruseşti ar împiedica astfel de eforturi. O mobilizare semnificativă ar presupune cheltuieli bugetare suplimentare. Chiar dacă Rusia a reuşit să lanseze operaţiunea, succesul său nu poate fi garantat. Mai mult decât atât, o intervenţie NATO în Ucraina nu ar anula doar eforturile Rusiei de a ajunge la obiectivele sale, acest lucru ar putea servi drept o lovitură paralizantă pentru capacitatea militară a Rusiei.

Riscul escalădării

O intervenţie SUA şi NATO împotriva unei ofensive ruseşti în Ucraina ar fi o escaladare semnificativă în sine. Cu toate acestea, în cazul unei astfel de intervenţii, ameninţarea  faţă de operaţiuni militare şi represalii extinse până în ţările baltice, sau în interiorul Rusiei, ar putea fi cât se poate de reale. Ca parte a strategiei de război, ambele părţi ar putea încerca să lovească în infrastructură şi în resursele militare dincolo de teatrul de operaţiuni ucrainean, folosind rachete balistice şi rachete de croazieră sau lovituri aeriene. Astfel de acţiuni ar putea, desigur, să escaladeze rapid în război total, şi în acest punct posibilitatea de represalii nucleare ar aduce o dinamică imprevizibilă în cadrul conflictului.

 

Singura mutare câştigătoare constă în a nu juca

Toate scenariile sunt posibile din punct de vedere logistic, deşi unele ar avea un cost incredibil, iar puţine dintre ele ar satisface aspiraţiile Rusiei, şi nici un scenariu nu garantează reuşita atâta timp cât rămâne posibilitatea unui răspuns militar din partea SUA sau NATO. În cazul în care perspectiva unui astfel de angajament militar descurajează Vestul să ia măsuri directe împotriva unei ofensive ruseşti, opţiunea Occidentului de a subsuma celelalte părţi ale Ucrainei minimizează semnificativ beneficiile oricărei operaţiuni militare rusesti. Aşa cum a observat Iosua, computerul din filmul ”Jocuri de Război” (1983): „Singura mutare câştigătoare constă în a nu juca „.

 

Ruşii ar putea face joncţiunea cu Transnistria în mai puţin de o lună

 

10 martie 2015, de George Damian

 

Pentru realizarea joncţiunii cu forţele din Transnistria, Rusia ar trebui să lanseze o ofensivă care să implice până la 60.000 de militari şi să realizeze o înaintare de peste 600 de kilometri în mai puţin de o lună. Eventualitatea ca forţele ruse să reia ofensiva în Ucraina rămâne în atenţia agenţiei Stratfor, care a publicat o analiză în care evaluează posibilele direcţii de atac în următoarea perioadă.

 

Analiştii Stratfor au luat în considerare capacităţile militare ruse existente şi intenţiile politice ale Moscovei faţă de Ucraina pentru a evalua posibilele modalităţi de reluare a ofensivei pro-ruse. Exerciţiul teoretic al Stratfor are intenţia de a realiza o mai bună înţelegere a opţiunilor militare ruse în Ucraina şi modul în care ar putea evolua eforturile militare în eventualitatea în care va fi rupt acordul de încetare a focului.

 

O poziţie periculoasă

Stratfor apreciază că în acest moment poziţia militară a Rusiei în Ucraina este una dificilă şi a costat foarte mult faţă de câştigurile politice reduse care au fost obţinute. ”Bastionul strategic al Crimeei poate fi apărat ca o insulă, însă este în permanent supus pericolului izolării. Poziţia separatiştilor ucraineni şi a ruşilor care îi sprijină în estul Ucrainei reprezintă în esenţă un cap de pod extins care va avea nevoie de investiţii militare foarte mari pentru a fi menţinut şi nu a ajutat Moscova să îşi atingă scopul strategic de a obţine o graniţă uşor de apărat. Acest lucru ridică întrebarea dacă nu cumva Rusia va întreprinde acţiuni militare suplimentare în Ucraina pentru a-şi asigura interesele”, se arată în analiza Stratfor. Pentru a răspunde la această întrebare, analiştii americani au examinat şase scenarii militare care ar putea fi luate în considerare de Rusia pentru a-şi rezolva problemele de securitate din Ucraina, scenarii care merg de la continuarea unor operaţii de hărţuire de mică amplitudine până la o invazie pe scară largă a Ucrainei până la fluviul Nipru. Scenariile Stratfor apreciază perioada de timp şi forţele necesare pentru ca Rusia să atingă anumite obiective, capacitatea de executare a acestor operaţiuni şi costurile implicate.

În aceste scenarii se porneşte de la ipoteza că forţele ruse se vor confrunta exclusiv cu cele ucrainene, fără alte intervenţii externe.

 

Legătura directă cu Crimeea

În primul scenariu, analiştii Stratfor presupun că forţele ruse vor dori să realizeze o legătură terestră între Donbas şi Crimeea prin intermediul unui coridor terestru care să se oprească pe fluviul Nipru. În această situaţie liniile defensive se vor sprijini pe acest râu. Forţele ruse vor trebui să realizeze o înaintare de 400 de kilometri în cadrul unei regiuni cu o suprafaţă de 46,6 mii kilometri pătraţi, ceea ce va duce la crearea unei linii defensive lungi de aproximativ 450 de kilomteri şi va trebui controlată o populaţie de aproximativ 2 milioane de oameni.Pentru ca această operaţiune să aibă succes va fi nevoie de o forţă ofensivă de 24-36.000 de militari, urmând ca atacul să dureze circa 14 zile. Pentru apărarea achiziţiilor teritoriale ar urma să fie nevoie de menţinerea unei forţe de 40 – 55.000 de militari în regiune. De asemenea, ar trebui să fie luată în considerare şi eventualitatea unei mişcări de insugenţă, de vreme ce populaţia este mai puţin pro-rusă în afara regiunii Donbas.

 

Joncţiunea cu Transnistria

Stratfor prezintă şi varianta în care Rusia va încerca să ocupe întreaga zonă costieră din sudul Ucrainei şi să realizeze joncţiunea cu forţele din regiunea transnistreană. În spatele unei astfel de operaţiuni s-ar afla ideea de a tăia accesul Kievului către Marea Neagră. Conform evaluărilor Stratfor, pentru ca forţele ruse să ocupe întregul litoral ucrainean ar fi nevoie de o forţă de atac formată din 40.000 – 60.000 de militari care vor trebui să realizeze o înaintare de 645 de kilomteri pentru a ocupa peste 100.000 de kilometri pătraţi în 23 până la 28 de zile. Pentru a menţine această achiziţie teritorială ar fi nevoie de o forţă defensivă de 80.000 până la 112.000 de militari. În paralel, ar fi creată o poziţie dificil de menţinut deoarece legătura dintre trupe va trebui făcută peste fluviul Nipru. În plus, populaţia car ar trebui să accepte această ocupaţie va fi de aproximativ 6 milioane de oameni, ceea ce ar creşte şansele izbucnirii unor mişcări de insurgenţă. Analiştii Stratfor apreciază că aceste două scenarii implică apariţia unor poziţii militare extrem de vulnerabile: ”Poziţiile extinse peste zone de câmpie – mai ales despărţite de un fluviu – sunt greu de menţinut, dacă nu imposibil atunci când ar fi vorba de un atac concentrat al unei forţe militare moderne. Liniile de aprovizionare ar fi extrem de lungi”.

 

Frontiera pe Nipru

Un al treilea scenariu luat în considerare de Stratfor este cel în care forţele ruse ar încerca să ocupe întreg teritoriul ucrainean aflat la est de fluviul Nipru, urmând ca acest curs de apă să fie folosit drept linie defensivă. Din punctul de vedere al apărării teritoriului cucerit, acest scenariu pare a fi cel mai logic: fluviul Nipru are puţine puncte de traversare şi puţine zone unde pot fi realizate treceri tactice, ceea ce înseamnă că forţele defensive se pot concentra doar asupra acestor puncte. Însă şi acest scenariu are punctele sale slabe: ”O astfel de operaţiune ar reprezenta o implicare militară masivă. Zona avută în vedere are o suprafaţă de 222 de mii de kilometri pătraţi, pentru apărare fiind nevoie de 90.000 – 135.000 de militari, iar distanţa ce va trebui acoperită de o eventuală ofensivă va fi de 400 de kilomteri. Regiunea, cu o populaţie de 13 milioane de oameni ar avea nevoie de forţă masivă de combatere a mişcărilor de insurgenţă.

Forţele terestre ale Rusiei sunt în jur de 280.000 de militari, ceea ce înseamnă că o astfel de ofensivă ar implica o mare parte din toate trupele ruse”. Ocuparea teritoriului ucrainean din stânga Niprului ar dura maxim două săptămâni, deoarece forţele ruse ar putea avansa pe mai multe direcţii de atac. Pe de altă parte, ”această operaţiune ar necesita o mobilizare vastă şi o retrasare a sarcinilor pentru forţele militare ruse, ceea ce ar face ca intenţiile Moscovei să fie detectabile şi să alarmeze din timp Europa şi Statele Unite”.

 

Variaţiuni pe aceeaşi temă

Ultimele două scenarii luate în considerare de Stratfor iau în considerare implicarea unor forţe reduse. O variantă de acţiune ar putea lua în considerare extinderea dominaţiei forţelor rebele spre sudul ori spre nordul actualelor regiuni ieşite de sub controlul Kievului, însă o astfel de evoluţie ar aduce o contribuţie minimă la intenţiile strategice ale Moscovei. Ultimul scenariu prezentat de Stratfor presupune o serie de operaţiuni de hărţuire de-a lungul întregii graniţe ruso-ucrainene, ceea ce va duce la o blocare a armatei Ucrainei în afara actualei zone de contact din Donbas. 

Ambiţiile Rusiei în Europa Centrală sunt depăşite de limitele economice şi geopolitice.

 5 martie 2015, de Mediafax

 

Moscova a depus eforturi în ultimii ani pentru a-şi spori influenţa în Europa Centrală, iar criza din Ucraina a mărit interesul Kremlinului faţă de regiune, însă limitele economice şi geopolitice ale Rusiei îi depăşesc ambiţiile în regiune, comentează agenţia de analiză Stratfor.

 

Rusia vrea să-şi folosească legăturile politice şi comerciale pentru a submina instituţiile occidentale şi pentru a aduce Europa Centrală mai aproape de interesele sale. De la izbucnirea conflictului ucrainean, Moscova a devenit şi mai interesată de câteva state central-europene, respectiv Ungaria, Slovacia şi Cehia, care se străduiesc să menţină un echilibru între Rusia şi Occident.Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, are programată o vizită în Slovacia în aprilie, preşedintele rus, Vladimir Putin, a vizitat Ungaria la jumătatea lui februarie, iar Kremlinul şi-a consolidat relaţiile şi cu preşedintele ceh Milos Zeman.Europa Centrală este importantă pentru Rusia datorită localizării sale geostrategice, la marginile estice ale Uniunii Europene şi NATO. Aceste state au imperative geografice diferite faţă de vecinii lor de la periferia Rusiei şi sunt mai deschise la posibilitatea consolidării relaţiilor cu Moscova.Spre deosebire, apropierea geografică de Rusia determină Polonia să evite relaţiile politice sau comerciale cu Moscova şi să fie mai dispusă să se apropie de Occident. România, care are ieşire la Marea Neagră şi se învecinează cu Republica Moldova, o fostă republică sovietică cu o regiune separatistă susţinută de ruşi, este o ţară care a oscilat istoric între Rusia şi Occident. Dar acum, din cauza provocărilor geopolitice şi temerilor faţă de influenţa rusă, a virat spre Occident.

 

 

 

Însă alte ţări din Europa Centrală sunt mai departe de Rusia şi, pentru că se confruntă cu riscuri de securitate mai mici din partea ruşilor, au şanse mai mari de a crea un echilibru între Moscova şi Occident. Înainte de izbucnirea conflictului ucrainean, Rusia a profitat de criza financiară din UE pentru a-şi spori prezenţa comercială în Europa Centrală, mărindu-şi astfel şi influenţa în regiune. În plus, Rusia şi-a folosit serviciile de informaţii şi a sprijinit grupuri de extremă-dreapta în acelaşi scop.Conflictul din Ucraina a determinat Rusia să-şi intensifice eforturile în regiune. În timp ce România şi Polonia cer o prezenţă sporită a NATO în regiune, Moscova încearcă să se asigure că ţări ca Ungaria, Slovacia şi Cehia nu susţin iniţiativele românilor şi polonezilor. De asemenea, Kremlinul speră ca statele central-europene, alături de Grecia şi Cipru, să blocheze adoptarea unor noi sancţiuni în UE împotriva ruşilor. Însă constrângerile Rusiei sunt tot mai mari, criza financiară cu care se confruntă ţara determinând Moscova să-şi reducă cheltuielile în statele central-europene şi să-şi canalizeze atenţia spre piaţa internă. În timp ce unele fonduri vor fi alocate principalelor obiective geopolitice ale Rusiei, în special crizei din Ucraina, cheltuielile în alte zone ar putea fi limitate.Astfel, problemele cauzate de criza financiară din Rusia şi de provocările geopolitice vor limita abilitatea Kremlinului de a-şi îndeplini ambiţiile în Europa Centrală, o regiune în care ţările oscilează constant între Occident şi Moscova.